Jurnal de Seattle. Ziua 1. Convenția 55. Bisericile penticostale din SUA și Canada

Ziua 1. Vineri 29 august

Seattle. Cel mai mare oraș nord-vest american. Întemeiat în 1851. Integrat la US exact cu 100 de ani înainte să mă nasc eu (1869). Creștere fulgerătoare. 80.000 locuitori în 1900, 467.000 în 1950. În aprilie 2025 avea 816.000 locuitori. Orașul propiu zis. Dar aria metropolitană are peste 4,2 milioane persoane. Vârsta medie e de 35 ani. Deci mulți tineri. Albii reprezintă 60%. Iar asiaticii 17,5%. Restul afro-americani și hispanici. Interesant e că populația Seattle-lui este 20% născută în altă țară decât US. Religios creștinismul a înregistrat un recul în ultimul deceniu: de la peste 52% la cca 44%. Dintre aceștia domină protestanții evanghelici (22%), protestanții (9%), catolicii (11%), ortodocși (1%) etc. Budiști sunt cam 3%, musulmanii 2%, mozaici 2% etc. Uimitor non-religioșii sunt în procent de 44%! 

Economic Seattle stă foarte bine. Peste 68.000 dolari/ locuitor/an. Este cam cea mai bună piață de muncă din America. În arealul metropolitan își are sediul central mari companii multinaționale de top:  Amazon (2500 miliarde $), localizat în Bellevue, peste 45.000 salariați, spații de birouri de peste 900.000 mp), Microsoft (3000 miliarde $), Costco, Boeing, Starbucks, Nordstrom, Expedia, Alaska Airlines etc.

Ora 17. Imediat cum ieși de pe autostradă 405, dai cu ochii de o clădire impozantă. Meydenbauer Center. Sticlă și beton. Modernism american. Cel mai important centru de conferințe din Bellevue, un oraș din aglomerația urbană Seattle. Suprafață Centrului de Convenții? 54.000 mp. 54 de hectare!!! Construit în 1993. Se mândrește cu organizarea a peste 250 de evenimente pe an,  la care participă 150.000 de persoane. De fapt tot Centrul Meydenbauer a găzduit în 32 de ani peste 5 milioane de oaspeți! Cât numărul de pasageri anuali ai aeroportului Henri Coandă Otopeni. Din cele 10 săli, cea mai încăpătoare (unde românii penticostali din America de Nord au organizat Convenția 2025), poate găzdui 4700 persoane! (Sala de de teatru “înghite” 3090 de scaune, iar cea de banchet 2720). Sala de convenții/conferințe este de 3300 mp. 

Convenția 55. Seattle 2025, sâmbătă 30 august

 https://www.youtube.com/live/UNCa96y8HQo?si=3WXgddnNnLNdX6Bl

Convenția 55. Seattle 2025. Vineri 29 august

 https://www.youtube.com/live/LqYz0HWzQXQ?si=8PWJPIqGRwFK2XB_

Scrisoare către tații de fete - de Nicolae.Geantă

Era o sâmbătă dimineața când m-am trezit… tată! Azi se împlinesc 33 de ani! În ziua aceea Dumnezeu a scăpat pe fereastra cerului o fetiță exact în ograda mea! (Știați că “girls are made in heaven?” Că fetele sunt făcute în ceruri?). Din ziua aceea eu am devenit rege. Orice fetiță pentru tatăl ei e o prințesă. Și prințesele au tați regi! Din ziua aceea am învățat să devin părinte! Nu poți fi părinte până nu ai copii! 

Vă scriu aceste rânduri taților pentru că vreau să vă purtați ca regii cu fetele voastre! Și știți că regii nu cresc prințesele oricum! Mai ales în zilele noastre când emanciparea și feminismul radical ia în râs grația și feminitatea naturală! Și dreptate mai avea James Dobson: “azi fetele sunt pe cale de dispariție!” Da, pentru că multe dintre ele au învățat agresivitatea. Obrăznicia băiețească. Limbajul cu jargon. Pretind că abstinența e nonvaloare. Că trebuie să fie cu un pas înaintea băieților! Deci și a viitorilor soți! 

Știți, fetele copiază tați. Și atunci când ajung în prag de căsătorie vor un soț care să semene cu eroul lor. Clona tatălui lor. Cu caracter solid. Gata să le îmbrățișeze (imediat ce le întâlnește). Să le chivernisească după reviste, să le poarte elegante, strălucitoare. Să le apere. Să le inspire curaj, putere de jertfire! Da, să-mi fie cu iertare: fetele privesc mai atent spre tații lor decât spre mamele lor! Taților, nu mai trăiți oricum! 

Învățați-le confidenta de sine (self-esteem/stima de sine). Ele trebuie să știe că sufletul lor valorează mai mult ca trupul lor! Dar ca să vadă practic fiți fideli mamelor lor! 

Îmbrățișați-le zi de zi! Un “hug” e doză de dopamină. Știați că dopamina le șterge starea de stress? Că aduce cea mai înaltă stare de bine? 

Evidențiați-le calitățile pozitive! Lăudați-le des! Omul lăuntric va urca zi de zi trepte pe calea încrederii! 

Nu fiți sarcastici când vorbesc despre visele lor! Chiar dacă sunt irealiste! Altfel, le veți tăia aripile înainte să le deschidă! 

Ascultați-le poveștile chiar dacă par nimicuri. Vor avea încredere să vă descopere toate rănile! Iar voi le puteți trata la timp!

Păstrați secretele ce vi le șoptesc la ureche! Secretul lor e și al vostru!

Învățați-le să fie modeste, moderate, manierate! Blânde! Manierele (sau nemanierele) sunt cel mai expus barometru social! 

Nu lipsiți de la evenimentele importante din viața lor: de la “birthday”, de la premiere, de la graduări. De la serbările unde susțin concerte! De la biserică unde recită o poezioară! Când e prezent tata face mai mult ca majoritatea auditorului! 

Interesați-vă și cunoașteți-le prietenii! Anturajele rele strică obiceiurile sănătoase! Prieteniile rele sunt un tsunami care răvășesc isihia (liniștea) sufletească! Ele fac praf în câteva momente ceea ce ai clădit o viață întreagă!

Mângâiați-le pielea catifelată, părul mătăsos. Mângâiați-le mai ales cu cuvinte! Cuvintele transformă sentimentele brute în afecte rafinate! 

Nu vă certați cu mama lor în fața lor! (Dacă se poate nici în lipsa lor).

Nu vorbiți lucruri josnice despre femei în fața fetelor voastre! Se vor simți ofensate! Vor crede că toți bărbații sunt misogini. 

Duceți-vă fetițele la biserică săptămânal. Duceți-le înaintea lui Dumnezeu și pe Dumnezeu înaintea lor. Altfel, Tatăl din ceruri nu va fi doar un străin care le sperie!

Rugați-vă cu fetițele voastre și pentru fetițele voastre! Rugăciunile pot face ceea ce nu reușiți cu sfaturile sau cu faptele! 

Fiți mândrii de ele! Țineți-le strâns de manâ! Într- o zi ele vor pleca pe drumul lor! Determinați-le să revină cât de des pe la casă părinteascâ! 

Fiți influencerii lor! Într-o zi veți pleca și voi! Influența unui tată nu se termină odată cu moartea lui! 

Unii zic că tații adevărați sunt tații de fete! Nu știu de ce, dar am început să îi cred…

PS: La mulți ani Fivi! Sunt mândru că Hristos a îngăduit să fii una dintre prințesele mele! 

Nicolae Geantă

 Seattle, Wasghinton

Nicolae Geantă | Furtună în vorbire

 

Nicolae Geantă la Seattle

 

Nicolae Geantă | Fii tu părintele de care ai avut nevoie

 

Video by Nickbags Ben Hur, via Bethany CC

Nicolae Geantă în Indiana

 

Nicolae Geantă | Și cei răi au nevoie de bine!

 

Video by Nickbags Ben Hur, via Logos Ministries Chicago

Seatle 2025. Convenția 55 a Bisericilor Penticostale USA - CDN

 

Pentru toate informațiile despre Convenția 55 din Seattle, dați click AICI sau pe foto de mai sus

Vitejii lui David - de Nicolae.Geantă

 

Video Nickbags Ben Hur, via Bethany San Antonio

Tu ești Raiul cuiva? - de Nicolae.Geantă

Noi credem că fericirea adevărată e doar atunci când ai portmoneul doldora, conduci Cybertruck, ești director, parlamentar sau arăți ca în reviste. Dar fericirea asta e doar o poleială subțire. Nefericire poleită. Azi am primit o fotografie din Uganda. Cu un grup de 21 de copii săraci care privesc puțin buimaci spre cameraman. Sau poate mai mult rușinați. Unii-s desculți și alții au adidași. Ori șlapi din plastic. Săraci, tunși zero, fără nimic! Dar fericiți că pot primi un mic cadou de undeva de departe! Ceva mărunt. Dar de preț…

Mi-am adus aminte că am citit că un miliardar indian, Ratan Tata, a fost întrebat de o jurnalistă care a fost momentul cel mai fericit al vieții sale? Afaceristul a spus că inițial a crezut că fericirea constă în acumularea de bogății și resurse. Dar când le-a avut a constatat că nu a găsit fericirea. Apoi a crezut că fericirea este să posezi obiecte de valoare. Dar fericirea nu era nici aici. A căutat-o în realizarea de megaproiecte (deținea 95% din rezervele de petrol din India!). Dar fericirea nu era nici aici. Până într-o zi când un prieten l-a rugat să îi cumpere 200 de cărucioare pentru copiii cu dizabilități. Dar a insistat să le ofere pruncilor însuși miliardarul! Când le-a oferit copiilor și aceștia erau în maximum de veselie, zâmbind și alergând cu ele de colo-colo, Ratan Tata spune că a găsit fericirea mult căutată! A simțit-o în interiorul său! Însă a trăit-o la maxim în momentul în care, la despărțire, un copil s-a lipit de piciorul lui. “Reacția acestui copil nu numai că m-a șocat, dar mi-a schimbat complet viziunea asupra vieții”, a declarat R.Tata. Pentru că i-a spus: “Vreau să îmi amintesc fața ta, pentru ca atunci când voi ajunge în Rai să o recunosc, și să îți mulțumesc din nou!”

Fericirea nu se îmbracă în haine cusute cu fir de aur, nu își face selfie în stațiuni de lux, nu strigă obsesiv pe la colțuri, nu se umflă de mândrie! Fericirea e o strălucire în ochi! Dacă vrei să o vezi strălucind privește ochii unui cerșetor când i-ai oferit un codru de pâine. A unui copil sărac când a primit un ou Kinder. A unei văduve bătrâne care a primit câteva lemne de foc! Ori a unui copil cu dizabilități când a primit un cărucior cu rotile!

Fericirea se ascunde tăcută în ochi, acolo unde sufletul zâmbește în liniște! O vezi atunci când chipul se lumineză, când ochii râd înainte ca buzele să freamăte ceva. O simți în fierbințeala unei îmbrățișări, în dulceața blândă dintr-un mic “mulțumesc”, sau a unui “te iubesc” nerostit. 

Fericirea vine din lucruri mărunte. Și, repet, se citește în ochi! Când vezi fericirea în ochii cuiva, tu vezi o lume întreagă în el. Iar el vede tot Cerul în tine! 

Chiar așa, tu ești Raiul cuiva? 

Nicolae.Geantă

Des Plaines, Chicago

Nicolae Geantă în Chicago

 

Fericirii nu-i trebuie legi stufoase! - de Nicolae.Geantă

Un tânăr rege si-a chemat la palat cei doi sfetnici înțelepții ai țării. “Ce putem face pentru a vedea poporul fericit?”, a fost tema de casă pe care au primit-o “prevăzători”. După un timp ei au revenit înapoi la palat. Unul a adus o listă cu 100 de puncte. Regele a deschis sulul și a citit. “Foarte bune propuneri!”, a spus el și l-a lăudat pe înțelept. “Dar tu, tu ce spui?”, a întrebat pe celălalt. “Majestate, pentru a face poporul fericit nu e nevoie de nici o lege,  e nevoie de dragoste!”

Legile, oricât de bune ar fi, sunt porunci, obligații. Unele le faci silit. Forțat. Le înghiți cum înghite un copil mic medicamentele. Nu-i plac dar le ia suspinând. Apoi legile sunt dreptare. Unii beneficiază de ele, dar alții suferă datorită lor! Întotdeauna acolo unde e lege cineva va suferi! Va plânge. Pentru ca unde e lege nu e tocmeală! 

Dar dragostea? Este egală pentru oricine! Dragostea îi face pe toți egali, dragostea îi face pe toți fericiți! Dragostea vindecă sufletele… 

Am mai constatat de-a lungul slujirii mele o filosofie de viață încântătoare: “cu cât există mai multă dragoste într-un om, cu atât mai puțină răutate va vedea în ceilalți!”. Dar cu cât există mai multă lege în tine cu atât cei din jur ți se par mai răi!

Hristos nu a spus nicăieri în cuvântările sale: fiți drepți unii cu alții și veți moștenii Cerul. Pentru ca dreptatea are și capete sparte, și dinți scoși, și ore de cătușe! Dimpotrivă Hristos a spus: “Iubiti-vă unii pe alții! Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35-36). Se aude fraților în biserici? Dar în parlament și la domnul Bolojan?

Fericirii comune nu îi trebuie legi stufoase! Ci simplitate! Iubiți oamenii! Și ei vă vor plăti cu aceeași monedă! 

Nicolae.Geantă

Lakewood, Houston, US

Nicolae Geantă - Întunericul nu poate stinge lumina!

 

Nicolae Geantă în Texas

Mi-a scris un înger pe o stea - de Laura Stancu

Mi-a scris un înger pe o stea:
“Nu înceta a crede,
Căci toată așteptarea ta
La noi, în cer, se vede!”

Și mi-a șoptit când mă rugam:
— Rămâi într-o iubire!
Căci pomul vieții, ram cu ram,
E plin cu fericire!

Mi-a scris un înger, pe un vis:
“Nădejde și răbdare!”
Căci tot ce-n viață e promis
Aduce alinare.
Și mi-a scris îngerul cuvânt,
Pecetluit în taină:
“Căci nu e nimeni pe Pământ
Rămas fără de haină”.

Mi-a scris un înger, nu mai știu…
Sau poate mi-a cântat,
Că visul meu din ceas târziu
Se va-mplini odat’!

Laura Stancu

Nicolae Geantă | Dar dacă sarea își pierde gustul…

 Video by Nicolae Geantă via Grace Ypsilanti

Nicolae Geantă în Michigan

 

 

 

Muzica în Evanghelizare - Laura Bretan, Dan Muncaciu, Nicolae Geantă, An...

I-Cabod. Falimentul - de Nicolae.Geantă

Pe vremea când nu era împărat în Israel și „fiecare făcea ce-I plăcea”, era un mare preot numit Eli, care avea doi fii. Răi. Răi chiar dacă erau preoți. Hofni și Fineas, deși slujeau la altar, pângăreau altarul. Biblia zice că „se făceau responsabili de un mare păcat”. Cine pângărește altarul păcătuiește împotriva lui Dumnezeu. Și cine face așa, cine se va ruga pentru el? Ce jertfă poate fi primită? Băieții erau răi. Nu-L cunoșteau pe Domnul!

Cine pângărește altarul devine o nulitate spirituală. Biblia subliniază faptul că în vremea tinerilor de mai sus „Cuvântul Domnului era rar!” Adică Dumnezeu era dat pe „mute”. Nu pe „silence”. Când oamenilor lui Dumnezeu nu li se mai predică lucrările lui Dumnezeu, atunci „fiecare face ce-i place!” Adică oamenii devin egoiști. Egoismul fură slava lui Dumnzeu. Păcătuiește crezând că face bine!

Cine pângărește altarul fură slava lui Dumnezeu. Slujitorii care fură slava lui Hristos duc o viață orizontală. Fără verticală. Fără Cer! Fac slujbe. Dar nu se simte Duhul. Oferă hrană Bisericii „cotlete exegetice” (ca să-l citez pe James MacDonald), dar nu aduc nicio schimbare! Au datini și tradiții, dar nu au Duh. Sunt legaliști. Ori libertini. Tradus în ambele variante: neduhovnicești!

Și într-o zi… vine războiul neanunțat. Dușmanul îi călărește. În prima bătălie Hofni și Fineas pierd 4.000 de soldați. Și atunci realizează ceva: „nu putem lupta fără chivot!” „Nu putem continua fără prezența lui Dumnezeu! Numai El ne poate scoate dela ananghie!” Sperau că sosirea chivotului va aduce biruință! Chivotul a venit, dar Dumnezeu ba! El nu vine la biserică doar pentru că e liturghia de duminică… Consecința: 30.000 de soldați au murit în luptă. Iar Hofni și Fineas s-au numărat printre ei. Tăiați în bucăți de vrăjmași! Cine fură slava lui Dumnezeu e victimă sigură: va fi distrus de sabia celui rău!

După moartea celor doi preoți vrăjmașul a capturat chivotul Domnului. Lada aceea mică (1,0 m/60 cm), aurită, peste care cobora slava lui Dumnezeu. Șekina. Și când Eli, tatăl lui Hofni și Fineas a auzit catastrofala veste, a căzut de pe scaun și a... murit. Nu a murit doar de durere că fii lui fusese uciși, ci mai ales că a fost capturat chivotul de către inamic! Atunci Eli a înțeles profund că slava lui Dumnezeu îi părăsise! Și când Dumnezeu te-a părăsit… e cea mai mare pedeapsă de sub soare! 

Când nu ne pocăim, când nu ne împăcăm cu Dumnezeu, trăim fără slava Lui! După toate eșecurile trăite de evrei, una dintre nurorile lui Eli, soția lui Fineas care era însărcinată a intrat în travaliu dar și în chinurile morții. Ea a născut un fiu și i-a pus numele I-Cabod (Nu mai e slavă), căci zicea: „S-a dus slava din Israel căci chivotul lui Dumnezeu este luat”. Da, fără Dumnezeu suntem falimentari. Pierduți! Trăim un continuu eșec. Trăim ca Adam: fără Rai!

Filistenii, căci ei erau vrăjmașii ce-a capturat chivotul Domnului, au dus „lada” în casa idolului lor Dagon. Tot poporul filistean era bucuros. „Am învins și pe Israel și pe Dumnezeul lor”, era banner-ul afișat pe toate gardurile. Dar dimineața următoare Dagon e găsit tăiat în bucăți, întins la pământ în fața chivotului dumnezeiesc, iar ei plini de bube!. Chivotul fusese învins, dar Dumnezeul chivotului nu! Atunci filistenii s-a temut, s-au pocăit, și au trimis chivotul înapoi. Interesant este că vrăjmașul s-a căit și fiii lui Eli au întors spatele pocăinței. Ce diferență! I-Cabod.

Nu fura slava lui Dumnezeu păcătuind! Într-o zi, când te vei confrunta piept în piept cu vrăjmașul o să te vezi fără protecția Domnului. O să dai dosul! Și pe la spate e cel mai ușor de doborât un luptător! Nu te baza pe religie, pe datini, tradiți ori încredințări. Nici pe apartenența la o confesiune. Poți să le ai pe cele mai smart, dar slava lui Dumnezeu să lipsească! I-Cabod.

Tocmai de aceea a venit Hristos Isus. Să readucă slava Tatălui între noi. Peste noi. Pentru noi. Tu o simți? Mă gândeam: ce diferență între Hofni, Fineas și Apostoli! Ați auzit despre vreun Apostol care a falimentat? Dar despre vreo biserică? Dar despre vreun creștin? Oare de ce? I-Cabod.

Nicolae.Geantă

Pacea, ori dreptatea? – de Nicolae.Geantă

„Urmăriți pacea cu toții, și sfințirea fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14)

Certuri, părelelogii, agresiuni. Ură, tărăboi, despărțiri. Blamare, „bannare” (interdicții), barbarie… „Codul junglei trăiește și prosperă”, vorba lui Max Lucado. Dar liniștea, pacea, starea de confort relational, încep să piardă din intensitate. În case, pe străzi, în școli, în uzine, în Parlament, în… biserici. „Dar trebuie să se facă dreptate pastore!”, îmi ajunge atât de des la urechi. „Dreptate, dreptate, dar cu ce preț? Pacea e mai mare ca dreptatea de 10 ori”, le răspund.
 
Când e vorba despre noi sărim mereu argumentând: „Da, am dreptate, nu renunț! Merg până-n pânzele albe!” Și uite așa ajungem la certuri și conflicte interminabile, la divorțuri, ură ori ruperi de biserici. Întrebarea e: și ce rezolvăm? Când am fi putut frumos „da la pace”... „Hai să vedem ce putem rezolva împreună!” Ce putem echilibra.
 
Nu putem rezolva relații incendiare cu… dreptatea! Și Petru a vrut odată să taie cu sabia. Și o ureche a oponentului chiar a dat-o jos mintenaș. Dar Isus a reparat-o pe loc, apoi l-a mustrat pe ucenic: „Fără sabie prietene!” Și Abișai, când a intrat într-o peșteră cu David cel fugărit și a dat cu ochii de prigonitorul Saul, a ridicat sulița să-l spintece! „David, Domnul ți-a făcut dreptate! Ți l-a dat în mână pe vrăjmaș!” Și David? A spus: „Nu-l omorî… Numai Domnul îl poate lovi”. Da, dreptatea e partea integrală a Domnului! A noastră este pacea!
 
Tocmai de aceea Sfinții Părinți zic: „Cine se smerește primul, totdeauna câștigă”. Nu contează cine e (mai) vinovat, fă tu primul pasul. Cereți iertare! Să-l vezi pe „saulul” tău cum se fâstâcește, cum se înmoaie, ce iute caută calea de scăpare. Pacea ta e ca un soare tropical peste gheața inimii lui! Pacea ta îl smintește pozitiv! Pacea ta e contagioasă. Dar dacă te-ai fixat că ai dreptate, că tu nu ai greșit, se fixează și celălalt. Și gata! Game over! S-a terminat!

 
Dreptatea aduce furie. Pacea o poate potoli. Ramurile de măslin ori batistele albe fac mai mult bine decât toate topoarele și dronele din lume! Pe care vreți să le folosiți?
 
Urmărește pacea! Aduce sfințire! Cu dreptatea îți obții un drept pus în pericol. Dar cu pacea obții tot Cerul! „Ferice de cei împăciuitori căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu”, a spus Hristos Isus sus pe un munte. Fii lui Dumnezeu fac pace! Cine caută dreptatea cu orice preț al cui fiu poate fi? Întreb și eu…
 
Nicolae.Geantă