Românii, credința de tip ghiveci și săpunul - de Nicolae.Geantă

Peste 96% dintre români cred în Dumnezeu, spune INSCOP, sondajul cel mai recent despre națiunea mioritico-religioasă. Ce bine ar fi! Cu ponderea asta de credincioși țara noastră ar avea avort aproape de zero. Minciuna ar lipsi, băieții dăștepti la fel. Am fi o națiune de sfinți. Natalitatea ar fi cel puțin dublă decât mortalitatea, barurile goale, Poliția ar intra în șomaj, DNA-ul ar rămâne fără clienți. Iar gay's n-ar mai avea nerușinarea să agațe steagul curcubeu de Parlament! Românii însă mint ca vânzătorii de lozuri!

Deși 96,5% cred în Dumnezeu, numai  83,9% se declară religioși. Cum o fi credința fară religie? 83 % dintre români spun că respectă duminica, dar numai 25,4 % merg la biserică în ziua Domnului (sau măcar săptămânal). Peste zece procente nu ajung în Casa Domnului decât odată pe an, sau mai rar! Pentru român respectul zilei de odihnă înseamnă grill, bere, talciocuri, snaks-uri și mall-uri. Pentru primii creștini biserica era centrul vieții lor, spun istoricii. Biserica locală are nevoie de mine, indiferent racă eu simt sau nu că am nevoie de ea! Oare de ce ceea ce credem noi că ne face fericiți este tocmai opusul voii Lui Dumnezeu?

Deși aproape integral românii cred în Dumnezeu, credință lor e tip ghivechi. Pe lângă credința în Tatăl din Ceruri, mioriticii mai cred și în deochi (31,2%), blesteme (25,5%), horoscop (23,6%), vrăjitorie (15,3%) ori... extratereștrii (15,6%)! Pentru ai noștrii Porunca întâi de la Sinai (Să nu ai alți dumnezei afară de Mine) e un fel de text predictiv, o evaluare fără contabilizare în școala vieții. Dumnezeu nu doar că e cel mai mare Dumnezeu, dar e Singurul!

INSCOP - Numai un sfert din români merg săptămânal la biserică

37,8% dintre românii care se declară religioși merg la biserică doar la marile sărbători, 25,4% o dată pe săptămână (mai ales duminica), 18,9% o dată pe lună, 10,2% o dată pe an sau mai rar, 3,4% declară că nu merg la biserică, 2,7% de câteva ori pe săptămână și doar 0,9% spun că merg zilnic la biserică.

83% dintre români spun că respectă zilele de duminică și sărbătorile religioase, 74,6% se închină atunci când trec pe lângă o biserică, 65,6% spun că se roagă în mod regulat și 60,2% afirmă că își sfințesc obiectele personale, casa, mașina, iar 53,6% dintre români contribuie periodic cu bani la biserică (43,2% nu contribuie, nonrăspunsuri 3,2%).

44,8% dintre români au încredere în preoți, 42,4% cred în miracole, 31,2% cred în deochi, 25,5% cred în blesteme, 23,8% cred în horoscop, 15,6% cred în extratereștri și 15,3% — în vrăjitorie.

* "Barometrul INSCOP — ADEVĂRUL despre România" a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevărul în perioada 9-14 iulie 2015, pe un eșantion de 1.075 persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani. 

Pentru mai mult click DCNews

The Candle And The Bird - by Nicolae Geantă

We, christians, preach that God's presence is like the light. And this is true. Where is He, the dark is missing. But I like that Boreham says that the presence of God is like a bird."Unlike the candle which cannot give light when it is extinguished" says the english writer, "bird which is driven away, sings its song on a different bough."

The History of Church shows us that whenever God is cast out from a place, He sang His holy trills to another one! The Jerusalem did not received Him anymore, but He sang again in Rome and Athene.

The catholics have never received Him back, but He sang with Luther in Germany! The lutherans was not excited about Him anymore, but He sang with the Moravians of Zizerdorf. Then with the Methodists of Wesley, with the Baptists of Spurgeon, with "brothers" from Plymouth, with the Pentecostals from Azusa... The Americans and the Europeans from our days did cast off Christ from family, schools, from church. But He went to sing in South America, in Africa, India and China. Lord, do not go from Romania too!

However the secularists, gay and lesbians, the hedonists or heedless people would endeavor to extinguish the Golgotha Song, they will never succeed. The Bird of Heaven will move to other branches to croon His song.

Don't you want to be among those who sing His song? Among those who keep the candle burning?

* traducere de Lidia Maria Barbinta

You are not the fifth wheel! - by Nicolae Geanta

Are you maybe dissapointed, hurt, unhappy? Does it seem there is no place for you? You are not the only injured person. The Church of God is full of bleeding people. And every morning Jesus comes among them, shakes their hands, congratulates them and kiss their foreheads.

You have a Jesus of the Future, not only one of the Past. What was, it has gone. Everything is new now. Go on.

You are not the fifth wheel. You are the missing wheel from the saint Aggregate of Church. God never make bad choices. But people fail much more. Put yourself Available to God and you'll be used. And people will be ashamed when your acts speak well of your name. Try to do the good and to be...good. Like He was. And still is. 

Keep going on! You were born to win! And Satan does know this. That's why he wants you to go back. Christians have no back. Just front (! or face- the hypocrite people even faces. This is really bad !- ) 

Translate by Lidia Maria Barbinta

Vladimir Pustan povestește despre o nuntă ca în cer

„Am fost rugat sa particip la o cununie ca sa tin locul unui coleg pastor plecat in America. M-am dus necunoscand pe nimeni si fara nici o tragere de inima pentru ca nu era sectorul meu si trebuia sa fac ceva ce nu-mi placea. Nu stiam ca Dumnezeu voia sa imi dea o lectie deosebita in seara aceea.

Eram in biserica, la amvon, cand au venit mirele si mireasa. Nu ii cunosteam, localitatea aceea fiind departe de casa mea. A intrat ea prima, la brat cu tatal ei, care a dus-o pana in fata altarului. Nu mi-am putut desprinde ochii de la ea, indiferent cat de pocait sau de intelept as fi fost in slujba mea de pastor… Cu toate ca nu aveam voie sa ma uit astfel, stateam cu ochii holbati la ea cu groaza si oarecum cu repulsie. Nu avea decat jumatate de obraz; cealalta parte era stramba iar la un ochi nu se vedea decat albul, fiind intors in orbita.

Running. Fight. Abstinence - by Nicolae Geantă

The christian life is a continuous running. A marathon from START to FINISH. No matter of age, the colour of skin or IQ. This means you never take a break. It is no relaxation time. The christians are not met only in Church, but on the streets, in asylums, în hospitals, in orphanages. They spread the Gospel, support the poor people, bear the burdens of their brothers. They lead the relay race of the Cross of CHRIST.  Running means sweat...

Running is the twin sister of Fight. Daily fight with Gospel's enemies, with Satan, with temptations, with sin, with ourselves! Christian people take a stand AGAINST the libertinism, the Church secularization, the false teachings about the Word of God, the atheism, the indifference. Bible says is a life-death battle, not only donquijotism beating the windmills. Fight means wounds...

The triplet sister of Running and Fight is... Abstinence! Without it, you sweat for nothing. Without it you get uselessly hurt. The Running or Fight do not frighten Satan, but abstinence does. Free rein and without brakes, fog runners or fighters is also his. What irony: to believe that you are fighting for CHRIST and do the will of Satan!

Run! Fight! But also rein yourself! Paul the Apostle says we have to run (to fight) so that we receive the Award. But also that the man who does not rein himself, he will be denied. Do not forget this!

Love the speed! But also the brake!...

Translate by Lidia Maria Barbinta, vezi AICI

Marius Cruceru şi Nicolae Geantă la BP Emanuel Câmpina

duminică 26 iulie 2015, ora 10

Lecturi de vacanţă (1) - de Vladimir Pustan

Trebuie să fii bun. Bun la ceva…

Adolescentul. Un tip pe care-l ai în casă și care știe tot ce nu trebuie să știe.

Dacă vrei să ocupi un loc sub soare ia în calcul și faptul că de multe ori trebuie să ți se ardă și pielea.

Astăzi este ziua de mâine pentru care te îngrijorai ieri.

Sunt oameni ce nu pot spune nimic rău despre morți și nimic bun despre cei vii.

Ne place să auzim adevărul. Despre alții…

Alege ce iubești apoi iubește ce-ai ales.

Cel sărac se îngrijorează pentru ce va mânca, cel bogat de ceea ce-a mâncat…

Curajul este să trăiești când ești mort de frică…

V l a d i m i r _ P u s t a n

sursa: Cireşarii

De ce o lume cu rău si bine? - de Nicolae Geantă

"De ce Dumnezeu n-a creat o lume mai bună?", e una dintre întrebările cu care ades sunt bombardat de scepticii credinței. Oare Dumnezeu nu avea altă soluție?

Ravi Zacharias scrie că, din perspectiva umană, lumea n-ar putea fi decât de 4 feluri:  o lume pe care Dumnezeu să n-o fi creat-o; o lume în care să nu fi fost decât binele; o lume în care să nu fi fost nici rău, nici bine; și o lume cu bine și rău - ca a noastră.

Dacă n-ar fi fost creată nicio lume, atunci n-am fi existat. Dacă ar fi fost numai posibilitatea să alegem binele am fi fost robotizați. Ce plictiseală! Dacă n-ar fi fost nici bine, nici rău, lumea ar fi fost amorală. Viața alandala. Fără standarde. Ultima soluție e deci cea mai bună: lumea cu binele și răul din ea, și posibilitatea ca noi să alegem! 

De ce lumea asta cu răul în ea e cea mai bună? Pentru că, spunea dr. Ravi, e singura lume în care dragostea e cu adevărat posibilă! Și pe bună dreptate, unde e dragoste e și libertate, dar și suferință! 

Dostoiewski spunea că Iadul e incapacitatea de a iubi. Iubirea e Dumnezeu. Ca să-și dovedească dragostea față de noi, El Și-a pironit Fiul pe-o cruce!

Iubire și suferință. Succes și eșec. Rău și bine. Eu și dumneata. Nu-i așa că Dumnezeu a creat o lume frumoasă?

Dumnezeu nu ne-a spus că vom trăi într-o lume fără rău. Dar ne-a promis că-l vom învinge! Prin bine... 

Tabiet pentru lene - de Nicolae Geantă

Unii zic că e cucuoană mare. Cu vestimentație neferchezuită și casa nearanjată, cocota ale cărei unghii ce-i ies de sub șlapi au pâmânt sub ele cât să pui răsad de roșii, e gata totdeauna să înceapă munca, dar... de mâine! Înclinată spre inactivitate, lenea, spunea un pastor, e obișnuită să se odihnească înainte de a se obosi! Ea vrea concediu deși e-n concediu!

Solomon zice că lenea se teme de leul din stradă care-o poate ucide. Dar cine-a văzut lei ce umblă ziua pe străzi? Hristos o vede talant îngropat. Biserica o consideră un păcat cardinal. Americanii vor s-o logheze handicap! Iar Kafka scria că lenea e începutul tuturor viciilor. Leneșii caută tot timpul scuze (deci născocesc minciuni), urăsc pe cei ce posedă lucruri, bârfesc pe cei ce muncesc, sunt nemulțumiți cu ce primesc. Todeauna se pricep să dea sfaturi. Se cred mai înțelepți ca șapte oameni cu judecată, zice cartea Proverbelor (26:16).

Prezent în școli, în fabrici, în familii și societate, apetitul pentru trândăvie a penetrat și prin biserici. Cartea, zice sora Lene, e grea, munca e pentru tractoare, familia trebuie să mă întrețină, iar Evanghelia se descurcă și fără mine. (Nu citim Scripturile de lene. Nu învățăm cântări noi tot de lene. Nu mergem cu Biblia-n vecini de lene. Nu predicăm eficient pentru că nu ne pregătim. Și asta tot de lene!). 

Lenea împinge la sărăcie, lipsuri, hoție, bișnită, plagiat, decadență morală, certuri în familie, divorț. Afectează și leneșul și pe cei din jur. Munca e dușmanul ei natural. Iar etica îi lipsește. Dar viclenia nu. Leneșul ar face orice numai să nu facă nimic! Ce tabieturi!

Lenea nu se moșteneste, se învață. Ea nu are legătură nici cu sărăcia, nici cu bogăția. Nu toți săracii sunt puturoși, nu toți bogații sunt trântori! Dar nici furnici...

Leneșul e deranjat când i se dă ceva de treabă, începe lucrul și nu sfârșește, se achită de sarcini în ultimele secunde, prelungește pauzele, întrerupe munca... Mimează că lucrează... Cunoașteți din ăștia? Preveniți-i, Dumnezeu nu răsplătește decăt munca! 

Să fugiți de lene!  Altfel, lipsa vine peste dumneavoastră cu un soldat înarmat! Urmăriți-L pe Domnul Hristos! Pe pământ n-a venit în concediu! Nici Biserica nu trebuie să doarmă cu câinii sub căruță... Chiar de-i cald ca-n luna lui cuptor!

De ce unii nu mai au șanse?

Dumnezeul care spune " pe oricine vine la Mine nu-l voi izgoni afară", are pe paginile Scripturii situații în care nu mai acordă șanse. Despre Esau ne spune că "l-a urât", despre cele cinci fecioare neînțelepte ne spune că "le-a închis ușa" și nu le-a mai primit la nuntă, despre unul fără haină de nuntă Biblia ne zice că "l-a aruncat în întinericul de afară" (chiar din mijlocul nunții)! Iuda a aruncat banii în Templu dar nu s-a mai reabilitat, unul dintre tâlhari a coborât de pe cruce direct în iad, altul a urcat la Cer. De ce așa? Greșește Dumnezeu? E nemilos cu unii? Nicidecum.

Essau a plâns după ce și-a vândut dreptul de întîi născut. Fecioarele au revenit la nuntă după ce au plecat să-și cumpere ulei (apropos, spune Biblia că au găsit? Nu.). Nuntașul era la petrecere dar fără "haine de nuntaș"... Adică era neschimbat. Fecioarele au fost lăsate afară pentru că tot fără ulei au revenit, Esau a plâns dar nu s-a pocăit, lui Iuda i-a părut rău că L-a vândut pe Domnul dar nu și-a cerut iertare! Unul dintre tâlhari dorea să coboare de pe cruce nepocăit!

De ce zice Domnul unora "adevărat vă spun că nu vă cunosc?". Pentru că au lucrat fărădelege. Iar fărădelegea o fac cei care sunt neschimbați. Nu mâna Domnului este prea scurtă, nu șansele Sale sunt limitate (pentru unii doar, pentru predestinați). Ci alegerea noastră de schimbare...

N-ai vrea să te schimbi? E șansa ta...

NICKBAGS

Poveste de miez de vară - de Vadimir Pustan

După 15 ani venea acasă… Plecase din orășelul prăfuit în care toată lumea cunoștea pe toată lumea, în orașul mare, în care nimeni nu cunoștea pe nimeni. Învățase carte, muncise pe brânci, scrisese la rândul lui cărți, devenise celebru și toate ziarele vorbeau despre el.

Acum se întorcea în urbea adormită să vadă cine a mai murit și cine trăiește.

În loc de o primire triumfală cu fanfară și primar, în gară, pe peron, doar un câine toropit de căldură. ”Câtă nerecunoștință”, se gândi.

În costumul nou îi era prea cald, dar nici nu dădea jos haina pentru că prea mulți bani dăduse pe ea.

Îl recunoscu cu greu pe bătrânul împiegat. Îl privi în ochi și se gândea cât de emoționat și stupefiat va fi bătrânul atunci când îl va recunoaște.

Cu ochii în soare, ștergându-și fruntea brobonită de sudoare cu o batistă mototolită, printre dinții galbeni de tutun, împiegatul îi spuse: ”Bună, Victore. Pleci undeva?”

V l a d i m i r _ P u s t a n.   http://www.ciresarii.ro

Nu eşti în plus...

Eşti cumva decepţionat, rănit, trist? Ţi se pare că nu mai e loc de tine? Nu esti singura persoana ranita. Biserica lui Dumnezeu e plina de ciuruiti. Si in fiecare dimineata Hristos vine printrei ei, le intinde mana, ii felicita si ii saruta pe frunte.

Ai un Isus de viitor, nu doar Unul de trecut. Ce-a fost s-a dus. Toate lucrurile sunt noi acum. Mergi inainte.

Nu esti in plus. Esti rotita lipsa din Agregatul sfant al Bisericii. Dumnezeu nu face niciodata alegeri proaste. Oamenii insa dau mai mult in bara. Pune-te la dispozitia Sa si vei fi folosit/ă. Iar oamenii vor fi dati de rusine atunci cand faptele-ţi vorbesc numele de bine! Incearca sa faci binele si sa fi... bun. Pentru ca aşa a fost El. Şi este...

Mergi inainte! Te-ai nascut sa invingi. Si Satana stie asta. De aceea vrea sa te dea inapoi. Crestinii nu au spate. Ci doar fata. (Unii chiar fețe! Asta e urât!).

Nicolae.Geantă

Semnele adevăratei pocăințe

Text : Luca 15:11-32

Dispozitio
Pilda fiului risipitor are 5 semne ale adevăratei pocăințe:
1) gândirea dreaptă despre Dumnezeu (Luca 15:17)
- nu te poți pocăi nicidată necunoscându-L pe Hristos așa așa cum este!

2) mărturisirea păcatului (15:18b)
- nu există pocăință fără remușcări!

3) smerenia (15:19a)
- nu poți să-L vezi pe Dumnezeu mare dacă tu nu te faci tu mic!

4) dorința de a sluji lui Dumnezeu (15:19b)
- nu există dragoste fără slujire!

5) întoarcerea la Dumnezeu (15:20)
- nu există pocăință fără schimbare de macaz!

Concluzio
Pocăința e datoria fiecărui om! Dumnezeu a plătit prețul păcatului, omul e dator să accepte!

Nicolae Geantă la BP Efrata Oradea

duminică 19 iunie 2015, ora 10

Candela și pasărea - de Nicolae.Geantă

Noi creștinii propovăduim că prezența lui Dumnezeu se aseamănă cu lumina. Și este real. Unde e El prezent întunericul lipsește. Îmi place însă că Boreham spune că prezența lui Dumnezeu se asemănă cu o pasăre. "Când o candelă se stinge, zice scriitorul englez, lumina ei dispare. Dar când o pasăre este izgonită dintr-un loc, ea zboară și se așează în altul unde începe să cânte!".

Istoria Bisericii ne arată că oridecâte ori a fost izgonit Dumnezeu dintr-un loc, El și- cântat trilurile sfinte în altul! Ierusalimul nu L-a mai primit, dar a cântat nou în Roma și Atena. Catolicii nu l-au mai primit apoi, dar a cântat cu Luther în Germania! Luteranii n-au mai fost încântați de El, dar a cântat cu moravienii lui Zinzerdorf. Apoi cu metodiștii lui Wesley, cu baptiștii lui Spurgeon, cu "frații" din Plymouth, cu penticostalii din Azusa... Americanii și europenii de azi L-au izgonit pe Hristos din familie, din școli, din biserică. Dar El s-a dus și cântă prin America de Sud, prin Africa, prin India și China... Doamne, să nu pleci și din România!

Oricât s-ar chinui seculariștii, gay și lesbienele, hedoniștii sau habarniștii, să stingă Cântecul Golgotei nu vor reuși. Pasărea Cerului se va muta pe alte ramuri să-și fredoneze trilul. Nu vreți să fiți dintre cei care-i cântă muzica? Dintre cei care țin aprinsă candela?

Ce-ar fi... să nu ne mai tăiem aripile unii altora? - de Sefora Geantă

Boli vechi, oameni noi. Descurajarea atacă din nou făcând victime chiar şi dintre cei mai puternici soldaţi. Nu ţine cont de vârstă, poziţie socială, nume sau naţionalitate. Spinii descurajării sunt gata să înăbuşe orice sămânţă de speranţă ascunsă prin vreun colţ de inimă.

Acesta e cimitirul mizeriei umane – locul unde toate visele mor.

Cineva spunea că până şi cel mai desăvârşit artist poate fi descurajat de critica sau de indiferenţa celei mai desăvârşite nulităţi. Pentru că aşa suntem noi oamenii – sensibili... Chiar dacă încercăm să ascundem asta…

Ne descurajează oamenii. Ne descurajează eşecul. Ne descurajăm singuri.

Spunem o vorbă, poate chiar în glumă, fară să realizăm că poate răni omul de lângă noi. Uneori descurajăm voit, de teamă ca muritorul căruia ne adresăm să nu ajungă pe scara vieţii cu o treaptă mai sus decât noi. Descurajăm câteodată pentru simplul fapt că viziunea noastră nu coincide cu a celuilalt, că ţintim prea jos şi credem prea mult în imposibil. Descurajăm din invidie şi din ipocrizie. Descurajăm pentru că n-avem altceva mai bun de făcut…

Ne lăsăm descurajaţi pentru că pierdem din ochi ţina. Pentru că o mică turbulenţă ne poate distrage atenţia; un mic eşec ne poate face să aruncăm arma în colb şi să ne dăm bătuţi. Aşa uşor! Mult prea uşor…

Ce să faci ca să ajungi în Iad?

Inventio

De ani de zile v-am vorbit despre Rai și nu vă place! Altfel erați gata...

Dispozitio

1) să nu fi lumină (dacă poți pune-o sub obroc)

2) să taci (puneți fermoar la gură, nu evangheliza, nu cânta pe Hristos!)

3) să crezi in Dumnezeu dar să nu asculți de El! (Iacov 2:20). Credința diabolică!

Concluzio

”E voie să mergem în concediu?” – de Vladimir Pustan

Dacă ai muncit tot anul sigur că te poți duce. Dacă nu ai muncit înseamnă că ești deja în concediu, așa că întrebarea e stupidă.

Dacă ești pastor ai dreptul la concediu 4 săptămâni. Dacă ești un pastor bun, meriți tu. Dacă ești un pastor slab, merită Biserica.

”Putem merge la mare?” Da. În Spania. Acolo există plaje speciale pentru nudiști, așa că nu riști ca în țară unde lucrurile sunt în devălmășie.

Satan nu are concediu. Știu. Hristos a vrut să aibă dar nu i-a reușit. Dar noi vrem să semănăm cu Satan. Depresia se instalează și din prea multă muncă, nu numai din prea puțină.

”Ce să facem în concediu?” Să faceți planuri pentru viitor. Odihniți-vă de muncă prin muncă.

”Ce să luăm cu noi în concediu?” În niciun caz soacra și telefonul mobil. Încercați Biblia. Oricum nu ați mai pus mâna pe ea din celălalt concediu.

Din concediu se vine de obicei cu o oboseală cronică ce poate fi vindecată numai cu începerea lucrului.

Viața nu ar fi frumoasă dacă ar fi formată dintr-un etern concediu. Gaugain era să se sinucidă în Tahiti.

Și în cer se va munci…

V l a d i m i r _ P u s t a n

sursa: Ciresarii

Nicolae Geantă la RA Toflea

12 iulie 2015, ora 9,00

"Neprihănitul Iov"

Iubește, uită, iartă - de Nicolae.Geantă

Un copil intră într-o cofetărie. Cere un pahar cu apă. Vânzătoarea îl refuză. 

- Da' ce, aici e Crucea Roșie?, zice ea pe un ton arogant.

Băiatul tace. Se uită spre vitrină.

- Îmi puteți spune cât costă prăjitura asta cu ciocolată?

- 2 lei, răspunde femeia plictisită.

- Dar o prăjitură simplă?

- 1,5 lei, țipă ea la copil.

- Bine, vreau o prăjitură simplă.

Ea îi aduce prăjitura și i-o trântește pe masă. Copilul plătește la casă. Apoi manâncă prăjitura liniștit. Când vânzătoarea se duce să debaraseze, îi dau lacrimile. 

Continuarea pe www.Cireșarii.ro

Să vezi ce vede Isus - de Nicolae.Geantă

Oriunde hoinărim pe străzile României, noi vedem răul. În aceleaşi locuri, Domnul vede binele... El a găsit ceva bun în tot răul. Şi de aici, şi din lume.

Când cineva ne greșește, instantaneu vedem cu coada ochiului răzbunarea. Isus vede iertarea... Nu doar o vede, dar o și acordă.

Când privim viața semenilor noştrii, vedem oameni păcătoși până-n măduva oaselor. Nefolositori. Pierduţi. În acest timp Hristos vede în ei sfinți, buni de făcut slujbă.

Noi vedem leproși, el vede oameni curați...

Unii dintre noi văd un cer întunecat, Crist însă, vede ordine divină...

Noi vedem dreptatea, El vede dragostea.

Noi vedem foamea, El vede pâinea.

Noi vedem bariera, neşansa de-a realiza imposibilul. El vede răspuns la rugăciuni.

Noi vedem partea goală a paharului. El vede partea cea plină.

Noi ne lamentăm uneori și de bucurie. Isus a găsit un scop în durere.

Ades, prea ades, ne uităm la fraţii noştrii în biserică şi-i vedem prea mici, pe unii îi vedem prea departe, pe alţii prea de sus. Nu mai vedem familia cu 12 copii (acum 3 au crescut, pot să lucreze!), gardul dărâmat al văduvei, reţeta prea lungă a unui pensionar, teneşii rupţi ai orfanului. Nici farfuria când trece la colectă. Şi nici pe Isus, în spatele lor. Uitându-se mirat la noi, prin ei. Prin ochii lor.

Dumnezeu ne poate corecta vederea, spune Max Lucado. Sincer, suferim profund de cataractă. De glaucom. Spiritual. Avem nevoie de esculap (praful de Frigia, folosit “doftorie pentru ochi” de către laodiceeni), ne sfătuieşte Apostolul Ioan. Are dreptate. Mai mult, asta o spun eu, hai să-ncercăm să vedem cu ochii Lui!

Nicolae.Geantă

(Drăgăneasa, 15 sept. 2011)

Alergare, luptă, înfrânare - de Nicolae Geantă

Viața creștină e o continuă alergare. Maraton de la start la final. Indiferent de vârstă, culoarea pielii sau IQ. Asta înseamnă că nu iei pauză deloc. Nu-i timp de relaxare. Creștinul nu-i întâlnit doar în biserică, ci pe străzi, la azile de bătrâni, la spitale, în orfelinate. Evanghelizează, sprijinește săracii, poartă poverile fraților. Duce ștafeta Crucii lui Hristos. Alergarea înseamnă transpirație... 

Alergarea are soră geamănă lupta. Războiul zilnic cu vrăjmașii Evangheliei, cu Satana, cu ispitele, cu păcatul, cu el însuși! Creștinul ia poziție în fața libertinajului, a secularizării Bisericii, a învățăturilor deviate din Scriptură, a ateismului, a nepăsării. Biblia ne spune că lupta e ceva de viață și de moarte, nu doar donquijotism ce se bate cu morile de vânt. Lupta înseamnă răni...

Tripleta alergării și luptei e... înfrânarea! Fără ea transpiri degeaba. Fără ea ești rănit inutil. Nu alergarea sau lupta îl înspăimântă pe Satana. Ci înfrânarea. Fără frâu și fără frâne, ceata de alergători sau luptători sunt tot... ai lui! Ce ironie, să crezi că lupți pentru Hristos și să faci voia lui Aghiuță!

Alergați! Luptați! Dar și înfrânați-vă! Apostolul Pavel zice că trebuie alergat (și luptat) în așa fel încât să căpătăm premiul! Dar și că cel ce nu se supune înfrânării va fi lepădat! Nu uitați asta! 

Iubiți viteza! Dar și frâna...

Turneu Rugul Aprins Toflea 2015 - Zidurile inimii

 un nou turneu Rugul Aprins prin România

*

muzică creştină şi mesaj biblic

începând din 10 iulie 2015

vom fi prezenţi în 8 oraşe şi un sat

zilnic de la 18

transmitem live pe ProdocensMedia.ro

*

Intrarea Liberă!

Cineva mi-a făcut o adresă falsă de Facebook! Cu virușii aferenți!

Nu știu cine mi-a creat o adresă de Facebook falsă. (AICI). Și asta tocmai ieri, în timp ce eram la Târgoviște la o evanghelizare cu fratele Luigi Mițoi. Șmecherul (ori șmechera) care s-a dat în numele meu mi-a utilizat o fotografie de pe Internet și câteva date personale corecte. Mi-a folosit adresa de mail, dar nu-mi știe data nașterii! Contul e fals! Nu știu ce urmăreste - până la ora asta nu a postat nimic - dar am primit deja e-mailuri care mă înștiințează că le trimit... viruși de pe pagina respectivă!

Țin să precizez că sunt anti-feisbuc (vezi predica mea Facebook or FaceBible?, sau alte articole asemănătoare pe Google), și nu am niciun interes să fac o astfel de pagină... Îmi cer scuze celor ce le-am "trimis" viruși, precum și celor ce vor deja să le fiu prieten pe feisbuc!

PS: Dacă cineva știe cum e posibil să blochez acel cont să-mi scrie mai la comentarii. Fără grijă, nu-l voi face public! Mulțumesc!

Viața ca o poveste - de Vladimir Pustan

Se spune că realitatea e ruina unui basm. Subiectele din cărți sunt desprinse din viață dar viața nu se trăiește din cărți. Îmi cert copiii că nu știu, apoi realizez că eu nu mai știu și asta e semn de bătrânețe. N-am mers niciodată pe un drum bătătorit ci mi-am făcut propriile poteci, pentru că nimeni nu lasă urme pe asfalt. Uneori mă simt ca un pom uscat dar mă liniștesc la gândul că pomii sunt canalul de comunicare a lui Dumnezeu cu pământul…

Cele mai multe vise mi s-au împlinit pentru că am visat puțin.

Nefericit însă poți fi și dacă ți se împlinesc toate… Viața e o poveste ce atunci când devine mai interesantă trebuie să se sfârșească întrucât povestitorul adoarme în fotoliu.

Și apoi se trezește într-o altă poveste, pentru că dincolo nu e altceva decât lumea basmelor…

V l a d i m i r _ P u s t a n