marți 31 iulie 2018, ora 19
Luigi Mițoi
Marian Mocanu și Cristi Ianoș
Nicolae Geantă
Prodocens Media
ProSefora
youtube
luni, 30 iulie 2018
Ajută-mă să tac... - de Mihaela Mănescu
Ajută-mă să tac, când nu-nțeleg,
Să mă proștern la poala Crucii Tale;
Din floarea pocăinței să culeg
O mână de parfum și de petale.
Ajută-mă să tac, când drumu-i greu,
S-aștept descoperirea Voii Sfinte;
Să nu alerg după cuvântul meu
Ci după mierea-Ți dulce din Cuvinte...
Ajută-mă să tac și să Te-ascult
Și să m-aplec, smerit, în rugăciune.
Gonind din mine-al firii vechi tumult,
Să las, în duh, din ce în ce mai mult
A Duhului Tău Voce să răsune...
Mihaela Mănescu
Biserica Punct București
duminică, 29 iulie 2018
sâmbătă, 28 iulie 2018
vineri, 27 iulie 2018
Bucuria lucrurilor simple – Vladimir Pustan
Jules Renard „Cei mai frumoşi cercei se fac din cireşe”
Am devenit pretenţioşi şi complicaţi şi ne dorim la orice
lucru maximum de extra-opţiuni, uitând că viaţa reacţionează pozitiv doar la
lipsa împovărării fără noimă.
Ne-am încărcat casele cu mobilă multă să aibă sub ce sta
praful, ne-am încărcat memoria cu numere de telefon, ne frământăm mintea cum am
putea duce iubitei o maşină de ziua ei, uitând că până atunci avem la îndemână
un buchet de maci de culoarea maşinii utopice.
Frigiderele sunt mari, burţile pline, apoi luăm medicamente
de slăbit şi biciclete de apartament, privim la calculatoarele care s-au
învechit în ziua în care le-am cumpărat şi suntem trişti din cauza diagonalei
televizorului. Avem copii care n-au umblat niciodată desculţi prin roua
dimineţii…
Ne ducem la biserici cu programe sofisticate, ascultăm
predici pline cu neologisme chinuite şi apoi ne pregătim pentru o săptămână
stresantă cu facturi de plătit şi sculat de dimineaţă.
Aşteptăm un an de zile concediul pe care-l facem în Egipt,
cu stres şi nervi, furaţi de ghizi, cu geamantane pierdute prin aeroporturi.
Aşteptăm zile mai bune în care nervii faciali să se destindă şi să zâmbim măcar
o dată pe an.
Uităm să ne bucurăm de copii, prieteni, bicicletă, Dacia,
vara, fânul cosit, cafeaua de dimineaţă, nota 8, o floare…
Şi toate acestea le găsim atât de aproape de noi. Mai
aproape chiar decât magazinul din colţ…
Vladimir_Pustan
joi, 26 iulie 2018
Cea mai înfricoșată zi! – de Nicolae.Geantă
Cea mai înfricoșată zi nu e când vine DNA-ul să ridice
infractorii în pijamale. Nici când judecătorul a bătut din ciocan și sentința
s-a pronunțaț. Iar tu nu mai ai căi de atac! Nu este nici măcar când mori. Oricine-am fi toți vom trece într-o zi
prin mormânt!
E înfricoșător să trăiești sub persecuții anticreștine. Sub
ateismul comunist. Sub războiul ce lasă-n jur mii de morți amestecați cu
mormane de moloz și cenușă. Și totuși în astfel de situații trăiești cu
speranța că veghează Dumnezeu deasupra capului tău! Că El are toate lucrurile în
control... Dar când Dumnezeu refuză să răspundă?
Cea mai înfricoșată zi este când Dumnezeu NU mai vorbește!
Când tace în iureșul agitației noastre. Când nici nu poruncește, nici nu
slujește... Cea mai înfricoșătoare zi e când Domnul s-a dat pe “silence”!
miercuri, 25 iulie 2018
Pâinea care ajunge la Dumnezeu - de Nicolae.Geantă
 |
| sursa foto: Pinterest |
Când vine vorba de-a patra cerere din „Rugăciunea Domnească”
teologii se strofocă să ne demonstreze că învățătura Domnului se referă la „pâinea
ce se cere în fiecare zi, pentru ziua respectivă”. (Ca doza de mană din pustia
Sinai); că forma cererii este pusă la aorist (imperativul grecesc). Că o cerem
pentru “ziua care vine”; că este “pâinea noastră cea spre ființă” (traducerea
sinodală ortodoxă). Ba mai mult, unii zic că rugăciunea se referă la „pâinea ca
hrană trupească zilnică”, „pâinea ca hrană spirituală zilnică” (Biblia) sau
chiar „pâinea ca euharistie zilnică”. Așa propovăduia chiar Papa Pius al
IX-lea. Și totuși...
Domnul Isus ne-a învățat că pâinea zilnică se cere de la
Dumnezeu. Pentru ca este un dar și un har. E o necesitate. Dar cererea de pâine
ne impune o exigentă: s-o împărțim cu alții. Rugăciunea spune “dă-ne-o nouă”.
Accentul nu cade pe mine. E la plural. Mie și aproapelui meu!
Pâinea cea de toate zilele e pâinea bunăvoinței frățești,
spunea Olivier Clement. Cei din jur sunt expresia sufletului nostru! Oare de ce
sunt atât de mulți oameni flămânzi?
Pâinea cea de toate zilele este pâinea milostivirii. E
singura pâine care nu se învechește! Pâinea milostivirii ajunge la Dumnezeu!
marți, 24 iulie 2018
Nicolae Geantă și Marian Mocanu - Ce fel de oameni găsește Hristos în Ga...
BP Gosen Timișoara
22 iulie 2018
video by Ben Hur
luni, 23 iulie 2018
duminică, 22 iulie 2018
vineri, 20 iulie 2018
joi, 19 iulie 2018
Cum s-a purtat Isus cu femeile? - de Nicolae.Geantă
De curând am văzut o mireasă. Cu o rochie groasă și batic cu nod la gât! Voalul era păcat! Dar bărbații puteau să-și etaleze iphone-uri ori ceasuri de mii de euro! De plăcere... (Sincer nu am putut aprecia de la distanță dacă e tânără, frumoasă sau nu! Dar niște fete mi-au spus că e... fotomodel)! La amiază m văzut o familie creștină la mall. Nu vă spun orașul. Ea cu batic și fustă lungă, până la pământ. El în tricou, cu pantaloni scurți și sandale. La 29 grade C temperatură. Am văzut uneori femei care merg în spatele soțului. Cu sarsanele doldora. Și ei? Cu ziarul! Am văzut femei care stau în picioare când bărbații sunt la masă! Dar și femei care dictează mersul nu doar în case, ci și în biserici!
 |
| sursa foto |
Am fost la conferința lui John Bevere. După ce a vorbit superb vreo oră a provocat românii să permită femeilor să predice în biserici! ”Nici un pastor nu e 100% dacă soția sa nu predică!”. Unii au ovaționat. Restul au fost pierduți de renumitul evanghelist! E corect? Nu doar ca femeia să predice, dar să fie astfel tratată? E biblic? Sau doar rabinic? Întreb și eu...
Cum a tratat Isus femeile? În zilele sale rabinii nu erau nici pe departe apărătorii lor! În rugile lor chiar mulțumeau lui Dumnezeu că nu s-au născut femeie! Ba chiar se rugau: ”fericit de omul al căror copii sunt băieți și nu fete!” Și atunci eu ce să fac?
Ești sfânt în ochii lui - de Mihaela Mănescu
Ești sfânt în Ochii Lui, știai?
Un temlpu curățit în foc.
Și chiar de încă slavă n-ai
Vei fi ca îngerii din Rai
Când vei fi dus și tu la loc...
Ești fiu în Cer și pe pământ;
Copil născut din Dumnezeu.
Îl porți în duh pe Duhul Sfânt
Și-n inimă un Legământ
Să-ți amintești de El mereu!
Ești tot ce are mai frumos
Măritul Tată-n galaxii.
Atât Îi ești de prețios,
Că n-a cruțat nici pe Hristos
Ca tu să fii salvat. Nu știi?
Ești sfânt! Ești fiu! De ce nu crezi?
Trăiești ca cerșetor aici...
Tu ai în Cer comori grămezi.
Dar te-a orbit Cel Rau, nu vezi?
E timpul azi să te ridici!
Mihaela Mănescu
miercuri, 18 iulie 2018
Mai ușor cu vorbele pe scări! - de Nicolae.Geantă
Proverbe 24:26 ”Un răspuns bun este ca un sărut pe buze”
Un tată a venit de la muncă obosit. S-a așezat la masă iar
soția sa i-a pus înainte niște pâine arsă. Un moment de neatenție pentru o
femeie cu prunci, cu treburi. Bărbatul a mulțumit și a mâncat liniștit. Copiii
privesc uimiți. După masă, unul curios peste măsură întreabă: „Tati, dar tu ai
mâncat pâine arsă și nu ai zis nimic!?”. „Puiule, pâinea arsă nu face rău
nimănui. Dar o vorbă grea poate ucide!”
Adesea, avem situații în viață când trebuie să ”mâncăm pâine
arsă”. Nu știu de ce, dar imediat suntem pregătiți să „ardem cu vorbe”... În
loc să fim „pana iscusită a unui scriitor” devenim „un mănunchi de ace”. Știați
că vorbele înțeapă cel mai dureros? Dar proverbul francez: „Nu toate adevărurile
se pot spune”?
Solomon zicea că răspunsurile sunt ca un sărut pe buze. Te
îndulcesc! Dar cine e încântat de un sărut bălos? Așa că ai grijă ce cuvinte
rostești! În urma ta nu trebuie să rămână dâre de melc!!!
marți, 17 iulie 2018
Nicolae Geantă și Marian Mocanu la Timișoara
mărturie Marian Mocanu
vor mai cânta Piți de la Toflea și Geo Vârtej de la Bistrița
sâmbătă 21 iulie echipa de închinare va sluji la Elim Timișoara
***
vezi și
luni, 16 iulie 2018
Sunt praf în vânt - de Mihaela Mănescu
Sunt praf în vânt, țărână din țărână.
Să plec, nu vreau; să mai rămân, nu pot.
Mi-e sete, dar n-am apă în fântână.
Sunt praf în vânt, țărână din țărână...
Izvorul vieții mi-a secat de tot.
Sunt ciob din vasul care-a fost odată.
Cenușă-amestecată cu pământ.
Mi-e foame, dar mi-e inima prădată.
Sunt ciob din vasul care-a fost odată...
Nimic n-a mai rămas în mine sfânt.
Să plec, nu vreau; să mai rămân, nu pot.
Mi-e sete, dar n-am apă în fântână.
Sunt praf în vânt, țărână din țărână...
Izvorul vieții mi-a secat de tot.
Sunt ciob din vasul care-a fost odată.
Cenușă-amestecată cu pământ.
Mi-e foame, dar mi-e inima prădată.
Sunt ciob din vasul care-a fost odată...
Nimic n-a mai rămas în mine sfânt.
duminică, 15 iulie 2018
Nicolae Geantă în Suceava
duminică 15 Iulie 2018
Ora 9,00 - BP Filadelfia Suceava
CÂND ÎNTÂLNEȘTI ÎNGERUL DIN RUGUL APRINS
Ora 18,00 - BCDE Providența Suceava
TREPTELE LUI ELISEI
sâmbătă, 14 iulie 2018
Are limită Harul? - de Nicolae.Geantă
120 de ani. Atât a așteptat Tatăl din Ceruri pe vremea lui Noe. Și niciun om de pe pământ nu a crezut avertismentul dat prin corabie. Iar când s-a rupt cerul... a fost prea târziu. Ușa salvării era încuiată!
40 de ani. Atât a acordat Dumnezeu Ierihonului. În timpul ăsta Iehova și-a școlit plimbându-și poporul prin pustia Sinaiului. Iar canaaniții, în loc să se smerească înaintea Celui Sfânt, au ieșit cu arme la atac! Uitaseră că evreii când au trecut prin Marea Roșie au făcut-o cu scopul să-i nimicească! Au murit toți ierihoniții! Cu harul la îndemână!
40 de zile. Atât a acordat Domnul Ninivei. Cetate a căror vești rele plictisiseră și îngerii și pe Dumnezeu. “Opriți-vă din rautate! Altfel veri fi distruși”, a strigat Iona. Și ninivenii, de la împărat la pruncul din leagăn, s-au îmbrăcat în sac și cenușă! Iar Creatorul i-a iertat pe toți!
3 ani jumătate. Atât a avut Iuda la dispoziție să se lase iubirea de arginți. Și el tot hoț a rămas! Astăzi nimeni de sub soare nu vrea să îi poarte numele. Nici să-l audă!
3 ore. Atât au avut la dispoziție cei doi tâlhari răstgniți lângă Mântuitorul pe Golgota! Numai unul s-a încadrat în timp. Celălalt a văzut cu cinci minute mai târziu că ușa Raiului e zăvorâtă!
3 secunde. Atât așteaptă Satan. Și s-ar pocăi cu toată șleapca sa de îngeri. Însă harul demonilor e demult închis...
Harul e cel mai bun lucru inventat de Dumnezeu. De 2000 de ani e accesibil pentru orice păcătos de pe planetă! E incomensurabil. E indubitabil. E incredibil. Dar e temporar! Dacă nu crezi intră puțin prin cimitire...
Are limită Harul? Are. Dar eu n-aș pune întrebarea asta întâi. Ar trebui să te întrebi: are limită omul? Când ai găsit răspunsul vei ști și când se va sfârși harul...
Nu te juca cu harul! Nu-l zădărnici! Cine face așa nu-i mai rămâne nicio “jertfă pentru păcate!”
Trăiește atent! Tot Harul într-o zi se va sfârși. Nu știu când, decât că ziua aceea e din ce în ce mai aproape!
Nicolae.Geantă
Ipotești, SV
vineri, 13 iulie 2018
Posteritatea – Vladimir Pustan
Dacă nu vrei să fii dat uitării de cum ai murit, scrie lucruri care să merite să fie citite sau fă lucruri care să merite să fie scrise. Asta a spus-o un american, dar nu-i mai știu numele. Sută la sută nu lucrează la ambasada SUA de la București. Mormintele cu crucile aferente sunt destul de plictisitoare, pe toate scriind invariabil ”Aici odihnește robul lui Dumnezeu.”
Nimic despre posteritate, ci doar despre un somn ipotetic. Unii au dormit de când s-au născut, pentru ei moartea e o continuare.
Nu putem fi toți eroi, dar putem lăsa ceva frumos în urma noastră. O carte, o viață plină, un suflet mântuit, o lucrare terminată, o fântână săpată.
De aceea, spuneam odată celor ce lucrează împreună cu mine că salariul e mic, dar oportunitatea posterității e enormă. Viața e frumoasă în măsura în care o trăiești și după ce ești îndopat cu formol, în amintirea scurtă a oamenilor. Melcii nu-s rapizi dar lasă dâre pe unde trec. Măcar cât un melc! O mireasmă de la viață la viață.
Unii oameni se nasc morți. Alții mor la moarte. Iar cei mai puțini trăiesc și după…
Vladimir_Pustan
miercuri, 11 iulie 2018
Depărtarea de sursă - de Nicolae.Geantă
Într-o noapte, în care veneam de la Beiuș, în dreptul Sibiului am pornit radio pe Vocea Evangheliei. Cineva predica foarte interesant. După ce am trecut coama unui deal dintr-o dată vocea s-a stins și au început să... cânte manele! M-am uitat atent să văd dacă s-a dereglat cumva frecvența. Dacă nu am atins vreun buton din greșeală. Dar totul era intact! De ce a sărit de la evanghelie la manele? Simplu: mă depărtasem de sursa de transmisie...
Nu doar undele radio, ci și viața creștină e la fel. Când te depărtezi de sursă intri sub altă acoperire! Deși rămâi pe aceeași frecvență! Ești același tu. Același care cânți, te rogi sau postești, la un moment dat te mânii, urăști ori bârfești... Ești tot tu, dar ți-ai ieșit din duh și ți-ai intrat în fire!
Dacă ai început să accepți focurile străine în biserică, ai grijă: ai ieșit de sub duh și ai intrat în fire! Firea începe îndepărtarea de Dumnezeu. Firea poate avea religie, poate avea evlavie, dar nu are putere! Este exact opusul Bisericii lui Dumnezeu. Firea zburdă... Dar spre iad.
Dacă ai un simțământ de satisfacție, de suficiență față de tine, dacă simți că numai tu ai dreptate, ai grijă: ai ieșit de sub duh și ai intrat în fire! Nimic din ceea ce vine de la Dumnezeu nu va contribui la mândria mea, zice Tozer.
Dacă dragostea se răcește față de fratele tău, dacă încerci să îl marginalizezi, să îi întorci spatele, ai grijă: ai ieșit de sub duh și ai intrat în fire! Te-ai îndepărtat de sub frecvența Duhului. Ceea ce tinde să ne separe de la cei ce sunt creștini ca noi, nu e de la Dumnezeu, e de la Satana!
Dacă atitudinea noastră este mai acceptabilă cu plăcerile lumii decãt cu Biblia, ai grijă: ai ieșit de sub duh și ai intrat în fire! Pofta firii pământești, pofta ochilor... nu e de la Tatăl, ci de la diavol!
Dacă ceea ce faci zilnic ajunge o indulgentă fată de păcat, ai grijă: ai ieșit de sub duh și ai intrat în fire! Dumnezeu ne învață să o rupem cu păgânătatea!
Depărtarea de o sursă îmi va aduce automat altă sursă. Cine se depărtează de lumină intră în întuneric. Cine se depărtează de căldură va suporta frig. Cine se depărtează de știință va fi sugrumat de prostie. Iar cine se depărtează de Dumnezeu dă nas în nas cu Satana!
Rămâneți aproape de frecvența Evangheliei. Și viata nu vă va fi sugromată de “manele”...
Nicolae.Geantă
Sursa: Biserica Punct București
duminică, 8 iulie 2018
Cel mai bun corector – de Nicolae.Geantă
Am auzit de mii de ori în biserici că sângele lui Hristos
șterge orice păcat. Și am crezut. De aceea am devenit creștin. Adică e ca și
cum dai cu buretele. Tot ce-a fost scris a dispărut!
Am auzit un bătrânel care spunea că Dumnezeu care iartă
păcatele nu le aruncă în marea uitării. Adică ceva ca și cum nu s-ar fi
întâmplat. Ci pentru fiecare păcat iertat, Tatăl a plătit cu sângele Fiului.
Interesantă supoziție. Ca să scape omenirea de păcat Dumnezeu a plătit
un preț! Uriaș...
Știm că dacă folosim radiera greșelile se șterg și coala
rămâne albă. Dar când folosesc corectorul greșelile sunt acoperite! Ele nu se
mai văd din cauza pastei corectoare. Dar sunt sub ea. Tot așa, sângele lui Isus
acoperă toate păcatele. E cel mai bun corector!
Pavel spune că Domnul Isus ”a șters zapisul cu poruncile
lui... și l-a nimicit, pironindu-l pe Cruce” (Coloseni 2:14). Adică lista de
păcate a fost nimicită odată cu răstignirea. Când romanii au bătut piroane în
palma Domnului Hristos au bătut și în lista de păcate! Atunci sângele a țâșnit
și a a acoperit lista! Păcatele au fost acoperite cu sânge! Nimic nu a rămas
lizibil...
În cer unii au venit cu haine înmuiate în sângele Mielului divin.
Curățiți cu cel mai grozav Lenoir... Îmi doresc să fim printre ei!
Nicolae.Geantă
sâmbătă, 7 iulie 2018
Furtuna și butonul de panică - de Nicolae.Geantă
Trebuiau să traverseze Marea Galileei spre Gadara. Ideea nu a fost a ucenicilor ci a lui Isus. Dumnezeu întotdeauna e cel care ne decide direcția. Așa că Petru&co l-au urcat pe Dumnezeu în barcă, și și-au pornit vâslele.
Pentru că în Gadara era o legiune de demoni - iar unde e Isus diavolii nu pot rămâne prezenți, s-a stârnit o furtnună uriașă pe mare. Hurricane. Și Isus... dormea! La cârmă! Pentru Dumnezeu nu există furtuni! El are totul sub control!
Ucenicii, oamenii simplii ca și noi, au încercat să lupte cu furtuna! Singuri. Așa facem toți, încercăm să rezolvăm problemele cu Dumnezeu lângă noi! Absolviți de eforturile lor au uitat de Isus! Și au intrat în disperare! Abia atunci au găsit soluția! Tocmai de aceea uneori ne lasă Dumnezeu să trăim frica! Numai după ce declanșăm butonul de panică Īl găsim pe El!
“Doamne, scapă-ne!”, au strigat disperați. E singura lor rugăciune! Nu au zis “Doamne, ajută-ne!” Pentru că El trebuia să facă totul! Iar Dumnezeu nu are nevoie de sprijinul nostru. Se descurcă întotdeauna singur. Mai bine ca cel mai bun dintre noi...
vineri, 6 iulie 2018
Viață și veșnicie – Vladimir Pustan
Kafka scrie spre amurgul vieţii „Mi-am petrecut viaţa
încercând să mă apăr de dorinţa de a-i pune capăt”. Viaţa e ca o povară, ca o
zi de luni, ca o nesfârşită durere de dinţi. Viaţa ca ratare cleioasă şi acră.
La celălalt capăt al gândirii, Lev Tolstoi îşi imaginea că
va prinde într-o zi realizarea unui vis de-o viaţă. Să facă din regatul
spiritual a lui Hristos un regat fizic pe acest pământ. Dar el suferea de-o
boală venerică…
Pământul nu poate fi decât suportabil, nimic mai mult, iar
viaţa poate fi considerată ca o alergare existenţială spre ceva ce simţi că se
află dincolo. Spuneam odată că dacă viaţa nu are sens va trebui obligatoriu
să-i dăm noi unul, dar pentru asta e nevoie de imaginaţie sau, pentru unii,
credinţă.
Puțin despre inimi împietrite, otrăvite și seci - de Nicolae.Geantă
De ce sunt oamenii veninoși? De unde atâta răutate? “Pentru că în inima omului sunt germenii lui Dumnezeu”, spunea Cioran. Odată cu creșterea noastră Dumnezeu trebuie să răsară! Să se dezvolte. Dar “dacă nu le permitem să încolțească germenii pot deveni otravă”, mai zicea filosoful. Iar otrava e mai ușor de împrăștiat decât parfumul!
miercuri, 4 iulie 2018
Valoarea unui om - de Nicolae.Geantă
Ieri am îngropat-o pe Ionela. Undeva în județul Argeș. Într-un colț al cimitirului, sus de tot, lângă gard. ”S-a dat în altă religie”, spunea o bătrânică gârbovă alteia ascunsă la umbra unui vișin. Astfel Ionela nu mai avea valoare... Dar Dumnezeu va ridica pocăiții la cer și de la marginea cimitirului. Și de la marginea lumii!Am umblat puțin prin cimitir și am văzut scris pe cruci că mulți au murit tineri. Dar și bogați, și oameni cu diplome... Acum stau așezați unul lângă altul și nimeni nu-i mai însemnat ca celălalt. În fața morții toți suntem egali!
Am întrebat azi niște liceeni, la ultima oră înainte de vacanță, care e valoarea unui om. Și mi-au înșirat vrute și nevrute...
luni, 2 iulie 2018
Forma de evlavie și nebunia - de Nicolae.Geantă
2 Timotei 3:5a - “având doar o formă de evlavie...”
Nu știu dacă cineva s-ar opera la un medic de formă. Adică la portarul spitalului îmbrăcat in halat alb. Nici dacă ar avea curaj să meargă la curse cu o mașină de formă. O machetă de carton. Și să aibă pretenția că e pilot de formula unu. Ori vreo femeie să se căsătorească cu o formă de om. O statuie. Dacă face așa i-am cataloga... nebuni!
Și totuși avem curajul în biserici să trăim o formă de evlavie. Formalism. Venim la slujbă când dorim, ne împărtășim dacă vrem, ne rugăm când ne arde buza, trăim duplicitar, suntem gata să judecăm orice nu e pe placul nostru, slujim nemotivat spiritual... Mecanic. Cine face așa trăiește... moartea! Forma de evlavie e nebunie!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)