Era o vineri seara când Londra devine furnicar. A doua zi
trebuia să predic la o nuntă. Întâmplător sau nu am ajuns am ajuns în Elephant
and Castle. La Metropolitan Tabernacle din sudul Greater London. Iar una dintre
dorințele mele era, de mult timp, să urc măcar odată la amvonul de unde a
predicat CH Spurgeon. Nu, nu am reușit. (Era destul de înserat pentru asta.
Atunci nici nu știam că impunătoarea clădire din London SE1 6SD nici măcar nu
mai era fosta biserică a Prințului Predicatorilor. Care, a ars în 1898, apoi a
fost bombardată în WW2, în 1941. Acum e o clădire refăcută din 1957). Am reușit
decât să facem o rugăciune. Și să mulțumim încă odată Domnului că într-o zi, de
pe fereastra cerului a scăpat printre telurici pe Spurgeon. Apoi, am discutat
cu micul grup ce mă însoțea despre Prințul predicatorilor. Despre trimf, tragedie
și din nou triumf.
Spurgeon, proaspăt ales pastor la New Park Street Chapel (1854)
polariza mii de oameni din orașul cu trei milioane de locuitori la vremea aceea.
Ascultătorii săi nu erau numai londonezi ci veneau din tot Regatul Britanic. „Era
ca o cometă care lumina cerul”, îl descriau ziarele londoneze. Dar totodată
criticat de detractori. Că e „grosolan în vorbire”, „necioplit”, un „bădăran de
la țară”. Nu știu de ce dar astfel de adjective mi-a fost dat des urechilor să
le-aud! Virusul defăimării nici azi nu s-a stins. Mai mult decât atât erau unii
care se așteptau (și probabil sperau) ca mulțimile să se plictisească de CHS și
de predicile lui. Exact cum erau (și mai sunt și azi) unii care abia așteptau
să se plictisească oamenii de Cireșarii! Dar ca întotdeauna aveau să fie dezamăgiți.
Duminică de duminică numărul auditoriului creștea. Astfel, biserica păstorită
de Spurgeon nu mai încăpea în clădirea din New Park Street Chapel.
Întâi au închiriat Exeter Hall, apoi sala muzicală din
Surrey Gardens din Kennington. Chiar dacă sala muzicală era numită „casa
diavolului”. Spurgeon zicea că „e gata să meargă și în casa diavolului ca să
câștige suflete pentru Hristos”. Chiar așa, dacă Satan vine să câștige suflete
chiar în biserică noi de ce nu am câștiga oameni pentru Hristos din „casele
diavolului”? La Surrey Gardens au venit 17.000 de persoane. Din ei 5000 au
rămas afară. Pentru că sala avea numai 10.000 de locuri. Dar inevitabilul s-a
produs. Cineva a strigat că „se prăbușesc balcoanele”, altcineva că este „foc”.
Oamenii s-au panicat, și în goana de a părăsi sala scara de la balcoane s-a
rupt. Au fost morți. Spurgeon a leșinat. Calomniatorii l-au ciuruit! A numit
experimentul „o noapte întunecată a sufletului”. Și totuși CHS a continuat
predicile la Surrey Gardens. Cu până la 10.000 de ascultători în sală!
Construcția unei biserici cu 15.000 locuri devenise obiectivul principal al
congregație și-al lui Charlie.
