„Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:19-20)
Trăim într-o societate în fierbere. Un imens cazan
clocotind. Turați la maxim. Cu nervii întinși. Din lumea străzii, a șoferiei, a
școlii, a statului la rând, a teribilismului adolescentin până la
talk-show-rile televizate, la discuțiile din Parlament ori chiar în familie!
Peste tot discuții cu praf de pușcă. Guri de kalașnikov. Majoritatea
ofensatoare. Și oricât am fi de pregătiți ori ba, nu totdeauna rămânem calmi.
Liniștiți. Pacifiști.
Apostolul Iacov, fratele Domnului, ne învăța încă din
antichitate cum putem acționa în relațiile tensionate. Fii rapid să asculți! Fii
încet să vorbești! Fii încet la mânie!
Da, fiți rapizi și înceți! Rapizi și lenți. Altfel ieșiți din decor. Ieșiți
fără umbrelă sub ploaia răutății. Și deveniți și voi răi!
Dacă privim în jur societatea contemporană lucrează cu alte
standarde. Fii încet să auzi ce au de
spus alții. Fii rapid să îți exprimi
propriile opinii. Fii grabnic să
acuzi, să argumentezi și să lupți. Modelul este egocentric. Iar egoistul nu
are loc de nimeni. Pentru el orice spațiu oricât de larg ar fii e tot
îngustime. Prin urmare calcă pe principiile tuturor. Mâniindu-se. Urlând.
Zdrobind inimi. Suflete. Oameni cuminți.
