Nicolae Geantă la Emanuel Chicago

sfaturi pentru familie

Cina Domnului

lansare de carte

Nicolae Geantă - Ce face o lumânare...

Sibiu, 30 decembrie 2018

Crucea lui e mai ușoară decât poverile tale! - de Nicolae.Geantă

Când Dumnezeu s-a coborât printre telurici a început să-i cheme la El. “Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați. Și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Și milioane de păcătoși și-au înălbit sufletele... Au devenit mai ușori! Călători fără bagaje. Bagaje de vinovății. Apropos, știți vreun bagaj care atârnă mai greu decât vina?

Ne place să auzim că ne ridică Hristos păcatele. Dar după ce venim la El îl auzim strigând: “Urmați-mă!”. Căci degeaba vii la Golgota dacă nu o urmezi. Iar pe urmele lui Isus se calcă cu crucea în spate! Asta da odihnă!

Oamenii vin buluc la Isus. Unii (nu toți) îi poartă și Crucea. E drept, nu singuri. Căci am cădea sub ea și nu ne-am ridica! “Doamne, dar ai spus că ne vei da odihnă”, l-am întrebat în dimineața asta. “Odihnă pentru suflet! Trupul va trebui să alerge”. De aceea ultimele cuvinte ale lui Isus înainte de a se ridica la Cer au rămas (valabile și azi): “Duceți-vă și faceți ucenici” (Matei 28:19). Alergați, mergeți, târâți-vă dacă e nevoie. Dar asigurați-vă ca înaintați!

Veniți la Isus. Urmați-L. Duceți-vă apoi cu Evanghelia la oameni. Și Spune-ți-le atât: “Crucea lui e mai ușoară decât poverile tale!”

Nicolae.Geantă

E Dumnezeu de neatins? - de Nicolae.Geantă

“Ehe, la Dumnezeu nu ajunge nimeni. E de neatins”. Nu odată mi-au auzit urechile. Și nu de la atei mi-a sunat în urechi filosofia asta. Ci de la oameni ce spun că sunt creștini. Ba odată am auzit lamentația chiar de la un...popă! Popă, nu preot! Că preoții nu ajung preoți dacă nu se întâlnesc cu Dumnezeu. Poate se vor fi întâlnit cu Platon (deși mă îndoiesc). Căci grecul zicea că “Omul şi Dumnezeu nu se pot întâlni niciodată”. Pe undeva avea dreptate. Cine rămâne păcătos nu-L va întâlni! Cine rămâne... Noi însă, nu vom rămâne...

Sintagma “Dumnezeu e de neatins” e meteahnă veche. E filosofie. Și filosofia e presupunere. Cei mai mari filozofi ai Greciei au gândit așa. Au gândit despre Dumnezeu în termenii transcendenţei. Xenophanes a susținut că “Despre Dumnezeu nu putem afirma nimic sigur, decât să presupunem”. Ăsta juca dumnezeirea la Loto. Celsius a declarat și mai greșit: “Dumnezeu este mai presus de orice închipuire omenească”, iar alții au afirmat: “Dumnezeu este departe, El nu poate fi atins de om”.  

“În cel mai bun caz”, mai zicea Apuleius, “oamenii pot atinge numai o părticică din lumina lui Dumnezeu, ca întunericul, fulgerul“. Dar ca să îl contrazică, atât pe el cât și pe Platon, Dumnezeu și-a trimis Singurul Fiu în lume. Să se atingă de noi...

Este Dumnezeu intangibil? Netactil? Este deist, adică stă în Cer într-un colț și nu îi pasă de nimeni? Categoric NU! Dar pentru asta întrebați nu filosofii, nici preoții sau păstorii. Ați credea că ei îi sunt părtinitori. Întrebați bolnavii, săracii, persecutații. Pe cei  are nu îi atinge nimeni...

Când a ajuns la capătul puterilor, femeia cu scurgere de sânge din Evanghelii, a dat cu filosofia lui Platon de pământ! “Dacă aș putea să mă ating de poala Lui!”. Și s-a atins. Apoi a plecat arătând lumii întregi că Dumnezeu e palpabil! Credință unei tărance evreice mai puternică decât filosofia școlii doctorale ateniene! Vorba lui Țuțea: “Dumnezeu e mai prezent în sufletul unei țarance ce se roagă în Bărăgan, decât în marile catedralele tăcute ale Europei!”

Poate zicem, nu mai suntem în Iudeea lui Isus. Aveți dreptate. Dar dacă Iudeea a trecut, Dumnezeu a rămas. Mi-a plăcut declarația medicului Leon Dănăilă: “Credința mea este că Dumnezeu, prin mine, ajută bolnavii pe care ajung să îi operez”. Dumnezeu se atinge de oameni și prin oameni!

Dumnezeu se atinge de oamenii care vor să fie atinși. Uneori ca să se atingă de ei se folosește și de oameni! Dar de fiecare om de care se atinge îi strică nu doar filosofia. Ci și toate planurile avute înainte!

Nicolae.Geantă

UAV Arad

Trupul Lui e ca un fildeș lustruit. Dar și rănit! - de Nicolae.Geantă

Trupul Domnului e un chip de fildeș lustruit (Cântarea Cântărilor 5:14)

Când ne gândim la un trup noi ne uităm la schwartzenegeri. Robuști. Pachet de mușchi. Pătrățele pe burtă. Fildeș, cum ar spune Sulamita. Și da, Dumnezeu e o stâncă tare în furtuni. Dar nu cu asta se mândrește când se uită în oglindă...

În seara în care a fost vândut, în odaia de sus, Isus a luat o pâine și a frânt-o. Apoi a luat-o și a dat-o ucenicilor zicând: „Luați mâncați, acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi!” (Luca 22:19). Și ucenicii au mâncat. Nu doar atunci, ci de 2000 de ani. Ei au înțeles apoi de ce altundeva  Isus a rostit: „pâinea pe care o voi da este trupul meu, pe care îl voi da pentru viața lumii” (Ioan 6:51)

Trupul lui Isus s-a frânt ca eu și dumneavoastră să trăim. E hrana care ne ține în viață. Omul nu trăiește numai cu pâine. Ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu! (Matei 4:4). Iar Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu - e pâinea care nu se învechește niciodată!

„Eu sunt Pâinea vieții”, a declarat altădată Isus (Ioan 6:48). „Cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac” (6:51). „Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viața veșnică. Și Eu îi voi învia în ziua de apoi” (6:54). Nu spun utopii, ci realități. Veniți și „gustați și vedeți ce bun este Domnul” (Psalm 34:8). Eu am gustat din El. E cea mai bună pâine! Pâinea hrănește. Satură! Cine gustă din El va fi fericit!

Pentru tine ce gust are Dumnezeu?

Nicolae.Geantă

fragment din volumul ”Maximum de Frumusețe”. În curs de apariție.

Capul Său strălucește încununat de spini - de Nicolae.Geantă

Capul lui este o cunună de aur curat (Cântarea Cântărilor 5:11)

Capetele cărora li se dă cinste sunt încununate. Cu coroane de regi. Cu diademe de împărat. Cu lauri de campioni. Cu podoabe prețioase pentru mirese. Cununa e rezultatul autorității. Și regii și campionii le etalează victorioși. Bucuroși. Gălăgioși. Dar cel mai Mare Rege? Regele regilor? A ales pe pământ o cunună de spini! Nimic nu strălucește mai bine!

Mă gândeam ce diferență între Maria Magdalena și garda de la Templu. Maria i-a uns capul lui Isus cu mir! Cu cel mai scump mir! Un vas cu mir care costa salariul pe un an! Iar gardienii, în frunte cu fiul lui Caiafa care era comandantul gărzii la Templu, i-au pus o cunună de spini. Nu știu dacă spini Nava, Pinca sau Ramus Palinus, cum afirmă teologii... Dar știu că i-au pus spinii batjocorei pe cap. „Uitați ce Rege”, au strigat. „Uitați ce campion!”. Și i-au înțepat fruntea din care a curs șiroaie de sânge.

Nu ne plac spinii. Ei sunt simbolul omului stricat. Doar încununându-se cu ei Dumnezeu a putut să ne repare! Să ne reînnoiască! Mai știți vreun rege care poartă spini? Așa a plecat Isus dintre noi. Încoronat cu spini! Dar la sfârșitul vremurilor Îl vedem „încununat cu multe cununi împărătești” (Apocalipsa 19:12). Cu toate cununile lumii. Căci va veni o vreme când toți Regii își vor arunca cununile la picioarele Lui!

Spinii sunt simbol de blestem. Dar Isus i-a transformat în glorie!

Nicolae.Geantă

fragment din volumul ”Maximum de Frumusețe”. În curs de apariție.

Mâinile Sale pironite sunt aripi - de Nicolae.Geantă

„Mâinile Lui sunt niște inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit” (Cântarea Cântărilor 5:14)

Pictura de pe Capela Sixtină reprezintă un Adam stând alene, puțin pe spate, privind aproape nepăsător spre degetul întins de Dumnezeu. Așa arată imaginea unui Dumnezeu iubitor: cu mâinile întinse! Spre oamenii amorțiți de nepăsare.

La Golgota Și-a întins mâinile spre noi. Și noi i-am bătut piroane în palme. În palmele care au făcut atâta bine. În mâinile care au binecuvântat copiii, mirii, bătrânii, care au ridicat paraliații, care au atins leproșii. Pe cei de neatins. Căci Dumnezeu atinge oamenii pe care nimeni nu i-ar atinge! El nu se murdărește de noroi îmbrățișând... Iar Mâinile Domnului sunt mereu curate.

Când omul a ridicat ciocanul și a întins pironul să lege odată pentru totdeauna mâinile lui Isus, Mântuitorul ar fi putut să se oprească. Dar uitându-se la propriile-I mâini El n-a văzut pironul. Ci zapisul cu păcate, lista cu greșelile noastre! O Doamne, cât era de lungă! Și a preferat să fie străpuns în mâini. Ca sângele care va țâșni să acopere orice păcat! Le-a cimentat cu sânge pentru totdeauna! Pavel le spune colosenilor că Hristos a șters zapisul cu poruncile Lui... și l-a nimicit pironindu-l pe Cruce! (Coloseni 2:14). Mâinile Lui sunt mâini iubitoare!

Când a plecat la ceruri Isus nu a luat nimic de pământ. Decât găurile din palme! „Ca prin ele să vedem mai bine Cerul”, zicea prietenul meu Vladimir. „Isus s-a dus în Cer cu cicatricele Sale și le poartă ca pe niște bijuterii”, spuneam unei biserici de Paști. Ca semn de aducere aminte de pe pământ. Ca souvenir! Când le privește își aduce aminte de noi! Când vom ajunge în Cer și-l vom lăuda pe Dumnezeu Tatăl, vom vedea că odată cu noi va bătea din palme și Fiul. Vom vedea cele mai frumoase mâini. Mâinile găurite! Nu știu, dar mi se pare mie că sângerează și astăzi din cauza piroanelor noastre? Da, mâinile cele mai frumoase din lume sunt Mâinile cu cicatrice! Mai știtți vreun Dumnezeu cu cicatrice?

„De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?”, întreabă uimit profetul Zaharia. „În casa celor ce mă iubeau le-am primit”, răspunde Domnul (Zaharia 13:6). Tu, încă mai pirogravezi palmele lui Isus cu pironul?

Într-o zi l-am întrebat pe Hristos: „Doamne de ce ai ales să ți se bată piroane de 18 cm (așa spun arheologii) în mâini?” „Ca să vă crească vouă aripi”, mi-a șușotit blând. Apoi a zburat!

Da, Mâinile cele mai frumoase din lume sunt aripi! Poate acum înțelegeți de ce scrie în Scriptură că „ne-a purtat ca pe aripi de vultur” și „ne va mai purta până la adânci bătrâneți”?

Nicolae.Geantă

fragment din volumul ”Maximum de Frumusețe”. În curs de apariție.

Nevoia de Cuze - de Nicolae.Geantă

Într-o societate cât mai pluralistă, într-o Românie cât mai secularizată, într-o națiune unde tinerii pleacă în masă în diaspora iar intelectualii sunt marginalizați, egocentrismul politic exacerbat și selfismul social ne-au împins cât mai jos pe curba valorii. Politicienii sunt majoritatea corupți și mincinoși ca meteorologii ceaușiști, medicii aproape îi întrec, profesorii și poliția nu-și mai fac eficient datoria. Iar avocații sunt giruetă: duc dreptate încotro bate vântul! De ce suntem pe panta degradării? Simplu: din lipsă de modele! România caută modele...
Acum 160 de ani țara noastră era în aceeași situație. Dar l-a găsit pe Cuza. Care ne-a scos la suprafață! De aceea, astăzi e nevoie de Cuze... Citește asta în articolul de mai jos (E scris cu ceva ani în urmă, dar situația e asemănătoare)...
https://nicolaegeanta.blogspot.com/2013/01/nevoia-de-cuze_24.html

Picioarele Sale sunt cel mai sigur Altar - de Nicolae.Geantă

„Picioarele lui sunt niște munți de marmură albă” (Cântarea Cântărilor 5:15).

Îl vedem prezent pe ulițele Galilelii. Apoi în Iudeea, în Ierusalim, în Decapolis. De la Iordan la Ghenezaret. Din Tir la Betleem, ori în Samaria. Alergând să facă bine. Să învețe poporul, să vindece bolnavii, să exorcizeze îndrăciții, să ridice morții din raclă. Ori din mormânt. Apoi, apăsat de durerea Crucii urcă șchiopătând spre Golgota. Nu se oprește. Deviza Lui e: ”până la capăt!” Picioarele lui Isus sunt cele mai neobosite din lume! Niciun alt dumnezeu nu e atât de prezent ca El. De fapt, nici nu sunt alți dumnezei! Pentru că El este singurul!

„Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”, a strigat centurionul sub talpa Crucii după ce și-a dat Duhul Isus (Matei 27:54). Pentru că la picioarele Lui romanul își (re)găsise sufletul. La picioarele Domnului este cel mai sigur Altar. Acolo găsești mântuirea. Puterea de a merge mai departe. Închinarea. Creșterea sufletului. La picioarele Sale toate visurile ne devin realitate!

Biblia spune că într-o zi toate lucrurile îi vor sta la picioare. Iar Dumnezeu se va scula să calce strugurii în teasc. În teascul mâniei (Apocalipsa 14:19). Să fugi în brațele Lui!  Acum, cât mai este timp! Cine nu se adăpostește în brațele sale va fi zdrobit! Călcat în picioare la Judecata finală.

Tu o auzi cum vine?

Nicolae.Geantă

fragment din volumul ”Maximum de Frumusețe”. În curs de apariție.

Nicolae Geantă în Bihor (27 ianuarie 2019)

Ochii Săi sunt neadormiți - de Nicolae.Geantă

Cântarea Cântărilor (5:12) spune că ”Ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte şi odihnindu-se în faţa lui plină”. Dar psalmistul ne încredințează că ochii lui Dumnezeu „nu dorm, nici nu dormitează” (Psalm 121:4). Asta înseamnă că veghează continuu (Psalm 33:18). S-ar putea ca noi să scăpăm lucrurile din ochi. Clipe de neatenție. Uneori catastrofale. Dar Dumnezeu vede totul. Ochii Domnului veghează. Sunt cea mai bună dronă!

Dumnezeu vede orice durere, orice eșec, orice lucru ascuns. Dar și orice gând! A văzut când David a păcătuit cu Bat-Sheba, când Petru s-a lepădat de Fiul Său la un foc, când Iacov n-a iubit-o pe Leea, când Anania și Safira au ascuns o parte din banii ogorului... Dar și când 5000 de flămânzi ce-l ascultau pe Mesia aveau nevoie de pâine, când Diavolul a murdărit haina de preot al lui Ezechia, când marele preot a lovit fața lui Pavel, când creștinii au murit răpuși de lei în arene, icinerați de Hitler la Birkenau sau uciși de Ceaușescu la canalul românesc... Vede orice durere a noastră, orice săgeată îndreptată spre noi, orice nedreptate care ni se face. Sau pe care o facem. De El nu ai cum să te ascunzi. Căci ochii Domnului sunt în orice loc. „Și peste cei buni și peste cei răi” (Proverbe 15:3).

„Ochii lui Dumnezeu sunt ferestrele sufletului Său”, spunea Vladimir Pustan. Pentru că sunt plini de dragoste, plini de milă, plini de bunătate. Dar să nu uitați că ochii Săi sunt plini și de dreptate! Cea mai expresivă imagine pe care am văzut-o despre ochii lui Isus este pictura Pantocrater. O icoană pictată în secolul VI. Aici, un ochi al lui Dumnezeu e vesel și altul trist! Pentru că în timp ce privește oamenii cu bucurie în același timp îi privește și cu tristețe. Cu lacrimi. Pentru păcatee lor. Un ochi râde, unul plânge. Tabloul vorbește despre Milă și Dreptate. Pe tine cu care ochi vrei să te privească?

Rodion Putiarhin, un predicator celebru rus (1807-1869) a donat bisericii un tablou intitulat „Ochiul Neadormit”. Pentru că ochii Lui Hristos sunt cei mai atenți. Nu sunt albaștrii azzuro, nici turcoaz. Sunt veghetori. Și ochii cei mai frumoși sunt cei veghează continuu...

Nicolae.Geantă

fragment din volumul ”Maximum de Frumusețe”. În curs de apariție.

Vladimir Pustan la Living Water Livonia, USA 2019

sursa: Daniel Pelean, Detroit, MI

Gura Sa este o fântână din care izvorăște Raiul

Cerul gurii lui este numai dulceaţă (Cântarea Cântărilor 5:16).

Cuvintele lui Hristos sunt pline de înțelepciune. Ele conving. Dar și uimesc. Când le-auzim rămânem cu gura căscată ca preoții din Templu când Isus avea 12 ani. În fața cuvintelor lui Isus nici filosofii, nici ateii, nici teologii nu pot ridica argumente. Iar păcătoșii intră de rușine-n pământ!

Cuvintele Domnului îmbogățesc. Nimeni nu pleacă mai sărac după ce Îl ascultă!

Cuvintele Domnului sunt pline de har. Ele mângâie sufletul păcătosului. Dă speranță celui fără de speranță, ridică pe cei căzuți. Încurajează. Înțelepțesc. Din Gura lui Hristos izvorăște Raiul!

Cuvintele Domnului sunt pline de autoritate. Și marea, și furtuna, și cancerul, și armatele de îngeri i se supun. Ba chiar și moartea dă înapoi!

Cuvintele Lui Isus sunt drepte. Petru argumentează că în gura Lui nu s-a găsit niciun vicleșug (1 Petru 2:22). Mai știți pe cineva care nu a greșit niciodată în vorbire?

Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt ieșit din gura lui Dumnezeu! Doamne, mulțumim frumos că nu taci! Altfel am rămâne flămânzi, proști și fără Rai!

Nicolae.Geantă

fragment din volumul ”Maximum de Frumusețe”. În curs de apariție.

Oameni de zăpadă... - de Nicolae.Geantă

foto Pinterest

Zilele trecute am făcut un om de zăpadă. Asta ca semn de protest: pentru că niciun copil nu mai iese să facă oameni de omăt. În iarna asta n-am văzut decât unul singur. Și-am colindat jumătate de România. Oamenii de zăpadă au devenit ca și sfinții. Din ce în ce mai rari!
Mă bucur privindu-l. Îmi aduce aminte de copilărie. „E frumusețea pământului, fratello?”, m-a întrebat un prieten din Roma”. „Nu, e frumusețea iernii!”. Căci eu nu văd iarnă fără oameni de zăpadă!

Spunea un tânăr care scrie bine că ninge mult ca să ne amintim de puritate. Corect, căci neaua albă acoperă tot. Fără preferințe. După ce cade zăpada totul devine curat. Dar asta nu înseamnă că gunoiul de dedesubt nu va ieși la vedere la primăvară odată cu ghioceii! Deci oamenii de zăpadă sunt puri. Fără păcate... Tot așa e și când ninge Dumnezeu peste sufletele noastre. Ne purifică. Diferența e că gunoaiele vieții nu sunt doar acoperite. Ci reciclate.

Ca și oamenii de zăpadă suntem perisabili. O alunecare, o lovitură și devenim iarăși bulgări. Nu știu dacă ați remarcat dar iarna ne face mai atenți. Cel puțin la deplasare. Orice mică neatenție poate deveni o mare catastrofă. Umblați cu grijă! Noi nu suntem bulgări de nea, ci bulgări de țărână. Și țărâna se sparge. Și se întoarce în țărână.

Nu știu cât va trăi omul meu de zăpadă. Dar știu că de un singur lucru e temător: puritatea sa se teme să întâlnească soarele! Omul de nea știe că e trecător. Și că soarele e veșnic! Oare unii dintre noi au minte mai puțină decât oamenii de zăpadă?

Pentru mine frumusețea iernii e că pot construi oameni de zăpadă. Dar frumusețea vieții e că Hristos  construiește oameni sfinți. Puri. Durabili. Și veșnici...

Oamenii de zăpadă nu se mai pot construi vara. Nici sfinții după ce omul a murit! Sfințiți-vă înainte de moarte! Și... n-o să mai muriți!

Nicolae.Geantă

Visuri imposibile - Nicolae.Geantă

foto Pinterest

Când erau mici, într-o seară, una dintre fetele mele m-a întrebat ce este mai bine în viață : "Să ai visuri mărețe, greu de atins, sau să nu visezi nimic?”

I-am spus că omul care visează imposibilul e un vizionar. Și, de vizionari are Dumnezeu nevoie. Și biserica. Și România.

I-am amintit că la un moment dat în viața lui David, când se întoarce înapoi acasă după o prigoană îndelungată, acesta îl invită pe Barzilai să mănânce la masa sa. Barzilai, în schimb, îl refuză, pe motivul că are 80 de ani și că nu se așteaptă decât să moară și să fie pus alături de părinții săi în mormânt. Ce vis, ce realizare?! Ce așteptări de la viață, de la Dumnezeu!

Pe de altă parte, Caleb, în vârstă de 85 de ani, îi cere lui Iosua să ii dea Muntele Horeb. “De ce?”. “Păi, se ascund acolo trei fii ai lui Anac, uriașii aceia care au speriat iscoadele, fapt ce-a costat Israelul 40 de ani de rătăcire în pustiu”. Nu putea muri fără să-i nimicească! Și, a reușit!

E prea frumos să-ți spun - Mihaela Mănescu

E prea frumos să-Ți spun că Te iubesc

Și Voia Ta să nu vreau s-o-mplinesc!

E prea adânc să-Ți spun că mă închin

Și-n chipul meu, să nu iei Chip deplin...

E prea de tot să zic: Îmi ești Stăpân!

Și să trăiesc, Isus, ca un păgân...

E prea nedrept să zic: îți sunt urmaș!

Și să nu fiu cu Tine-n chin părtaș...

E prea frumos, e prea adânc să-Ți spun

Că sunt de dor, de dragoste nebun;

Și prea de tot și prea nedrept să-Ți zic

Că-Ți sunt, așa cum sunt, un ucenic...

E prea frumos să-Ți spun... Și totuși, spun.

Că-n mine, Doamne, numai Tu ești Bun!

mihaela,

Biserica Punct București

Un cer mare și gol – Vladimir Pustan

Când evanghelistul Moody a fost întrebat care este scopul vieţii lui, a zis: „Să ajung în cer şi să iau cu mine cât de mulţi oameni pot”. Moody îşi imaginea cerul ca pe tramvaiul 32 plin şi cu cetăţeni agăţaţi de uşile deschise, ceea ce ne umple de uimire, suspectându-l de o viziune înghesuită a raiului.

Noi am fost crescuţi cu ideea locurilor largi, unde pot întoarce TIR-urile celeste, un fel de deşert auriu unde te plimbi până ţi se tocesc pingelele pe străzile scumpe şi nu dai de nimeni. Acesta-i cerul, turma e mică, credinţa nu-i nici cât grăuntele de muştar, lucru ce ne-a îndemnat la tăcere cu miros de piele pârlită.

Nu evanghelizăm pentru că nu suntem siguri de mântuirea noastră şi de aceea nu putem fi destul de convingători când vorbim cu alţii despre Hristos.

Nu evanghelizăm de frica de-a nu fi respinşi, de-a nu fi înjuraţi de mamă, de-a nu lua pumni în cap. Frica păzeşte tarlaua cerului de busculade cu îngeri prinşi la mijloc.

Viața în cerc - de Nicolae.Geantă

 „Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte” (Deuteronom 2:3)

sursa foto e AICI

Jurăminte. Apoi angajamente încălcate. Credință ciuruită. Ore întregi pe genunchi apoi întoarcere grăbită la vechile vicii. La proastele obiceiuri. Involuție spirituală. Botez încă de-acum două decenii (ori patru!) și viață tot franjuri! Eșec. Iarăși de la capăt, iarăși de la capăt, iarăși de la capăt. Iarăși eșec! Învârtit în jurul cozii! Viață în cerc. Ca evreii în pustie. Adunători de găuri de covrig!

Viața în cerc e un zero. Și orice cerc e un altfel de zero. Fie mai mare, sau mai mic, un zero e tot nimic.

Dar de ce oare alergăm învârtindu-ne în cerc?

Ne învârtim în cerc când alergăm după lucruri vremelnice. „Nu vă voi da în țara lor nicio palmă de loc” (Deuteronom 2:5). Orice câștig material e zero. Și oricâte zerouri am îndesa în traistele vieții tot nimic nu reprezintă! Cine aleargă după nimic ajunge un om de nimic. Așa zice Ieremia (Ier. 2:5). Și eu îl cred...

Evanghelizare la Cărpenișu, Giurgiu

Nicolae Geantă - Rețetă uitată de Crăciun (Dar din Dar 2018, Ploiești)

video by Marian Mocanu

Nicolae Geantă - Poveste cu Ionatan

video by Ben Hur via Profides București

13 ianuarie 2019
= = = = =
mai jos varianta youtube postată de Toni Berbece

Nicolae Geantă la Profides București

Despre frumos - de Nicolae.Geantă

Într-o societate în care suntem năpădiți de probleme mărunte, în care fericirea constă în numărul de like-uri pentru texte, cugetări și imagini mediocre, în care dacă-ți pierzi telefonul e mai grav decât dacă ai pierdut buletinul, am ajuns să nu mai avem simțuri, imaginație și nici gust pentru frumos. Astfel, trecem ades grăbiți prin fața Giocondei... Cât despre Dumnezeu, puțini mai au timp să ridice ochii spre Cer!

 „Ne-am urâțit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonică a lumii. Nu mai avem puterea de a lăuda cu o genuină evlavie splendoarea creației, văzduhul, mările și oamenii.  Suntem turmentați și sumbrii. Abia dacă ne mai putem suporta. Există pentru acest derapaj o terapie plauzibilă?”, întreba filosoful Andrei Pleșu. Există evident. Cine privește spre Dumnezeu, își înfrumusețează sufletul. Pentru că doar „frumosul înfrumusețează”, ca să-l cităm pe Dan Puric. Și odată înfrumusețați putem pleca la drum cu altă inimă.

Hristos tocmai de aceea a venit în lumea teluricilor efemeri. Să ne ia toată hidoșenia depusă pe aripile sufletului. Să transforme urâtul în gingășie. Răul în bine. Foamea de bine în belșug. Să ne vindece de urât! Dar pentru asta a plătit un preț. A renunțat la Sine. Frumosul renunță la sine dar nu la Frumusețe!

Frumosul hristic nu este o amăgire. O utopie. Ci o realitate. Încercați! Cine se uită în ochii lui Isus va rămâne orb pentru urât. Abia atunci va începea să vadă. Nu doar cu ochii, ci cu inima. Cine nu are inimă degeaba are ochi.

Frumosul nu este o promisiune, pentru cândva, undeva. Este prezent. Acum. Aici. Frumosul se acceptă, nu se negociază. Pentru că nu are alternativă.

„Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi așa de fierbinte?”, e întrebată de alaiul împărătesc frumoasa Sunamita. „Toată ființa lui e plină de farmec”, răspunde rumenita de soare (în cel mai frumos poem de iubire, în Cântarea Cântărilor).

Hristos nu este doar frumosul, ci Maximum de Frumusețe! Iar dincolo de maximun nu mai poate fi nimic.

Devoționalele ce le veți citi mai jos sunt dorința mea arzătoare de a ajuta să ne chivernisim în frumos! Știți: trăitul frumos este o obligație! Cred că de aceea scria poetul Benone Burtescu: „Nu de câte ori a bătut/Inima ne va fi întrebată/Ci cât de frumos a bătut ea/Ultima dată!”

  

Nicolae.Geantă

11.01.2019

Ioan Frâncu - Mică poveste de viață

video by Ben Hur

după o filmare Facebook

notă- Youtube a blocat sunetul din cauza unei melodii ce se auzea in fundal!
Am reîncărcat fimarea după mai multe zile...

Nicolae Geantă - Un profet ciudat

video by Ben Hur

via Biserica Punct București

06.01.2019

Nicolae Geantă - Lectură publică

Biblioteca Municipală C.Istrati, Câmpina

8 ianuarie 2018, 516 ani de la atestarea localității

video by Ben Hur

Campinatv.ro - Lecturi publice la Biblioteca Municipală Câmpina

despre Maximum de frumusețe - Nicolae Geantă de la minutul 11:22

video by CâmpinaTv

Vladimir Pustan la Biserica Punct București

vineri 11 ianuarie 2019, 

Casa de Cultură a Studenților, Calea Plevnei nr.61

metrou: Eroilor

troleibuz 66, 85

tramvai: 24, 44

veniți și voi!
pentru alte detalii fă click mai jos
https://www.facebook.com/bisericacrestinapunct/

Rugați-vă să vă crească aripi! - de Nicolae.Geantă

Am intrat în dimineața asta puțin în secretariatul liceului. “La mulți ani! Vă doresc în anul acesta ca Dumnezeu să va crească aripi!”, le urez celor două doamne care răspund uimite: “Aripi? Ce să facem cu ele?”. “Să zburați! Aveți nevoie să zburați în 2019. Și nu numai în a est an!”. 

“De ce să zburăm?”. “Vedeți dumneavoastră, când o pasăre întâlnește un munte, sau un obstacol, își deschide aripile și zboară peste el!”, le spun femeilor uluite încă de urare. “Dacă aveți aripi, când veți întâlni greutăți anul asta, veți putea zbura peste ele! Sau, dacă bate vântul prea puternic le veți deschide și veți pluti. Așa fac fluturii. Sunt ușori și ar putea fi doborâți de furtună. Dar își deschid aripile și plutesc!” 

Nicolae Geantă la Biserica Creștină Punct București

program de Bobotează

10-12 și 18-20

vă așteptăm!

Ca să fiu...

Ca  să fiu

O lumină in veacul pustiu

M-am lăsat 

Îmbrăcat

De putere, de raze, de har.

Am suit, 

Zi de zi, pe Calvar.

Și pe-o cruce de lemn noduros,

Am murit cu Hristos.

Ca s-ajung

Sarea pământului, îndelung.

M-am hrănit cu chemări, cu tării

Și-am sorbit din izvoarele vii,

Mi-am vândut

Vechiturile omului meu din trecut.

Și-ntr-un zbor 

Tot mai drept, tot mai sus,

M-am unit cu Isus...

* Nu cunosc autorul

Baloane de sâpun - de Mihaela Mănescu

Trăim pe temelia martirilor creștini

Crezând c-avem credință... Că răspândim lumini.

Dar suntem doar baloane... Baloane de săpun

Mințindu-ne adesea că Domnul e doar Bun...

Că nu va pune Focul cuptorului pe noi,

Că vom păși pe Cale pe flori, nu prin noroi.

Dar fraților, azi, Duhul mă-ndeamnă să vă spun

Că doar atât mai suntem: baloane de săpun!

Să ne-amintim cu teamă ce scrie în Cuvânt

Să ne-aruncăm cu toții cu fața la pământ...

Trezirea nu mai vine de noi nu ne trezim

La ultima chemare. Veniți să ne sfințim...

E timpul cel din urmă. Puțin a mai rămas:

O mână de secunde din chinuitul ceas

Al vremurilor noastre așa de cenușii

Încât nici morți nu suntem, dar iată că nici vii...

Baloane colorate... Baloane de săpun

Atât ne e credința: mândrie de păun...

O, cât mai bate-n tine o inimă de fiu

Trezește-te, creștine... Cât nu e prea târziu!

Mihaela,

Biserica Punct București 

Binecuvântată fii încercare! - de Vladimir Pustan

Nebucadneţar obosit de atâta muzică ascultată, a hotărât să-i bage pe cei trei evrei în cuptorul cu foc. N-o făcea pentru prima dată şi Hitler s-a inspirat de la el câteva mii de ani mai târziu. La Auschwitz, Treblinka, Majdanek şi Dachau cuptorul era sfârşit de drum şi de filozofie. Puţul gândirii clăbucea mizeria neacceptării.

I-a legat pe cei trei cu izmenele personale, să nu dea din mâini, ca să stingă flacăra. I-a aruncat în foc şi-au murit ostaşii ce le-au făcut vânt. Bobârnacul iniţial, vorba lui Hegel.

Au aşteptat o vreme bună să se mai potolească văpia să poată privi înăuntru.

Nu mai erau legaţi, erau slobozi. Umblau de colo, colo prin cuptor ca pe Lipscani. Arseseră doar izmenele.

Când vine peste tine focul să nu uiţi că are un scop nobil pentru care arde. Să-ţi ardă izmenele legăturilor nenorocite.

Spitalul, disperarea, lipsa, amărăciunea, trădarea, eşecul, moartea celor dragi, pierderea, neputinţa, depresia, deziluzia, sunt flăcări ce n-au ca scop arderea ta. Holocaustul nu-i pentru sfinţi. 

Dar sfinţii pot fi legaţi…

Victoriile noastre sunt ale Domnului. Și înfrângerile! - de Nicolae.Geantă

Proverbele 21:31 “Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului”.

foto Biserica Punct București

Pe vremea când în Israel nu aveau săbii decât Saul și fiul său Ionatan (1 Samuel 13:22), iar filistenii emanau o epidemie de agresivitate, evreii nu aveau nici curaj, nici chef să iasă la luptă. Suportau asprimea. Chiar împăratul Saul stătea sub un rodiu cu 600 de inși, zice Scriptura. Unde-or fi încăput toți, nu știm. Dar știm că la umbră e tot timpul înghesuială! Umbra aduce confort. Dar și lene. (Chiar și în ziua de post!). Chiar în poporul lui Dumnezeu! Chiar în ramuri de restriște!

Dar Ionatan... Nu era un sfânt ratat! (“Sfinții ratați, spunea filosoful Nicolae Turcan, au înțeles deșertăciunea tuturor lucrurilor dar n-au ajuns să îl găsească pe Dumnezeu!”). “Simt că Dumnezeu îmi va da izbândă. Victoriile sunt ale Lui!”. Și a ieșit la luptă doar el și cel ce îi ducea armele. Căci la Dumnezeu nu numărul contează când duci lupta Lui! “Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul lui Dumnezeu”, scrie pe Menora.

Ce mă înveți tu? - de Traian Dorz

Aștept... de Petru Dugulescu

În vremi de necaz şi-ncercare,

Spre Tine nădejdea-mi îndrept

Cerând părintească-ndurare –

Te laud, Te slăvesc şi aştept…

În urmă sunt ani de suspine

Şi alţii de-or fi, îi aştept,

Cerând să te-nduri şi de mine –

Mă rog, mă încred, şi aştept…

Arat-am pe câmp cu plugarii

Şi roade s-adun este drept,

Dar până vor creşte lăstarii –

Mai ar, mai seamăn, şi-aştept…

Plugușorul amuțește în fața colindelor - de Nicolae.Geantă

Breaza de Brașov. Poalele Făgărașilor. Brazi. Zăpadă. Cabană. Tinerii de la Biserica Punct București (De fapt aproape toți membrii sunt mai tineri ca mine! Am îmbătrânit!) 31 Decembrie. Ora 22. Avem încă un timp devoțional care se termină cu predică (Am vorbit despre “Ce ar trebui să uităm odată cu anul ce trece”). Rugăciune. E deja ora zero! (Artificii nu ai unde să vezi în pădure! Oricum pocăiții nu ard banii. Îi dau săracilor). Cântăm. (E mai eficient să întâmpini Anul Nou cu laude lui Dumnezeu decât cu bubuieli aiurea în văzduh).

După ce sfârșesc mesajul biblic mă uit pe scări. Un grup de cinci indivizi. Haioși. Cu sorcove. Și o tobă. Venise cu capra. Exact la midnight. Cristi S. i-a luat din curte și i-a urcat la etaj. În holul mare. Unde era deja... biserică. Noi cântăm. Cei cu plugușorul se uită. Nu doar un minut. Ci mai multe. Au răbdare. Apoi se ridică Daniel C. “Vă poftim să stați pe canapea. Îndrăzniți. Vă cântăm noi un colind, două chiar, apoi ne cântați voi”. Și am început. Maria cântă la chitară. Petra la tarhon. Sorin la orgă. Și noi ceilalți (mai bine de două duzini), la... harfa cu zece degete! Musafirii cântă și ei cu noi. Bat din palme. Ba își pun și toba in funcțiune. 

Să urci! – de Mihaela Mănescu

Să urci desculț. Să urci cântând.

Să urci sărac. Să urci flămând.

Să nu te uiți la ce-ai lăsat;

Că-n duh ești fiu de Împărat.

Să urci pe crini. Să urci râzând.

Să urci pe spini. Să urci plângând.

Să nu te-oprești când norii vin;

Că Sus va fi doar cer senin.

Să urci curat. Să urci smerit.

Să urci arzând. Să urci jertfit.

Să nu te-ntorci din drum. Să știi

Că Țara ta e-n veșnicii.

Să urci cu dor. Să urci sperând.

Să urci cu foc. Să urci crezând.

Să nu te lași. Să urci mereu;

Că Sus te-așteaptă Dumnezeu...

mihaela,

Biserica Punct București

Renunță... - de Nicolae.Geantă

Renunță la ideea de “viață perfectă”. Singurul care a trăit-o a fost Isus. Tu nu ești mântuitorul lumii! Ci numai unul mântuit!

Renunță la îndoieli! Fiecare zi merită o șansă.

Renunță la zona de confort! Nimeni nu a fost medaliat stând în fotoliu încălțat cu papucii de pluș.

Renunță la scuze! Cel mai adesea devin acuze. Sau faptul că nu vrei să te implici.

Renunță să te îngrijorezi pentru ce s-a întâmplat în trecut. Tot ce e mai bun ne așteaptă doar înainte!

Renunță la nevoia de a controla tot. Și pe toți. Nu toate lucrurile se învârt în jurul tău.

Renunță la bârfe. Sunt gloanțe care ucid trei persoane de-odată: pe cel bârfit, pe bârfitor și pe ascultător!

Renunță la ranchiună. Vei fii iertat în măsura in care ierți. Iar cine iartă își face lui bine!

Renunță să te îngrijorezi pentru ceva ce nu se poate schimba. Fii realist! Dar schimbă-te tu!