Nicolae Geantă - Ochiul Neadormit

video by Ben Hur, via Profides Paris

N-am pierdut niciodată - de Nicolae Geantă

N-am pierdut niciodată iertând. E adevărat că unii oameni care mi-au făcut rău, care mi-au întors spatele sau care m-au rănit adânc n-au dat apoi navală să-și recunoască nedreptatea. Ori au continuat mai departe să facă rău fără niciun regret. Dar iertându-i eu mi-am eliberat sufletul de poveri. Am devenit mai ușor.

N-am pierdut niciodată dăruind celui în nevoie. Întinzându-i mâna am renunțat la lucruri ce mi le doream de mult. Am renunțat la ceva ce mi-ar fi răsfățat pielea, vorba lui Berdardiev! Dar oridecâteori am dat, mi-am dat mie! Mi-am făcut capital la Dumnezeu! 

N-am pierdut niciodată arâtând bunătate. Chiar dacă de cele mai multe ori cei din jur m-au luat de fraier. Ori m-au crezut un idiot, ca pe Mîșkin al lui Dostoieski. Am putut mereu dormi liniștit. Bunătatea nu creează niciodată conflicte!

N-am pierdut niciodată iubind. Chiar dacă cei pe care îi adoram mi-au întors spatele, au fost indiferenți sau mi-au strivit trandafirii sub picioare. Am împrăștiat miros de Cer.

N-am pierdut niciodată timpul mergând la Biserică. Știm că timpul odată scurs nu se mai întoarce. Dar timpul cheltuit în Casa lui Dumnezeu este singurul care se va întoarce. Nu cu orele, nu cu minutele. Ci cu veșnicie…

N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Chiar dacă pentru asta  ei din jur m-au persecutat, m-au privit ca pe un retrograd, m-au obstrucționat ori lăsat singur. Chiar dacă însuși Dumnezeu m-a trecut prin văi adânci, prin dureri ori eșecuri, ori a avut un metalimbaj al tăcerii tocmai când doream cel mai mult să-mi răspundă… De fiecare dată El m-a dus pe calea cea mai bună să urc. Și după ce am trecut de hățișuri am întâlnit cel mai frumos luminiș!

Niciodată nu am pierdut așteptându-L pe Hristos să se întoarcă. Chiar dacă întârzie El vine! Indubitabil. De aceea, trebuie în fiecare secundă să fiu gata de decolare. Destinația finală a fiecărui om este Cerul. Dar numai a “fiecărui om” care-L așteaptă!

Nicolae.Geantă

Paris

Vezi și filmulețul de la Turnul Eiffel 

https://youtu.be/fYfwLdcAio0

Mă doare Tată! – de Mihaela Mănescu

 Mă doare, Tată... M-a mușcat

În duh, adânc și rece,

Un șarpe negru, înfocat,

Pedeapsă pentru-al meu păcat.

Mă doare... Nu-mi mai trece.

Mă doare,Tată... Ajutor!

Veninul m-amorțește...

În remușcare mă cobor

Mă doare... Mă zdrobește.

Mă doare, Tată... Zeci de șerpi

Mă mușcă, mă doboară...

Alerg și cad în zorii sterpi,

Sunt rană vie până-n tălpi.

Mă doare... Mă omoară.

Mă doare, Tată... O! Dar sus

E-un șarpe de aramă!

La cruce, Regele Isus,

Balsam de vindecare-a pus

În Rana-i. Și mă cheamă...

mihaela

Nicolae Geantă - Ne cumperi pastile de iubire?

video by Ben Hur

Filă de jurnal de profesor - de Nicolae.Geantă

O duduie care se recomandă profesor doctor, dar predă la o Școală Gimnazială din Bacău, a făcut alergie la... premianți. Iluminista vrea să elimine indubitabil complexele celor  neperformanți (a se citi afoni), care nu pot purta pe cap coroniță în cadrul festiv de final de an. Ana Nela Popoveniuc - căci așa se intitulează reformatoarea care a făcut o petiție online, zice că nu mai poate vedea „suferința celor cu rezultate mai puțin bune, care sunt puși în antiteză, în mod fățiș cu cei premiați!” De asemeni, coana Nela crede că transmiterea notelor în public fără acordul părinților sunt încălcări ale dreptului la intimitate! Ba mai mult, ar conduce la „invidie și ură!” 

Lamentația duduiei pentru mine a fost un șoc destul de năpraznic! Obsesia nediferențierii sale (care lucrează în subteran) elimină stimularea școlară. Apetitul pentru carte. Informarea. Răspunsurile logice. Spontane. Curajul de-a rezolva necunoscute. Cum să pui egal între vârfuri și văi? Între campioni și chiulăi. Între inteligenți și „lichele” (ca să folosesc un verdict al domnului Liiceanu). Atunci școala ar fi un... blat. Un fifty-fifty cu prostia. Cu cârpăceala. Cu ineficiența. Și de ce trebuie oare să pici pe cineva la capacitate sau la bac? Să-l discriminezi cu note proaste și să nu ții cont că s-a chinuit să-și onduleze părul cu placa, să-și facă selfie prin mall-uri, și să-și epileze sprâncenele și să posteze pe tik-tok-uri?

Nicolae Geantă la Paris

Week-end-ul acesta ne vedem în „capitala luminilor!” La Paris...

Totuși, capitala Luminii e Biserica!

Doamne, ai milă și de Paris!

Proverbiale dar... cât adevăr!

Când dormi prost toată noaptea, este imposibil să te trezești deștept dimineața!
Cerere modernă în căsătorie: vrei să fii soția mea, până când alta ne va despărți?
Acum câțiva ani, erai șmecher dacă aveai mașină, acum ești șmecher dacă găsești un loc de parcare.
Cea mai proastă combinație de boli pe care le poți avea la bătrânețe este Alzheimer cu Diareea! Îți vine să fugi repede, dar nu știi încotro!
Să mulțumești pe toată lumea e imposibil, dar să-i enervezi pe toți e floare la ureche.
Nasul este cel mai important organ al corpului! Dacă nu-l bagi unde nu trebuie, restul corpului îți este salvat!
E bine să te îndrăgostești la prima vedere, dar nu strică să te uiți încă o dată!
Sunt atât de sărac încât, după ce mă îmbrac, am impresia că mă mut!
Primul indiciu că ești prost e atunci când ai o părere despre orice. Ești foarte prost abia când ești convins și că ai soluții la orice.

Ce ti-e si cu viața omului: Când nu are bani, mănâncă legume sălbatice acasă; Când are bani, mănâncă aceleași legume sălbatice într-un restaurant pretențios. Când nu are bani, merge pe bicicletă; Când are bani, merge pe bicicleta din camera pentru exerciții. Când nu are bani, aleargă ca să-și câștige pâinea; Când are bani, aleargă ca să ardă grăsimile. Când nu are bani, își dorește să se căsătorească; Când are bani, își dorește să divorțeze. Când nu are bani, soția devine secretară; Când are bani, secretara devine soție!

Faptul că meduza trăiește de 650 milioane de ani fără creier, dă speranțe la foarte mulți oameni… 

(*nu cunosc autorul)

Nicolae Geantă - Nu întoarce rău pentru rău

Puțin, foarte puțin despre (ne)fericire. Ori poate destul - de Nicolae Geantă

Lev Tolstoi își începe romanul Anna Karenina cu o afirmație uluitoare: „Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei”. Pentru că fericirea este unică, dar nefericirea are o mie de culori. Unii sunt nefericiți din cauza unor patimi, a neputinței portofelelor, a irosirii timpului ori a lipsei de afecțiune. Turbulențele mai apar din cauza (ne)posesiunilor, a (ne)vacanțelor, a decibelilor revărsați prin pereții subțiri de rigips, a rudelor prea des prezente sau chiar a kilogramelor afișate în plus. Vorba lui Tudor Arghezi: „Nefericirea oamenilor vine din modul în care se lasă păcăliți!”

Vorbeam azi cu bunul meu camarad, dr. Vlad Schlezak, că nefericirea poate fii cancer pentru trup și nebunie pentru minte! Dar fericirea e galop de sănătate. Vlad mi-a argumentat că „bucuria în Domnul” este fixă: pentru că El e neschimbător! Bucuria nu fluctuează pentru că e indiferentă de circumstanțele exterioare! Ooo, și de aici am înțeles de ce zice Tolstoi că toate familiile fericite se aseamănă între ele! Pentru că fericirea e în interiorul lor!

Tolstoi nu ne-a spus care e rețeta fericirii unei familii. Dar nefericirea ei a descris-o într-un roman întreg. De aceea îndrăznesc să-l completez (puțin): toate familiile pot fi fericite în Hristos! Pentru că acolo unde e Hristos în interior familia rămâne închegată. Ea nu ține cont de circumstanțele de exterior: faimă, bani, frumusețe, riduri, glorie, grade ori IQ. Pentru că toate acestea se duc. Dar El rămâne!

Nu uitați că Locke zicea că „fericirea sau nefericirea oamenilor e opera lor!” Nu lăsați fericirea voastră să depindă de alții! Dar nici n-o trăiți fără Dumnezeu!

Nicolae.Geantă
Home, sweet home

Cum scap de umbrele din viața mea - de Nicolae.Geantă

Seneca spunea odată că cel mai mare vrăjmaș al tău ești… tu! Și e drept cele mai multe dureri ni le producem siguri. Nimeni nu ne flagelează mai dur. Însuși Dumnezeu ne avertizează în cartea lui Ieremia: “tu singur te pedepsești cu răutatea ta și tu singur te lovești cu necredincioașia ta…” (Ieremia 2:19). 

Ei bine, și cum reușim să ne provocăm dureri? Fivi, fata mea cea mare, îmi spunea odată că “cele mai multe umbre din calea noastră sunt pentru că noi stăm în calea luminii”. Tot așa am putea spune și despre dureri: cele mai multe le avem pentru că stăm în calea vindecării! 

Și știți ce face Dumnezeu atunci? Ne dă găuri prin care să treacă lumina! Abia atunci umbrele vor dispare!

Nicolae.Geantă

Boremhamwood, London
#nicolaegeanta 
#nickbags

Nicolae Geantă - Nu îmi schimbi și mie zece dolari?

sursa Ben Hur, via BST London

Nicolae Geantă la Londra. Conferința RESTART

 

Unde ești, Hristoase? - de Mihaela Mănescu

Unde ești, Hristoase? Unde Te-ai ascuns?
Dintr-o dată, parcă, ești de nepătruns...
Cortul întâlnirii zace-n praf, stingher.
Chivotu-i în neguri, gol, într-un ungher.

Nu ești nici la iesle. Nici în Nazaret.
Nici în sinagogă, citând vreun profet.
Poate în Iudeea, în Capernaum?
Însă toate-acestea sunt pustii acum.
 
O, dar în grădina Ghetsimani mai ești?
Sus, pe cruce, oare iar Te răstignești?
Nu ești nici acolo... "Nu sunt." Mi-ai răspuns.
Atunci, unde, Doamne? Unde Te-ai ascuns?
 
"Iată: sunt la ușa inimii și bat.
De-Mi auzi chemarea, de M-ai căutat,
Voi cina cu tine; te-oi răpi în Rai."
Îți deschid, Hristoase! O, aici erai...!

mihaela

De unde îmi va veni ajutorul? – de Florin Ianovici

Fiecare picior omenesc se clatină. Fiecare mână omenească este doar țărână. Fiecare vorbă a omului este atât de ușoară în cântarul lui Dumnezeu
Ce e pământesc, rămâne pământesc. Te rog să nu te încrezi în ceea ce nu poate izbăvi.

Banii nu vor rezolva lucrurile din viața ta. Banii aduc cu sine multe alte probleme de care nu știi. Relațiile pot deschide anumite uși, dar nu te duc spre izbăvire. Vei rămâne dator și oamenii nu uită. Îți vor reproșa și uneori te vor jigni pentru că depinzi de ei. Medicamentele nu pot aduce vindecarea de care ai nevoie. Pot ajuta până la un punct, dar sănătatea nu este dată de pastile.

Te rog să îți pui nădejdea în Dumnezeu. Dumnezeu este ajutorul tău. Dumnezeu este scutul tău.

Mereu pe fugă. Pentru ce? – de Nicolae.Geantă

Timpul e pentru toți la fel. Dar minutele nu sunt din elastic. Nu se pot întinde. Ele sunt singura materie consumabilă și ireversibilă. Până și resursele de petrol ori diamante se pot (cândva) regenera. Dar timpul dus nu se mai întoarce. Prin urmare spuneam de curând unui prieten că am devenit conștient că nu mai pot să consum vremea cu mărunțișuri. Nu mai pot citi cărți slabe ori studii care nu-mi folosesc, nu pot irosi timpul ascultând știri și nici predici care nu mă zidesc. Nu pot participa la activități care nu au eficiență. Maximă. La chestii de umplutură. Mai ales în... biserici! Prietenul nu prea m-a înțeles...

Anne Voskamp în volumul „O mie de daruri” povestește că un pastor a fost întrebat odată „care este cel mai adânc regret a vieții sale?”. Și a răspuns uluitor: „Faptul că am fost mereu pe fugă!” Apoi a argumentat: „Faptul că am trecut la următorul lucru fără a fi pătruns pe deplin în ceea ce îmi era în față. Nu pot gândi la niciun avantaj pe care l-am dobândit vreodată din faptul că am fost mereu pe fugă. Dar urmarea acestei grabe a avut o mie, zeci de mii de lucruri frânte și ratate! Prin toată această fugă mă gândeam că economiseam timp. În realitate s-a dovedit că azvârleam timpul la gunoi!”

În era fast-food-urilor și a lucrurilor instant totul se face pe fugă. Mâncăm pe fugă, învățăm pe fugă, predicăm pe fugă, iubim pe fugă... Ne rugăm pe fugă, slujim pe fugă. Facem o droaie de chestiunii pe... rapid. Însă totul e construit șubred. Sănătatea, intelectul, relațiile, sfințenia... Trăim în galop. Dar, vorba pastorului Liviu Cabău: În goană fără Isus! Fără Isus e-o goană chiar fără noi. Și fără ceilalți. E goană spre niciunde.

Nicolae Iorga spunea că „în viață irosim ani și la moarte cerșim clipe”. Oare ce știa acest colos intelectual și noi nu? Căci toți știm că murim. Poate că Iorga a avut în vedere că în fața eternității te trezești c-ai irosit timpul... Că ai rezultate nule.

Ar trebui să medităm foarte profund la ceea ce scria soția mea în dimineața aceasta pe grupul bisericii: „Două lucruri sunt extrem de importante în viață: motivul și momentul. Pot exista mii de motive, dar niciodată același moment... De fapt momentul prezent e tot ce avem... Trăiește-l motivat!” Motivant înseamnă să nu-l irosești. Nu-l scăpa printre degete!

Toți suntem viteziști. „Vrem să câștigăm timp” e deviza la unison. E vremea să ne oprim puțin! Și să ne întrebăm ce facem cu secundele câștigate?

Dumnezeu ne acordă timp. Dar cine are timp pentru Dumnezeu?

 Nicolae.Geantă
#nicolaegeanta
#nickbags.ro

Nicolae Geantă la Tulcea

 Binecuvântare de copii  - ora 10,00 la Biserica CDE Nicolae Bălcescu

Misiune printre refugiații din Ucraina - ora 16,00 la Biserica CDE Tulcea, 

Nicolae Geantă - Ce mă împiedică să fiu botezat

sursa: Ben Hur

(îmi cer scuze pentru calitatea filmării)

De ce suferă cei drepți? - de Nicolae.Geantă

Una dintre cele mai grele întrebări ale lumii. De ce au parte de necazuri oamenii cinstiți? De ce oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele? De ce suferă cei ce stau în adevăr, în dreptate?

Unii spun că păcatul e cauza suferinței. Fals. Iov era neprihănit. Alții se scuză că Dumnezeu este drept în toate căile sale și în toate lucrările sale. (Iar de aici unii spun că nu are rost să fii bun, că oricum suferi!). Oare vrea Dumnezeu să fiu pedepsit și să sufăr? 

Alții zic: așa e crucea mea, karma mea, trebuie s-o duc! Se mai spune chiar că fără suferință nu ajungi în Rai! Sună a penitență! Atunci de ce a mai murit Hristos Isus?

Am mai auzit și afirmația că oamenii cinstiți suferă pentru că preferă să nu facă rău altora! În creștinism se poate. În afara lui... 

Până ieri argumentam că atunci când suferi crezi că Dumnezeu te îngroapă. Dar de fapt el te plantează! Și așa este: în suferință îți cresc ramuri cu flori! Dar ieri am aflat un alt mare adevăr într-un proverb chinezesc: „un copac strâmb trăiește o viață întreagă, dar unul drept ajunge în atelierul de tâmplărie!”

De ce suferă oamenii drepți? Pentru că Tâmplarul din Nazaret vrea să-i facă opere de artă! Lasă-L să te modeleze. Nici nu bănuiești ce valoare îți va da...

PS: Și cei ce sunt strâmbi în viață? Pot trăi mult. Dar... fără strălucire! Priviți copacii strâmbi: într-o zi vor cădea singuri!

 Nicolae.Geantă
#nickbags.ro

Hristos s-a înălțat - de Florin Ianovici

🔴 Hristos S-a înălțat la cer.

Pământul acesta este peste tot. Îi simți gustul până și în rugăciune. Lupta noastră cu pământescul este zi de zi. Să nu mai fim pământești, strigă Duhul Sfânt prin Sfintele Scripturi, pentru că nu pot fi plăcuți lui Dumnezeu cei ce sunt pământești.

Mintea multora este acaparată de lucrurile de jos. De multe ori nădejdea noastră este legată de bani, putere, avuții, poziții, tinerețe, sănătate. Dacă ne-am pus nădejdea în lucrurile vieții pământești suntem în fața lui Dumnezeu niște ființe nenorocite.

Lecție de la un copil – de Nicolae.Geantă

Adulții spun că-și învață copiii. Și chiar așa fac. Dar de la voi putem primi multe lecții. Uneori dureroase...  Dar eficiente. Învățăm de la voi că nu contează dacă pastilele-s amare. Ci dacă te fac bine.

Când am avut primul copil, nu am avut cum să știu să mă port ca tată. Și am mai făcut greșeli. Dar voi m-ați învățat cum să fiu adevărat părinte! Și părinții iubesc fără remușcări. Ca Dumnezeu. Oricum, după Dumnezeu primul cuvânt e... mama! Plus că El e... Tată!

Un copil, spunea Paolo Coelho, poate să învețe oricând un adult trei lucruri: să fie mulțumit fără motiv, să nu stea niciodată locului și cum să ceară cu insistențe ce își dorește! Da, voi m-ați învățat că te poți bucura de lucruri mărunte. Fericirea vine din stropi. Ca ploaia. Numai că de ea nu vrei să te ascunzi. „Un copil găsește totul în nimic, un adult găsește nimic în tot”, zicea Giacomo Leopardi. Căutați să păstrați „totul” copilăriei!

Nicolae Geantă și Sefora Geantă - Care e cel mai dureros lucru pe care ți l-au spus părinții?

video by Ben Hur