Acceptare și apreciere – de Marian Volintiru

Acceptarea și aprecierea merg mână în mână. De-a lungul vieții mele, m-am confruntat – și poate încă mă mai confrunt – cu ambele. Este posibil să fii acceptat, dar să nu fii apreciat. Iar această realitate lasă urme adânci în suflet.

Am crescut într-o cultură în care se punea un accent puternic pe perfecțiune – acasă, la școală, în societate. De mici, am fost învățați să ne concentrăm pe ceea ce nu facem bine, pe ceea ce lipsește, și nu pe micile reușite sau progrese. Nimeni nu se uita la jumătatea plină a paharului. Performanța era așteptată, nu celebrată. În școală, dacă nu atingeam standardele impuse, nu primeam încurajare, ci pedeapsă sau critici. Acasă, aceeași poveste. Așa era cultura. Totuși, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață altceva: „Cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10)

Dumnezeu vede valoare chiar și în începuturile mici. El se uită la inimă, la motivație, la proces – nu doar la rezultat. Această perspectivă mi-a fost străină o vreme. Dar, când am ajuns în Canada, am început să văd o altă realitate – una în care fiecare pas înainte este încurajat, unde micile victorii sunt apreciate, iar imperfecțiunile sunt recunoscute ca parte din creștere.

Mi-a luat timp să mă adaptez și, recunosc, încă mai am momente de îndoială când cineva mă laudă pentru ceva ce eu consider „prea puțin” sau „normal”. Îmi amintesc cum, cu mulți ani în urmă, am fost invitat să vorbesc în biserica noastră din Canada – o comunitate multiculturală, formată din aproximativ 30 de națiuni. Am început timid, cerându-mi scuze pentru limba engleză care nu era perfectă. Pastorul m-a privit cu sinceritate și mi-a spus: „You are doing fine.” Am fost reticent în fața aprecierii lui. Nu pentru că nu l-am crezut, ci pentru că așa am fost educat: să nu mă văd vrednic de laudă dacă nu ating un anumit standard. Dar încurajarea lui a lucrat în mine. Și m-a învățat o lecție importantă: „De aceea, încurajați-vă unii pe alții și zidiți-vă unii pe alții, așa cum și faceți.” (1 Tesaloniceni 5:11)

Această experiență m-a provocat să devin o voce care încurajează, nu una care critică. Am învățat că aprecierea nu trebuie să vină doar la finalul cursei, ci și pe parcurs. Că acceptarea este începutul, dar aprecierea este combustibilul care ne motivează să mergem mai departe.

Așadar, te încurajez și pe tine: nu te teme să apreciezi pașii mici – ai tăi și ai celor din jur. Nu aștepta perfecțiunea ca să oferi încurajare. Fiecare progres merită recunoscut. Fii parte din cultura harului, nu a condamnării. Fii vocea care ridică, nu aceea care descurajează. Pentru că, în final, iubirea adevărată vede potențialul, nu doar performanța.

Marian Volintiru
Vancouver, CDN

Nicolae Geantă la Viena

 

Nicolae Geantă - Petrecerea neașteptată

Hristos a înviat!

 

Thank You - Jesus Army with Lyrics

sursa: AICI

Goblenul din Săptămâna Patimilor (Joi) – de Nicolae Geantă

Joi – Joia în care ștergarul a fost mai puternic decât sabia

„Faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” – Luca 22:19

În Joia Mare, Dragostea n-a stat pe tron, ci în genunchi. A luat un ștergar, nu un sceptru regal. A frânt pâinea, nu inima. A împărțit vin, nu amărăciune. A primit sărutul trădării cu liniștea Celui care știa că lumina învinge întunericul.

Când simți că te trădează viața, amintește-ți numai atât: Isus n-a fugit nici din grădină, nici de lângă tine! Poartă-ți ștergarul cu un zâmbet. E semn că ești al Lui.

Știai că ștergarele sunt mai puternice decât săbiile? Știai că cine slujește cu bucurie îl pomenește pe Hristos? Acum du-te și fă și tu la fel!

Nicolae.Geantă

Goblenul din Săptămâna Patimilor (Miercuri) – de Nicolae Geantă

 Miercuri – Goblenele vorbesc despre… tăcere

„Să ne uităm țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre” Evrei 12:2

Goblenurile se cos în tăcere. Când privești pe cineva care le țese în fața ta ai impresia că lucrarea lui e un haos. Tu nu vezi firele așternute perfect chiar în locul lor, ci numai împunsături și-un labirint de culoare. Pentru tine este non-sens înșiruirea de ață, dar pentru cel care țese e lucru în credincioșie.

În Miercurea din Săptămâna Mare Hristos simțea teribila apăsare a trădării. Știa că Iuda îl trăda pentru arginți, Petru se va lepăda de prietenie, ucenicii îl vor abandona în întuneric, Pilat se va spăla de mâini după ce-L va osândi, preoții cei mai de seamă i-au pregătit o Cruce. Iar mulțimile îl vor huli. A tăcut pentru că se pregătea de victorie. Tăcerea e un argument mai puternic decât încercarea de a demonstra ceva!

Când simți că te miști ca un melc ori că trădarea te-a ocolit la mustață, când sufletul tău a devenit un ghem de întrebări iar inima un ceas care ticăiește în galopul neîncrederii, nu uita că și Isus, în tăcerea unei zile de Miercuri, se pregătea să transforme vânzarea în biruință!

Când privești în jur și nu vezi nicio cale liberă, „amintește-ți că Dumnezeu a cusut harta eternității chiar pe dosul poveștii tale”, vorba lui George. Tot ce trebuie să faci este să crezi că va reuși. Cp vei reuși! Pentru că Dumnezeu are ultima mutare pe table de șah a vieții: Învierea!

Nicolae.Geantă

Coșul de cumpărături de Paște este 1000 de lei - A. Dume & N. Geantă | CORNEL DĂRVĂȘAN

Goblenul din Săptămâna patimilor (Marți) – de Nicolae Geantă

Marți – Șah mat de la prima mutare!

„Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Și cine ți-a dat puterea aceasta ca să le faci?” Marcu 11:28

Să-i pui întrebări Lui Dumnezeu e firesc. Întreb, deci exist. Întreb, și El îmi răspunde. Dar să pui întrebări să-L prinzi în capcană e curată nebunie. E sinucidere. Fariseii sunt furioși pe predicile lui Hristos! Mai ales că erau însoțite de minuni! Unde e Hristos minunile sunt banalități! Furia lor vine din invidie. „Cu ce putere faci aceste lucruri?” „Tu nu ești ordinat de noi, n-ai fost școlit cu noi, nu ești omiletic, nu stai în litera Torei…”

L-au urât de moarte pentru că Isus nu primise autorizație de la Templu. În curtea Marelui Templu din Ierusalim nimeni nu predica fără legitimație de la cult! Pardon de la Sanhedrin.

Când „cei de butoane” întreabă: „Cine ți-a dat putere să faci ceea ce faci?”, orice-ai răspunde e împotriva ta! Dar Hristos nu le răspunde! Nu de frică, nu din megalomanie. Ci din înțelepciune! O dilemă El o rezolvă prin altă dilemă! Când te porți cu Domnul cu siretlic îți va răspunde cu șiretlic. „Dar voi ce ziceți despre boteul lui Ioan?” O mutare decât și Hristos i-a dat șah mat! Șah mat din prima mutare!

Când vei sluji cu evlavie vei fi prigonit. Puterea îți va fi criticată. Cuvintele interpretate. Slujirea anihilată. Adu-ți aminte însă, când ești încolțit pentru credință, că Regele tău are ultima mutare! Dumnezeu are ultimul cuvânt. Adversarii Lui nu pot ține capul sus în ziua confruntării!

Slujește fără frică! Când Hristos te-a pus ambasador undeva vei răsări ca iarba prin asfalt!

Nicolae.Geantă

Goblenul din Săptămâna Patimilor (luni) – de Nicolae Geantă

Luni – Vrei să mă lași să-ți fac ordine în suflet?

„În urmă (Hristos) a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în el” Luca 19:45

Hristos și-a suflecat mâinile și a trecut la deratizare în Templul Tatălui Său. A dărâmat mesele valutiștilor, a eliberat animalele negustorilor evazioniști și a dat afară pe oricine venise la Casa de Rugăciune ca la talcioc. Da, transformaseră sala de închinare în peșteră de tâlhari. De ucigași de suflete!

Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini omenești, ci în oameni. Tu ești lăcașul Duhului Sfânt. El caută un loc curat unde să poposească. Scoate afară din inimă tot ce te încurcă să-i fi gazdă! Aruncă tot ce te ține în întuneric, în boală, în tulburare! Știu că nu poți de unul singur, dar cheamă-L pe Isus care e gata să te ajute! Lasă-L să te primenească pe interior. Apoi va ateriza în tine Duhul Sfânt!

Dacă vrei să te închini Domnului întâi lasă-L să te curățească! Hristos nu intră în nicio inimă mânjită. Și nici atât într-o inimă Biserică negătită ca în ziua de Paște! Curățirea nu e un moft, e o necesitate.

Noi nu vom fi niciodată curățiți dacă nu vom mărturisi mai întâi că suntem murdari!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Bărbulești (Biserica nr. 2)

 

Pledoaria eului sau confesiunea unui vinovat fără scuze - de Dorin Surdaș

Eul meu a urcat la bară...
cu pieptul plin, cu gura amară.
A strigat că vrea dreptate,
că i s-a făcut nedreptate.
Că el merită, că el știe,
că el suferă, că el nu minte…
 
Oho si și-a adus martori: orgolii,
vise neîmplinite,
răni vechi, cuvinte spuse-n van,
și mândria, ca un talisman.
 
Judecătorul tăcea...
Aștepta… pledoaria cealaltă.
 
A venit tăcută, simplă,
cu pași goi, cu sufletul strâns ...
A vorbit despre eul meu
ca despre un copil care, deși iubit, se așteaptă mereu să fie răsfățat.
Despre cum, din iubire de sine,
a rănit, a stricat, crezând că face bine…
pentru el.
 
Și atunci, în tăcerea dinăuntru meu ,
am știut:
eul meu câștigă procese,
dar pierde războaie!
 
Am stat într-o zi față în față cu mine.
Nu cu masca mea, ci cu eul meu adevărat — acela care se revoltă când nu e apreciat, care se compară, care vrea să aibă mereu dreptate.
 
Eul meu a început pledoaria lui:
„M-au nedreptățit.”
„M-au uitat.”
„M-au rănit.”
„Mie mi se cuvenea…”
Și parcă avea dreptate… până am privit în urmă:
relații frânte, rugăciuni seci, tăceri apăsătoare.
 
Atunci am auzit vocea Duhului Sfânt:
„Eul tău strică totul.
El vrea podium, nu cruce.
Vrea aplauze, nu lacrimi.
Vrea dreptate, nu iertare.”
Și am înțeles că ori las eul meu să conducă — și pierd tot,
ori îl dau la o parte — și câștig Cerul.
 
M-am gândit la Petru.
În grădină, când Domnul Isus era arestat, Petru și-a apărat eul cu sabia....
A tăiat urechi pentru adevăr. (Ooo, câți suntem ca el . Specialiști... doar la taiat !) 

Dar câteva ceasuri mai târziu, același eu tremura în fața unei slujnice, în fața mopului .
Sabia eului nu ține în fața focului.
Dar lacrimile pocăinței curăță inima.
Doar când Petru a plâns… a început să trăiască cu adevărat.
 
Un misionar scria în jurnalul său:
„Când m-am golit de mine însumi, Dumnezeu m-a putut folosi.
Când am murit față de dreptul de a fi înțeles, iubit, apreciat… abia atunci cerul a coborât în inima mea.”
Grozav ! Ce mărturisire!
Câtă libertate e în a nu mai purta povara de a demonstra ceva ! Și noi totusi încăpățânati vrem sa tot demonstram..
 
Astăzi fă liniște în sufletul tău!
Ascultă pledoaria eului tău… dar lasă contra-pledoaria Duhului să aibă ultimul cuvânt.
 
Eul tău poate câștiga certuri, dar va pierde oameni.
Poate străluci o clipă, dar va stinge lumina harului.
 
Alege să-l lași la Cruce.
Acolo moare eul. Și începe viața.
 
La Golgotha vieții, au si azi loc răstigniri ! Eul nostru nu are nevoie de mângâiere, ci de cuie.
Locul lui nu e pe tron, ci pe cruce.
Și numai când moare eul, trăiește Hristos în noi.
 
La Golgota vieții, eul nu se reformează.
Se răstignește.
Și abia după moartea lui, începe viața în Hristos.
 
Cu prețuire,
 
Surdas Dorin

https://www.facebook.com/dorinsurdas

Când dragostea acceptă să ia 4! – de Nicolae.Geantă

Am oră cu liceenii. Îi ascult. Întâi am scos la hartă pe ea. Minionă, cu ochelari și părul lung. Lung și drept. Timidă. Extrem de timidă. Se fâstâcește. Nu are răspunsuri. Nu a învățat. Nu prea știe nici măcar unde e România pe harta lumii!!! Îi spun că a luat undeva un 3.50! Se roșește. Și se așază la loc și mai timid. Apoi vine la hartă el. Nu prea sigur pe sine. Răspunde stângaci. Neîncrezător. E timid ca o fată! Colegii râd cu gura până la urechi...

„Cum fac eu cu voi, niște elevi așa de timizi când e vorba să vă ascult?... Și tu ești sfios ca o fată!”. „Domnu’, domnu’, păi ăștia doi sunt pe felie!”, îmi strigă vreo doi din bănci. Îl privesc pe el cu un ochi, și pe ea cu celălalt. Ea s-a roșit și mai tare, cred că plânge de i s-au aburit ochelarii. El se bagă de tot într-un colț. „Așa e?” Tăcere... Și îl supun la testul vieții: „Uite, ea a luat un 3,50. Să zicem 4. Și tu un 4 și ceva. Cu indulgență îl rotunjim la 5! Cui să-i pun 5-ul și cui 4? Îți pun 5 ție, sau ei?”. El e transpirat. Gândește ca un procesor încins. „Ce note mai am?”, „Nu îți spun. Însă tu alegi cui îi pun 5-ul” (Ea mai avea un 3 și un 4, el un 5 și un 4). Dă răspunsul pe loc: „Puneți-i 5 ei!”. L-am iubit pentru răspunsul acesta. „Vedeți dragilor, asta e dragoste agape! Să vrei binele celuilalt. Băiete, pentru că ai arătat că o iubești vă pun 5 la amândoi! Așa vă răsplătesc eu cu agape!”

Liceeni din sală, tineri aceștia teribiliști, sunt uimiți. Apoi le povestesc tuturor despre Dragoste. Le spun despre „eros” – focul de paie care se stinge la fel de rapid cum se aprinde. Le spun despre „epithymia”, despre „fileo” – despre dragostea aceea de-a aparține cuiva. Unui grup. Unei familii. Unui neam. Unei biserici. Și le spun și despre „Agape” – despre dragostea jertfitoare. Cea care vrea binele pentru celălalt. Dragostea care acceptă să ia 4 chiar dacă ea este de 10!

Iubiți cu agape! Veți iubi dumnezeiește! Jertfindu-vă pentru alții. E dragostea de durată. Cine acceptă dragostea numai dacă are vreun avantaj nu iubește. Face negustorie. Și despre negustori se spune că „înșală la cântar”. Iar cine înșală pe celălalt de fapt se înșală pe sine!

Iubiți fără interese! Cine iubește așa va găsi mereu ceva nou în persoana iubită.

Iubiți cum și cât ați dori să fiți iubiți! Veți fi sănătoși! Iubirea oportunistă e virus mortal. Ucide și pe cel ce-o oferă la fel ca pe cel ce-o primește!  

Iubiți în așa fel încât să nu simțiți iubirea o povară! Dac-o simțiți atunci e fariseism!

PS: Se apropie Floriile. Duminica în care Isus a fost iubit fariseic. Gestul lor de duminică s-a văzut vineri la Cruce! Dar Hristos nu a fost așa. El a acceptat 4 ca tu să fii de 10!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Conferință pentru liceeni de Ziua Romilor

 De ce rromii nu sunt integrați? De ce sunt periferici? Ce anume i-a plasat la marginea societății și cum pot ieși de acolo? Sunt numai câteva întrebări la care vom răspunde la Conferința de azi. La LTCI Câmpina.

Norii trec. Dar Crucea rămâne – de Nicolae.Geantă

Ieri am oprit cu niște prieteni din Anglia să admirăm crucea de pe Caraiman. „Străjerul” acela istoric ridicat pe vârful munților semeți. Dar, în ciuda noastră parcă, norii o ascudeau foarte bine. Și totuși, din când în când, norii se disipau și o puteam admira. Chiar dacă numai preț de secude. Era acolo, neclintită, în ciuda forfotei norilor ce tot încercau să o declare invizibilă.

Ca și norii și crucea din vârful montan tot așa se întâmplă și cu Hristos și Crucea dela Golgota. O puzderie de nori – a se citi adversari – vor să-L astupe. Să nu fie văzută de nimeni. Apoi să declare cu nonșalanță că Isus, Dumnezeu, nu există! De la ateism la transgederism, de la habarniști spirituali la islamiști fundamentaliști, de la suferință la îngrijorare, de la istorici la folcloriști, de la mireni la laici netrăitori în adevăr, norii se ridică zi de zi peste Crucea Domnului. La unison vor să pună, vorba Sfintelor Scripturi, lumina sub obroc. Nu știu de ce nu înțeleg propagandiștii necredinței, că oricât de densă și sârguincioasa luptă ar da, nu pot doborî Crucea Domnului. Faptele lor sunt decât niște nori trecători. Norii se duc mintenaș, doar soarele rămâne. Iar Hristos cu Crucea Sa e Soarele lumii!  

Le spuneam ieri prietenilor mei că „norii vieții” vor să ascundă Speranța! Nu vor reuși oricât de groși ar fi! Nimeni, niciodată, nu a văzut niciun nor, oricât de uriaș ar fi fost (sau va fi), să distrugă un munte! Poate de aceea Pavel a spus că toate trec cu excepția celor trei: credința, nădejdea și dragostea!

Dacă vezi nori negrii că înaintează spre credința ta nu te înspăimânta: necazurile trec, dar Hristos – Speranța lumii – rămâne. Veșnic!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Vestea Bună Bacău

Desaga cu păcate - Nicolae Geantă

Apasă pe linkul de mai jos pentru a citi tot devoționalul

https://www.instagram.com/reel/DH6imEPIr_E/?utm_source=ig_web_copy_link&igsh=MzRlODBiNWFlZA==

Altarul - cel mai înalt zgârie nori - de Nicolae Geantă

Spuneam ieri bisericii noastre că de frica unui nou potop Nimrod a construit un turn înalt în țara Șinear. Foarte înalt. „Până la Cer”. Un sky-scrapers (zgârie nori) al antichității. Turnul Babel. A construit pentru a evita un înec uriaș. Nimrod nu a fost la potop. Doar auzise despre calamitate de la tatăl său Cuș. Care la rândul său auzise de la tatăl lui Ham. Între generații s-a păstrat trauma emoțională. Nimrod a construit din frică. TD Jakes zicea că din frustrare, că „a construit pe furie, pe negativitate”. Nu știm... Dar ce știm e că Babelul e simbolul siguranței construite de mână omenească. În schimb Noe, care a supraviețuit potopului, după cea mai mare inundație a istoriei nu a construit un turn. Nici măcar pe Ararat, cel mai înalt vârf montan cunoscut de lumea din vremea sa. Noe a construit un altar lui Dumnezeu. Un altar unde îi aducea jertfe, închinare. Mulțumire. Cinste pentru purtarea de grijă. 

Babelul „din cărămidă și smoală” s-a autodistrus înainte de finalizare! Cu toată măreția lui. Și cu toată măiestria artizanilor lui. S-a distrus nu datorită unui nou potop. Nici a unei alte urgii. Ci datorită neînțelegerii constructorilor! Divergențele umane sunt mai devastatoare decât potopul dumnezeiesc. Ceea ce mă șochează nu este nici gigantismul Babelului, nici tehnicile inginerești din vremea lui. Ci faptul că Nimrod & co au construit un turn înalt care să-i salveze de un potop despre care Dumnezeu promisese lui Noe că nu acea să se mai întâmpla niciodată! Legământ față de care Nimrod, strănepotul bătrânului constructor de arcă, a devenit necredincios!

Dumnezeu nu ne-a chemat să construim „babeluri” ca Nimrod „până la cer”. Sunt investiții fără finalitate. Ci, ca și Noe noi trebuie să construim altare (pe rugăciuni). Altarul e cel mai înalt zgârie nori. Mai mult, cu el deschizi Cerul! 

Nicolae.Geantă

Ce frumoși sunt oamenii! - de Nicolae Geantă &

Ce frumoși sunt oamenii care iubesc părțile bune ale semenilor lor și nu se uită deloc la părțile rele.

Ce frumoși sunt oamenii plini de bunătate.

Ce frumoși sunt oamenii care te fac să zâmbești privind spre zâmbetele lor.

Ce frumoși sunt oamenii care nu uită de unde au plecat.

Ce frumoși sunt oamenii care renunță la ei pentru ceilalți. 

Ce frumoși sunt oameni care uită după ce iartă.

Ce frumoși sunt oamenii care te iubesc nu pentru ce ești, ci pentru că văd în tine cine ai putea deveni.

Ce frumoși sunt oamenii care iau durerile de lângă semeni și le urcă în rugăciune până sus, până la tronul lui Dumnezeu.

Ce frumoși sunt oamenii care știu să tacă în momente tensionate.

Ce frumoși sunt oamenii care se aseamănă cu Hristos în faptele lor.

(Nicolae.Geantă)

Nicolae Geantă - Rolul femeii creștine în societate

un podcast cu răspunsuri la întrebările despre femeile creștine în societatea contemporană

sursa Nicolae Geantă via Joyful Radio Viena

Locul de scăpare - Mihaela Mănescu

Părinte... Nu mai pot să zbor.
Am aripile frânte.
Pe cer s-a mai născut un nor
Acoperind cu un fior
Prea tulburata-mi frunte.

Să sar, mi-e teamă... N-am curaj.
Îmi pare o genune
Al necuprinsului miraj
Ce-mi cere sufletul drept gaj
Când soarele apune.

Să fug, n-am unde. N-am cămin.
L-a spulberat tăcerea.
Atâtea gânduri grele-mi vin
Când amintirea-i de pelin
Îmi amărăște mierea...

Părinte drag... Mi-a mai rămas
Doar locul de scăpare.
Dar nu mai am ulei în vas
Și noaptea a făcut popas
Pe raza mea de soare...

Mă ghemuiesc la Pieptu-Ți cald
Și-aștept să-mi dai putere;
Că după-al vieții searbăd fald
Se-ntinde marea de smarald
Și scumpa-Ți revedere...

mihaela

Nicolae Geantă - Câteva lecții de la Richard Wurmbrand, martirul viu al temnițelor comuniste

11 martie 2025, 

Palatul Parlamentului, Sala „Nicolae Steinhardt” a Comisiei pentru Cultură (etaj 3, camera 3150)

Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Amin!

Iubiți oameni ai lui Dumnezeu, stimate domnule Mihail Neamțu, vă felicit pentru că ați ales o zi în care să ne omagiem eroii credinței chiar în Parlamentul României. Ei nu sunt numai eroi. Ci și sfinți. Și, în piramida valorii, eroii sunt undeva la mijloc. Peste oamenii răi, și peste cei normali, dar sub genii. Și așa cum zicea Petru Țuțea, sfinții sunt în vârf! Iar vârfurile sunt totdeauna mai aproape de Cer! De aceea vă condamn să urcați zilnic un pas mai sus decât ieri...

Un prieten al meu, om de televiziune și europarlamentar, îmi rostea cândva o sintagmă: „în vremuri de restriște cultura tace!” Nu, nu sunt de acord cu el. Cultura nu tace, mai ales în vremuri tulburi. Abia atunci, când e stoarsă în teasc, scoate din ea ce e mai bun. Și dacă sub apăsare cultura creează valori, credința o întrece. Credința transcede veacurile. Priviți în istorie, nu ironic o spun: filosofia lui Platon și Aristotel istoria lui Herodot, cetățiele antice și fashionul medieval au apus! S-au stins sau sunt fitile care fumegă! Dar credința lui Hristos, e singura care a crescut în luminozitate de 2000 de ani! Și știți de ce? Pentru că după înviere Hristos a aruncat 11 scântei în miriște. Și ea s-a aprins și a rămas până la noi! Suntem lumânări aprinse de eroii credinței. Și noi trebuie să aprindem pe alții...

La o întâlnire Nichita Stănescu a fost invitat să vorbească despre Mihai Eminescu. „Ca să vorbesc despre el trebuie să-mi fâlfâie îngerii”, a spus poetul necuvintelor! Ei bine, tot așa spun și eu astăzi: „Ca să vorbesc desre Richard Wurmbrand trebuie să-mi fâlfâie îngerii!” Pentru că e greu să măsori cu liniarul un sfânt. Și nu unul oarecare, ci pe singurul român cuprins între cei mai influenți creștini din toate timpurile! Geoffrey Hanks, un englez dintre cei mai apreciați istorici ai creștinismului l-a inclus pe pastorul Wurmbrand în volumul „70 mari creștini”. Cărțile sale despre viața creștină îmbibată în chinurile suferite în temnițele comuniste din România, au fost publicate în peste 80 de limbi. Iar predicile pline de har, de dulceață și puterea a Duhului au atins inimile a milioane de oameni. Apoi prin misiunea sa, acest „român gigantic” cum l-a numit cotidianul britanic „The Guardian” pe Wurmbrand, a reușit să schimbe pentru totdeauna percepția Occidentului asupra comunismului. Mai mult, eu cred că a avut o contribuție uriașă la căderea comunismului global!

Nicolae Geantă - De ce am scris „Karamoja Life”

sursa NicolaeGeantă via Fundația Cireșarii

Nicolae Geantă - Ai fost ales peste acest moment (Estera)

sursa: Nicolae Geantă via Misiunea Renovațio

Nicolae Geantă despre Richard Wurmbrand la Conferința „Eroii credinței” din Parlamentul României

Mesajul a fost susținut în data de 11 martie 2025, la Comisia de Cultură a Parlamentului României, organizată de Mihail Neamțu & Co, echipă căreia îi mulțumesc pentru invitația de a vorbi despre marele pastor Richard Wurmbrand „Martirul viu al închisorilor comuniste”.

sursa: Nicolae Geantă

Nu ai nevoie ca altcineva să piardă ca tu să câștigi - de Nicolae.Geantă

Ieri vorbeam cu un văr de-al meu despre invidie. „Nu pot accepta oamenii care sunt mânioși pentru că altuia îi merge mai bine! Ar trebui să te bucuri că îi merge bine lui. Te poate ajuta și pe tine”, zicea printre altele ruda mea. I-am spus că „invidia îl face pe orb să vadă și pe mut să strige!” Invidia privește cu ochi răi! Chiar așa, înțelegi că și orbii au ochii răi?

Invidioșii sunt oameni care nu suportă să strălucești mai tare ca ei! Un fel de Sauli cu săgeata în arc gata să ți-o slobozească în inimă. Un fel de Hamani gata să te urce în spânzurătoare. Ar face orice să te vadă nefericit. Să te zvârle în groapa cu lei ca pe Daniel fără ca tu să le fi provocat vreun rău. Pentru că ei nu au reușit ce ai reușit tu, ar dori să moară și capra ta, vorba proverbului!

Când am intrat în casă mi-am adus aminte că bunul meu prieten Dodo Surdaș, a postat acum câteva zile un răspuns uriaș la expresia „să moară și capra vecinului”: „Lumea e plină de capre, oportunități și posibilități. Nu ai nevoie ca altcineva să piardă ca tu să câștigi. Capra vecinului nu are nicio vină că tu nu ai una. În loc să aștepți să moară, mai bine vezi cum poți face rost de propria ta capră". 

Nu fii invidios că altuia „îi trăiește capra!” Îți faci rău ție! Știai că invidia e bumerang? Nu ai nevoie ca altul să piardă ca tu să fii bucuros! Zâmbetul care vine din lacrima altuia duce la moarte! 

Fă-ți bine ție fără să faci rău altora și fă bine altora fără să îți faci rău ție!

Nicolae.Geantă 

Nicolae Geantă - Greșeli ireparabile ale bogatului nemilostiv

sursa: nicolaegeanta

Nicolae Geantă la Biserica Renovatio București

 

Sfinții și eroii credinței, evocați în Parlamentul României

cu prof. univ. pr. Vasile Gordon

Marți 11 martie 2025, pentru prima dată în epoca postdecembristă, Parlamentul României a fost gazda unui eveniment spiritual și cultural unic, dedicat sfinților închisorilor, Conferința „Cultură națională și eroii credinței”. Cei care au suferit ani grei de pușcărie din motive ­politice și religioase au fost elogiați prin zeci de evocări academice și de suflet de către personalități de prim rang ale vieții culturale, bisericești și politice.
………………………………………….
Inițiatorului conferinței, Mihail Neamțu a spus: „Ne-am întâlnit în Parlament peste 40 de voci ale teologiei, ale istoriei, ale eseisticii românești, voci ale societății civile, voci din spațiul politic, dar și din spațiul clerical, pentru a vorbi despre sfinții închisorilor”.
………………………………………....
Despre viața mărturisitoare în vremurile cumplite ale comunismului și despre poezia misionară a lui Traian Dorz a fost vorba în prelegerea părintelui Constantin Necula, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Univer­sității din Sibiu.
………………………………………….
Pastorul Nicolae Geantă, profesor la Liceul „Constantin Istrati” din Câmpina, a susținut tema „Richard Wurmbrand, martirul viu al temnițelor comuniste”. Tot pe Wurmbrand l-a evocat și Cornel Dărvășan, teolog și jurnalist, lector la Facultatea de Științele Comunicării a Univer­sității din București.

Pentru mai multe fă click pe ziarul Lumina

Nicolae Geantă - Părinți care-L glorifică pe Dumnezeu prin copii

sursa: Nicolae.Geantă via Cetatea Sfântă Târgoviște

Nicolae Geantă în Valea Jiului

 

Nicolae Geantă - Ce nu sunt femeile

sursa: Nicolae Geantă, via BST Oradea

Mamele nu plâng - de Nicolae Geantă

 

Am văzut în aeroport o carte despre mame. Autoarea spunea că ele (mamele), sunt “cei mai nerespectați oameni din România!”. “Că mamele sunt claxonate pe trecerea de pietoni când împing căruciorul cu baby, că sunt puse la zid în modul în care își cresc odraslele, că sunt invizibile 364 de zile și văzute numai de 8 Martie”… Adică odată pe an! Și mai zicea scriitoarea că mamele sunt “nerespectate, nevăzute și neauzite!” Și culmea, se cere de la ele să crească generații care să aducă țara la liman!

Nu pot să spun că scriitoarea greșește. Mamele au cele mai grele lupte. Simt un tip de durere când nasc și un alt tip de durere când le cresc prunci. Simt o gamă largă de dureri când sunt mințite de proprii copii, când sunt neiubite, când sunt lăsate singure la bătrânețe! Dar mamele nu plâng. Ele doar iubesc! Dragostea de mamă e un combustibil care arde fără să-i pese că se consumă! “Iubirea lor rămâne pe vecie cea mai frumoasă dintre bucurii”, zicea contele Maurice Maeterlinck.

Mamele nu plâng când stau nopți neadormite veghind lângă micuții ce parcă nu mai bagă odată limba în gură.  Ele știu că viitorul unui copil este totdeauna fapta mamei sale! 

Mamele nu plâng. Dar sunt ca niște prosoape pufoase care șterg lacrimile pruncilor lor chiar și atunci când ei devin adulți!  Și, vorba lui Pam Brown: “mama îmi șterge lacrimile și prin telefon!”

Mamele nu plâng când fiii și fiicele le încarcă cu poveri. Pentru că cel mai încăpător și mai sigur loc din lume este sufletul lor.

Mamele nu plâng nici când bătrâne le lăsăm singure! Ele nu așteaptă să cerșească clipe de iubire. Le merită oricum!

Mamele nu plâng. Ele știu că nu pot fii înlocuite. Cardinalul Mermillod zicea că “mama este acea persoană care poate lua locul oricui. Dar locul mamei nu poate fi luat de nimeni!”

Mamele nu plâng. Ele se roagă! Dumnezeu e cel mai bun burduf de revărsat lacrimi!

Dumnezeu să binecuvânteze toate mamele din lume! Iar voi, iubiți-le cât timp le mai aveți. Îmbrățișați-le! Oferiți-le flori! Nu știu de ce copiii le plâng numai după ce nu le mai au…

Nicolae.Geantă

Bucuresti-Oradea-Borod

Eveniment editorial: Nicolae Geantă - Karamoja Life. Ignorare sau îngrijorare?

Background

Elisei, un pictor creștin, prieten cu mine, mă numește Livingstone (E drept că și eu îl numesc Rembrand). „Profesore, tu ești la fel ca Livingstone: predici și explorezi”. Departe de mine gândul să mă compar cu scoțianul David Livingstone, medic, misionar creștin pionier în hățișurile Africii și totodată mare explorator (Societatea Regală de Geografie Britanică i-a acordat Medalia Patronului în 1855, pentru explorările sale în Africa). Dar pictorul a spus un mare adevăr: viața omului e o călătorie în care scopul principal al fiecăruia este să prezinte semenilor pe Dumenzeu! Mai ales acolo unde nu e cunoscut.

Ani de zile am am argumentat că eu „nu trebuie să merg în Africa, deoarece Dumnezeu a adus Africa la mine”. Nu prin emigranții de culoare. Ci prin conaționali ai mei, care deși în România, au trăit / ori trăiesc drama africană. Cum ce e aceea? Sărăcie. Lucie. Neajunsuri. Risc. Viața pe minus. Sau zi de zi la nivelul zero. Adică să ai... nimic! Prin urmare am încercat – în măsura puterii și priceperii mele și a tuturor sprijinitorilor mei – să contribui puțin la îmbunătățirea calității vieții. Măcar pentru câteva zile. Măcar cu câteva lucruri de maximă necesitate. Dacă am reușit ceva sau nu, nu oamenii pun nota finală, ci El, Dumnezeul căruia îi slujim.

La multi ani tuturor femeilor!

 

Nicolae Geantă la BST Oradea și BST Beiuș

 

Puțin despre întinare – de Nicolae Geantă

Andrei Pleșu zicea că „e mai ușor să împrăștii bălegar decât odicolon”! Vedem și noi în aceste zile că, în societate, e mai ușor să zvârli cu „gunoi” decât să dai perdafuri cu parfum. Și apoi, nimănui nu-i trebuie facultăți să împrăștie… mizerie!

Ceea ce n-a spus vestitul dom’ Pleșu, e că cine împrăștie murdării nu are cum să nu se… murdărească! Înțeleptul Solomon zicea că „nimeni nu poate lua foc în sân fără să i se aprindă hainele” (Prov. 6:27). Iar eu vă avertizez că nimeni dintre cei ce au băgat mâna în noroi nu a rămas cu palmele albe. Valentino, un bun prieten trochist, român ce șofează zilnic prin cizma italiană, mi-a trimis un mic text formidabil, care mi-a completat încredințarea mea față de zugravii impurității: „Nu e cel împroșcat cu noroi primul care se murdărește; cine a pus mâna pe noroi ca să arunce e deja mânjit!”. Cine are urechi de auzit să audă!

Nu defăimați semenii, nu-i ridiculizați, nu-i tapetați… Nu numai că e doar dreptul lui Dumnezeu să judece, dar în momentul acuzării vă murdăriți! Sufletul... Și în Scriptură scrie clar: „nimic întinat nu va intra în Cer!” 

Nicolae Geantă

Nicolae Geantă - Nu te mânia frate

sursa Nicolae.Geantă

La multi ani Sefora!

 

Povestea din spatele cantarii “M-am hotarat sa-l urmez pe Isus“

“Într-un sat îndepărtat din Assam, India, trăia un bărbat dedicat familiei și tradițiilor sale. Viața sa era plină de iubire, în special pentru soția sa și cei doi copii, pe care îi adora. Cu toate acestea, acest Idil se destrama. Într-o zi, în urma întâlnirii cu un misionar care îi împărtășise mesajul lui Isus Hristos, inima sa a fost mișcată profund. Simțea o chemare interioară să își schimbe credința, să renunțe la vechile tradiții și să primească o nouă lumină.

Decizia de a se converti nu a fost una ușoară. Trecând prin frica de a fi respins, bărbatul a hotărât să își trăiască noua credință în mod deschis. Aceasta însă nu a fost bine primită de tribul său. În curând, comunitatea, legată de tradiții și obiceiuri, a început să opună rezistență. În încercarea de a-l întoarce la vechile sale credințe, liderii tribului au inițiat o campanie de intimidare.

Pe măsură ce persecuția sporea, bărbatul și familia lui au fost expuși la amenințări și violență. Într-o noapte tragică, cu inima grea, a fost martor la uciderea soției sale și a celor doi copii, acțiuni devastatoare având loc sub ochii săi, ca pedeapsă pentru alegerea sa. A rămas singur, cu durerea și suferința îngropate adânc în sufletul său, dar și cu o credință înrădăcinată mai adânc decât oricând.

În ciuda acestor pierderi copleșitoare, bărbatul nu a renunțat. El și-a continuat să-și trăiască credința, împărtășind mesajul de iubire și speranță cu cei din jur. Mărturia sa de perseverență și curaj a început să afecteze și alți membri ai tribului. Influenzat de dedicarea și puterea sa interioară, întregul trib a început să-și pună la îndoială tradițiile vechi și a fost mișcat de credința sa neclintită.

În final, prin puterea exemplului său, bărbatul a reușit să convertească întregul trib, inclusiv șeful acestuia, la creștinism. Această transformare a adus o nouă eră de unitate, iubire și acceptare în comunitate. Devotamentul său nu a fost uitat, iar imnul „M-am hotărât să-L urmez pe Isus” a devenit simbolul triumfului în fața suferinței, inspirând generații întregi să creadă în puterea credinței și a speranței”

(Nu știu autorul. Ilustrația Circulă pe rețelele sociale)

Nicolae Geantă la Nasăud

 

Tu te folosești de aripi? - de Nicolae Geantă

Nikos Kazantzakis zicea că „dacă omul nu ajunge pe buza prăpastiei, pe spatele lui nu răsar aripi”. Cu alte cuvinte: necazul e nu numai „cel mai mare predicator”, ci și scoate ce e mai bun în oameni. Un prieten mi-a scris azi că zicerea lui Kazantzakis e „cam nonsens” și că „nu doar necazul poate fi o rampă de lansare”. Are oarecum dreptate. I-am spus însă că dom’ Kazantzakis a vrut să spună că dacă nu ai da de prăpastie nu ai știi dacă îți funcționează aripile! Aici e ca în cazul parașutei: dacă vrei să știi cum funcționează trebuie să sari în hău! Nu poți afla eficiența parașutei dacă stai cu ea în spate pe câmp!

Mi-am amintit, în urma discuției, că am văzut un filmuleț cu un vultur. Cu o mamă vultur. A aruncat puii din cuib! Nu pentru ca era o mamă criminală, ci pentru că dorea să îi învețe zborul! În cuib aripile nu își avea niciun rost! Nu le dădea puilor încredere. Nu îi atesta ca vulturi. Dar în înaltul văzduhului?

Cred că grecul Kazantzakis nu s-a înșelat deloc! Toți oamenii au aripi dar nu își dau seama de ele decât în necaz! Ca puii de vultur! Prin urmare am înțeles încă un principiu nou despre „de ce Dumnezeu ne îngăduie în viață câte o prăpastie?” Ne învață să zburăm! Prin și peste necazuri!

Ah, uitasem. În filmulețul cu vulturii, când puii nu mai puteau bate din aripi, vulturul bătrân venea și plana sub ei, iar aceștia aterizau pe el. Mă gândeam că așa face Dumnezeu cu noi: ne permite prăpăstii ca să putem zbura. Abia atunci ne folosim de aripi! Apoi, când suntem rupți de oboseală și nu mai putem fâlfâi din aripi, Hristos vine și se așează sub noi, ducând El zborul mai departe!

Oridecâteori am întâlnit o prăpastie în viață – și-am întâlnit destule, am descoperit că Dumnezeu m-a înzestrat și cu aripi. Însă recunosc: cea mai mare parte din drum l-am zburat cu aripile Lui!

Prăpăstii ai întâlnit și vei întâlni și tu, sunt sigur. Dar te-ai folosit de aripi? De ale tale? Și mai ales de ale Lui?

Nicolae.Geantă

Iubiți frumusețea!

 

Amintiri - de Dorel Mărgan

Nu se mai face pâinea-n vatră
Și nici străicuțe la război,
Iar dacă azi vreun câine latră,
E doar la stânele de oi!
 
Rar mai auzi mugind o vacă,
Și prin grădini scaieții cresc,
Că tinerii din țară pleacă
Și satele se prăpădesc!
 
Câte-un bătrân sau p bătrână
Mai stau pe lavițe în fața porții,
Parcă rugându-se să vină
Mai repede, trăsura morții!
 
După o viață zbuciumată,
Bătuți de ploi și arși de soare,
Sărmanii, stau și o așteaptă,
Ca pe o binecuvântare.
 
O să ne fie cândva dor
Să-I mai vedem sezând la poartă,
Dar vor pleca în drumul lor,
Cu tot ce-a fost frumos odată!
 
Ne vom ruga să mai revină,
Pe lângă noi, și-am da oricât…
Da-n urma lor or să rămână
Doar amintirile… Și-atât!
 
Dorel Mărgan
 
 
 
 
 

Minciună și manipulare - de Nicolae.Geantă

Februarie 2025. Lumea călare pe un butoi cu pulbere. Haos politic. Marasm economic. Decadență occidentală. Teribilism rus. Chinezării artificiale. Lume împărțită. Știri bulversante. Păreri ridicate la nivel de doctrine. Televiziunile manipulează. Politicienii la fel. Comercianții îi întrec. Un mărțisor pe Amazon costă 25 de dolari! Minciuni peste minciuni. A se traduce manipulare.

De ce se minte atât de grosolan peste tot? Ce fel de minciuni se propagă? Nu în eter. Ci în mintea comunității. Iată ce spunea Irina Chivu despre minciună:

„Minciuna deliberată este adesea folosită ca strategie, mai ales în domenii precum politica, propaganda, marketingul sau chiar în mass-media. Se bazează pe principiul că prima impresie contează cel mai mult, iar o informație falsă lansată strategic poate influența puternic percepția publicului, chiar dacă ulterior este dezmințită. 

De multe ori, minciuna este construită astfel încât să declanșeze emoții puternice – frică, furie, indignare – ceea ce o face să circule rapid și să fie acceptată fără prea multă analiză. Pe de altă parte, dezmințirile sunt, de obicei, mai puțin spectaculoase și nu mai reușesc să ajungă la toată audiența inițială, ceea ce înseamnă că impactul minciunii rămâne parțial valabil.

Această strategie este cunoscută și ca „minciuna cu picioare lungi" – chiar și după ce adevărul iese la iveală, rămân urme ale minciunii în percepția colectivă. Este o tactică eficientă tocmai pentru că exploatează vulnerabilitățile psihologice și modul în care oamenii procesează informațiile.

Așadar, minciuna strategică nu este doar o greșeală, ci un instrument de manipulare care funcționează tocmai pentru că adevărul, de multe ori, vine prea târziu sau nu mai interesează la fel de mult”

Minciunile provocate grosolan zi de zi în ultima vreme au în spate un singur scop: Manipularea comunității! Adică influențarea opiniei publice de a gândi ori a acționa conform unei voințe străine care i se propagă. Pe șleau românesc: „a digera mâncarea deja mestecată!” Rumegată! 

Manipulatorii țin totdeauna bine ascunse intențiile agresive. 
Manipulatorii sunt cruzi: nu dau înapoi!
Manipulatorii știu că masele de oameni sunt vulnerabile!

Manipulatorii își asumă promisiuni fără acoperire!
Manipulatorii discreditează competitorii! Îi blochează! (Le dă block pe rețelele socială, îi „bannează”, îi reduc la tăcere. Ca regele biblic Ahab pe profetul Mica, deoarece nu îi prorocea nimic care să îi convină!”)

Manipulatorii creează o ofertă de simpatie inițială, apoi te sugrumă!
Manipulatorii întâi doresc să crească neîncrederea - nimeni să nu mai creadă în nimic - ca apoi, în vidul acesta moral, să-și poată justifica dejecțiile! 
Manipulatorii sunt... diabolici!

Fugiți de manipulare! Fugiți de minciuni! Simplu: trăind Adevărul! 

Nu vă lăsați manipulați! Nici mințiți! Trish Mercer spunea că „nu poți manipula oamenii care pot să gândească singuri!”

Distrugeți orice formă de manipulare și minciună. Dacă nu ne va afecta pe toți! Singura modalitate de a câștiga împotriva manipulării este să nu joci cu ea!

Nicolae.Geantă

Seară de tineret cu Nicolae Geantă la Hidișel de Dobrești, Bihor

 

Talantul ruginit - de Mihaela Mănescu

A ruginit talantul în țărână.
L-am îngropat demult, de frica Ta.
Că de l-aș fi pierdut cumva din mână
M-ai fi lovit cu vreo urgie grea...

Era un singur ban; fără valoare.
N-ai fi avut nimic de câștigat.
Știind că ești lipsit de îndurare
Și seceri unde nu ai semănat,

Am cugetat, Stăpâne, că-i mai bine
Să Ți-l păstrez cu grijă, în pământ.
Acum, primește ce Ți Se cuvine
Și răsplătește-mi după-al Tău Cuvânt.

"O! Rob viclean și leneș! Nu știi oare
Că n-ai nimic? Ești orb, sărac și gol!
Luați-i darul! Vindeți tot ce are
Și aruncați-i sufletu-n Șeol!"

Cutremurat de-a pildei grea mustrare,
Strângând în pumn talantul Tău ceresc,
Cu ochii-înlăcrimați de remușcare
M-am prăbușit strigând cu disperare:
De azi, Stăpâne, vreau să Te slujesc...

mihaela mănescu

14 ani fără daddy – de Nicolae.Geantă

Ar fi trebuit să aibă 90. Azi însă se împlinesc 14 ani de când a plecat! Pe un drum one way! Daddy. Omul care îmi lipsește atât de muuult! Da, cel mai mult din toate lipsurile mele!

Ai fost eroul meu când eram mic, povățuitorul meu când am ajuns adult. Nu te-am ascultat mereu și acum aș da 10.000 de talanți de Argint să te mai aud spunând câteva povești cu tâlc la gura sobei! Când eram tânăr credeam că știu atât de multe, dar azi, când am ghiocei în tâmple, am învățat că numai bătrânii sunt enciclopedii de viață!

M-ai învățat multe daddy! De la secretele casei la secretele pădurii. De la munca cu mâinile și spinarea la răbdarea în fața lipsurilor și a farfuriilor mai puțin pline! De la trezitul până în zori la strânsul la piept a tuturor și la dărnicie cu mână largă! Nu contează cum sunt alții, important este să fii tu! Oamenii nu își aduc aminte de ce le-ai oferit, dar nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă! Mulțumesc daddy!

Ai fost aripa mea când am fost părăsit la numai câteva zile! Ai fost acolo chiar când am fost lup singuratic! Ai venit cu ranița plină de bucate după mine în Armată! Mergând 9 ore cu trenul, stand în picioare pe coridor, după 16 ore neîntrerupte de muncă. Apoi alte ore cu autobuzul. Și întorcându-te înapoi în același ritm direct la serviciu! După două nopți nedormite! Ai fost sponsorul meu în facultate! Din pensia ta umilă după 45 de ani de muncă „cu ochii în foc!” Ai fost masa întinsă a copiilor mei! I-ai răsfățat! Ai fost paznicul casei mele, cheia ei, siguranța că atunci când seara veneam acasă nu ne întâmpina pereții reci și clima groenlandeză.