Southampton este orașul acela port din sudul Angliei, al vreo două ore de Londra, de unde a pornit Titanicul. Vaporul declarat „invicibil” care s-a scufundat după numai două zile de călătorie în Atlantic! Un vapor mare făcut praf de un iceberg mic. Nu doar buturugile mici răstoarnă carele mari. Ci și iceberg-urile mici (sloiurile de gheață) scufundă vapoarele mari. Iar păcatele mici doboară chiar și sfinții cu cunună!
Vineri. Am
pornit spre Southampton din București fix la prânz. Nu să vizitez muzeul
Titanicului, nici stadionul St.Mary’s. Ci să predic Scripturile la o Conferință
pentru Familii! Prima Conferință organizată de creștinii evanghelici români
care locuiesc în portul Titanicului. Fiindcă orașul de la gura estuarului
omonim – unde se întâlnesc River Itchen cu River Test - are numai port, nu și
aeroport, am zburat la Bristol. Unde m-a așteptat Marius, un frate de la Romanian
Church of Bridgwater, biserica alături de care mă implic atât cât har
mi-a oferit Dumnezeu. După amiaza m-a preluat prietenul Nicu Botezatu, diaconul
si leaderul bisericii. Dar și leaderul de healt&saffety (sindicat) al
românilor dela centrala Nucleară Hincley Point. Adică vreo două mii… Am mers
împreună la Biserica din Bridgewater. Vinerea seara e rugăciune. Dar vinerea
aceasta am avut studiu biblic despre Disciplina Postului.
Biserica trebuie să fie disciplinată! Unde nu e disciplină e haos. Și haosul nu
e de la Dumnezeu… Biserica trebuie să învețe disciplinele spirituale. Apoi să
le practice! Apoi va câștiga lumea. Și Cerul. Trofeul cel mare… Câștigând meci
cu meci, câștigi campionatul. Am învățat că e greu sa postești în era fast-food-urilor.
A șaormelor și-a tiramisului. Dar…, cine se luptă cu sine reușește. Atenție:
creștinii nu-s chemați să se lupte cu alții! Ci cu ei însuși. Seneca zicea că
asta e cea mai grea luptă. Și, în ultimele trei decenii jumate îi dau dreptate
zi de zi! Seara am ajuns la tauton. Am adormit după midnight. În România era
deja 2 jumătate!
Sâmbătă. Dimineața
am studiat ceva, am avut breakfast englezesc (mulțumesc foarte mult sora Lidia
Botezatu!), apoi am plecat cu Nicu spre Southampton. Două ore jumătate de mers.
Pe autostradă. Pe drum m-am oprit la megaliți de la Stonehenge!
Ștâncile acelea neolitice, așezate în cerc, cu buiandrugi de zeci de tone
deasupra! Tot din piatră. Stonehenge a fost ceva… altar astronomic! Care are în
interior un… cimitir. Cu 56 de morminte. În fata cercului de pietre (pietrele
au cca 50 de tone bucata) era o statuie a unui zeu. Ceva păgânitate a druizilor
antici! Căci mulți recunosc faptul că Stonehenge e un monument dedicate zeilor.
Unii-s de părere că e un monument dedicat chiar diavolului! (De-a lungul
secolului XX, Stonehenge a început să fie utilizat ca un loc de semnificație
religioasă, de această dată de către adepții New Age și ai cultelor neopăgâne).
Astăzi din 30 de stânci mai sunt doar 17. Suficient să atragă mii de turiști in
fiecare zi. Cerul senin, câmpul cu flori de vară, sâmbăta liberă, și alte
motive au împins turme de turiști (pot spune mii de gură cască?) înspre
megaliți. Îi spuneam lui Nicu Botezatu că „zeul druizilor” a dispărut fără urmă.
Doar pietrele au rămas mărturia unui altar fără putere. Așa pot ajunge
bisericile dacă lipsește Hristos. Pietre moarte. Însă Dumnezeul nostru e viu!
Trăiește! Mielul Golgotei e cu noi, printre noi, pentru noi! Tu ai pe Hristos
la altarul vieții?
Am ajuns
după ora 16,00 în Southampton. Ocean de verde, în sud și în sud-vest, Anglia e
plină de vegetație. Chiar și-n orașe! După ce m-am întâlnit cu Cristi Neagu din
Ludești - pastor peste vreo 20 de biserici de penticostali rromi din județul
Dâmbovița, dar și de aici din Anglia, am mers împreună la Biserică. În
Southampton sunt vreo trei biserici de penticostali români. Rromi. Nu doar
dâmbovițeni. Biserica „Fântâna lui Iacov” este ceea care a
organizat Conferința. Prima ediție a unei Conferințe de Familii din regiune.
Condusă de un alt Cristi. Cristian Repede. Originar tot din Ludești. De fapt ludeștenii sunt
câteva sute risipiți prin Southampton! Am predicat despre… bani! Tema „Când
banii miros urât”. Pentru că dacă avem o disciplină a postului sau a
rugăciunii, trebuie să avem și o disciplină a banilor. Banii miros urât când te
îndepărtează de Hristos. Când sunt câștigați necinstit. Banii miros urât când te
duc din dobândă în dobândă; când renunți la dărnicie și ajungi în lăcomie; când
nu îți plătești impozitele. Și mai ales când îl furi pe… Dumnezeu! Cum să-l
furi? Simplu: cum spune în cartea Maleahi (3:8) - nu practici susținerea
lucrării Biserici. Zeciuiala. Dărnicia către cele sfinte! Le-am spus fraților
că eu nu sunt consilier financiar. Și că nu-i pot învața cum să-și înmulțească
banii. Unde să-i investească pentru profit. Eu am ramas la principiul biblic
din cartea Proverbe (23:4): „nu îți pune priceperea sa te îmbogățești”.
Bogățiile nu sunt rele. Dar s-ar putea să fie o capcană. Studiile spun că
oamenii cu cât înregistrează venituri mai mari, cu atât sunt mai… lacomi față
de Hristos. De Dătător. Cine câstigâ sub 25.000$ pe an dăruiește 7,7%. Cei cu
câștiguri de 100.000$/an dăruiesc doar 3%. Iar cei cu 300.000/an dau doar 2,6%!
„Prefer ca decât să vorbesc despre bani să îi aveți in buzunare!”, le-am urat
frților. Dar și dvs. Dar să fie câștigați cinstit. Curat. Altfel nu puteți
dormi noaptea. Facei cearceaful sforă. Chiar așa, unii zic că banii sunt o
bogăție! Oare de ce unii oameni sunt atât de săraci încât nu au nimic altceva
decât bani? Să-L aveți pe Hristos! E cea mai importantă comoară! Și bonus o să
aveți și bani! Atâți cât să nu vă depărteze de Cer!
Duminică de dimineață m-am trezit pe la 5,00.
Nu am dormit nici cinci ore! Fusul orar! Pe la 10,30 Biserica a organizat
botezuri. Botezuri Noutestamentale. Adică pentru oameni mari. Scriptura ne
învață că „cine va crede se va boteza”. Adică adulții. Cei ce au rațiune. Cei
ce sunt conștienți pentru ce fac! Cei transformați în urma pocăinței. Copiii de
câteva săptămâni nu au discernământ. Iar părinții nu pot decide pentru
mântuirea nimănui. Și nici atât nașii. Nimeni nu se poate pocăi/sfinți în locul nimănui. Tot așa cum nu poți mânca
dumneata pentru alții… Botezurile au avut loc în… mare! Mai exact în estuarul
lui River Itschen, la câteva sute de metri mai sus de podul Itschen, și la sud
de St. Mary’s Southampton FC Stadium (33.000 locuri). În port, la Itschen Marine
Towage, parking de bărci, sky-jet-uri ori yahturi! Am cântat, ne-am rugat, am
predicat „Spre Rai pe uliță dreaptă”. Le-am spus că „în
Cer oamenii nu intră decât uzi!” Trecuți prin apa botezului! Englezii ne-au
privit cu respect. Nu au intrat cu sky-jet-urile în apă să nu ne tulbure
evenimentul. Maniere elegante. Calm englezesc. Mă gândeam dacă eram undeva prin
România noastră... Ne-ar fi așteptat conaționali?
După prânz
am mers prin port. În Estuar. La Ocean Cruise Terminal. Locul de unde a plecat
Titanicul. Azi, Southampton este cunoscut ca portul de origine al unora dintre
cele mai mari nave de croazieră din lume! Trei le-am văzut cu ochii mei. Orașe
plutitoare. Plimbându-mă singur pe cheile terminalului, prin mulțime, m-am
întrebat ce am putea învîța noi azi de la Titanic. De la vaporul acela uriaș de
cca 50.000 tone, care a plutit pe mare doar 48 de ore! În primul rând învățăm
că „și Titanic dacă ai fi, dacă faci un pas greșit te scufunzi!”
Despre Titanic se spunea că e invicibil. Dar căpitanul a mers cu viteză
nepermisă! Și l-a spulberat. În al doilea rând învătăm că „viața are și imprevizibil”.
Cine se aștepta ca să întâlnești iceberguri în Atlantic la o latitudine joasă?
În al treilea rând învățăm că „greșelile noastre pot costa viețile celorlalți”!
Telegrafistul de pe Titanic dormea când alt vas i-a trimis semnale morse să-l
înștiințeze de pericol! Somnul lui a costat viața a peste 1500 de oameni. În al
patrulea rând învățăm că „Dumnezeu nu se lasă batjocorit!” Când s-a
lansat la apă Titanicul, inginerul constructor a spus că „vaporul e atât de
sigur că nici Dumnezeu nu-l poate scufunda”. Ce erezie! Am mai putea învăța
că „și bogații mor tot la fel ca săracii”, că „puterea trece atât de
repede”… Cine are urechi de auzit să audă! Când să plec din port am văzut
un vas de croazieră imens care abia please în călătorie. Deși mergea cu viteză
părea că se deplasează atât de încet! Ziceai că stă pe loc. Ei bine tot așa
este și cu Mărețul Dumnezeu. În imensitatea Sa se deplasează cu mare viteză.
Dar nouă ni se pare că stă pe loc! Cine are rugăciuni în așteptare știe de ce…
Seara am
ajuns din nou printre românii ce au venit cu mic și mare la biserică. E
singurul loc unde facem antrenamente scurte pentru un maraton atât de lung!
Pastorul Cristi Neagu a arătat că știe să și cânte. Și-o face destul de bine.
Ne-am bucurat în laude la adresa Celui ce ne-a răscumpărat! Laudele fărâmițează
bulgării inimii. Apoi, predica – această sămânță aruncată de semănător – poate încolții
mai ușor! Așa încolțește și crește credința: din predici, cântări și rugăciuni!
Am predicat despre „Absalom, Titanicul eșuat”. Despre unul din băieții lui
David, numit de Biblie frumusețea Israelului. Un bărbat puternic ce-a eșuat
lamentabil. Pentru că s-a ridicat împotriva tatălui său. Dar vina nu a fost
numai a lui Absalom. Ci și-a lui David. Care a stat distant față de propiul
copil după ce pruncul a făcut o greșeală. „Să vină dar să nu îmi vadă fața!”, a
zis David după ani de izolare a băiatului lui. Când ne eșuează copiii? „Când
nu creștem cu ei de mână, căci trăim la distanță!” (aproape și totuși departe!);
când „depărtătile noastre îi apropie de anturajele lor”, „când
uităm că credința se învață nu se moștenește. Ca și David ne trezim
că „răzvrătirea copiilor e sămânța nepăăsrii părinților”. Și
în final, le-am spus fraților că „poți fi rege peste popor, dar dacă
ți-a eșuat copilul din casă…” Aveți grijă de copiii voștrii când
sunt mici. Dacă vreți ca la bătrânețe să aibă grijă și ei de dumneavoastră!
După finalul
programului de biserică am văzut un oraș semi-pustiu. Adormit. Cu o seară
înainte Southampton fusese în clocot. Gălăgia anunța că urmează sărbătoarea.
Liniștea anunța că urmează munca! Oare de ce suntem triști când vine timpul să
muncim?
Înainte să
adorm mi-a venit un gust amar în inimă. Văzusem în apropierea portului,
duminica la prânz o biserică transformată în… berărie! Cu zeci sau suta de
tineri pe la mese, pe afară, pe un deluleț din fața ei. În plină zi de Rusalii!
Era singura „(ne)biserică” aglomerată din Southampton!
Luni m-am trezit de la 5,00. Și două ore
am mers pe M3 înspre Lutton. Câtă aglomerație! Câtă forfotă! Câtă motorină
consumată! Anglia se trezise la muncă. Munca înobilează pe om. Dar dacă îi
lipsește Dumnezeu devine robie…
Am ajuns
după amiază la București. Câteva avioane deodată. Am stat la coadă în vamă maim
ult decât oriunde am călătorit vreodată. Shengen, non-schengen. Toți la
grămadă! Nici un ghișeu – cum au toate țările civilizate – only Romanian. Căci
noi venim acasă! Oare de ce România e singura țară care nu își respectă cetățenii?
Se aude domnilor guvernanți?
Rugați-vă pentru România! Dumnezeu să binecuvânteze românii, oriunde s-or afla! După Revoluție se striga că cine pleacă ultimul din România să stingă lumina! Zilele acestea am înțeles altceva: că românii s-au dus prin Europa și America tocmai să aprindă lumina. Lumina credinței. Vasile Militaru spunea într-o poezie: „Poți să pierzi averi și ranguri, bogății ca grâu-n spic/ dacă n-ai pierdut credința, încă n-ai pierdut nimic!” Nu stingeți lampa României! Dumnezeu ne-a chemat în aceste vremuri să aprindem fitilele fumegânde ale Europei. La Southampton, la Bridgwater, la Londra, și în alte mii de orașe europene, încep făcliile din nou să ardă…
Southampton, England, UK
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
