youtube

vineri, 20 mai 2022

Cu aripi, cu coarne… - de Nicolae Geantă

Spuneam azi unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei că îi doresc să-i crească aripi. Lumea are prea puțini oameni cu aripi. Dar de indivizi cu coarne suntem îmbuibați.

Purtătorii de aripi sunt asemeni îngerilor. În primul rând plini de blândețe. Gata să intervină pentru cei din jur. Asta înseamnă că sunt mereu jertfitori. Apoi sunt plini de bunătate. Plini de frumusețe. Plini de înțelepciune. Ori plini de bun simț. Îngerilor nu le găsești defecte. Poate numai naivitatea lor: nu vor să te lase singur! mai ales când dai de greu... Apoi mai vezi și faptul că vor crede mai mult ca tine că poți ajunge ca ei: desăvârșit!

Purtătorii cu coarne însă sunt gata să împungă. Să facă totul praf. Inclusiv pe ei. Coarnele sunt semnul răutății. Chiar dacă nu (ni) le vedem pe cap ele (ne) cresc încet, încet în... suflet! Sunt atât de ramificate și stufoase încât coarnele cerbilor carpatini sunt mici ikebana.

Mă gândesc că Dumnezeu a lăsat coarnele animalelor pentru apărare. Să se apere de cei ce au colți. Sau chiar de ei ce au coarne. Și totuși, nu am văzut niciun animal fioros care să aibă și dinți ascuțiți și coarne! În afară de demoni! Totuși coarnele nu sunt (mereu) pașnice. Ci ies mai mereu la atac! 

Aripile te fac inofensiv. Dar coarnele sunt semn de agresivitate. Oare de ce oile au coarne? Poate spui că trebuie să se apere de lupi! Și totuși de ce lupii le mănâncă? Bine, bine, și păsările dacă au aripi cum se apără? Simplu: pot zbura! Niciun purtător de coarne nu zboară!

„Rugați-vă să vă crească aripi” e penultima mea carte. (E un fel de rugă valabilă ca și „pâinea cea de toate zilele”). Și după ce vă cresc deschideți-le să acoperiți lumea cu ele. Aripile acoperă. Coarnele nu!

Încă nu am auzit ca două păsări să se încurce în aripi. Dar animale care s-au blocat reciproc și așa au sfârșit împreună… Când două animale se luptă și se încurcă în coarne nu doar că se pot încleșta fără să poată scăpa! Dar sunt în pericol să fie mâncate împreună de… lup! De carnivor!

Să aveți aripi! Ca îngerii! Cerul e plin de îngeri! Acolo n-ajunge niciunul cu coarne…

Chiar așa, nu vrei să schimbi coarnele pe aripi?

Nicolae.Geantă

joi, 19 mai 2022

Nu te poți vindeca dacă pretinzi că nu ești rănit - de Nicolae.Geantă

Naaman era general. Cu trese. Cu pieptul plin de decorații. Victorios în toate bătăliile. Geniu militar. Un fel de Napoleon. Bani, faimă, putere de decizie. Tot ce îți dorește un bărbat. Dar... Naaman avea lepră! Zi de zi pielea i se albea. Zi de zi leziunile îi supurau. Mirosea a mort. Zi de zi își acoperea durerea. Mizeria. Ascundea rănile foarte bine! Era expert în a ascunde plăgi! Așa facem toți: în loc să tratăm rănile le bandajăm. De aceea vindecarea nu vine...

Însă dincolo de faptul că-și ascundea rănile perfect, Naaman mai avea o problemă a falsității: pretindea că nu este bolnav! Și rănile lui continuau să puroieze zi de zi. Iar odată cu ele se stingea și viața!

Zi de zi, oamenii fac păcate cu duiumul. Nu cu pipeta, nici cu polonicul, ci cu cifa (betoniera). Apoi le ascund. Apoi pretind că sunt sănătoși. Că au sufletele nevătămate... Dar nu te poți vindeca dacă pretinzi că nu ești rănit! Și nici nu poți pretinde să te faci bine! Vindecarea se face numai cu tratament. Iar când e vorba de suflet, de păcat, vindecarea o face numai și numai Dumnezeu!

Lui Naaman i-a fost un timp rușine să-și dezvelească rănile. Dar când nu a mai rezistat... și-a dat haina jos. Apoi a intrat și s-a scăldat în Iordan (Acesta era tratamentul oferit de Elisei, prorocul Domnului). Și a scăpat de lepră! Pielea sa, zice Biblia, a devenit ca a unui copilaș. A unui baby! Era ca nou...

Vrei să scapi de rănile sufletului? Unu: recunoaște că le ai. Doi: acceptă tratamentul oferit de Hristos. În poala hainei Sale sunt mai multe medicamente decât în toate farmaciile lumii!

PS: După ce a ieșit din râu vindecat Naaman a stat momente bune pe mal fără haine. Nu să-și usuce pielea, ci să vadă toți apropiații că a scăpat de lepră! Că nu mai trebuie să ascundă nicio rană. 

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 14 mai 2022

Marea dramă a omenirii - de Adriana Stoicescu

Marea dramă a omenirii nu este nici covidul și nici ciuma. Nu este nici HIV și nici măcar un război. Toate sunt depășite, ca intensitate și consecințe, de imensa, fabuloasa, de nepătruns prostie. Oamenii devin, pe zi ce trece, mai proști.

Nu ne tâmpim pentru că mâncăm soia sau, dimpotrivă, prea multă carne, ci pentru că am aruncat toată înțelepciunea omenirii la gunoi apoi i-am dat foc, nu de alta, dar trebuie să salvăm planeta.

Nu o vom salva. Suntem prea mulți și, desigur, prea proști; cât timp nu ne putem salva pe noi înșine, cum am putea avea grijă de biata planetă. 

E incredibil cum prostia a devenit pandemică, reușind să distrugă în câțiva anișori tot ce a clădit și creat omul mai de preț. 

Elogiu frumuseții – de Florin Ianovici

Frumusețea vieții nu există într-o lume fără cer. Nu poți vedea frumusețea ierbii ce a înverzit, nici a florilor ce au izbucnit în laude pentru Dumnezeu, nu poți auzi clipocitul apei ce se așterne cuminte, decât dacă ți-ai umplut ochii de cer.

Nu poți vedea nici o fărâmă de frumusețe dacă ochii tăi nu s-au umplut de Sfintele Scripturi. Frumusețea se descoperă, se recunoaște prin ochii luminați de adevăr, de revelație sfântă. Când Dumnezeu nu ocupă sufletul tău, lumea este o aglomerare, un zbucium, un zgomot asurzitor care nu se mai oprește.

Când Dumnezeu luminează lăuntrul tău perdeaua obtuzității cade și frumusețea ți se descoperă miraculos. Fără frumusețe, viața încetează să mai fie un miracol și devine o statistică obositoare: câte zile, câți bani, câte sarcini, câte facturi...?

vineri, 13 mai 2022

Mic gest de politețe -de Nicolae.Geantă

Pe parcursul unui zbor de aproximativ 10 ore, din Seul (Coreea de Sud) spre San Francisco (SUA), o femeie care se afla în avion a înmânat la peste 200 de pasageri câte o pungă de plastic. Punguța conținea ceva bomboane, gumă de mestecat și dopuri de urechi - ca formă de scuze în avans pentru folosirea lor în cazul în care bebelușul ei de 4 luni țipă în timpul zborului! Punguța mai conținea și un mesaj de la bebeluș: „Bună, sunt Yan Woo. Am 4 luni și astăzi călătoresc în America, cu mama și bunica. Sunt un pic nervos. Și speriat. Acesta este primul meu zbor. E normal să plâng sau să provoc un fel de tulburare. Voi încerca să-mi păstrez calmul, dar nu pot promite! Vă rog să le folosiți (dopurile de urechi) dacă vocea mea devine prea tare.. Călătorie plăcută. Mulțumesc!”

Învață cultura respectării celorlalți!
Poartă-te politicos! Nimeni nu a stârnit certuri pentru gesturi de gentilețe!
Învață să fi amabil cu toți cei din jur! Vei avea parte de îngăduință chiar dacă greșești!
Zâmbește mai des! Nu costă nimic.
Spune o vorbă frumoasă! Fii poet! De cuvinte care le fac urechile tomberoane oamenii sunt sătui!
Oferă mici daruri! Dar din dar se face Rai!
Oferă o îmbrățișare! Este fertilitate pentru inimă! Cel îmbrățișat va crește! În credință, în speranță, în prietenie, în fapte bune, în fericire...
Așteaptă când ceilalți își spun părerea. Dacă greșesc știi unde să-i corectezi. Dacă spun lucruri fantastice veți câștiga împreună! 
La urma urmei în tot ce faci nu e vorba de ei. Este vorba de tine!

Nu uita Regula de Aur a politeții cerută de Dumnezeu: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel!” (Matei 7:12)

Trăiți ca Isus! Plini de bunăcuviință!

Nicolae.Geantă

Dumnezeu nu mai e pe lista de prieteni - de Alexandra Stoicescu

Se încolonează, ipocriți și demni, să invadeze bisericile, creștinii de rit nou. Cei care dau pe la biserică de Paști, că e mai cald și apoi pot fugi în club. Sunt aceiași care se cunună în Biserică pentru că așa e obiceiul. Se supăra moșii dacă nu îl văd pe domnul Goe ginerică... Mă întreb tot mai des (o fi de vină vârsta) ce spune Dumnezeu când ne vede?

Pricinoși și bârfitori, ne îmbrăcăm cu poleiala ipocriziei și mai bifăm o ieșire la biserică. Unii o fac săptămânal, alții doar de sărbători, dar sunt uniți în cuget și simțiri de nevoia de a fi văzuți, de a fi asimilați oamenilor buni. De parcă mersul la biserică te face bun...

E greu de spus ce simte Dumnezeu când vede șuvoiul de prefăcătorie care inundă pământul, în timp ce El știe cel mai bine ce în sufletul fiecăruia.

Caravana Gândurilor (1) - cu Vladimir Ghica

Cele patru etape: cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, la Dumnezeu, în Dumnezeu.

Doamne, eşti atât de aproape de mine, – iar eu, de Tine, atât de departe ...

Calea spre Paradis are doar lărgimea unei persoane şi înălţimea unei cruci.

Progresul sufletului constă în a face din dragoste ceea ce ar trebui făcut din datorie.

Împodobim cu denumirea de "civilizaţie" drumul parcurs de omenire de la omul cavernelor până la omul tavernelor.

Principele Vladimir Ghika, martir pentru credință.

Cheia vieții – de Licuță Pântia

Mi-am pus zăvor la suflet spre a nu intra durerea,
Dar iată, bucuria n-a mai intrat nici ea;
Și l-am retras, și-atuncea simțit-am cum puterea
A revenit asupră-mi cu toată forța sa!

Nu poți goni destinul, te-ajunge, te urmează,
Nu poți scăpa de lacrimi de nu le plângi frumos;
Dar cât speranța-n suflet e vie și e trează,
Ea-ți va întinde mâna, te va salva de jos.

Azi ploaie, mâine soare, poimâine cine știe
În marea carte a vieții ce pagini vor urma?
Dar dacă printre lacrimi primești și-o bucurie,
Oricât ar fi de mică, e lumea parc-a ta!

Să lupți, asta-i secretul, viața e un lacăt,
iar pentru a-l deschide primești mai multe chei.
De tine doar depinde să lupți până la capăt,
Și cheia potrivită din toate să o iei!

 Licuță Pântia

joi, 12 mai 2022

Ai ajutat vreun spin să facă flori? – de Nicolae.Geantă

Atenția mi-a căzut pe niște tufe mici de spini. Nu le-aș fi băgat în seamă dar... m-au înțepat! Și, când m-am uitat mai atent la ei am văzut că erau plini de flori! Cum, și spinii fac flori? Eu credeam că numai țepi! Dar de ce chiar și frumoșii trandafiri au și țepi? Antoine de Saint Exupery zicea că „țepii sunt așa, un fel de răutate a florilor!” Nu îl cred. Chiar dacă spinii pot fi o protecție a frumosului.

Privind spinii mi-am trecut prin ochi ca un film de o poezie de-a lui Lucian Blaga:

„Mi-aduc aminte,

culegeam odată trandafiri sălbatici,

aveau atâția ghimpi, dar n-am voit să-i rup.

Credeam că-s muguri

și-au să înflorească!

Te-am întâlnit apoi pe tine.

O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai!

Dar n-am voit să te despoi –

credeam c-o să înflorească!”

Și m-am gândit apoi că noi oamenii acceptăm un trandafir care are spini. Dar nu și spinii care fac trandafiri!

Aici nu este vorba de flori. Ci de oameni. De-a lungul vieții întâlnim mulți oameni plini de ghimpi. Răi. Cactuși. Detestabili. Stigma lor este că nu pot face niciun bine! „La coșul de gunoi al istoriei” strigă gurile rele ale societății. „Locul lor este în iad!”, le dă un verdict și mai dur cei sfântoci! Dar asta când nimeni nu vede că spinii pot înflori! Cea mai bună lecție de reconciliere a spinilor o vedem la Dumnezeu. Ar putea să distrugă pe loc oamenii mărăcinoși. Să-i ardă cu suflarea gurii sale. Și totuși, nu le rupe colții! În răbdarea Sa cea mare Dumnezeu așteaptă spinii să înflorească!

Astăzi, El (mă și te) întreabă: „Ai ajutat vreun spin să facă flori?”

 Nicolae.Geantă

Simfonie - de Nicolae.Geantă

Majoritatea oamenilor își fac griji din cauza trecutului, se frământă în privința prezentului și se tem de viitor! Ceilalți, puțini pe cale, care au credință cât boaba de muștar au o viață de parașutiști. Se aruncă în necunoscut bazându-se pe Cel de deasupra lor. Pe Hristos.

Nu vă concentrați pe probleme! Cine face așa va avea probleme! Concentrați-vă pe oportunități! Sunt mai multe decât barierele!

Regina Elisabeta a României (cu pseudonimul de scriitoare Carmen Sylva) ne-a lăsat scris: „Omul este o vioară! Numai când i se rupe ultima coardă rămâne o simplă bucată de lemn!”

Chiar așa, ați auzit pe cineva care cântă să fie măcinat de eșec? Când cânți toate s-au dus! De aceea Biblia în nenumărate cazuri spune să lăudăm pe Adonai (Cel Atotputernic). Cine-I cântă lui își cântă. 

Continuați să visați! Continuați să cântați! Da, puteți face o simfonie grozavă! Dar și o terapie...

Nicolae.Geantă