Adi Gliga la Câmpina şi Ploieşti

Duminică 5 septembrie 2010, Adi Gliga va concerta în judeţul Prahova. Dimineaţa de la orele 9,00, solistul împreună cu Cătălin Ciuculescu şi Daniela Dîrlea vor fi prezenţi la Biserica Penticostală “Emanuel” din Câmpina (Păcuri, str. 24 ianuarie, nr. 2A), iar seara, de la ora 18,00 cei trei tineri vor conduce programul de laudă şi închinare în Biserica Creştină după Evanghelie “Logos” din Ploieşti (Str. Miciurin, nr. 6). Mesaj biblic - Nicolae Geantă.

Abscisa iubirii - de Nicolae Geantă

         Un frate mărturisea la consiliere că îl supără tare rău nevasta. Când se sfădesc, el se roagă într-o cameră şi ea-ntr-alta: „Doamne, pocăieşte-mi soţia/soţul te implor...”. O tânără e invidioasă că o alta e la laptopul bisericii. Un slujitor împarte pâinea de la Masa Domnului unor fraţi cu care e-n plin tărăboi. Un altul strigă ca Tatăl să-l ierte, dar câteva urechi din biserică ştiu că-s neiertate de mult de el. Deunăzi, cineva din biserică îi „ura” tatălui meu grav bolnav să ajungă în... iad. „Că multe rele a făcut”... Astea-s valori cam des întâlnite pe abcisa iubirii. Adică pe orizontala Crucii Lui Hristos. Pe linia aceea OX, din sistemul de axe OX – OY, pe care noi nu-l înţelegem. Sau nu vrem, deşi e matematica Lui Isus.

Ştiu că nu ne place matematica. E-o cărămidă tare grea. Atât ea cât şi carnea de porc se lasă greu la ficat. Apoi, fierbe creierul. Îl contorsionează. Aduce temperatură. Şi ură. Dacă e pus puţin în faţa abacului, omul nostru de toate zilele zice că şi-a uitat ochelarii acasă. Că are hard-ul nelogat. Nu-i lucrează nici dacă îl pişti cu ceară. Să nu-i vorbeşti de suprafeţe ori înălţimi. Ameţeşte. Şi mai ales, să nu-i pomeneşti de axe OX şi OY. „Astea-s detalii tehnice care nu se folosesc decât la politehnică ori la construcţii. Nu în biserică frate”.

        Abscisa, ne spune matematica, e un număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei (O) şi un punct dat (X), determinând poziţia acestuia. Biblic, abscisa iubirii indică lungimea şi sensul relaţiei dintre semeni (O, adică eu, şi X, adică ei). Hristos şi-a întins mâinile la Golgota ca o abscisă, demonstrând lumii că iubirea Sa e de la – la + infinit. Fără abscisa mâinilor Sale, lumea ar fi fost pierdută. Cea mai mare poruncă din Biblie lăsată de El, vorbeşte tot despre abscisa iubirii: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău..., şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. Tradusă asta înseamnă că iubirea nu se poate în sus, pe ordonată, adică între mine şi Dumnezeu, dacă lipseşte de pe abscisă, între mine şi oameni. Altfel, relaţia e ruptă. Fără abscisă, crucea Domnului nu mai e cruce. Ci un stâlp. Ori un băţ. Dar un băţ pentru spinările nebune.

Undeva-ntr-o odăiţă - de Traian Dorz

Undeva-ntr-o odăiţă lacrimile nu mai curg,

undeva-ntr-o odăiţă cineva nu se mai roagă,

nu mai stă-n genunchi şi-n taină, nu mai cântă în amurg
dragostea cândva fierbinte, nu-i curată, nici întreagă.

Undeva nu se mai cântă astăzi psalmii minunaţi,
undeva sub praf uitată zace Biblia iubită,
împrejurul unei mese nu se mai adună fraţi,
la o uşă încuiată stă iubirea neprimită.

Cândva cum curgea aicea caldul lacrimei izvor,
cândva cum veghea iubirea la fereastra luminata,
cum sunau de cald şi dulce psalmii sfântului fior,
cum era această Carte de cu drag şi mult căutată.

Nicicând n-am crezut c-această uşă va avea zăvor,

nicicând n-am crezut c-această casă va ajunge mută,

c-o s-ajungă sec de lacrimi al iubirii cald izvor
focul stins, calea pustie, vatra rece şi tăcută.

O, cum a putut fi harul şi de-aicea alungat,
alungaţi iubiţii oaspeţi, dragostea îndepărtată,
curăţia pângărită, legământul sfânt călcat?

— Vinovată odăiţă, cum vei arde tu odată!

Aşteptări... - de Nicolae Geantă

Aştept o biserică în care fraţii să nu mai stea unul aici, şi altul... hăt-colo, învăluiţi în dragoste de arici. Fiindcă aricii, şi când se iubesc tot se înţeapă.

Aştept o biserică în care credincioşii să nu se mai ghideze după cum le dictează spiritul epocii, căci moravurile se domesticesc, însă desprind declinul spiritului ecleziastic.

Aştept o biserică în care Comitetele să nu mai fie „asociaţii familiale”, fiindcă Dumnezeu în cer strigă la catalog doar fiii, nu şi nepoţi.

Aştept o biserică fără Hopa-Mitică. Altfel, unii vor trage sforile, ceilalţi vor dansa.

Aştept o biserică în care copilul săracului să nu mai vină cu teneşii rupţi şi tricoul ciuruit la liturghii, în timp ce garderobele surorilor „cu mână” se schimbă în fiecare sabat.

Aştept o biserică în care la sfârşitul predicii fraţii să n-o mai taie ghiulea la maşini. Pentru că parcarea nu-i costă nimic. Dar nici zâmbetele ce-ar putea să le ofere.

Aştept o biserică în care după program fraţii să se-mbrăţişeze, să-şi strângă mâinile să se sărute, să se mărturisească. Căci confesionalul de azi a ajuns treptat ca ghilotina de descărcare a conştiinţei în faţa unui funcţionar ce nu înţelege dramele ce-i ajung la urechi.

Aştept o biserică în care fraţii să nu se mai certe dacă Masa Domnului se ia cu pâine dospită sau nedospită. Pentru că nu compoziţia pâinii o are în vedere Dumnezeu la Cină, ci curăţia cugetelor ce vin să se-mpărtăşească cu El.