youtube

vineri, 31 martie 2017

Perseverența - de Vladimir Pustan

Nimic nu poate înlocui perseverenţa şi de asta ne dăm seama la o simplă privire. E plină lumea de rataţi educaţi.

Auzim că Edison a încercat de 1000 ori să aprindă un bec şi când i s-a reproşat atâtea eşecuri a spus că acum e simplu pentru că au 1000 de reţete cum nu trebuie să aprinzi un bec.

Nansen parcă a zis că dacă nu ai izbutit continuă, iar dacă ai izbutit continuă. E o boală la noi lipsa de perseverenţă. Ne apucăm de orice lucru greu şi abia aşteptăm să nu meargă ceva bine ca să lăsăm totul baltă. Apoi ne urcăm la amvon şi recităm Psalmul 1 în care e vorba despre un tip care tot ce începe duce la bun sfârşit, dar poate că acela e de pe altă planetă. Lipsa de perseverenţă vine dintr-o motivare insuficientă, dintr-o lene a firii pământeşti, dintr-o comoditate învăţată în clasele primare în care am auzit că şi cei ce fac treabă sunt la fel de premiaţi ca şi cei ce nu fac nimic. Când e vorba de lucrarea lui Dumnezeu, lipsa perseverenţei provine dintr-o iubire sărăcăcioasă faţă de Mântuitorul nostru care ce-a început în noi va duce la bun sfârşit.

O să închei tot cu Edison care spunea că geniul e 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie. Vrem să fim genii dar să nu transpirăm pentru că a transpira e inestetic. Geniul e frate cu perseverenţa şi probabil că lipsa perseverenţei apare datorită faptului că vrem să fim doar sfinţi, nu şi genii. Iorga se mira de faptul că sfinţii sunt doar oameni buni nu şi deştepţi, dar pe mine mă miră faptul că unii vor să fie sfinţi dar nu şi perseverenţi.


Scara persecuției - de Nicolae Geantă

Duminica trecută am început-o plângând. Dimineața am primit un filmuleț despre persecuțiile din Asia de Sud-Est. Un grup de tineri creștini, după ce au fost bătuți bestial, au fost băgați într-o cușcă uriașă din prăjini rotunde și scufundați într-un râu tulbure. Ghemuiți, cu genunchii la barbă, vineți la ochi, unii abia respirând, creștinii cântau imnuri pentru Hristos, în timp ce cușca se scufunda încet înnecându-i! (În toamna trecută am mai primit un filmuleț în care frați de-ai noștrii nigerieni erau arși de vii, după o bătaie cu bâtele în cap! La începutul anului am văzut o altă filmare, în care, musulmanii tăiau gâturile unor frați creștinii ce așteptau aliniați îmbrăcați în haine albe, apoi erau aruncați într-o groapă comună unde se mai zvârcoleau până mureau de tot! Persecuțiile pot continua. Yilnic în China, Coreea de Nord sau India creștinii ajung în închisoare. În lumea musulmană ori în Africa ajung decapitați. Biserica e cea mai persecutată instituție de pe Terra. Și totuși, spunea un pastor african, biserica sa a crescut cu 2000%!

Desigur, eu și dumneavoastră nu am trecut (poate) pe aici. Fratele Yun spunea că noi. Europenii și americanii, suntem persecutați altfel: cu ispitele modernității. Are dreptate. Dar persecuția pentru Hristos nu este numai fizică. Ci și... emoțională, zicea Trevis Hunt. Și îl cred. Pentru că am simțit-o pe pielea mea...

Persecuția este o scară. Uciderea e abia ultima treaptă. Ca și răutatea, persecuția nu începe direct cu toporul, cu tăiatul mâinilor sau arderea pe rug. Ci cu întoarcerea spatelui.

Respingerea. Este primul pas al persecuției. Hristos a fost respins de oameni. De cărturari, de farisei, de preoți. De cei din Nazaret. La prima predică a declanșat o revoltă. A fost dus pe buza dealului să fie ucis! Respingerea a fost imediată. Datorită mesajului lui Hristos am trăit atâtea respingeri! Nu doar cei ce întorc spatele nedorind să asculte ne resping. Ci și profesorii, scriitorii, preoții... Pastorii, creștinii... Bisericile care trântesc ușile în nas.

joi, 30 martie 2017

Necesitate

Sufletul omenesc are nevoie de Dumnezeu așa cum florile au nevoie de Soare. Ele se închid la apus, dar își deschid din nou petalele semeț la răsărit, spunea Benjamin Whichcote.

Dumnezeu, ca și Soarele, Își revarsă lumina peste tot. Soarele luminează peste panta dealului, peste florile din fereastră sau peste buruienile de sub prispă. Dumnezeu revarsă lumină peste toate făpturile. Lumina Sa nu poate fi limitată, chiar dacă oamenii au percepții diferite despre divinitate!

Și, cu toate că Soarele dispare în fiecare zi, Pâmântul este cel care se rotește! El ne arată întunericul nopții! Tot așa este și cu Dumnezeu. Uneori credem că dispare, că nu e de găsit. Și ne rotim de colo-colo. Dar spre deosebire de buruienile de sub prispă noi ne putem întoarce la lumină!

”Omul are trei nevoi urgente: pâine, carte și Dumnezeu. Pâinea îi este necesară de la naștere. Cartea îi este necesară îndată după aceea. Dar Dumnezeu îi este necesar totdeauna”, spunea poetul Traian Dorz. Plantele nu pot vegeta fără Soare. Omul nu poate evolua fără Dumnezeu!

duminică, 26 martie 2017

Steinhardt. Câteva sfaturi

Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși.
Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine. 
Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru ratați. 
Biruința nu-i obligatorie; obligatorie e lupta. 
Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre. 
În viața noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre. 
Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalți de la înălțimea vulturilor aflați în zbor. Dumnezeu iubește nevinovăția, nu imbecilitatea. 

Nicolae Steinhardt













vineri, 24 martie 2017

Dușmanul natural al românului - de Nicolae Geantă


Sâmbăta e ”Marș pentru viață”. În 280 de orașe ale României oamenii vor ieși în stradă. Nu să strige împotriva politicienilor. Nici a vreunei deviații promovate de presă. Și nici măcar să-și facă grill. Români vor să-și învingă dușmanul natural. Și aici îl contrazic pe Nicolae Titulecu: dușmanul natural al românilor nu este Rusia! Ci... avortul!

480 de avorturi dintr-o mie de sarcini. Asta e rata de chiuretaje ce ne ține cap de afiș în Europa. Până și pe ruși i-am depășit de când ursul Putin le oferă îndemnizații de zece mii de euro la naștere (ei aveau 551 ‰ în 2011). Cu 70 % e mai mare rata avortului ca a fecundității pe malurile Dâmboviței, dar politicienii și cei ce fac legi își beau cafelele și se șterg sub mustăți ca și cum demografia duduie printre Carpați. Femeile noastre mor 27 dintr-o mie când avortează. Nu sperie pe nimeni asta, ba mai mult se face tam-tam ca avortul e un drept al Evelor!

luni, 20 martie 2017

Vremea tăcerii - de Vladimir Pustan

L-a întrebat odată un tânăr pe Aristotel: „Sper că nu v-am plictisit cu vorbăria mea?” „Nu tinere. Deloc. Pentru că nu te-am ascultat”, i-a răspuns filosoful.

Am ajuns să cred că oamenii ce lasă după ei urme în viaţă sunt niţel surzi. De fapt, o boală controlată. Suntem înconjuraţi de zgomote ce vor să ne fure timpul şi posibilitatea introspecţiei. Nu te poţi cunoaşte pe tine însuţi dacă nu te auzi prima dată. Frica de autocunoaştere face ca mulţi oameni să asculte toată ziua muzică sau să se odihnească cu televizorul pornit.

Larma din jurul nostru ascunde laşitatea de-a nu rămâne singur tu cu tine însuţi. Singur, în linişte îţi auzi gândurile ca şi pe clopotele de la Putna.

sâmbătă, 18 martie 2017

Excelența Sa, Păstorul - de Nicolae.Geantă

Excelența Sa nu are cont în bancă. Nici afaceri prospere. Nici lanțuri de magazine. Nu are vilă cu piscină. Nici samovar. Dar are suflet cât Calea Lactee. Și fața brăzdată de riduri născute prematur. Și fire albe de păr, multe, prea multe, deși buletinul său vorbește o altă limbă. Semne de la generațiile ce au fost, de la cele care sunt. Poverile și mărturisirile semenilor i-au umplut cu vârf desaga ce-o trage anevoios după el înspre Cruce. N-o ușurează, n-o abandonează, deși abia mai poate înainta. E responsabil. Pentru ce vorbește. Și mai ales pentru ce face.

Excelența Sa păstorul ”trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii, semănând apoi pulberi de aur peste seminţele ce stau să-ncolţească”, ar spune R. Kipling. Nopțile și le petrece meditând, diminețile stă de mână cu Dumnezeu la un ceai, iar sâmbetele seara se face Robinson Crusoe. Nu are lacrimi câte cereri de mijlocire a primit. Nici batiste suficiente pentru cei ce vor să fie atinși.

joi, 16 martie 2017

Muzica din foc - de Nicolae.Geantă

A exista înseamnă a suferi, zicea Eminescu. Dar în școala asta noi nu prea vrem să fim elevi. Chiar dacă lacătele din noi nu se deschid decât cu lacrimi, vorba lui Paler.

Zilele acestea am o mulțime de prieteni în suferință. Nu le pot spune ca Herman Hess: "celor ce plâng îngerii le sunt mai aproape". Și nici ca Shakespeare că "sunt slabi cei cruțați de suferință". Ei au întrebări. Suferința are milioane de întrebări. Și tristețe. Chiar dacă Homer zicea ca omul simte bucurie și în durere!

25 de ani de boală a îndurat Susannah, soția lui CH Spurgeon. Dureri, chinuri, întrebări, deprimare... Mintea sa devenise un hamster pe roată. Într-o seară de iarnă, epuizată, stătea meditând lângă foc. "De ce se poartă Domnul în felul acesta cu un copil al său? De ce îngăduie această slăbiciune nesfârșită care împiedică buna slujire pe care doresc să o ofer?..." Liniște. Isihie. "Iarăși taci?"... Și dintr-o dată Susannah aude o melodie. Un tril. "O pasăre iarna? Noaptea? E adevărat sau mă înșel?". "E focul, spune o prietenă"... Bușteanul gros din foc își scotea cântecul de sacrificu! "Atunci am realizat, spune doamna Spurgeon - considerată între cele mai influente 25 de femei ale planetei, că flăcările suferinței scot cântări de laudă din noi!"

marți, 14 martie 2017

Nu sunt slabi oamenii care... - Nicolae Geantă

Are 18 ani și stă la orfelinat cu doi frați mai mici. Nu are părinți dar nici el nu vrea să aibă... copii! Traumele abandonului. I-am spus azi că nu sunt familii cele în care sunt toți sub un acoperiș, ci acelea care, deși departe, sunt împreună! Nu sunt singuri oamenii care nu au familii, ci cei care și-au ridicat în jurul caselor lor ”mari ziduri chinezești”! Pe potecile dintre ușile lor a crescut iarba...

”Nu sunt invalizi oamenii fără mâini, ci aceea care nu și le folosesc pentru a dărui, pentru a mângîa, pentru a îmbrățișa!”, spunea Irina Binder, o scriitoare tânără.

Nicolae Geantă - Om după inima lui Dumnezeu


Beiuș, Sfânta Treime, 2015
video by Fundația Cireșarii

vineri, 10 martie 2017

Dezamăgirea - de Vladimir Pustan

Unii oameni trec pe lângă noi atât de repede şi nu mai apucăm să-i cunoaştem. Alţii rămân mai mult dar tot ne lasă cu ochii în soarele mirării. Putem fi dezamăgiţi de  lucrurile pe care le cumpărăm, de vremurile pe care le trăim, de salariile pe care le avem. Nu e soluţia perfectă să nu ai aşteptări de nici un fel pentru a nu fi dezamăgiţi niciodată.
Cea mai grea dezamăgire o trăim atunci când e vorba de oamenii cu care ne intersectăm pe şoseaua numită viaţă, iar cu cât umblăm cu ei mai mult la braţ, suferim mai mult când plimbarea se reduce doar la scoaterea câinelui la aer.
Putem fi dezamăgiţi de oamenii pe care-i stimăm cum a fost dezamăgit Samuel de către marele preot Eli. Bătrânul preot a fost modelul perfect pentru tânărul Samuel dar totul s-a prăbuşit pas cu pas în câţiva ani.
Ne dezamăgesc pastorii şi preoţii, profesorii şi formatorii de opinie pentru că nu înţelegem suficient că şi ei sunt doar oameni, iar pe oameni trebuie să-i iubeşti, dar de încrezut să te încrezi doar în Dumnezeu.

Nicolae Geantă - Cum biruim în 2017? Ca Ezechia...

Philadelphia Mansue, Italia
29 ianuarie 2017

miercuri, 8 martie 2017

De ce Giocondele surâd? - de Nicolae.Geantă

sursa foto: AICI
Dacă am întreba pe Knot Much ar spune că nu știe. (Antropologul a scris o carte de buzunar "Ce știu bărbații despre femei", de 165 de pagini. Dar foile-i sunt... goale!). Dacă am întreba poeții ne-ar răspunde că e fericită. Teologii ar zice că e mântuită. Dacă l-am întreba pe Charles Baudelaire, ne-ar zice pentru că iubește. (Iubirea, zice franțuzul, este fardul femeii. Și femeile îndrăgostite ar fi totdeauna frumoase...) Eu cred însă un zvon care zice că Gioconda surâde tăcut (de orideunde ai privi-o!), pentru că în burtă are un prunc! Frumusețea oricărei femei crește când naște. Apoi, fiecare mămică devine o ghirlandă de zâmbet. 

Femeile pot pilota Airbus-uri, conduce companii multinaționale, guverne sau rectorate. Pot primi lauri. Dar zâmbetul lor nu va fi niciodată mai dulce decât atunci când devin mămici. După o zi încărcată cu stress, un copil poate declanșa instantaneu senzorii ce-i face fața bujori. O simplă privire și orice prunc poate face din mama sa o Giocondă!

Știu că sunt mame al căror zâmbet a murit. Nu din lipsa banilor. Nu din lipsa confortului. Și nici a bătrâneții. Ci din lipsa singurătății. Singurătatea ucide mai mulți oameni decât diabetul! Apasă și mai greu atunci când ai pe cineva drag, dar care te-a... uitat!

Azi e ziua mamelor noastre! Dați-le ocazia să zâmbească! Și mâine puteți, dar pentru unii poate fi prea târziu! (Cei din orfelinate ar dori să le vadă zâmbind, cei refugiați ar dori să le mai simtă protecția, cei ce le-au pierdut ar dori să mai aibă mame!)

Mulțumiți Dumnezeului nostru minunat! Ne-a dăruit tuturor câte-o Giocondă!

La mulți ani tuturor mămicilor! Tuturor femeilor! Dumnezeu să fie cu voi!

PS: Cineva mi-a spus azi că am pierdut-o din discuții, și că nu e corect să se elogieze doar mămicile. Că și cele ce nu au copii sunt tot femei. Sunt, dar si ele au mame...

Câmpina,
8 martie 2017

Femeilor de 8 martie




marți, 7 martie 2017

Nicolae Geantă în Italia




De ce te plângi?

"De ce te plangi cand toti lovesc in tine?
Ramai mereu o stanca de granit
Un pom crescut chiar langa drum,stii bine, 
Cand are rod de toti este lovit! 

De ce te plangi cand esti in suferinta?
Tu esti chemat sa fii biruitor; 
Un murmur doar in drum spre biruinta,
Te face las si e injositor! 

De ce te plangi când ai cazut pe cale?
Eroii cad, dar se ridica iar. 
Caderea deci e partea vietii tale,
De te ridici, aduci devii un far. 

De ce te plangi cand toti te'au dat uitarii? 
Tu esti chemat lumina sa rasfrangi...
.Dar nu uita,de n'ai raspuns chemarii,
Tu esti infrant si poti atunci sa plangi... 

* nu știu autorul

duminică, 5 martie 2017

Familia ce naște slujitori Domnului

Text: Exod 2:1-10

Inventio
Suntem într-o societate secularizată. Dumnezeu are nevoie de slujitori. Cine îi naște, cine îi educă?
Amran și Iochebed au avut trei fii: Moise, Aaron și Miriam. Cel mai mare conducător, cel mai mare preot, cea mai mare profetă a evreilor în tranziția dintre Egipt și Canaan.

Dispozitio

1) naște prunci indiferent de restricțiile vremii

2) își crește copiii pentru a-i face ucenicii lui Dumnezeu

3) își pregătește copiii pentru ziua când vor pleca de acasă

Concluzio
Nu știi cine va fi copilul tău când va fi mare!

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 4 martie 2017

Mică scrisoare pentru un băiat decepționat

De ce credeai că nu văd mesajul? Ori că n-o să-ți răspund? Sau nu știai că atunci când strigă un păcătos Dumnezeu pune urechi chiar stâncilor?
E bine că te-ai mărturisit. Piatra ta de moară începe să se sfărâme... O să scapi în curând de povara ei...
Băieții se îndrăgostesc nebunește. Dar dragostea e mai tare ca moartea, zice Solomon. Și nimeni nu a gustat din moarte...
Îmi pare rău că acum ai inima tăiată în panglici. Și sufletul ciuruit. Însă lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi...
Suferințele vin și trec. Prin ele Dumnezeu le îngăduie să ne facă mai puternici!

La mulți ani Sefora!

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a onorat să-ți fiu tată! Fără tine dragostea ar umbla știrbă oriunde-aș ajunge... Iar muzica ar avea lipsă chiar ultima notă!

Dumnezeu te-a făcut o melodie de aripi, neterminată! Să continui să cânți chiar dacă diavolul îți va șuiera uneori arogant prin perdele!
Dumnezeu a pus în tine giuvaere. Să îmbogățești pe oricine va sta în preajma ta! Tu nu vei sărăci, vei fi și mai bogată!
Dumnezeu te-a creat o săgeată de lumină care sfâșie întunericul gros. Tu răspândește lumină cu căldură. Lumina rece e numai în inimi glaciale!

Orice vârf ai cucerii, nu te opri! Urmează întotdeauna altul și mai înalt! Abia la urmă e... Cerul.
Oamenii te vor dezamăgi adeseori. Tu nu numai să-i ierți, ci iubește-i oricum!
Piedici în slujirea creștină vor fi peste tot! Mulți vor încerca să te oprească! Slujește-i Răstignitului Golgotei oricând! Dar nu oricum!

În rest, teme-te de Domnul Dumnezeul tău! Și dragostea Sa pentru tine va fi mai puternică decât o mie de scuturi!

Happy birthday to you! Să trăiești veșnic!

PS: Tații adevărați sunt tați de fete!

vineri, 3 martie 2017

Martie cu picioarele pe pământ - Vladimir Pustan

Aş fi putut să cred ce zice Rousseau „Femeile în general nu iubesc nici o artă, nu se pricep la nici una, n-au geniu – a se vedea nepăsarea cu care flecăresc la o operă sau teatru, de aceea grecii nu le admiteau prezenţa la teatru ca să poată înţelege spectacolul” – dar nu cred.

Nu cred nici ce zicea Schopenhauer „Femeile trebuie hrănite, îmbrăcate frumos şi să nu citească decât cărţile de bucătărie şi neapărat să stea acasă”.

Eu nu sunt misogin ca ei deşi de multe ori am fost acuzat de asta. Oscilez între ceea ce spunea apostolul Pavel, cum că femeile sunt slujitori împreună cu noi, vase mai slabe însă şi de aceea să tacă în adunări şi ceea ce cred în străfundul sufletului meu că viaţa pe pământ ar fi cumplit de stearpă şi plictisitoare fără genul feminin. Indiferent cât eşti de împotrivitor ideii de femeie nu trebuie să uiţi că printr-o femeie ai venit pe lumea asta.
Tot Pavel ne îndeamnă să dăm cinstea cui datorăm cinstea ori cinstea o merită întâi mamele şi soţiile noastre şi abia apoi primarul oraşului.

joi, 2 martie 2017

Să fii tare...

Să fii tare când în zare
Nu se vede vreo scăpare.
Să fii tare când în suflet
Doare încercarea mare, să fii tare!


Să fii tare când pe faţă
Lacrimile-ţi udă obrajii.
Să fii tare când pe cerul
Vieţii nu vezi decât ceaţă, să fii tare!