Nicolae Geantă în Indiana

 

O lume mascată - de Mihaela Mănescu

Măști colorate, priviri fără chip,
Oameni strângând bogății de nisip,
Zile-nsorite și zile cu nori;
Cine mai simte-ai credinței fiori…?

Fără cuvinte și fără ecou
Roata-ncercării se-nvârte din nou.
Glia-i aceeași, doar oamenii-s noi;
O, de s-ar smulge din vechiul noroi…

Lumea-i doar pleavă, suflarea-i doar fum.
Viața și moartea-și dau mâna pe drum.
Nimeni n-aude al Duhului glas
Care șoptește că-i ultimul ceas?

Frați și dușmani în același război
Pleacă de-a valma în viața de-apoi.
Lumea mascată prea lesne-i de prins;
Râde Vrășmașul că-n luptă-a învins.

Oameni de paie cu chipuri de lut,
Crucea credinței s-o duceți n-ați vrut…
Iată că Domnul mai mântuie vieți:
Măști colorate, de ce nu cădeți?

mihaela mănescu

Înțelept și priceput - de Nicolae.Geantă

Iacov, fratele Domnului Isus Hristos, ne amintește în epistola sa despre faptul că un creștin trebuie să fie înțelept și priceput! Cum adică, pot fi oameni înțelepți și nepricepuți? Uite că pot. Apostolul Pavel îi numește oameni cu „râvnă și fără pricepere”. Adică, tradus în zilele noastre, tipii ăia care dau materie primă celor de la Năzbâtii Teologice... Și totuși care e diferența? Cum adică înțelept și nepriceput?

Iacov spune că înțelepciunea înseamnă să te porți bine, să faci faptele blândeții (ep. Iacov 3:13). Adică să nu ai îmbrăcată haina de răutate, vorba Apostolului Petru. Este paradox un creștin cu răutate. Și totuși noi vedem ades primprejur. Oameni confesionali care nu primesc Cuvântul cu blândețe, care produc certuri, schisme, critică fără niciun motiv, își fac din părelnicia personală teologia publică ș.a.m.d. Iată cum pirogravează Iacov aceste abateri (Iacov 3:14): „inima cu pizmă amară” (Oare ce e mai amar decât invidia?; știați că e fierea sufletului?); „duh de ceartă” (un „(ne)dar” după care unii aleargă orbește); „lăudăroșenia” (cine mi-s io!, etc); „minciuni împotriva adevărului”. Numai că înțelepciunea aceasta nu vine de Sus. Nu e de la Domnul. Iacov o numește pământească, firească (deci vine automat) și... drăcească! (vezi Iacov 3:14-15). Prin urmare, înțelepciunea dacă nu are pricepere este... diavolească! „Aduce decât tulburare și fapte rele”.

Trăim vremuri pline de răutate prieteni! Totuși înțelepții nu se molipsesc! Blândețea lor îi face cei mai frumoși oameni indiferent de felul în care arătă. Cred că avea dreptate Adrian Păunescu în versurile sale: „Ne plouă cerul cu iubire / iar noi fugim de aceste ploi / murim uscați de ne-mplinire / sătui în trup și-n suflet goi!” Fugiți de goliciunea sufletului! (Dar și de cea a trupului. Trupurile goale arată că au suflete goale).

De cealaltă parte, înțelept și priceput este omul pașnic, blând, ușor de înduplecat, plin de încredere, fără părtinire, nefățarnic! Plin de roade (pentru Împărăția Cerurilor). Iacov zice că „roada neprihănirii este semănată în pace!” (versetul 18) 

Înțelept și priceput este omul care trăiește în pace cu oricine! Și cu vrăjmașii? Da. ALtfel nu îi câștigă!
Înțelept și priceput este omul care caută fericirea nu pe meleaguri îndepărtate, ci chiar sub picioarele lui!
Înțelept și priceput este omul care se aseamănă cu Isus Hristos. Singurul Om care a trăit pe pământ fără să arate niciun puseu de răutate! Hai să-L imităm în înțelepciune! Simplu: să clonăm cât mai mulți cu iubire...

Nicolae.Geantă,

Pallos Park, Illinois

Nicolae Geantă în Chicago

 

Cărțile, prietenii și politica... - de Nicolae Geantă

Cărțile sunt nu doar cei mai buni sfătuitori, ci și cei mai buni prieteni ai oamenilor. Ele te îmbogățesc. dacă le citești. Pentru că sunt și oameni care cumpără cărți dar nu le citesc... Ție îți e frică să cumperi o carte?

Se zice că românii cumpără cărți doar 5% din populație. Și unii dintre ei cel puțin o carte pe an! Dar dintre aceștia nu toți le și citesc. Mulți cumpără cărți și nu le deschid niciodată! Prin urmare am ajuns să fim conduși de oameni care nu citesc! De indivizi care s-au urcat pe scaune mai înalte decât cărțile ce le-au citit!

Interesant este că deși se oferă gratuit Biblii, oamenii nu le citesc nici pe acestea. Prin urmare viața spirituală, moralitatea, respectul, bunul simț și alte 1000 de acte de bine lipsesc. Sau sunt zdravăn ciobite. Nu ne mai putem mira de o droaie de habarniști vor să-L urce pe Dumnezeu în tribune. Ba nu, să-l scoată afară de pe stadion și să joace singuri meciul vieții. Fără Biblie, fără Cartea Cărților oricine joacă deja a pierdut. Mai devreme sau mai târziu se va convinge...

Le spuneam unor prieteni că dacă vor să fie creștini autentici trebuie să citească Biblia și să o aplice! Altfel nu sunt decât asemeni unor mineri ieșiți din șut, plin de negreală pe față, care se privesc în oglindă și pornesc mai pe drumul public fără să se spele. Și le mai ziceam prietenilor mei că, e lângă SCRIPTURĂ trebuie să citească și cărți. Cine citește cărți poate scăpa de ispita de a ajunge... parlamentar!

Nicolae.Geantă

Luigi Mițoi - DE CE ISUS? Pietroșani, Teleorman

Luni seara - 22 iulie 2024, a avut ultima evanghelizare sub genericul DE CE ISUS?, 

din cadrul Turneului Misiunii Bethania Chicago în România. La eveniment au participat numai o mică parte a echipei, alături de pastorul Luigi Mițoi. Muzica a fost coordonată de Biji din Bărbulești

și un grup de frați venit cu acesta.

video by Ben Hur Nicolae.Geantă

Evanghelizare în aer liber cu Nicolae Geantă la Ludești, Dâmbovița

 

Slujbele mici aduc bucurii mari? - de Nicolae.Geantă

Azi am primit de la una din fetele mele un mail despre... ascultare. O fărâmă din scrierile celebrului John Newton. Fostul comerciant de sclavi, care după ce s-a pocăit și a devenit creștin, a scris celebra piesă „Amazing Grace” (1779). Mi-a plăcut că Newton, preotul anglican născut în 1725 și convertit la 23 de ani, argumenta ascultarea în felul următor: „Dacă doi îngeri ar trebui să primească în același moment o sarcină din partea lui Dumnezeu -  unul să coboare și să conducă cel mai mare imperiu al lumii, iar celălalt să meargă și să măture străzile celui mai mărunt sat al acestuia, lor le-ar fi indiferent ce serviciu i-ar reveni fiecăruia, postul de conducător sau măturător, căci bucuria îngerilor stă numai în ascultarea de Dumnezeu”.

Oare ce știu îngerii și noi încă nu? M-am gândit că de multe ori am fost paraponisit de slujba „măruntă” care o săvârșesc. Și indignat de slujbele „mărețe” ale altora din jur. M-am gândit că slujba cu boabe de rouă nu satisface pe nimeni. Iar gândurile mele, evident, m-au ținut prizoniere tristeții. Dar azi am descoperit ceva uimitor: Oare ar fi îndrăznit vreunul din îngeri să refuze sarcina încredințată? Nicidecum. Pentru ei orice slujbă face onoare Stăpânului.

Ați putea spune: „dar frate, slujbele mici nu aduc decât bucurii mici!” Greșit. Bucuriile sunt mici când lipsește ascultarea. Indiferent de tipul slujbei îndeplinite, Dumnezeu nu așteaptă decât să îți onorezi datoria!

Ah, era să uit: știai că putem sluji fără iubire, dar nu putem iubi fără slujire? Dar că marea bucurie a Cerului e alcătuită din miliarde de bucurii mărunte?

Slujiți Domnului cu scumpătate! Bogăția cuiva e dată de slujire nu de conducere!

Nicolae.Geantă

Mică îmbărbătare pentru Laura Bretan. Și pentru voi... - de Nicolae Geantă

apasă pe foto sau AICI 

I-am spus Laurei Bretan la finalul Turneului Misiunii Bethany Chicago din România (2024) că oamenii au în spate niște aripi. Cu fiecare zi de slujire pentru Dumnezeu nu doar că se apropie de El, dar pe aripi li se mai adaugă câțiva fulgi. Cresc pene. Într-o zi, când Hristos va hotărî să plecăm acasă (fiecare la rândul său, sau toți odată pentru cei ce vor prinde Răpirea), aripile se vor deschide larg. Atunci oamenii vor zbura ca îngerii!

Paradoxal, deși avem aripi, cu cât ne îndepărtăm de Dumnezeu fulgii de pe ele putrezesc și se transformă în boabe de plumb. Iar în ziua când vor trebui deschise pentru veșnicie aripile vor de veni pietre de moară! 

Rugați-vă să vă crească aripi! Plumbul nu poate birui gravitația! Păcatele nici atât!

Ție vrei să îți crească aripi?

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă și Gabi Zăgrean - Puțin despre provocările actuale

video by Ben Hur Nicolae.Geantă

Alfa&Omega TV: Misiunea Bethany Chicago pe stadionul Ilie Oană din Ploiesti

 Rezumat eveniment din 4 Julie 2024

Catalin din Suceava și evanghelia stradală

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă

Mândria, sky-deck-ul căderii – de Nicolae Geantă

                                                   Azi, am văzut la un prieten din Viena un citat. Scris de Richard Sibbes.

„După convertire avem nevoie de zdrobire din cauza mândriei care rămâne în natura noastră, și ca să vedem că trăim prin milă”, zicea predicatorul puritan. Mă gândeam că în ultima vreme am văzut cam des haina aceasta la mulți creștini. Mândria. Umflatul în pene. Nasul pe sus. Fudulia. Atitudinea de superioritate nejustificată față de semeni. Lipsa cumpătării. Superbia cum i-ar zice latinii.

Cred că ați trăit, ca și mine, fără s-o fi căutat cu lumânarea, atitudinea unor oameni care ne-au respins din... mândrie! Ne-au tratat cu nedragoste. Ca pe... nefrați! „Noi suntem mai buni decât voi”, „suntem mai vechi”, „credința noastră e singura cale”, „doar la noi găsești adevărul”. Și alte mici aroganțe. Am auzit inclusiv pe cineva (dintr-o confesiune) care spunea că: „noi, cutare cult, suntem mai aproape de Cer decât voi!” Sau pe unii (cam mulți) care au strigat chiar în biserică: „pentru că voi nu sunteți sfinți, sunteți întinați, noi nu putem lua parte la Masa Domnului cu voi!”. Apoi și-au făcut acasă la ei o biserică! Și am mai văzut sub cer că ne putem mândri chiar cu smerenia noastră!

Mândria e patologie grea. Pune oamenii în opoziție. Izvorăște din autoneprihănire. „E cancer al sufletului”, vorba lui CS Lewis. Ea distruge posibilitatea iubirii. Sau a fericirii. Ba chiar a bunului simț! Și „rar suntem mândri când suntem singuri!”, comenta Voltaire. Mândria creionează imaginea unui Dumnezeu fals!

Toma d’Aquino o considera păcat capital. În predicile sale mândria era capul căderii. Pentru că da, și Sfânta Scriptură ne atenționează că „mândria merge înaintea pieirii...” (Proverbe 16:18). Cine e mândru uită de Dumnezeu (Deuteronom 8:14)

I-am spus astăzi prietenului meu că mândria e cel mai sus etaj al păcatului. Prin urmare e sky-deck-ul prăbușirii! Locul de belvedere care te scpaă în hău. Cine cade din mândrie se face praf. Să nu uitați că diavolul nu din cauza prostituției, a tâlhăriei sau a crimei organizate a căzut. Ci din mândrie. Urcase atât de sus! Și s-a prăbușit atât de jos!

Fugiți de mândrie! Dacă o afișați Dumnezeu va sta împotriva dumneavoastră!

(PS: Sky-deck este un punct de observație aflat de obicei în vârful blocurilor zgârie nori)

Nicolae.Geantă

DE CE ISUS? Turneul Misiunii Betania Chicago în România, 2024 (5, Brașov)

 Miercuri. 5 iulie 2024. Misunea Bethany e de o săptămână în România. Turneul e abia la jumătate. Astăzi evenimentul se va desfășura în Brașov. Dacă exact acum o săptămâna Soarele a ucis orice adiere de vânt, azi la Brașov e aproape toamnă. 13,5 grade C. Ploaie măruntă. Mocănească. Și ieri și azi timpul a fost rece. Ploios. Fuseseră două zile de răgaz pentru tineri. Dacă luni au vizitat vestita cetate Sighișoara (singura cetate medievală locuită din Europa de Est, sub 30.000 locuitori, cunoscută la nivel mondial ca cetatea natală a lui Vlad Țepeș, poreclit contele Dracula), marți grupul a mers prin Poiana Brașov (localitate componentă a municipiului Brașov, cea mai prestigioasă, mai renumită și mai căutată stațiune de schi din România; dar și cea mai scumpă!) însă timpul a fost câinos. Iar miercuri numai ploaie. Așa că vizitele în oraș au fost scurte și cu teamă de umiditate. Oare va sta ploaia până la „Concert?”

Brașovul a fost cândva oraș de graniță. De aici începea Occidentul. Pentru că secolele de-a rândul nu a aparținut României! Deși era oraș românesc. Istoria nu e mereu dreaptă. Și nici plăcută. Deși mulți spun că s-au găsit urme de locuire încă din Neolitic (cca 10.000 de ani în urmă), Brașovul sau Kronstadt cum i se mai spune pe săsește, e atestat documentar abia în secolul XII. (Cu toate că istoric se zice că a fost un oraș întemeiat de sași, Brașov este un nume româno-slav care înseamnă ienupăr). În vremea aceea avea o cetate de nemți, în scheii Brașovului. Astăzi este oraș central, în inima României! Cu o populație de aproape 250.000 de locuitori. Pe vremea lui Ceaușescu orașul avea peste 350.000 de locuitori, fiind al doilea centru al țării după București. Declinula a apărut după 1990, când economia Brașovului a cunoscut un recul mai rar întâlnit în România! Și în Europa Centrală și de Est! Totuși în prezent, conform City Index 2024, Brașovul se situează pe locul IV în România în topul celor mai performante orașe (rank 54,15). Tot locul 4 ocupă și la calitatea locului (infrastructură, atarcții, mediul natural, servicii, standard de viață), iar la prosperitate (putere economică, dinamică socială, inovație, afaceri etc) este decât pe locul 9. Totuși, în ultimii ani Brașovul urcă. În topuri. Și urcă bine. De asemeni ocupă locul 5 în România la dinamism cultural și social. Adică diversitate culturală, sportivă, divertisment, muzee, instituții de artă. Și deci și diversitate religioasă.

Dacă în anul 1930 lutheranii (13.050 membri), unitarienii (1905 membri) și reformații/calviniștii (8237 membrii) alcătuiau peste 39% din populația orașului (adică vreo 33.000 de protestanți; evanghelicii nu erau decât în număr nesemnificativ atunci), în 1990 aceștia s-au redus uluitor (reformați cca 10.000 adepți, unitarieni 7845, lutherani augustani 4115, lutherani prebiterieni 1348) tinând cont că orașul crescuse demografic de peste 5,5 ori! În 1990 orașul Brașov are conturată și o comunitate evanghelică (formată din baptiști, creștini după evanghelie, penticostali, tudoriști etc), însă ponderea este foarte mică (sub 10.000 membrii în tot județul). La ultimul recensământ oficial al României (2021), Brașovul avea 1316 penticostali, 840 de baptiști, 800 creștini după Evanghelie și câteva sute de tudoriști, sau câteva sute de alte denominațiuni evanghelice, ceea ce înseamnă că în prezent populația evanghelică a orașului de sub Tâmpa nu depășește 1,5%! (Am făcut o analiză puțin mai profundă a comunităților evanghelice din fiecare oraș în care ne-am deplasat în turneul din 2024, pentru a scoate în relief nevoia de sprijin a bisericilor din aceste orașe în misiunea de propovăduire a mesajului biblic în scopul mântuirii oamenilor). Dintre bisericile care activează astăzi amintim: Biserica Penticoslată Rugul Aprins, Biserica Penticoslată Filadelfia, Biserica Penticostală Sfânta Treime, Biserica Penticoslată Emanuel, Biserica Penticoslată nr. 1 (Brândușelor), Biserica Baptistă Română, Biserica Baptistă Providența, Biserica Baptistă Speranța, Biserica Baptistă maghiară, Biserica Petra, Biserica CDE Bartolomeu, Biserica CDE Kraiter, Biserica CDE Schei, precum și mai multe biserici independente cum ar fi Biserica Profides, Biserica Credința, Biserica Punctul Zero, Biserica Metanoia, Biserica Penticostală Candela, Centrul Creștin Brașov etc.

Este ora 17,00 când ajung la sala Lux Divina din Brașov cu Ionuț Juravlea. Locația face parte dintr-un complex de 5 săli ale Centrului de Evenimente, care a costat vreo 5 milioane de euro. Cu o capacitate de 2000 de locuri, sala Dacia are 2200 mp, și se mândrește a fi cea mai mare din Transilvania! Deci Lux Divina este alegerea perfectă pentru organizarea unor evenimente de anvergură. Mai ales că deține și tehnologie de ultimă generație. La 17,15 în sala erau cca 20-30 de peroane în afară de stewarzi. Afară plouă. Mocănește. Oamenii încep să apară. Cu mașini. Pe jos. Cu umbrele. Îmbrăcați bine deși e luna lui cuptor. Sunt 59 grade F (15 Celsius).

Pe la 18,00 erau deja vreo două-trei sute. Unii au crezut că aeasta e ora de start. Alții au venit din timp să ocupe locuri în față. La 19 fără 5 Dan Muncaciu începe prima piesă. Patorul Eugen Jugaru face introducerile. Apoi Bethany United, cu Laura Bretan, Amalia decean și Gabi Buzguță încep repertoriul. O oră de imnuri înălțătoare. Se spune că muzica este grapa care fărâmițează bulgării inimii. Apoi predica e cea ce aruncă sămânța. Bethany United cântă cu publicul. La 19,30 sala a devenit neîncăpătoare și s-au mai adus câteva scaune. Amalia Decean cântă „Amăgire”. Foarte multe persoane au lacrimi. Se cercetează fiecare dacă a trăit amăgit de vreun viciu. Sau de vreo persoană. Oamenii dezamăgesc. Apoi apar certuri, partide, divorțuri. Ori roiri de biserici. Singurul care rămâne fidel 100% e Isus. Aleluia! La cântarea Laurei Bretan „O creștem iubirea...” mulți oameni plâng. E un moment solemn. Mă gândeam că pentru mulți dintre noi iubirea nu crește. Scade. De aceea a ajuns răceală între frați. Și de aceea Scriptura a avertizat încă de acum 2000 de ani: „În zilele din urmă, dragostea celor mai mulți se va răci!” Aprindeți focul dragostei. Fără foc iubirea e doar teorie goală. Pasiunea e practică! Știți bine cu toții memorabila zicere a lui marin preda: „Unde dragoste nu e, nimic nu e!” Știți cum se traduce? Unde nu e dragoste nu e Dumnezeu. Ioan Teologul zice că El e dragoste! Oare cum credem că putem iubi oamenii fără să-L iubim pe El? Atmosfera, stresul și lipsa aerului proaspăt au fost factorii prioritari care au făcut ca cineva să leșine!

În spatele sălii sunt standuri cu cărți, cu Biblii, cu tricouri. La un stand sunt tinerii dela Asociația Speranță pentru Suflet cu Bibliile lor colorat subliniate. Pe care le oferă gratuit doritorilor. Asociația e proiectul unei tinere din Deva. A Ralucăi Trofin. O fată care s-a convertit din lumea laică. Inițial Raluca s-a împrumutat să cumpere 5000 de Biblii. Tatăl său credea că nu va reuși. Dar a lăsat-o să îți urmeze visul. Apoi tatăl Ralucăi s-a convertit și el citind Sfânta Scriptură. Azi, Raluca și soșul ei au mai multe echipe de voluntari. Care subliniaază și distribuie Biblii. Pentru subliniat se alocă vreo 8 ore. După ce sunt oferite Bibliile în urma unor discuții din Evanghelii, Raluca invită tinerii (și nu numai în tabără). Printre cei ce au participat în trecut (vreo 600) mulți erau dependenți de adicții: droguri, tutun, pornografie, băutură... Un procent cuprin între 79-85 % dintre dependenți se convertesc și se schimbă radical! Raluca a povestit însă că cel mai greu este să găsească tinerilor convertiți un pastor, o biserică, un grup de evanghelici spre care să-i îndrume. Nu căa r fi de negăsit. Dar din cauza unor aspecte conservatoare, tinerii nu rămân. Nu se integrează! Oameni buni, faceți Evanghelia atrăgătoare! Evident cu metodele ei sfinte! Evanghelia nu trebuie să plicitisească pe nimeni! E cel mai puternic magnet. Dar da, uneori și magnetul respinge! A nu se utiliza și polul acesta! (În turneul din acest an Speranță pentru Suflet a ofeit 299 de Biblii subliniate!).

Când pastorul Luigi Mițoi se urcă pe scenă pentru mesaj, copii deja sunt la programul lor special în altă sală. Sami Muică și Dan Neagoe fac o treabă grozavă. Alături de echipele lor de voluntari. Copii primesc lecții, jocuri și... cadouri. Printre ele o Biblie specială, pe înțelesul celor mici. Între timp echipa de rugăciune intră la mijlocire. Pentru că nu am avut o sală anume am urcat toți în autocar. Da, și autocarele pot fi transformate în altare. În săli de adorare. De fapt rugăciunea se poate dezlănțui în orice loc. Unde sunt strânși credincioși care comunică cu Tatăl. Și cu Fiul. În Numele și puterea Duhului Sfânt. Am zis că se dezlănțuie. Pentru că rugăciunea e ca o pasăre legată. Când începi să te rogi dezlegi aripile de funie. Și începi să zbori! Tu ai zburat vreodată? Nu cu avionul...

Fratele Luigi a predicat despre Zacheu. Un vameș atât de urât de semenii săi. Un pitic. Și ca mărime fizică și ca mărime spirituală. Vameșii și prostituatele erau considerați tapla iadului pentru evrei. Fără șansă. Sortiți la pierzare eternă!  Dar Isus? Are grijă și de vameși. Și nu doar Zacheu este vameș. Nu doar Zachei era pierdut. „Zachee, dă-te jos degrabă... căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!” Astăzi. Mâine se poate să fie târziu. Mâine poate să nu mai fie nicio șansă. Oare de ce oamenii amână pocăința pe mâine? „De ce fug oamenii d eo asemenea iubire mai ales când nu se califică să o primească?”, a întrebat pastorul Bethany CC. „Cum a venit Mântuitorul chiar la omul acesta? La banditul acesta?”, „Merită Dumnezeu să îl tratezi ca ope un drumeț de la intersecție?”, „Vino! Coboară! Dă-te jos din sicomor. Atâta vreme cât mai bate inima...”. „Te încurcă mândria, rușinea? Încă nu ne-am vindecat de rușine?”. (Chiar așa de ce ne e rușine de chemarea lui Dumnezeu și avem toată îndrăzneala să benchetuim cu Vrăjmașul?) „Încă nu ne-am săturat de rușine?”. Oamenii încep să vină în fața scenei. A fost mai greu până cineva a spart gheața. Apoi mai vin doi, alți doi, alți cinci... 42 au ieșit în față la rugăciune. Dintre ei 27 au completat taloane. Ca să fie căutați. Integrați. Printre ei o femeie a venit singură. „A văzut un afiș pe un gard, și atunci a simptit că trebue să vină… A văzut afișat numele Laurei Bretan”, ne povestește sora noastră Tabita Morar care a făcu statistici și un mic jurnal în fiecare locație. „Femeia a zis că a trebuit să se schimbe cu cineva la serviciu ca să poată fi liberă. Iar soțul ei era la dialize...” Și totuși a venit! A  simțit că Dumenezeu o chema, și trebuia să fie participantă la eveniment. A vrut s-o audă pe Laura, care a impresionat-o tot timpul, „căci cânta despre Dumnezeu și dragostea ei pentru acesta!”.

Am avut câteva persoane la interviu. Povești, drame și lacrimi. Plus rugăciuni de eleiberare. Dar totul terminat cu happy end! O femeie pe care nu am văzut-o de peste 20 de ani a venit să îmi mărturisească personal că trece prin cea maia dâncă vale! Printr-o boală care dărâmă și medicii. Femeia e medic. Da, da, și medicii se pot îmbolnăvii! Și doctorii mor într-o zi! A trebuit să stăm peste 40 de minute numai cu ea, la consiliere, la rugăciune. „I-am spus că nu toate furtunile vin să ne distrugă! Unele vin să le înfruntăm! Să ne folosim potențialul din noi!” Nu m-a crezut în totalitate. Când ești în mijlocul iureșului, când se pare că nu ești auzit de Cer, e dificil să primești toată oferta fără semne de întrebare. Am să vă relatez ceva impresionant spus de fratele Luigi: „Boala vine fără să o dorim. Important este să rămânem  mulțumitori și când primim vești triste! Să  rămânem mereu cu aceași încredre că Dumnezeu este neschimbat și știe prin ce trecem!” Mi-am adus aminte de un caz: „Înainte de a-i intra copila într-un salon de operații, o fmeie a spus sptului său: Trebuie să ne decidem acum, aici, cine este Dumnezeu pentru noi!”. Înțelegeți? Înainte de suferință trebuie să ne decidem cine este Dumnezeu pentru noi! Apoi trecem mai ușor...

Era în jur de 22 când am pleca de la sală. Am ajuns printre primii și am plecat printe ultimii. De ceva timp Dodo și Any Surdaș, de la Vocea Creștinilor mă așteptau în mașină. Au venit din Bihor la evenimentul dela Ploiești. Așa pe ploaie. Pentru că Dumnezeul nostru nu e doar de vreme bună! Am mers încă două ore prin noapte. Aproape atâpit. Obosit, prin ploaie, pe drumuri extraaglomerate și întortocheate. Dar când te duci acasă obstacolele nu obstrucținează înaintarea. Așa e și cu drumul spre Cer! E plin de obstacole. Dar nimic nu ne dă înapoi dela cucerirea lui!

Nicolae.Geantă & Misiunea Bethania Chicago

Cornel Palade - Te-am visat azi-noapte, Doamne

Te-am visat azi-noapte, Doamne,
Nesfârșit și-îngândurat
Purtai primăveri pe umeri
Te-am simțit îngândurat
Și din candelă lumina
Către cer m-a ridicat
Doamne, Te-am visat azi-noapte
Lângă mine, lângă pat
Un oftat prelung mi-e lumea
Pacea, un timp efemer
Stă iubirea răstignită între patimă și cer
Stă minciuna prinsă-n rame
Focuri ard prin mânăstiri
Și abia se mai ridică
Colbul pus peste-amintiri
Te-am visat azi-noapte, Doamne
Când mi-era pământul greu
Sta minciuna prinsă-n rame
Și m-ai luat, Doamne, în brațe
Și din pat m-ai ridicat
Amândoi într-o treime
Tu iertare, eu păcat
Și în zorii dimineții
Când visul s-a risipit
Și Te-am căutat, o, Doamne,
Însă nu te-am mai găsit
Timpul vine, timpul trece
Veșnicia e popas
Doamne, Te-am găsit în mine
Ai plecat, dar ai rămas. Amin.

Cornel Palade

DE CE ISUS? Turneul Misiunii Betania Chicago în România, 2024 (6, Ploiești)

Joi 4 iulie 2024. Ploiești. Astăzi e ziua cea mare. Nu pentru că e 4th July și ar fi ziua națională a Statelor Unite ale Amercii. Pentru că mai mult decât să sărbătorim ziua US sărbătorim ziua Domnului. Chiar dacă e joi. Mai crede cineva că joia poate fi transformată în duminică? Pavel spune că pentru Dumnezeu toate zilele sunt la fel. Nu de odihnă, ci de slujire. Sabatele lui Dumnezeu înseamnă nu post de lucru, ci închinare cu toată ființa. Da nu facem acum teologie. E mare zi pentru că e ziua Ploieștiului. A orașului acela (cândva) petrolier din sudul țării întemeiat de pe vremea lui Mihai Viteazul acum 5 secole (1503). A orașului meu, care m-a abandonat de mic. A orașului mamei mele și-a rudelor mele care zeci de ani m-au lăsat singur, departe. Sper că tu  u ai crescut singur. Pardon, fără părinți. Pentru că niciun pământean nu e niciodată singur. Dumnezeu nu abandonează pe nimeni. Știați că și când ne îndepărtăm de El, Hristos e în spatele nostru? Că ne suflă în ceafă? Căutați povestea celor doi ucenici de pe drumul Emausului (Luca 24:15). Dumnezeu e cea mai bună mamă! Și cea mai bună dronă! E mereu cu ochii pe noi!

De două zile plouă mărunt. Mocănească. Zici că e octombrie! Dacă aș fi fost președinte, poate  aș fi zis și eu: „vara e ca toamna!” De la 35+ grade Celsius temperatura a scăzut la 15! Ploaia e binevenită, mai ales când e secetă. Dar când ai un eveniment pe stadion, fie el și acoperit, nimeni nu o dorește. Cineva mi-a zis cu oseară înainte la Brașov: „ce veți face la Ploiești, că va ploua?”. „Nu, i-a spus cam revoltat. Pe stadion va fi soare!” E 10,00 AM. Și plouă încă. „Doamne, începe te rog să-mprăștii norii!” Sunt stresat. În timp ce soția mea zâmbește. E mult mai optimistă ca mine. Și mai mulțumitoare. „Dumnezeu face ce consideră El! Orice ar fi, e bine!”

Peste 30 de minute mă întâlnesc cu David Laza și echipa de caritate în Câmpina. 15 voluntari. Avem cîteva familii nevoiașe de vizitat. Nu cu mâinile goale. La săraci Evanghelia se vestește cu pâine. Și zahăr. Și ulei. Și făină. Cu mâncare. Paote ziceți că e greu să dăruim. Dar vreau să învățăm ceva în ziua aceasta: cu Dumnezeu poți să dai și de unde nu ai!

Întâi am vizitat o familie cu cinci copii. Apoi alta cu patru. Direct în oraș. Da, și orașele au și numeroase familii care întâmpină greutăți. Ne-a însoțit păstorul lor. Apoi am vizitat o familie cu alți cinci copii. Într-un sat vecin cu al meu. Primarul mi-a dat un jandarm să ne însoțească. Nu că sunt periculoși, dar nu le știam adresa. Și GPS-ul nu ne-o arăta! O femeie tânără și pruncii ne-au întâmpinat la poartă. Intrăm în curte. Destulă harababură. Oamenii săraci strâng lucruri. Obiecte. Și le depozitează oriunde. O bătrănă de vreo 70 de ani iese pe uși și începe interogtoriul lui David Laza și-a grupului. „Cine sunteți? De unde? Ce căutați aici?” V-ați gândit vreodată de ce oamenii se tem și de cei ce vor să le facă bine? Și că așa fac și cu Dumnezeu? David și echipa au cântat, s-a citit un psalm, s-au spus câteva cuvinte de încurajare. Apoi ne-am rugat. Și am plecat. Pe o uliță îngustă unde nu puteai să te întorci decât cu spatele. Din curte copiii ne fac cu mâna. Apoi fug să caute în cadouri. Am ajuns la altă familie. Patru copii, o mamă și o bunică. Niciun venit. Mama cară apă cu bidoanele de 5 litri. Cu un căruț improvizat. Bunica stă în curte. Unde, sunt un vișin și un prun au o... sufragerie de vară. Living room sub cerul liber! Cel mai mare dintre copii, un băiețel brunet, împlinește chiar azi 11 ani! Fără tort. Fără lumânări. Fără fireworks. Fără nimic. Pentru el ziua de naștere e la fel ca celelalte. De aceea s-a dus pe la cineva să-i ajute la muncă! Tinerii din Chicago au cântat un imn. Măreț. Să concerteze Bethany United venită din down-town-ul unei metropole celebre în curtea unui sat din Valea Drăgăneasei? Uimitor. Istoric. Dumnezeiesc. Numai El poate face asta!

 Apoi am mers la o altă familie. O femeie ce-a avut 9 copii. Acum n-o mai are decât pe mezină acasă. De fapt nu mai are nici casă. E arsă scrum. Are o mică rulotă. Camper van. Cât un microbuz. Din tablă. Vara se încinge ca o sobă. Iarna e bocnă ca un frigider. Și totuși pentru unii e o... casă! Cântăm. Wow! Bethany United live în natură! Ne rugăm. Femeia și fata plâng. Lacrimile fac bine. Știați că lacrimile scot toxinele din corp? Când plângi scapi de otravă. Se zice că o lingură de lacrimi purifică un butoi de 500 litri de toxine. Dumnezeu ne purifică prin plâns! Altfel devenim toxici! Și totuși oamenii strâng în ei otravă. Cam mulți. Cam multă... E trecut de 13,30. 1,30 pm. Afară a dat soarele. Dumnezeu ne zâmbește printre nori. Și noi învățăm că atunci când sunt probleme în viață trebuie să rămânem încrezători. Hristos ne va zâmbi din furtună. Apoi o va potoli. Întotdeauna după o furtună apare un soare strălucitor!

E ora prânzului. A lunch-ului. Ce bine e când frații mănâncă împreună! Așa va fi în Cer: Biserica la ospățul Mireleui. Grăbește-te să prinzi loc!

După lunch ne îndreptăm spre Ploiești. Echipa de caritate cu microbuzele. Echipa mare cu autocarele. Alții cu automobilele proprii. Cerul e jumătate senin. Norii au plecat. Cu apă în ei. Ploieștiul începe să se animeze pe străzi.

Ah, uitasem să vă spun ceva despre oraș. E poreclit capitala găzarilor. Pentru că Prahova a fost fieful petrolului românesc. A aurului negru. Cu mii de sonde. Cu mari rafinării. Cu oleoducte. Cu trafic intens pe calea ferată. Cu invenții și premiere în industria mondială petrolieră. A fost. Dar resursele s-au epuizat. Și odată cu ele a început colapsul. De aici învățăm că nimic pământesc nu e etern. Și că bogăția e ca nisipul ținut într-o mână. Într-o zi se scurge printre degete! Ploieștiu e un oraș inustrial. A fost al șaptelea ca mării al României. În 1990 avea peste 260.000 locuitori. Apoi inserția economică i-a adus depopulare. A scăzut cu 40.000 de persoane. În topul celor mai performante orașe din România în 2024 Ploieștiul e pe locul... 30! Cu un rank de 33,5. Orașul lui Caragiale, al lui Nichita Stănescu ori al lui Doroftei, nu mai are astăzi nici calitate a locului, nici prosperitate! Deci nici standarde de viață high-life.

Spiritual, dacă Aradul e polul penticostalismului iar Oradea a baptismului, Ploieștiu e polul Creștinilor după Evanghelie. Din 1907 e biserică aici. Patru președinți ai cultului au fost de aici (Alexandru Panaitescu, Ion Giurea, Silviu Cioată, Mircea Cioată). Azi e vicepreședintele confesionii: Răzvan Neagu. În anii 1990 creștinii după evanghelie depășeau 5000 de membrii. Declinul demografic, migrația și alte cauze i-au dus spre 3500. Două dintre Biserici (Agape și Logos erau socotite cele mai mari din România, cu peste 500 de membrii). Astăzi a apărut și a treia biserică: Emanuel. Orașul are decât vreo 2 % evanghelici. Interesant este că în Ploiești la ultimul recensământ oficial (2021) peste 16,5 % din populație nu și-a declarat religia! La Ploiești creștinii după Evanghelie în anul de grație 2024 depășesc 1000 membrii. Un timp, la Biserica Logos Ploiești a funcționat și o grădiniță. Spre deosebire de alte orașe mari din țară, Ploieștiul nu are o școală sau un liceu confesional. Evanghelic. Ci doar o școală biblică Apolo. A creștinilor după Evanghelie. Pentru echiparea prezbiterilor acestora.

Baptiști sunt prezenți și ei în Ploiești de 99 de ani! Primii credincioși baptiști au venit aici din Transilvania în anul 1925! Prima biserică a luat ființă însă în anul 1934. Dintre persoanele remarcante ale baptiștilor români care au păstorit în Ploiești a fost pastorul Iosif Țon (după 1973). Astăzi în Ploiești baptiștii sunt organizați în trei biserici: Elim (300 membri), Emanuel (cca 150 membri) Metanoia (cca 100 persoane). Ba chiar s-a conturat și o două biserici mai mici, idependente, plus Biserica Deo Gloria.

Penticostalii au deschis prima biserică în Ploiești în anul 1958. Înainte de Revoluția aici a păstorit renumitul teolog, profesor și pastor Lazăr Gog. În prezent penticostalii au câteva biserici: Emanuel (cca 400 de membrii), Betania, Filadelfia, Harul, Bethel, Sion. Plus o biserică independentă: Casa Olarului. Toți penticostalii ploieșteni nu trec de 800 de membri.

Ploieștiul are și o biserică renumită de „tudoriști”. Adică BER (Biserica Evanghelică Română) Ploiești, cunoscută în oraș ca „1907”, după numele străzii pe care e localizată. Înființată de Tudor Popescu, renumitul preot bucureștean de la Biserica „Cuibul cu Barză”, convertit în anul 1923, care a produs o trezire spirituală în sudul țării asemănătoare cu „Oastea Domnului” pornită de părintele Iosif Trifa în Transilvania. Astăzi BER Ploiești are cca 400 de membri!

La Ploiești mai sunt și alte biserici evanghelice. De exemplu Biserica SOS Ploiești (Adunările lui Dumnezeu), care deține un post de radio (Radio SOS este singurul post evanghelic din împrejurimile Bucureștiului care funcționează 24 de ore din 24, 7 zile din 7), Biserica „Pâinea Vieții”. Tot aici, în sudul oașului funcționează Centru Creștin „Speranța”. De asemeni mai este și un Centru Creștin al „Armatei Salvării” (after-school; pe lângă programe de școală și evanghelizare, Centrul sponsorizează copiii săraci, are atelier de croitorie unde ajustează îmbrăcminte second hand cu angajații etc.), undeva în zona de Nord.

Trebuie să facem o precizare: Toate bisericile din Ploiești, creștine după Evanghelie, baptiste, penticostale, aparținătoare de cult sau independente, alături de biserica „tudoristă” și Biserica SOS (Assemblies of God) au fost implicate în proiectul Misiunii Betania Chicago! Evenimentul a demonstrat că atunci când este vorba de lărgirea Împărăției Sale bisericile umăr la umăr vor face isprăvi mari. Dragostea creștină nu există în afara unității. Unde nu e unitate e sectarism. Să nu uitați că regele David spune în Scripturi că Domnul locuiește unde frații sunt împreună. „Acolo dă binecuvântarea și viața veșnică!” (Psalm 133:3) „Sholder to sholder make the Church great again!”, ar zice americanii.

E trecut de 15,45. 25 grade Celsius. Senin. Unde se duc norii când se duc? Apar tinerii de la ordine. Peste 30. Mulțumim Bisericii Profides pentru acest ajutor! Pe la ora 16,00 la stadion, Beni Dudaș, echipa de filmare de la Predic. Ro, sunetiștii și alte zeci de persoane forfăie pe lângă scenă. (Uitasem, băieții au montat scena de miercuri seara. Pe ploaie!) Tot pe la 16,00 și un pic Adi Țicle și Mihai Șuțeanu fac instructajul voluntarilor pentru ordine. Stewarzilor. Alți 20 de voluntari. Jandarmeria e de asemeni cu noi. Oamenii încep să apară. A venit un tânăr în cărucior cu rotile. Am constat ceva: că la biserică vin totdeauna nu doar la timp, ci printre primii. De ce ei pot și noi tot întârziem? E 17.00. Climatul e nemaipomenit! 24 de grade Celsius? Fără air condition! Gratuit. Alții plătesc să aibă răcoare. La Ploiești pe stadion e fără plată! În tribune sunt mai puțini oameni decât o parte a echipei Misiunii. Descurajator. Dar vor veni! „Tribuna de 4400 de locuri se va umple!”, mă încurajez singur. Autocarele abia au sosit. Multe ore se fac de la Brașov la Ploiești. Deși sunt puțin peste 100 km. Pe Valea Prahovei circulația e bumper-to-bumper. E doar început de sezon de vacanțe! Hollydays. Sau concedii ale confraților din diaspora.

Tinerii, staff-ul, echipa de la tehnic, toți sunt grăbiți. Toți vor ceva. Unde e sala copiilor? Unde ne schimbă? E întuneric la „rest room”! Cine a văzut un cablu? Cine și-a uitat un back-pack? Unde e fratele Luigi să dea interviu? Nu facem cu dvs o fotografie? Lipsește pastor X. Putem veni și noi la masa de seară? Wow! Vreți să vă spun câte solicitări pe minut am avut la telefon? Sau câte explicații trebuie să dea staff-ul? Ori cât de „matematic” se țin de schedule/program Șteffy Lozneanu? Wow! Numai dacă ai fost în staff ne înțelegi...

E  vreo 17,30 și ajung puțin la stadndurile de la porți. Tricouri, cărți ale fratelui Luigi, Biblii, pixuri, magneți...Ale Bethany Chicago.  Asociația Suflet de Cer e cu Bibliile colorate (vom detalia în alt episod povestea lor). La evenimentul acesta au participat și Vocea Creștinilor cu standul și Asociația Profides. Mulțumim tuturor. Deodată aud niște strigăte. Țipete. Un bărbat îmbrăcat în... Ioan Botezătorul. Cu haine din sac de cânepă direct peste piele. În sandale. Cu părul vâlvoi. Creț și imens. Absalomic. Urletele sale se amplifică în fața porți. Acuză. E dur. Cu Biblia în mână și cu glas de tunet. Îl cunosc! E venit tocmai din Italia cu fratele lui. Care îi ține isonul. Companie. Îi cunosc destul de bine pe amândoi. Inițial am crezut că e cineva cu portavoce care face reclamă evenimentului. Paradoxal ei acuză evenimentul. Paza, jandarmii, zece persoane intervin. Le țin apărarea. „Nu-i amendați! Sunt prietenii mei!” „Prietenii dvs? Și așa vă vorbesc?” I-am rugat politicos să se potolească. Cuvintele mele au trecut pe lângă ei ca rândunelele pe lângă stâlpii de telegraf. Deodată unul strigă la mine. Cel care are haine normale: „Ascultă ce zice Domnul Nicu Geantă... Așa și așa”... Cuvinte dure! Sunt martori zeci de inși. Uluiți. „Nu, nu zice Domnul! Ci spui tu din îndrăzneală!”, i-am replicat. L-am lăsat. Eu. Dar poliția i-a legitimat și i-a dus departe de stadion. Unde le-a dat drumul fără amendă. Nu știu de ce au procedat așa. Nu e prima dată, nici primul loc când o fac! Însă știu că ceea ce fac nu e în slujba lui Hristos! Ci un deserviciu pentru Împărăție. Și cine face deservicii Cerului nu e din partea Mântuitorului. Punct. Aveți grijă ce și cum spuneți mesajele din partea Domnului. Dar numai din partea Sa să fie... Altfel nu faceți serviciul Lui!

E aproape 18,00. În tribune sunt cca 2000 de oameni. Și mulți, foarte mulți copii. Dar în tribună se umple încontinuu. Ultimele minute. Și peste ultimele minute. Nu știu de ce dar noi românii vrem să jucăm chiar și cu Dumnezeu prelungiri! La fără 3 minute am urcat pe scenă și am deschis evenimentul. Apoi s-a rugat pastorul penticostal George Uiuiu (Emanuel Ploiești). Și au început cântările Laurei Bretan și a Bethany United. Amalia Decean și-a spus din nou mărturia. Și a cântat „Amăgire” (Spune: de ce tot alergi? / Spune: ce vrei să culegi? / Pierzi rătăcind ani întregi în neştire! / Mâine la capăt de drum / Tu vei afla că oricum / Fără Isus toate sunt amăgire!). Am văzut oameni lăcrimând. Pe stadion au ajuns undeva la peste 3500 de participanți. Gabi Buzguța a cântat din nou excepțional. Omul ăsta plecat în America acum 20 de ani are o voce superbă („Eu pentru tine-n zori de zi / Despart lumina de întuneric / Și e o nouă zi”). Undeva se face o mică pauză. Daniel Neagoe, care face o lucrare excepțională cu copiii, și echipa de voluntari cheamă copiii la sală. Ies puhoi. 100, 200, 300... 370! În sala de conferințe a stadionului nu încap mai mult de 200. Iar scaune sunt cam 100! „Ce facem cu pruncii?” Dar e o soluție: O altă sală, sus la tribuna I. Fără scaune. Domnul Cristi Nica, administratorul arenei „Ilie Oană” ne mai dă odată o mână de ajutor. Omul acesta este extrem de amabil. Ne-a ajutat enorm. Merită să vă rugați pentru el!

La 19,00 începe să predice pastorul Luigi Mițoi. În tribune e liniște deplină. Un grup uriaș condus de frații Dumitru Mitu și Costel Nichitean ajung în spatele scenei la rugăciune. V-am zis, când pastorul Mițoi predică echipa de rugăciune strigă la Dumnezeu. Nu știu ce cred cei ce văd de departe un grup care zumzăie ca un stup. (Chiar așa, să fi auzit și văzut tineri din Bethany united cum se roagă!). Dar noi știm că rugăciunea este arma creștină. E dinamită... Predica este din poveste lui „Lazăr și a bogatului”. Un om bolnav căruia îi știm numele. Dar pe al bpgatului nu îl știm. Amândoi au murit. Și amândoi au ajuns dincolo de mormânt. Problema e unde? Unul în chin, aaltul în loc cu verdeață. Liniștit. „Unde se duc oamenii când se duc?”, mă întreabă destul de des oamenii. „Acolo unde și-au pregătit!” le răspund. Simplu. Nu poți ajunge în cer dacî toată viața i-a ignorat existența! La finalul predicii pastorul Mițoi a urcat în tribună. Aproape de oameni. Le-a mai vorbit câteva „chestiuni existențiale de viață” oamenilor, apoi i-a invitat să ia decizia de a-L urma pe Hristos. Prin credință, nu prin vedere. Prin credință, nu prin costatare. „Iubiților de 40 de ani îl urmez pe Dumnezeu. Nu l-am văzut fizic, dar cred în El. E o persoană!” Oamenii încep să coboare. 5, 10, 30, 50, 60, 61. Pastorii consilieri se roagă pentru ei. Ca de obicei oamenii plâng. Nu toți o fac cu lacrimi. Dar toți își plâng păcatele... Pe scenă cântă Laura Bretan. Și sora ei Estera (Și mezina are o voce angelică): „Iartă-mi Doamne, / Tot ce-am greșit și te-a durut / Chiar și de n-am vrut, îmi cer iertare / Iartă-mi Doamne, să merg pe calea ta / Schimbă-mi inima, strigă lacrimi / Iartă-mi Doamne!”

După repertoriul Laurei Bretan pe scenă au urcat (surpriza serii): soliștii Vasile Oprea din Toflea și Biji din Bărbulești. Care au cântat alături de Laura, Cristi și Bethany United „este greu, da, este greu să trăiești făr' Dumnezeu”, „Evanghelia are putere”, „Suntem o familie unită!”

E trecut de 20,30. Evenimentul nu s-a încheiat. Oamenii vor rugăciune pentru ei. Fratele Luigi e epuizat. Eu și Natan luăm interviuri. Direct în tribună! În timpul interviurilor tineri, tinere, femei sau copii dau buluc în fața camerelor. Unii vor un selfie. Alții se tem de cameră. Alții... Pestriță e lumea. Dar frumoasă. Dacă am fi toți la fel ne-am plictisi. Dumnezeu ne-a creați diferiți. Și totuși cu același mod de gândire...

În încheiere s-a rugat pastorul baptist Irinel Cazacu (Elim Ploiești). Dar muzica tot a mai continuat câteva minute. Fără muzică nu e inima veselă.

În jur de 22 am plecat cu fratele Luigi, după autocare la masa organizată la Caspy Food Truck. Mulțumim tuturor doamnelor pentru bucatele gustoase pregătite! Gătiți grozav! Mai ales că ați avut peste 170 de oameni flămânzi la mese!

E în jur de 23,30 când se sparge grupul. Autocarele și microbuzele au plecat spre Râmnicu Vâlcea. Fratele Luigi a condus casă, spre Giurgiu. Carmen, soția sa nu e cu noi. Sănătatea uneori ne împiedică să facem chiar și binele. Totuși suntem mulțumitori. Eu și Grupul dela Vocea Creștinilor am fugit spre nord vestul Prahovei. Spre casă. Pastorii ploieșteni și invitații pleacă și ei. Toți sunt măcinați de-o singură curiozitate: „Frate Nicu, mai vin și la anul?”

În loc de PS: Mulțumim tuturor pastorilor ploieșteni implicați în lucrare! Mulțumim sponsorilor! Mulțumim echipei de security a Bisericii Profides! Mulțumim Jandarmeriei Prahova! Dar și salvării MediUrg și Pompierilor! Mulțumim domnilor administratori ai stadionului Cristi Nica și Titel Arsene. Mulțumim domnului deputat Mircea Roșca. Mulțumim Predic.ro, Păstorul cel Bun, Alfa&Omega TV, Radio SOS, Vocea Creștinilor, NewsNetCreștin, Creștin Total. Mulțumim Caspy Food Truck! Mulțumim Emanuel Păun pentru Polaroid Glasses. Mulțumin Adelin Duca pentru materiale promoționale. Și mai presus decât toate mulțumim Domnului Isus Hristos, Dumnezeului nostru! Pentru tot ce ai pregătit pentru noi. Și mai ales pentru ploaia care a ucis arșița...

Nicolae.Geantă & Misiunea Bethany Chicago

Familia ca Fundament: Dialog deschis cu pastorul Luigi Mițoi & Dorina Vornicu

sursa: Vocea Creștinilor

Turneul Misiunii Betania Chicago în România. Ploiești, 4 iulie 2024

sursa: Bethany CC

DE CE ISUS? Turneu Misiunea Betania Chicago în România, 2024 (4, Bistrița)

Dumincă 30 iunie. Bistrița. Dacă e duminică toate drumurile duc la biserică. Încă de la prima oră. Astfel că în timp ce Șteffy anunța deșteptarea iar Dorin chema grupul la masă încă de la 6,30, pastorul Luigi Mițoi a plecat deja spre biserică. Este exclus să fie într-un loc în România și să nu aibă o programare. Anul acesta trebuie să predice de peste 40 de ori! În aproximativ 40 de zile! Harul Dimnului să fie peste El! După breakfast (ce interesant, s-ar traduce ad-literam „rupe postul”), tinerii au urcat în autocare și au pornit la drum. Spre Bistrița. Alt centru mare evanghelic. Chiar dacă am plecat imediat după 9,00 am sosit în capitala bistriței-Năsăud abia după 13,00. E duminică dar șoselele României sunt pline de automobile. Că se întorc acasă ai noștrii din diaspora înțelegem, dar unde forfăie atâtea camioane duminica nu am putut elucida. Și da, mai avem multă mămăligă de mâncat noi românii până vom avea autostrăzi și șosele extravagante.

Bistrița e un oraș vechi, unii zic că ar fi sit din Antichitate. Atestat documentar în anul 1264, nu e doar cel mai nordic oraș săsesc din țara noastră, ci și unul extravagant! Cochet. Modern. Și cu PIB consistent. Multe afaceri, mulți bussines-mans. Multe case, clădiri de... top. Nici nemții nu au „cășile” bistrițenilor. Sunt de admirat. Îi cunosc de mulți ani și pot să spun că bistrițenii sunt oameni grozavi. Ca să-l citez pe pastorul Gabi Zăgrean. Bistrița e înghesuită (are densitate medie de peste 515 locuitori pe km pătrat!) într-o depresiune frumosă pe valea râului cu același nume, străjuită de dealurile omonime, și flancată la nord de munți cristalini (Munții Bărgăului, Munții Rodnei, 2303 m), și la Est de Munții Călimani (care sunt de origine vulcanică). Ca populație are astăzi cca 95.000 locuitori. Față de 82 de mii în 1992 și 74 de mii în anul 2002, creșterea este semnificativă! E printre puținele orașe din România care a avut o creștere substanțială în ultimele doyuă decenii. Asta din cauza prosperității! Economice. Dar și spirituale. Trebuie să recunoaștem ce-a spus Max Weber în Etica Protestantă: reformele protestanților au adus prosperitate economică. La 1500 orașul era considerat cel mai frumos din Transilvania! Conform pelegrinului italian Giovani Boteno. Era vremea când se constuise cetatea Bistriței (secolul XV). Tot aici funcționa o biserică evanghelică săsească (ridicată în secolul XIII), care e „în picioare” și în zilele noastre! Turnul ei de 75 m, din piatră este cel mai înalt de acest gen din România. E un sky-scrapells autohton. Uite că nu americanii, ci românii au construit primii zgîrie nori! Chiar dinainte de 1300 dHr. Și din piatră, nu din sticlă și beton!

Din totalul de aproximativ 95.000+ de locuitori, 80% sunt români. Germani au rămas numai 268. Iar evrei doar 15. Confesional ortodocșii sunt sub 70%. Iar evanghelicii de 10 ori mai puțin. Penticostali bistrițeni avem vreo 5%. Organizați în 10 biserici, din care opt aparțin „de cult” și două independente (Emanuel, Sfânta Treime, Betesda, Ben Hacore, Agape, Muntele Sionului). Am aflat asta chiar de la pastorul corodonator județean, fratele Victor Câmpean. Care e frate cu bishop Florin Câmpean din Chicago, președintele Church of Gog al românilor penticostali americani care au aderat la această organizație. Baptiștii nu sunt mai mulți de 800 de inși. Iar creștinii după Evanghelie maxim 100. Una peste alta evanghelicii ar fi cam 1 din 10 în Bistrița.  

În Bistrița, orașul lui Andrei Mureșanu care a scris imnul național al României încă de la 1848,  evanghelicii români au înființat acum câțiva ani un liceu penticostal. Aici prima școală confesională fusese construită în anul... 1388! Tot aici în seprembrie 2022 s-a sărbătorit Centenarul Penticostalilor din România. Pe Arena TeraPlast. Unde a fost și evenimentul nostru.

După lunch-ul dela Hotel Corona, tinerii dela Misiunea Betania Chocagp au mers în oraș să împartă fly-ere și Biblii. Apoi s-au deplasat la Arenă. Tera Plast Arena e o sală polivalentă de sport, undeva la marginea Bstriței (pe strada Aerodromului). Cred că este una dintre cele mai frumaose și moderne săli de sport din România. N-aș greși dacă aș numi-o number one. Pe lângă sala cu o capacitate de 3007 locuri în tribune, Tera Plast Arena mai dispune de terenuri pentru baschet, fotbal, handbal, tenis și o pistă de alergare cu opt culoare, un minihotel cu 30 de camere a două locuri dispuse pe trei etaje, și o parcare cu 477 locuri. Întregul Complex Sportiv Unirea are o suprafață de 30.166 mp. Cât a costat o astfel de bijutere? Țineți-vă bine. Peste 27,3 milioane de euro!

La ora 17,30 în sala erau doar sute de persoane. În 15 minute depășise mia de participanți. Dar la 18,00 fix, ora începerii la eveniment ajunseseră cca 2800-2900 de persoane. Așa fac românii. Vin în ultimele minute. Nu doar pe stadioane, la școli sau examene. Ci și la biserică. Uneori, nouă păstorilor, și cred că și preoților tradiținali, situațiile acestea ne crează momente de stres. Minipanică. Cred că venitul în ultima clipă e o filosofie nu doar mioritică. Mulți vor să prindă trenul în ultimul minut. Chiar și trenul vieții. Tatăl  meu zicea că el vrea să intre în Cer ca tâlharul de pe cruce: în ultimile cinci minute ale vieții! Greșită filosofie. De unde știi care sunt ultimele cinci minute? Vreau să vă previn: nu uitți că lîngă Crucea Domnului de la Golgota au fost răstigniți doi tâlhari. Unul nu s-a pocăit nici în ultimile cinci minute: De unde știi că nu poți fi ca el? Ai grijă în viață. Aleargă la Dumneeu câtă vreme este aproape, câtă vreme se poate găsi. Aleargă din timp. Ultimele minute nu sunt le noastre...

După ce a făcut introducerea pastorul Victor Câmpean, pe scenă a urcat și Radu moldovan, președintele Consiliului Județean Bistrița. Un creștin evanghelic, frate de-al nostru. După mulțumiri față de Dumnezeu și de Grupul Bethany, Câmpean a anunțat grupul Bethany United. Care și aici a cântat magnific. Mai ales că nu au mai trebuit să înfrunte zăpușeala, căci Tera Plast are aer condiționat. Și monitoare uriașe atârnate de tavan, în formă de cub. Cu astfele de monitoare „de departe vezi aproape!” au cântat din nou Laura Bretan, Gabi Buzguță, Amalia decean și Bethny United conduși exceptionat de Dan Mucaciu (director muzical) și Andrea Oros (dirijor) cărăra le mulțumim cu toată inima! Ași fost „profi”! De fapt, pentru Dumnezeu nici nu se paote altfel sluji. Lui Dumnezeu îi slujești 100%. Ori totul, oric nimic. Știați că o slujire incompletă poate fi idolatrie? Fugiți de slujiri 80-90%! Restul pentru cine e? Porunca I ne avertizează că avem un Dumnezeu care nu acceptă să i se împartă slava cu nimeni. Nu s epaote Dumnezeu și altceva!

La 19,25 pe scenă a urcat pastorul Luigi Mițoi. A continut seria e predici „De ce Isus?” De data asta a rosit o învățătură din „pilda femeii prinsă în adulter” (Ioan 8). Isus este singurul care iartă păcatele oamenilor. El este singurul care primește toți oamenii! Și este singurul care a venit să ne scape! „Hristos a iertat trecutul femeii dar a făcut-o responsabilă de prezent: du-te și să nu mai păcătuiești!”, a spus spre final pastorul Mițoi. Chiar așa, dumneata dacă ai fost iertat mai continui să păcătuiești? Între și eu... Mă gândeam la finalul preciii că femeia prinsă în preacurvie care a fost adusă târâș de părății ei, nu doar ca n-a murit în prezența Domnului Isus, dar a primit și viață veșnică! Pentru că cei ajunși în fața Domnului primesc viață. În fața sa Moartea se dă un pas înapoi. Cu El și morții înviază! Tu n-si vre să înviezi? Fără el nu se poate... „De ce Isus?”, a întrebat la final bishop-ul dela Bethany CC. „Ptr că noi trebuie să fim primiți și nu ne primește nimeni! Isus m-a spălat cum spală o femeie o cămașă! O face iarăși albă, curată... Nu vrei să te spele și pe tine?” Și din tribune încep să coboare tinerii. Cam timid. Unul, alți doi, alți doi, și alții. 15 persoane au încredințat viața lui Isus. De ce lui Isus? Pentru că oricine își predă viața lui nu o va pierde. Isus e Păstrătorul etern al vieților omenești! Nu doar Judecătorul.

La finalul predicii am realizat câteva interviuri spontane. Printre intervievați s-au numărat și pastorul Gabi Zăgrean și Radu Gheorghișă. Gabi e un bistrițean arhicunoscut de bisericile evanghelice. Și nu numai. Un predicator și evanghelist de „trafic greu”. Un globe-trotter neobosit. Un prieten al nostru, al Misiunii Betania. Am discutat puțin cu el despre reticențele tinerilor. Iar cu președintele CJ Bistrița am discutat printre aletele despre „cel mai mare impediment social din județ”. „Cred că moralitatea”, a spus fratele Radu Moldovan. Da, dacă românilor le lipsește ceva e moralitatea. Cu cât ne îndeprtăm de Dumnezeu cu atât îi lăsăm standardele mai jos. De ce Isus? Pentru că EL e chintesența bunului simț! Fiți oameni morali! Dar și sfinți! Moralitatea fără sfințenie nu intră în Cer!

Masa de seară s-a servit la TeraPlast. La etajul II e un restaurant. Să vă spun că bucatele au fost din abundență? Chiar dacă era aproape ora 23? Mulțumim președintelui Consiliului Județean radu Moldovan! Terra Plast e arena CJ. Mulțumim pastorului Victor Câmpean. Mulțumim Gabi Zăgrean. Mulțumim tuturor celor ce v-ați implicat în evenimnet. Noi nu putem să vă îmbrățițăm pe toți dar o vom face cu o rugăciune! Dumnezeu să vă dea izbândă pe toate planurile!

Mulțumim și fratelui Samuel Muică, misionar ce se ocupă în fiecare loc cu educația copiilor. La Bistrița a strâns într-o parcare adiacentă Arenei vreo 484 de copii. Mulțumim echipei coordonate de Sami. Mulumim și Asociației „Suflet Salvat”. Ei oferă Biblii pesonalizate, sbliniate de mână. E ideea Ralucăi Trofin din Deva. Care a strâns zeci, sute d voluntari în proiect. Mulțumim și lui Adelin Duca din Oradea. El a printat tot ce-a fost de tipărit. (Despre cele trei lucrări vom scrie mai târziu, separat)...

Primele 4 zile din Turneu s-au încheiat. Odată cu ele a trecut și jumătate din anul 2024. De mâine e iulie. Vom poposi două zile în Brașov apoi reluăm Turneul. Alte 4 seri minunate ne așteaptă. Dumnezeu să binecuvânteze România!

Nicolae.Geantă & Misiunea Behany Chicago

DE CE ISUS? Turneu Misiunea Betania Chicago în România, 2024 (3, Oradea, Piața Unirii)

Sâmbătă. 29 iunie 2024. Oradea. Capitala Bihorului, și aș spune eu a baptismului românesc, este unul dintre cele mai dinamice orașe mioritice ale ultimilor ani. Atestat documentar încă de la 1113, cel mai important oraș din Crișana – care are astăzi cca 185.000 de locuitori (iar zona metropolitană, cu cele 11 comune adiacente undeva la peste 250.000 locuitori) - ocupă locul 7 în topul celor mai performante orașe din România. Cu un rank de 49,6 (conform City Index 2024), după Cluj-Napoca, București, Sibiu, Brașov, Timișoara și Iași. În clasamentul prosperității (putere economică, inovație, afaceri, dinamică socială), Oradea este însă locul 5 în top (după București, Cluj-Napoca, Timișoara și Sibiu). Iar în topul orașelor cu cele mai mici infracțiuni este lider în România. Municipiul de pe Crișul Repede, care are în componență 67,5% români și cca 18% maghiari, a avut o comunitate uriașă de germani (în secolul XVIII) și una de evrei (după 1735; prima sinagogă construită în anul 1803; în interbelic evreii reprezentând 1/5 din populația orașului, azi mai sunt aproximativ 300!). În 2024, orașul crișan de la 13 km de granița cu Ungaria are o comunitate mare de creștini evanghelici: vreo 9500 de penticostali (4,9 %), vreo 7000 de baptiști (peste 3,3%) și doar 250 de creștini după Evanghelie. Dacă mai punem și reformații (11% din locuitori, majoritatea maghiari), vom constata că la Oradea protestanții sunt aproape 20%, catolicii 10 % (7,5 % romano-catolici, 2,5% greco-catolici), iar ortodocșii sunt doar jumătate din locuitori (53,2%). Mozaic confesional. Care conviețuiește pașnic. Se poate trăi pașnic oriunde oamenii au în centru pe Dumnezeul Scripturii. De fapt este singurul Dumnezeu. Ceilalți sunt idoli. Și un idol e tot una cu nimic! Deci, aș putea compila pe Marin Preda: „Unde Dumnezeu nu e, nimic nu e...”

Dacă la Arad e centrul penticostalismului românesc, aș putea spune că la Oradea e centrul baptismului mioritic. Pentru că aici activează cea maimare biserică baptistă din România, Și din Europa. Emanuel Oradea, cu vreo 4000 de membrii! Tot aici au avut loc marile treziri spirituale baptiste din țara noastră - prin pastorul Liviu Olah (între anii 1974-1976, când s-au botezat noutestamental/la maturitate peste 500 de credncioși, odată 400 și altădată cca 145), s-a înfințat Liceul Teologic Emanuel (1990), Universitatea Emanuel Oradea – singura universitate baptistă conservatoare din Europa! Alături de ele funcționează Liceul Penticostal, Colegiul Biblic Est European, diverse edituri de carte Făclia, Scriptum, Casa Cărții, Kerygma, Isaharus, etc,  Căminele Felix etc. Prima biserică baptistă s-a înființat la Oradea în anul 1912, iar dintre cele de azi amintim: Emanuel, Providența, Speranța, Elim, Harul, Koinonia, BBSO, Biserica Maghiară. Dintre persoanele remarcante ale baptiștilor orădeni amintim doar câțiva: Liviu Olah, paul Negruț, Marius Cruceru, Petru Vidu, Doru Hnatiuc etc (sper să nu se supere nimeni!).

Penticostalii, nu sunt nici ei mai prejos. Ba dimotrivă, numeric sunt mai mulți. Dintre bisericile penticostale orădene trecem în revistă (în ordine aleatorie): Betel, Speranța, Maranata, Filadelfia, Tabor, Camel, Efrata, Efraim, horeb, ierusalim, Vestea Bună, Ekklesia, Geneza, Nădejdea Vie, Învierea, Lumina, Sfânta Treime. Desigur sunt biserici care ne-au scăpat, numărul lor fiind mult mai mare. (Am fi vrut să găsim, în online măcar, o statistică a bisericilor și membrilor acestora). Însă ce cunoaștem aceea vă împărtășim...

E sâmbătă. Weekend. Încă de la 7 fix (7 a.m.) fratele Șteffy Lozneanu adună tinerii la breakfast. În misiune disciplina e cap de afiș. De fapt creștinii trebuie să fie disciplinați oricând. Oriunde. Poate ar trebuie în fiecare dimineață să ne reamintim că duhul este plin de râvnă iar trupul este neputincios. La 9,00 cele două autocare au plecat spre Căminnul Felix. Spre village 2, sau complex 2 pe românește. Cel din Sântandrei. Căminul Felix din Oradea este un orfelinat cu două complexe compuse din case familiale. Primul complex e vecin cu Băile Felix, în Sânmartin. Acesta cuprinde 6 case. Cel de-al doilea este în Sântandrei. Are 10 case. Construite prin voluntariat. Cu ajutorul a sute de voluntari din USA, UK (Anglia) și Suedia. Început imediat după Revoluție, în anul 1990, la inițiativa Lindei Hornberg și a soțului său Lois (Linda venea cu ajutoare în România din 1972), Căminul Felix a cazat peste 600 de orfani. Astăzi e casă oentru cca 200 de prunci fără părinți. Acestora li se oferă „nu doar o masă și un pat, ci și o mamă și un tată”, ne-a spus Răzvan Petrică, coordonatorul proiectului. Pentru că în fiecare casă sunt cca 10 copii dar și o familie care are grijă de ei. Sunt cazuri în care familia e compusă din părinți care au crescut aici!

„Am crescut odată cu legislația frate Nicu”, a mai zis președintele, care recunoaște că hățișurile birocrației sunt tare încurcate. Nu doar uneori. Deci și fondurile de la stat se accesează cu greu. Complexele au 100 de salariați, dar deși au condiții bune, salariile sunt mult mai mici ca la stat. Însă angajații știu – pot - fac și voluntariat. „Cea mai mare bucurie o trăim când viețile lor sunt transformate de Cuvântul lui Dumnezeu!”, e deviza lor. Apropos, mai știți vreo carte care transformă mai profund decât Sfânta Scriptură? Care manual are mai mare impact în societate? Ori mai multe răspunsuri la problemele vieții? Și mai ales cu privire la mântuire? Oare de ce unii au impresia că vor performa fără Cartea Cărților? Vă condamn să iubiți Biblia! Ea vă poate despărți de păcat. Fără ea păcatele devin pietre de moară legate ca cerceii de urechi. Asta în contextul în care fiecare clipă de viață e un exercițiu de înot. Să-noți cu pietrele de moară de gât...

Ah, era să uit. Administratorii Complexului Felix au construit o fermă, un atelier de croitorie (da, copiii de la Căminul Felix au avut târg de tricouri făcute chiar de mâinile lor, pe care tinerii americani le-au cumpărat ca să-i susțină în lucru), și un atelier de croitorie. Aici copiii își dezvoltă aptitudinile. Nu există om pe planetă care să nu aibă un dar! O aptitudine. Numai că cineva trebuie să îl îndrume, să îl împingă pe orbită. Faceți-vă timp să împingeți oamenii pe orbită! Stăruiți în aceasta. De pe orbită e ușor să tragi jos pe cineva. Voi doar urcați-i!

Ferma de animale e și un rezervor pentru hrană. Însă pentru mâncarea zilnică e nevoie de suficiente alimente. Și era să uit și acest amănunt: fiecare casă are un microbuz care transportă copiii la școală. „Sunt risipiți prin mai multe școli, și de aceea e nevoie de microbuze să-i ducă la școală și să îi aducă acasă!”, îmi mărturisește fratele Petrică. Evident întreținerea copiilor costă. Dar și a complexului. De aceea lucrare Căminului Felix Oradea este susținută prin sponsorizare. Cine are portofel să audă... Și să vadă e-mailul fundației (cf@caminulfelix.org).

Fiecare tânăr al Misiunii Bethany Chicago a cumpărat din magazine cadouri pentru un copil orfan. Sau pentru 2-3 copii. La săraci, la orfani, la bătrâni, la neputiincioși nu te duci numai să-i vizitezi, să-i mângâi pe frunte, să le cânți worship ori să le reciți poeme creștine. Nu e suficient celor în nevoie să le spui doar „pacea Domnului!”. Aici predicile nu se țin cu cuvinte. Ci cu plase de alimente. Cei care merg sau trec cu mâinile-n buzunare pe lângă cei în nevoi vor auzi într-o zi: „am fost flămând și nu mi-ați dat să mănânc, ați fost însetat și nu mi-ați dat un pahar de apă!” Sper să nu auziți niciunul aceste replici dure. Ci doar: „intră în bucuria Stăpânului Tău!” Tinerii din America au avut jocuri, discuții, socializare și îmbățișări cu toți orfanii. Integrarea a fost impresionantă. Copiii se atașează imediat de alți prunci. Tocmai de aceea Hristos ne-a poruncit să „ne facem asemeni unor copii”. Întrebare retorică: „oare de ce oamenii mari se atașează mai greu de semenii lor?”. Cadourile ro-americanilor au fost ca un fel de „fireworks”, vorba sorei Tabitei Morar de la Bethany. Mai ales că toată săptămâna, la Complexele domnului Petrică, pruncii au participat la mai multe evenimente organizate de către o familie de misionari americani.

Trei ore a durat vizita la Căminele Felix. Era să uit. Tocmai asta? Spre final gazdele au oferit vizitatorilor „hot-dog”-uri. Au vrut să îi servească cu ceva stil american. Inițiativă apreciată. Și delicioasă.

După masa de prânz echipa dela logistică a mers direct în Piața Unirii. Unde au fost aranjate 5000 de scaune. O scenă uriașă. Monitoarele. Sonorizarea. Și alte 1001 de chestiuni tehnice. Beni Dudaș a fost din nou cu km de sârme în mîini. Doamne, omul asta știe pe de rost toate firele! Echipa de la Predic.ro (filmare) a venit și ea mai devreme. Dar și echipa Bethany CC. Pe la ora 17 erau peste 30 de grade C. (Over 86 F degrees). În 15 minute eram ud în spate. Oamenii începeau să apară. Inițial vreo 200, apoi vreo 2000. Pe la 18,30 erau peste 2500 indivizi. Unii ascunși undeva la umbră. Am reînvățat ceva ce știam deja: nimănui nu îi place în fierbințeală. În spate standurile cu cărți: „De ce ISUS?” a pastorului Luigi Mițoi se oferă gratuit. Mii de volume. La fel și Scripturi. Ori magneți cu Misiunea Bethany. Mai sunt și standuri cu cărți creștine, cu tricouri, cu... sucuri sau cu... înghețată! Pe căldura tropicală cineva s-a gândit că ar putea fi de folos. Precizez: standurile Bethany au totul gratuit. Celelalte standuri, cu plată, nu-i aparțin.

La ora 19,00 sunt vreo 28 de grade C. S-a lăsat un nor dar e zăpușeală. În Piața Unirii din Oradea sunt 5000 de oameni pe scaune. Și peste 2000 în picioare, la terase, în spatele scenei la umbră. Ori poate mai mulți... Oradea face diferența! Aici Dumnezeu se plimbă pe fiecare stradă. Trebuie să recunoaștem pasiunea orașului pentru Hristos. Dumnezeu să transforme România cel puțin într-o mie de... „Orăzi” (să folosesc vorba unui renumit păstor).

După interpretarea magnifică a Laurei Bretan și Bethany United, dar și a familiei Buzguță, a urmat Amalia Decean. Care, întâi și-a spus și mărturia. În clasa a VIII-a începuse să fumeze, să facă rele! A ajuns apoi în preajma unui băiat și a trăit abuzuri. Se depărta zilnic de Dumnezeu. O viață de decepții. Într-o zi a murit fratele său. La 27 de ani. Amalia a avut un declick. Și la 28 de ani era în brațele lui Dumnezeu. E singurul leagăn care nu scapă pe nimeni. Brațele lui Hristos sunt ca aripile de cloșcă: ne acoperă bine, ne încălzesc, ne protejează de vrăjmași. De ce Isus? Pentru că are cele mai protectoare brațe! Unde își pune El degetul nimeni nu poate zmulge nimic! „Dacă îmi pare rău de ceva, spune Amalia, care acum are 44 de ani, este că am pierdut timpul! De aceea astăzi sunt aici! Să îți spun ce să faci!” Chiar așa te-ai gândit vreodată pe ce irosești cel mai mult timpul? Te-ai gândit că timpul e singura materie calculabilă și ireversibilă? Nu-ți irosi viața! Zaharia Stancu spunea „ce-ai omorât, omorât rămâne!” Nu știu de ce dar în loc să răscumpărăm vremea, o irosim. Apoi, vorba lui Nicolae Iorga: „în viață irosim ani și la moarte cerșim clipe!” Doamne, ai milă de noi! Nu crezi că e timpul să nu-ți irosești viața?

După concert a urcat pe scenă pastorul Luigi Mițoi. L-am văzut puțin obosit. Și emoționat. Cel puțin o oră s-a rugat și-a meditat în spatele scenei. Cine n-a predicat niciodată mulțimilor nu știe fiorul acesta. Fiorii mai bine zis. Că-s mulți. Reci. În acest timp, cei din echipa de consiliere eram răsfirați printre rânduri și meditam. Când a urcat pe scenă păstorul Betaniei din Chicago, echipa de mijlocire (pastori, consilieri, bărbați, femei, bătrâni, tineri – băieți și fete) s-a dus în spatele scenei. Forța Cuvântului e proporțional egală cu forța rugăciunii. Când biserica se roagă păstorul prinde aripi. Capătă trâmbiță. Cu sunet de tulnic. Și cu har. Și cu ungere sfântă. Înțelegeți acum de ce predicatorii trebuie susținuți în rugăciune? Chiat și când vestitul CH Spurgeon predica, sub trapa amvonului se rugau 20 de inși! Și se pocăiau zeci de oameni în sală! Nu cumva noi azi nu mai avem odăiță? E camera de combdă a Duhului Sfânt. Cine luptă pe genunchi în odăiță va rămâne în picioare în luptele cu furtuna. Iar cel ce seamănă Cuvântul va secera rod!

Predica fratelui Luigi M. a fost despre vindecarea unui orb. A fost partea a doua din „De ce Isus?” Mă gândeam când a început mesajul biblic că Domnul e singurul ce poate vindeca de orbire. Mulți oamenii nu văd deși au ochi. Cine nu vede cu sufletul e în întuneric. Ziua-n amiaza mare! Pastorul din statul Illinois a rostit, printre altele, câteva fraze pline de greutate: „Nu e nimic mai important decât să scăpăm de iad!”, „E gata să ne ierte Cel ce-a stat atârnat pe lemn”, „De dragostea lui isus n-o să vă despartă nimeni niciodată!”. Apoi a făcut chemare la pocăință. Și, au început să vină din mulțime câțiva tineri plângînd. O femeie a străzii. Un bărbat în cărucior. O femeie împingându-și un cadru. Un bărbat bolnav. Altul care puțea a băutură. O femeie cu o fată ce avea probleme psihice (pentru aceștia m-am rugat chiar eu). Și alți. Și alții. Echipa de închinare s-a rugat pentru oameni, le-a oferit Scriptura, o carte a fratelui Luigi. Magneți. Abțibilduri. Mângîiere.

A fost un har minunat. Dar și zăpușeală. A trebuit să merg să iau câteva interviuri. Diverse. Îmi place că oamenii sunt foarte diverși. Diversitatea e ca o pictură. Cu multe nunațe. Culorile dau viață. Numai la spital e o singură culoare. Ori la cimitir. Prin urmare fiți colorați! Fiți diverși. Dar uniți. Diversitate în unitate! Nu e deviza Uniunii Europene, ci a Bisericii! Să trăiți în echipă. Toți împreună. Nu împreună separat. Asta e filosofia satanei!

 Era ora 21,30 ( 9,30 p.m.) când s-a încheiat evenimentul. Pâlcuri, pâlcuri, oamenii rămâneau îîn scaune. Nu mai plecau acasă! Unii mergeau la fratele Luigi să se roage pentru ei. Alții își doreau selfie-uri cu păstorul. Și unii mă căutau să mă rog pentru diverse probleme! (Doamne, câte probleme au oamenii!). Acolo, în mijlocul Pieței! Dumnezeu e prezent peste tot! Știți vreun loc unde nu poate fii găsit? În afară de iadul regretelor?

Pe la 22,30 am ajuns cu toată echipa la masă. Organizator a fost Biserica Speranța. Cea Penticostală, de sus, de pe deal. Bisericile trebuie să fie pe deal. Sus. Să fie văzute de toți. Nu prea e bine să mănânci noaptea. Și totuși o facem! Cei mai mulți. După masă tinerii au aplaudat bucatarii la scenă deschisă. Aprecierile se materializează și prin aplauze. Chiar și la adresa Domnului! Nu e păcat...

Mulțumim încă odată Bisericii Penticostale Speranța Oradea. Mulțumim Comunității Penticostale Oradea. V-ați implicat bine! Mulțumim și bisericilor baptiste pentru prezență. Și creștinilor după Evanghelie, și ortodocșilor, catolicilor, reformaților, tuturor celor prezenți. Indiferent de Confesiune. Să știți că în Cer va fi ca în sâmbăta asta seara, în Piața Unirii din Oradea. Umăr la umăr indiferet de confesiune. Cântări ca un singur glas. Mari și mici. Tineri și bătrâni. Sfinți. Bucurie. Fără lacrimi. Fără dureri. Fără ură. Fără ranchiună. Fără păcat. Fără cărucioare. Fără mâini amputate. Dar și fără predici! În Cer nu mai predică nimeni. Pentru că acolo îl avem pe Hristos Isus față-n față. Pentru eternitate! Să nu ajungeți acolo fără noi, și nici noi fără dumneavoastră!

Alături, în Hristos

Nicolae Geantă & Misiunea Bethany Chicago