youtube

vineri, 23 septembrie 2022

Nicolae Geantă - Tristețea de la Cina Domnului

Ipocrizia - de Nicolae.Geantă

"Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor" (Matei 6:1) 

Hristos a numit-o fățărnicie. Pavel a numit-o fariseism. Grecii au botezat-o hipokrites, al cărui sens inițial era de fapt "actor". Iar actorul antic era purtător de măști. Adică purta mai multe fețe! Ipocrizia. Starea de-a fi ce nu ești...

Ipocrizia se ascunde sub o fațetă falsă. Ceea ce face, ceea ce promovează, e ceva văruit. Isus a zis ceva despre... mormintele văruit. Miros urât. 

Ipocrizia îl îndepărtează pe om de Dumnezeu. Chiar și atunci când omul crede că îl caută!

Ipocrizia îi întoarce pe oameni împotriva lui Dumnezeu. E revoltă la adresa Creatorului. 

Ipocrizia este expertă a te trăi virtutea de la distanță. Ipocritul minte cu sinceritate!

Dumnezeu nu are niciun fel de toleranță față de ea! Fugiți de tovărășia ei, de oamenii ipocriți. Sub masca ei se ascunde diavolul.

joi, 22 septembrie 2022

Contraste - de Virgil Chirianopol


Sunt bucurii care-ntristează, 
Sunt întristări ce fericesc, 
Sunt zile fără de lumină 
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară 
Şi sunt minciuni care ridică, 
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă, 
Dar când s-au stins parcă n-au fost, 
Palate care nu pot ţine 
Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară, 
Dar negri în adâncul lor 
Şi negri în afară, negri, 
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea, 
Dar şi amaruri ce-ndulcesc 
Sunt nedreptăţi care îndreaptă, 
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!...

duminică, 18 septembrie 2022

Vă așteptăm la Școala de Predicare



Începând cu 1 octombrie 2022 începem din nou Școala de Predicare. 
Cursurile (atât pentru anul II, cât și pentru anul I) se vor desfășura în prima sâmbătă din fiecare lună la Biserica Profides București (Romexpo, C2). 
Profesori: Toni Berbece și Nicolae Geantă.
Pentru anul I vă așteptăm pentru înscriere! 
Pentru detalii urmărește afișul!
Vă așteptăm cu drag!


Cele șapte minuni

Ana era o fetiţă de 9 ani care trăia într-un sat. Fetiţa terminase clasa a IV-a şi aflase cu bucurie că a fost admisă în clasa a V-a la una dintre cele mai bune şcoli din oraşul învecinat. În prima zi de şcoală, Ana a mers în grabă spre autobuz, nerăbdătoare să ajungă la şcoală.

Când a ajuns, fetiţa a cerut câteva indicaţii altor elevi pentru a reuşi să ajungă în clasa sa. Pentru că Ana era îmbrăcată modest şi ştiind că este dintr-un sat mic, copiii au început să râdă de ea. În scurt timp, a venit şi profesorul şi le-a cerut tuturor să facă liniște, a prezentat-o elevilor pe Ana şi le-a spus că ea le va fi colegă de acum înainte. Ora a început şi profesorul le-a cerut elevilor să fie pregătiți pentru un test de câteva minute. El le-a cerut atunci copiilor să scrie care sunt cele şapte minuni ale lumii.

Toți au început să scrie repede. Ana însă scria mult mai încet decât colegii săi.

sâmbătă, 17 septembrie 2022

Haos și Ordine - de Nicolae.Geantă

Oamenii de știință mă obligă în fiecare an să le spun tinerilor la liceu că Universul (nemărginit, cu miliarde de stele, galaxii, cele opt planete cunoscute, sateliții lor, cometele, asteroizii și prafurile ori pulberile cosmice) a apărut în urma unei... explozii! A Big-Bang-ului. Adică, susțin stimabilii, materia care se înghesuise undeva cu tensiunii foarte ridicate a... explodat. Și în urma bubuielii a rezultat... ordinea! Da, din haos a apărut ordinea: planetele au orbite perfecte, stelele nu se ciocnesc, Soarele nu strălucește cu intensitate mai ridicată ori mai scăzută, Terra nu se învârte invers... Și asta de... când e Universul! (Unii zic de 15, alții au redus la 10 miliarde de ani! Că ce mai contează 5 miliarde de ani în zilele noastre!).

Nu pot crede nicio iotă că din haos poate ieși ordine. Atunci o să „zvârl” o dinamită în curtea unui consătean - care are grămada de fier vechi mai înaltă decât căpița de fân, în loc de uși are covoare, în loc de tablă pe casă are acoperiș de nylon, iar curtea e pavoazată cu cauciucuri, jante ruginite, ștraifuri destrămate, plastice de tot felul și grămezi de gunoi; dar în urma unei „duduieli de-ți ieie auzul” a dinamitei mele o să se așeze matematic tabla pe casă, termopanele, florile în straturi prin curtea betonată! (Dacă zic asta cuiva mă consideră diliu). „Cum adică dom' profesor să facă ordine o dinamită?”, mă întreabă elevii mirați. „Adică o întâmplare oarbă a creat un Univers perfect și eu nu reușesc să amenajez o curte cu o grenadă?” Și toți bufnesc în râs... Da, e de râs: din haos nu se face ordine!

vineri, 16 septembrie 2022

Rugăciunile se fac numai către Cel Răstignit - de Nicolae.Geantă

O bătrânică se ruga pe marginea drumului în fața unei cruci: „Doamne Dumnezeule, ai milă de mine! Sunt săracă, nu am bani, nu am de niciunele, nu am lemne de foc, vine iarna, îmi este foame...” Un trecător, ce pășea indiferent pe stradă,  o aude pe bătrână și îi spune ironic: „Bunicuțo, nu la cruce trebuie să te rogi matale pentru bani, pentru lemne, pentru alimente! Ci să te rogi la primar, la prim ministru, la președintele țării! Bătrânica, fără să se sinchisească măcar, i-a răspuns (cu cea mai mare înțelepciune): „Maică, m-aș ruga, dacă i-aș vedea răstigniți!”

Unii ar crede că bătrâna i-ar fi dorit răstigniți pe politicieni. Cei ce gândesc așa sunt plini de răzbunare. Iar... răzbunarea e îmbrăcată cu haine de răutate. Bătrâna însă nu le purta...

duminică, 11 septembrie 2022

Dincolo de Rugul Aprins - de Nicolae.Geantă

Saint John, Indiana
De 40 de ani Moise colinda zi de zi prin pustiu. Păștea oile învârtindu-se în cerc. Acasă - Sinai- pășune - adăpătoare - stână - acasă. La fel ca noi când trăim fără Dumnezeu. Facem doar rotocoale. Și fiecare rotocol e de fapt un nou zero.

Mai mult Moise locuia în pustiu. Departe, departe de cei dragi ai săi. Octavian Paler zicea că nu există pustiu. Ci incapacitatea noastră de a ne umple golurile în care trăim… Deci Moise era incapabil să-și descarce dragostea pentru semeni.

Iar în pustiu Moise avea in banner. Chiar pe Sinai. Un punct limită. “Pe aici nu se trece!” Un fel de Mărășești. Prin urmare trăia ca noi: obișnuit! Deși Dumnezeu îl chemase să trăiască superlativul (la fel și pe noi).

miercuri, 7 septembrie 2022

Jurnal dela Convenția 52 - de Nicolae.Geantă

Happy Valley Church,
Phoenix Arizona
După ce ieși din autostrada 17 și mergi puțin prin Happy Valley, o zonă uscată a Phoenix-ului arizonian, ajungi într-o oază de verdeață. Palmieri, cactuși, diverși arbuști, leandri, flori (da, în semideșert!) și-o impunătoare biserică. Românească. O clădire semeață ce domină zona. Prin suprafață, culoare și mai ales… viață. Forfotă. Poftă de Dumnezeu.

Great. Acesta e cuvântul de zi pentru Biserica Happy Valley, Phoenix, Arizona. Cea mai mare biserică (penticostală) pe care o au românii din diaspora. Gazda Convenției 52. Acel megaeveniment anual al bisericilor române penticostale din SUA și Canada. 


Când am ajuns vineri seara la Happy Valley Church era ciorchine de mașini. Mii de oameni veneau spre biserică. Întâmpinați la intrări de către… șerif. Șeful acela  american cu insignă și pușcă. Alături de oamenii săi. În America dacă șeriful e prezent înseamnă că se petrece un eveniment extrem de important. Mașinile românilor nu mai încap nici pe drum. Prin urmare o familie vecină cu biserica a ieșit în stradă cu… furci și sfoară. După ce le-au înfipt în  pământ (a se citi pietriș roșu de deșert) ca să-și marcheze proprietatea, au intrat mulțumiți în bătătura lor. Nu cumva să îi deranjeze pocăiții români! Interesant e că atât casa cât și curtea “neighbor-ilor” erau un haos general. Invers proporțional cu mândria lor gonflată. A fost cel mai neprietenos gest ce l-am întâlnit în Arizona după clima de 109 grade Fahrenheit! Adică 43 de grade Celsius!


Biserica Happy Valley are o suprafață de 5000 metrii pătrați! O jumătate de hectar numai clădire! Iar capacitatea e de 4000 de locuri. La Convenție a fost arhiplin. Duminică seara numărul de participanți s-a apropiat de 4500! Prin urmare la intrare erai întâmpinat de un batalion de stewarzi. Unii conduceau chiar  “golf cart-uri” (mașinării pentru golf) care aduceau frații în vârstă din parcări. Dar se înghesuiau puzderie și tinerii…


marți, 6 septembrie 2022

Ce lipsește americanilor - de Nicolae.Geantă

Chiar așa, poate lipsi ceva americanilor? Țării abundenței unde e totul și de toate? Oamenilor ăstora care pur și simplu își răsfață pielea? 


Am văzut că le lipsesc florile. Rar, extrem de rar, vezi o casă împodobită cu flori. Cât despre aranjamente florale prin orașe, pe străzi ori prin sate, nici vorbă. E drept, oriunde întâlnești tot felul de arbori și arbuști. În schimb am văzut cimitirele foarte îngrijite, cu gazon proaspăt tuns și cu flori. Da, americanii au flori mai mult în cimitire! Oare de ce? Că oricum acolo nu mai pot fi apreciate de nimeni. Morții nu se mai pot bucura de ele. Poate sunt duse fiindcă în timpul vieții nu au timp să se viziteze și să își ofere flori? Nu cred. Pentru că eu am observat că toate florile cimitirelor sunt din plastic (e lege). Morții oricum nu mai pot mirosi! (Totuși am rămas uimit că Arizona e plină de flori! Flori ale plantelor cu țepi! Țepii sunt o răutate a florilor. Apropo, ne putem bucura că florile au țepi sau că tepii înfloresc?)


Am văzut că noaptea nu există iluminat stradal. Când e seară totul e cuprins de negură. La periferia orașelor America e urâtă noaptea. E un înfricoșător halloween.  Mai ales că unii au puști. Totuși, prin pădurile ori pe câmpurile sale, din beznă mușcă mii de lumini. Fiecare  casă participă cu feeria ei de iluminare. Feerie particulară. Iar lumina publică e cu atât mai multă cu cât participă mai mulți particulari. La fel ca în viață: orice om trebuie să fie o lumină! Și cu cât luminăm mai mulți cu atât întunericul se risipește! Întunericul nu e decât absența luminii.

duminică, 4 septembrie 2022

La mulți ani sweety! - Nickbags.ro

Când cineva mă întreabă cum definesc iubirea îi spun numele tău. Pentru că iubirea caută totdeauna să facă fericit pe celălalt! Mulțumesc pentru că mă faci zi de zi și mai fericit! You are amazing! Esti specială!

Când cineva mă întreabă ce este jertfa îi spun numele tău. Ai rupt mereu din tine că să ne împrospătezi pe noi. Ne-ai împins mereu în sus coborându-te pe tine! Ai ars tu să ne luminezi pe noi! Ești rezervor de dăruire…

Când cineva mă întreabă ce înseamnă vrednicia îi spun numele tău! Îți mulțumesc pentru modul în care îți sacrifici puterea. Pentru familie. Pentru biserică. Pentru oricine… Pentru tine oricine e… aproapele tău. Știai că palmele tale sunt cele mai frumoase după palmele lui Hristos?


Când cineva mă întreabă ce este bunătatea îi spun numele tău. Ești fermecătoare! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a hăruit să fiu însurat cu un înger!


sâmbătă, 3 septembrie 2022

Ce lecții am învățat în Arizona - de Nicolae.Geantă

Arizona | Victory Steps at Verrado
Am constatat că oricât ar fi de sterp un loc acolo există plante care trăiesc! Ele se adaptează la uscăciune. Chiar și în condiții de secetă agresivă viața e biruitoare! Prin urmare am învățat că în ciuda faptului că trecem prin “deșerturile vieții” putem supraviețui. Asprimea ne face și mai puternici. 

Plantele din Arizona nu beneficiază de un sol consistent. Și totuși ele se încăpățânează să se agațe de orice firicel de pământ printre stânci. Învățăm că în ciuda faptului că societatea contemporană a devenit un “deșert”, credința ne ține în viață. E humusul ceresc care fertilizează speranța.


Am mai văzut pe aici că în ciuda tornadelor (rare dar distrugătoare) plantele rezistă la vânt. Am învățat că în viață nu toate furtunile sunt venite să ne distrugă. Unele ne netezesc calea! Și ne scapă de crengile uscate…