Nicolae Geantă la RBC Chicago

 

Convenția 54 a Bisericilor Penticostale din USA și Canada. Hollywood, Florida, 2024

 

Nicolae Geantă - Renunț la mine pentru tine

Nicolae Geantă la Heritage Romanian Center Chicago

 

Nicolae Geantă - Nu-ți păgubi Împăratul!

sursa: BenHur NicolaeGeantă, via Betel detroit

Nicolae Geantă în Michigan

 

Biserica, spital pentru toate întrebările - de Nicolae.Geantă

Pe salvările Boston Childrens Hospital am citit serile trecute deviza acestora: „where the world comes for answers” (unde lumea vine pentru a primi răspunsuri). E drept, la spital oamenii aleargă să primească răspunsuri: pentru cancere, pentru diabet, pentru preinfarcturi, pentru sarcini. Sau pentru alte 1001 de boli. Asta pentru a rămâne în viață! Dar nu spitalul are toate răspunsurile. Sunt boli pe care nu le poate trata. Deci întrebări fără răspuns. Și totuși la spital mor oameni!

Îi spuneam lui Wolfi, un prieten afro-american care mi-a fost gazdă în Boston, că Biserica are toate răspunsurile. Și pentru moralitate, și pentru educație financiară și pentru cea familială. Și pentru „cum să reziști în persecuții!” Spitalul nu te  poate ajuta în astfel de probleme. Pentru că spitalul are răspunsuri doar pentru trup. Biserica vindecă și sufletele! (Dar și trupurile!)

Puterea lui zero – de Nicolae Geantă

Noi știm că zero e totuna cu nimic. E gol. E ceva lipsă. Oricât ar fi de adunat și înmulțit, zero e tot zero. Adică nedefinit, cum ar zice matematicienii. Un măr plus zero e tot un măr. O capră minus zero e tot capră. Chiar dacă ridicăm zero la orice putere, tot zero rămâne. 01=0, 02=0, 0100=0, 01000=0, 0n=0! Adică nul. Am citit astăzi că vestitul matematician român Grigore Moisil ar fi concluzionat astfel chestiunea de mai sus: „o nulitate ridicată la putere rămâne tot o nulitate!”

Motto-ul profesorului Moisil ar trebui să ne aprindă niște beculețe în creieri (și poate și la călcâie). Noi credem că urcând în funcții, în ranguri, în grade căpătăm valoare. Și astfel oferim oamenilor „scaune mai înalte decât cărțile pe care le-au citit”, ca să-l parafrazez pe Honore de Balzac. Oferim diplome. Iar prin biserici… amvoane. Paradoxal, cu cât îi urcăm mai sus cu atât sunt mai „nuli”!

Zero adunat cu ceva dă acel ceva. Zero plus unu egal unu. Dar zero ridicat la orice putere e tot nimic. De aceea Dumnezeu ne spune că oricât am urca fără El nu am ajuns nicăieri. Pare utopic, dar El e singurul care poate da putere lui zero!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la New York

 

Nicolae Geantă - Epistola lui Eunice

sursa: BenHur NiolaeGeantă, via Bethel Chapel Chicago

Nicolae Geantă - Înțelept și priceput

sursa: BenHur NicolaeGeantă, via RTN Chicago

DE CE ISUS? Turneul Misiunii Betania Chicago în România, 2024 (8, Deva)

Sâmbătă 6 iulie 2024. Dimineața am plecat spre Deva. Prin Defileul Oltului care este încântător (lungime de 47 km). Cu pădurile de fag ce urcă până la 1000 m și cu cele de molid ce urcă spre 2000,  Munții Lotrului și Munții Căpățânii – aflați la vest – și rama vestică a Munților Făgărașului și Munții Cozia – aflați la est, străjuiesc râul pe de lături ca două armate ale căror soldați au nu doar haine, ci și pletele verzi. Oltul (614 km), al cincilea râu din România (în afară de Dunăre) are o salbă de microhidrocentrale (pe Olt există aproape 30 de lacuri de acumulare). Dar apa, din cauza secetei e la debite minime. Și în albie s-au format lunci cu papură. Șoseaua e destul de aglomerată pentru sâmbătă dimineața. Mai ales că are numai două benzi, din care numai una de dus. Deci autocarele Misiunii Betania se mișcă încet. Cineva constată că lipsește o persoană din grup. Nu a reușit să se trezească! Și nici nu i s-a constatat lipsa la îmbarcare! Mă gândeam că așa va fi și în ziua răpirii pentru mulți oameni: se vor trezi (dimineața) și vor constata că toți ai lor au plecat! Pentru totdeauna. Aici dacă ai pierdut ceva mai poți recupera. „Dincolo” este imposibil. Să fim gata de întâlnirea cu Domnul! Evenimentul e irepetabil! Cine-l ratează e pierdut. Veșnic! Persoana care s-a pierdut de grup a găsit totuși o soluție: o familie din grup care avea mașină personală și s-au hotărât să plece mai târziu.

Deva este un oraș multimilenar pe Valea Mureșului. Între munții Poiana Ruscă și Apuseni. Prin apropierea ei a fost fieful dacilor acum 2000 de ani. La vreo 54 km sud-est (via Orăștie) a fost Sarmizegetusa Regia, cca 150 de ani capitală a stadului dac (astăzi ruinele cetății sunt localizate la Grădiștea de Munte, sau Grădiștea Muncelului). Capitala lui Burebista și a lui Decebal, Sarmizegetusa Regia are o suprafața interioară de aproximativ 30.000 de metri pătrați/322,917 square feet, aceasta fiind închisă de un zid din blocuri de calcar și, pe alocuri, blocuri de andezit. Mai sunt prezente ceva ruine ale cetății și un sanctuar religios - așa zisă zonă sacră, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar ce se termină într-o piațetă. În acest spatiu au fost amplasate sanctuare de tip rectangular și circular). Mai târziu Sarmizegetusa Ulpia Traiana, capitala constuită de romani s-a mutat la sud de Deva, lângă orașul Hațeg (urmele castrului roman sunt întâlnite în prezent în satul Sarmizegetusa, la 56 km sud-vest de Deva, la vest de orașul Hateg)

Din cei peste 53.000 de locuitori ai Devei, din punct de vedere confesional, majoritatea sunt ortodocși (65,93%), cu minorități de romano-catolici (5,49%), penticostali (2,35%), reformați (1,78%) și baptiști (1,06%). Creștinii după Evanghelie reprezintă undeva 0,2%. Interesant este că pentru 20,77% nu se cunoaște apartenența confesională, conform Recensământului Populației din anul 2021 (Recenzare din 2021, care s-a făcut electronic, a avut mari lacune de informații. E un rateu al indicilor demografici oficiali).

DE CE ISUS? Turneul Misiunii Betania Chicago în România, 2024 (7, Râmnicu Vâlcea)

Vineri 5 iulie 2024. Autocarele au ajuns târziu la Hotel Ramada din Râmnicul Vâlcea. După miezul nopții. La ora 2,00 AM. Drumul dela Pitești spre Sibiu e aventură în necunoscut. Sute de camioane, mii de autoturisme, merg sau vin din vacanță, fac ca trecerea dinspre Muntenia spre Transilvania să fie mai mult decât stresantă! Prin harul lui Dumnezeu călătoria a avut loc în noaptea de 4-5 iulie, cu 3 zile înainte ca șoseaua națională să se închidă de tot datorită autostrăzii (A1) care este în lucru. Și totuși, în noapte fiind, înaintarea se face în ritm de melc și așa, cu șoseaua neînchisă. La recepția hotelului s-a ajuns târziu, iar check-in-ul a durat și acela parcă o veșnicie. Asta atârnă și mai greu când ai mulți tineri în grup, când ai copii după tine, noaptea pe holurile recepției… Da, așa este misiunea în echipă. Brr! Bine că toate se sfârșesc cu bine! Totuși ziua de vineri a fost mai liberă și s-a putut dormi până târziu!

Vineri fratele Luigi a venit cu nepotul dela Giurgiu! Asta în miezul zilei, pe 38-40 de grade C. Nicolae Geantă a venit din Prahova. Și bineînțeles traficul a fost și mai anevoios ca noaptea, mai ales ca a fost deviată circulația prin… sate! Dar…, uite așa mai putem vedea și România. România rurală! România autentică! Pentru că da, România s-a născut la sat, și identitatea ei este încă la sat! Fără căpițe de fân, fără lavițe la porți, fără fântâni cu cumpănă, România nu e autentică! Și nici fără oi! Constantin Brâncuși spunea că nu poate concepe „România fără oi”! Iar eu cred că nu putem concepe România fără rromi! Ei finalizează tabloul mioritic!

Situat pe paralela de 45 grade Nord - adică exact la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord; dar și undeva în centrul României - Râmnicu Vâlcea e un oraș cu puțin sub 95.000 locuitori.  Municipiul este străbătut de râul Olt, la capătul de sud al defileului acestui râu – o vale îngustă (Alutus) printre Munții Carpați. Deși istoria urbei este bimilenară, Râmnicu Vâlcea este atestat documentar abia la 1388, când domnitorul Mircea cel Bătrân confirma mânăstrirea Cozia.

Nicolae Geantă - IQ-ul furnicii...

Noi căutăm înțelepciunea în universități. În maldăre de cărți. În poeți, în profesori, în consilieri. 

Dar nu toți putea avea acces la oameni super-deștepti, bine învățați. 

De aceea, Dumnezeu ne îndreaptă ochii spre cea mai mică ființă... 

Putem întâlni înțelepciune la o furnică?

sursa: BenHur Nicolae.Geantă, via Golgota Chicago

Nicolae Geantă - Epistola sănătății

sursa: benhur nicolaegeanta, via Tabor Riverside

Nicolae Geantă - Poate nu voi avea rezultate mari, dar îmi fac datoria!

sursa: Ben hur Nicolae Geantă, video via Agapa Yorba Linda, California

Nicolae Geantă la Biserica „Luz a la Naciones” Chicago

 

Nicolae Geantă - Lărgește-ți hotarele!

„Nihil sine Deo” după Cărtărescu - de Nicolae Geantă

Cineva, un cunoscut, mi-a trimis un articol al domnului Cărtărescu. Mircea Cărtărescu. Mare scriitor contemporan român. Autor de literatură, pretendent la un Premiu Nobel. Persoana care mi-a trimis înscrisurile domnului Cărtărescu a fost tare entuziasmată. Eu dezamăgit...  Iată ce zice renumitul maestru în scrierea numită „Nimic fără Dumnezeu”:

“Eu am fost crescut fără Dumnezeu. N-am spus niciodată “Inger, îngerașul meu”, n-am  îngenuncheat împreună cu mama lângă pat,  n-am fost la biserică, n-am cântat colinde creștine. La mine n-a venit niciodată Mos Crăciun. Din primii ani de viața am auzit că Dumnezeu nu există, că sfinții, îngerii si Iisus Însuși sunt născociri băbești, că preoții sunt niște trântori. Există poate în sufletul sau in trupul nostru un organ deschis pentru a-L primi pe Dumnezeu în noi, din fragedă pruncie, “odată cu laptele supt de la mama”, cum se zice. Dacă trec anii si nimeni nu stropește sămânța aceasta cât un bob de muștar, ea se va chirci si va muri. Așa cum copiii crescuți de lupi nu vor vorbi niciodată, cel crescut fără rugăciune si sentiment religios nu va fi niciodată un credincios adevărat. Mă simt si eu copil-lup al lui Dumnezeu. Nu poți asedia cetatea lui Dumnezeu. Ca să fii în ea, trebuie să te fi născut țn ea. Pot mișca propria mea mână, pentru că ea face parte din corpul meu. Nu știu cum să fac să o mișc, dar știu că ea asculta și se mișca. Nu vei putea clinti astfel, prin pura voință, nici un cocoloș de hârtie, pentru că el nu este în tine. Asta înseamnă, poate, credința. O astfel de credință trebuie să ai ca să muți munții din loc: ei trebuie să fie în corpul tău, legați de voința ta. Fără să fii în Dumnezeu și Dumnezeu în tine nu poate exista credință adevărată.

Băiețelul meu își spune rugăciunea seara, cu mama lui. El nu va fi orfan, nici copil-lup. Slavă Domnului, el s-a născut în cetate și va crește odată cu ea. În ochii lui frumoși nu există vreo îndoială. El a moștenit lumea pe care tatăl lui o caută unde nu poate fi. În el, organul dumnezeirii e la fel de prosper și activ ca toate celelalte organe ale trupușorului său. Dacă va vrea Dumnezeu, băiatul meu are toate șansele să ajungă un om întreg” (Mircea Cărtărescu)

Ce să zic citind un astfel dea articol? Că viața domnului Cărtărescu e… decât filosofie? Că domnia sa crede că trebuie să te naști în creștinism ca să ajungi creștin? Și atunci sălbaticii, pigmeii, triburile auka ori karamajong cum ajung la Hristos? Dar eschimoșii? Gândirea dumnealui e asemeni hinduismului: te naști cu o karmă și trebuie s-o porți. Să duci stigma în spate. Dar dacă ar fi așa degeaba a mai murit la Golgota Mântuitorul lumii! Gândirea domnului Cărtărescu nu permite oamenilor slabi să devină puternici. nici ateilor să se convertească. De asemeni crede că e de bon ton ca pruncul domniei sale să fie creștin. iar el să rămână în lumea pe care o caută fără unde nu poate fi!

 

Nicolae Geantă în California

 

Nicolae Geantă - Și străinul era Isus

video by Ben Hur Nicolae Geantă via Bethany San Antonio, TX

Nicolae Geantă în Tennesse și Nord Carolina

 

O nouă carte a doctorului Vlad Schlezak. Despre ADICȚII / DEPENDENȚE

👉🏻Lansarea volumului va fi în luna Septembrie 2024. 

👉🏻Azi, mulțumesc pastorului și profesorului Nicolae Geantă, PhD. Pe Nicu îl cunosc de mai mulți ani și în trecut chiar mi-a prezentat o carte la festivalul de carte “Gaudeamus”. Este un intelectual, autor și un om deschis apreciat internațional.

O amintire deosebită cu Nicu, pe care v-o împărtășesc, o am în urmă cu 8 ani când l-am luat cu mine la evaluări de status mintal la consiliere APCCM. Majoritatea doctorilor(care nu sunt psihiatrii), păstorilor, preoților, psihologilor, consilierilor nu știu așa ceva pentru că ține de psihiatrie pură și multă experiență clinică care e normal să nu o ai dacă nu ești în domeniu. Îi explicam la vremea respectivă lui Nicu metodologia mea creștin-medicală APCCM la cazurile ce le aveam în față amândoi și care ne solicitau ajutorul, cazuri la care nu știai din prima dacă e o depresivă, dacă e un anxios sever, dacă e un drogat, un psihotic, un demonizat, dacă e o familie disfunctională care aplicau greșit Scriptura și aveau drept urmare adolescenți rebeli dificili, dacă e un neascultător de Dumnezeu mascat în sfințenie legalistă etc. Nicu, deși era pastor cunoscut și cu mulți ani de experiență, a stat, a ascultat și învățat ce i-am spus cu o smerenie care m-a impresionat. E printre puținii pastori care au acceptat în anii aceia să vină cu mine la munca de teren, practică dificilă, fără aplauze, fără likes, fără shares, fără publicitate de superstaruri, ci pentru ajutorul oamenilor suferinzi care își dădeau consimțământul la ajutor multidisciplinar.

E singura amintire care o am cu Nicu în care el a fost „studentul”. În rest, el este de-obicei profesorul! Mulțumesc Nicu pentru recenzia cărții (de mai jos):

🔴 Trăim într-o lume a adicțiilor. Atât cei mici cât și cei mari au dependențe. De telefon, de gamming, de televizor. Dar și de alcool, de tutun ori de droguri. Ba chiar de pornografie, de sexualitate. Sau mai rău... de prostituție! Prin urmare medici, consilieri, batalioane de preoți, pastori ori profesori caută soluții pentru ieșirea din criză. Din sevraj. Medical sau emoțional. Și paradoxal, deși sfaturile se-nmulțesc, adicțiile sunt un aluat care dospește continuu. În acest context, dr. Vlad Schlezak vine cu un volum nou de terapie: „Dependențele moderne și reabilitarea prin psihoterapia creștin medicală APCCM”. Medicul român dar londonez, ne prezintă succint dependențele și consecințele. Zecile de tulburări cauzate. Apoi, ca orice doctor care vrea vindecarea pacienților săi, Vlad Schlezak ne prezintă rețete ale ieșirii din criză. Dar nu numai dintre cele testate în laborator sau spital. Le condimentează cu Scriptura. Cu sfaturile sfinte ale lui Dumnezeu.

Cine-l citește pe Vlad Schlezak nu are cum să nu constate că doctorul surprinde. Prin abundența de informații. Ștințifice și biblice. Când îi citești cărțile nu poți să nu tresari. Să nu înțelegi că nu numai știința vindecă boli, dependențe, așa cum ne învață cei mai mulți dintre medici. Ci Vindecătorul este în primul rând Dumnezeu. Pentru paginile de față dr. Schlezak nu a depus doar o muncă titanică. Ci a investit empatie. Ca dovadă, în ultimul capitol al cărții a scris un jurnal de schimbare personală și ne-a lăsat 12 pași biblici pentru reabilitare. Dar ca să ieși de sub carapacea dependențelor nu trebuie numai să citești. Ci să începi să te lupți cu tine. Și, orice drum, oricât de lung ar fi, începe cu primul pas!

Nu sunt mistic, dar cred că doctorii ar trebui să recomande pacienților ca pastilele se fie luate nu cu apă, ci cu rugăciuni. Tot așa este și volumul de față despre „Dependențe și „Reabilitare prin psihoterapie creștină medicală”. Este un medicament care se ia cu rugăciune! Din adicții cel mai rapid ieși când... te așezi pe genunchi!

 🔴Nicolae GEANTĂ, dr.,

pastor, profesor, publicist

Mulțumesc Nicu și Dumnezeu să te binecuvânteze și călăuzească în continuare !

Dr Vlad Schlezak, medic psihiatru creștin, fondator psihoterapie/ consiliere creștin-medicală APCCM, autor

Nicolae Geantă în Texas

 

O zi la VBS Bethany Chicago - de Nicolae Geantă

Ultimele zile din luna iulie și primele din august pentru copiii americani sunt și ultimele de vacanță. Aici școala începe din... august! Prin urmare, după Misiunea din România, Bethany Church Chicago a organizat și o școală biblică pentru... copii! VBS, adică Vocation Bible School, e un fel de minitabără ce are loc anual la Bethany. Anul acesta VBS a avut peste 300 de copii înscriși, de vârste diferite, din biserică sau din afara ei. Împărțiți în grupe de câte 16, micuții au avut nevoie și de vreo 120 de voluntari. Fiecare grupă, necesitând supravegherea a 4 „teachers”. 

Ce m-a impresionat la Bethany sunt spațiile uriașe în care își desfășoară activitatea Școala Duminicală. O mulțime de săli, cu mobilier și logistică de ultimă generație, cu învățători pricepuți pe măsură. Cu bucătărie enormă și sală de mese pe măsură (cred că încap lejer 1000 de inși!), cu Gym (sală de sport), ori sală de alimente, Sunday School Bethany Chicago bate lejer și de departe cam orice școală de stat sau particulară din România! Însă și investițiile sunt pe măsură! Pentru că școala de pe Caldwel Avenue Niles nu face parte din programul România Educată (deși sunt români) care crede că educația se face fără investiții, fără bani. Și totuși, deși costisitor totul, la Bethany educația bună se face cu voluntari!

VBS, sau Școala Biblică a vacanței de vară, este un proiect al Departamentului Școlii Duminicale, care cuprinde un număr de 250 de copii organizați în 10 clase. De-a lungul anului acest Departament organizează: programe muzicale în cadrul serviciilor bisericii, evanghelizare (copiii trebuie să își aducă un prieten la școala duminicală), „Micul Misionar”, colindele de Crăciun, VBS și... Convenția Anuală a Copiilor. Asta da investiție în prunci. Ei sunt Biserica de mâine. Dar și biserica de azi. Deci trebuie echipați încă de pe acum! Și, cum îi echipăm așa îi vom avea. Copiii sunt ca săgețile în mâna arcașului. Săgețile se duc spre ținta care o pregătim. Și ajung atât de departe cât întindem noi arcul! 

După ce le-am vizitat sălile, după masa de prânz am vorbit elevilor despre „nevoia de citit”. Despre nevoia de a ne face prieteni din cărți. Mai ales azi, în lumea unde virtualul e principalul mâncător de timp. De resurse. De caractere. De fericire... Cititul nu ucide pe nimeni. Cititul transformă. Cititul îmbogățește. Cititul e mai relaxant decât sportul! Cine are carte, are parte. Și maniere. Nu fugiți de cărți! Puteți deveni bogați! Nu doar în bani! După rugăciunea pastorului Dorin Juravle, copiii au alergat spre sălile de curs, unde au avut diferite lecții și aplicații biblice (de exemplu într-o sală un grup de copii au construit „cortul lui Avraam” - ca pruncii de azi să înțeleagă mai bine condițiile de trai din vechime), concursuri sportive (pentru pici soccer/fotbalul a fost cel mai gustat), diverse jocuri, în săli sau în parcarea bisericii. De asemeni, într-un colț al parcării s-a amenajat o mică... „farmă” cu animale domestice (închiriate): găini, gâște, rațe, oi, capre și chiar... ponei, pe care copiii aveau ocazia să-i călărească! 

Îi admiram cu toții pe pruncii ce se zbenguiau bucuroși, când deodată mi-a venit o întrebare în minte: oare de ce ne chinuim să construim zgârie nori, down town-uri dacă relaxarea ne-o găsi tot în preajma naturii (plantelor și animalelor) create de Dumnezeu. Era doar o întrebare...

Ce am învățat printre micuții de la Școala VBS Bethany CC? 
Că educația costă dar se face cu pasiune și cu... voluntariat! 
Că cititul a civilizat oriunde a pătruns. 
Că bucuriile și relaxarea adevărată vin din resursele create de Dumnezeu. 
Că ceea ce investim în copiii noștri azi va decide cine vor fi ei mâine. 
Că Dumnezeu oferă cu abundență binecuvântări acolo unde oamenii se implică.

Felicitări tuturor celor implicați în proiectul VBN. Mai ales că ceea ce faceți ați ales să fie dincolo de lumina reflectoarelor!

Nicolae.Geantă,

Skokie, Chigago, Illinois

urmărește și un mic filmuleț - https://www.instagram.com/insights/media/3425105468895627223/ 

fă click mai jos să vezi foto