Nicolae Geantă la Betel Codlea. Și la Profides Brașov.

 

Rugăciunea ne transformă cuvintele în pâini - de Nicolae.Geantă

sala Europa, Consiliul Județean Prahova

Rugăciunea “leagă neputinţa omului de omnipotenţa lui Dumnezeu”, spunea A.V. Tozer. Ea transformă cuvintele noastre în pâini calde. Sau în arme de luptă. Şi, un om sfânt e o armă de temut în mâinile unui Dumnezeu sfânt! “A fost calea pe care a mers Stăpânul. Să nu păşească sufletul meu pe ea?”, întreba Horatiu Bonar. Biblia ne vorbeşte că Salvatorul Isus a stat ore, nopţi întregi în rugăciune. Suntem noi mai puternici ca El? Nu. Atunci mai folosim rugăciunea?

„Rugați-vă să nu cădeți în ispită!” „Rugați-vă neîncetat!” Nu sunt doar sintagme ale Mântuitorului, doar simple recomandări ci... porunci! „Nu aveți pentru că nu cereți!”, a zis Iubitul nost' Isus din Nazaret.

Faptul că ne rugăm, demonstrăm că Dumnezeu e o fiinţă reală: putem vorbi cu El! Creatorul nu doreşte ca rugăciunea noastră să fie ultima alternativă, ci prima opţiune. Ea trebuie să fie volanul, nu roata de rezervă! “Neglijarea rugăciunii este o obrăznicie”, scria Ravenhill. Prin lipsa ei spunem că avem încredere în fire!

Oamenii cu o viaţă de rugăciune ruinată (superficială, la fără frecvenţă sau la en-gross), cei care cu greu pot fi aduşi la ora de rugăciune (fie ea şi-n mijlocul săptămânii, şi duminica dimineaţa), nu vor putea vorbi niciodată corect limbajul Cerului. Ei nu vor reuşi să arate altora, ceea ce a văzut păstorul Trevin Wax în câteva biserici din România: “rugăciunea nu e pierdere de timp!”. Nerugătorii, superficialii, nu vor putea înălţa niciodată zmeul curajului, nu vor împrospăta harul, nu vor rupe lanţurile neputinţei... Şi, niciodată - ca să-l parafrazez tot pe renumitul evanghelist Leonard Ravenhill – nu vor fi candidaţi la cununa de martir!

 Rugaţi-vă fără superficialitate! La bucată, nu la en-gross. Clar. Fără bâjbâieli. Fără bolboroseli de cuvinte. Stăruiţi. Spuneţi lucrurilor pe nume. Spuneţi-vă toate durerile lui Dumnezeu. Şi mulţumiţi-I că încă ne-aude. S-ar putea să vină o zi (mă tem, să ştiţi, pentru asta), când nu ne va mai răspunde!

 Rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, spune epistola lui Iuda. Rugaţi-vă cu credinţă! Acum. Aici. Acolo, va fi prea tâziu!

 Nicolae.Geantă

#nickbags
#nicolaegeanta
#renovatio

Cu aripi, cu coarne… - de Nicolae Geantă

Spuneam azi unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei că îi doresc să-i crească aripi. Lumea are prea puțini oameni cu aripi. Dar de indivizi cu coarne suntem îmbuibați.

Purtătorii de aripi sunt asemeni îngerilor. În primul rând plini de blândețe. Gata să intervină pentru cei din jur. Asta înseamnă că sunt mereu jertfitori. Apoi sunt plini de bunătate. Plini de frumusețe. Plini de înțelepciune. Ori plini de bun simț. Îngerilor nu le găsești defecte. Poate numai naivitatea lor: nu vor să te lase singur! mai ales când dai de greu... Apoi mai vezi și faptul că vor crede mai mult ca tine că poți ajunge ca ei: desăvârșit!

Purtătorii cu coarne însă sunt gata să împungă. Să facă totul praf. Inclusiv pe ei. Coarnele sunt semnul răutății. Chiar dacă nu (ni) le vedem pe cap ele (ne) cresc încet, încet în... suflet! Sunt atât de ramificate și stufoase încât coarnele cerbilor carpatini sunt mici ikebana.

Mă gândesc că Dumnezeu a lăsat coarnele animalelor pentru apărare. Să se apere de cei ce au colți. Sau chiar de ei ce au coarne. Și totuși, nu am văzut niciun animal fioros care să aibă și dinți ascuțiți și coarne! În afară de demoni! Totuși coarnele nu sunt (mereu) pașnice. Ci ies mai mereu la atac! 

Aripile te fac inofensiv. Dar coarnele sunt semn de agresivitate. Oare de ce oile au coarne? Poate spui că trebuie să se apere de lupi! Și totuși de ce lupii le mănâncă? Bine, bine, și păsările dacă au aripi cum se apără? Simplu: pot zbura! Niciun purtător de coarne nu zboară!

„Rugați-vă să vă crească aripi” e penultima mea carte. (E un fel de rugă valabilă ca și „pâinea cea de toate zilele”). Și după ce vă cresc deschideți-le să acoperiți lumea cu ele. Aripile acoperă. Coarnele nu!

Încă nu am auzit ca două păsări să se încurce în aripi. Dar animale care s-au blocat reciproc și așa au sfârșit împreună… Când două animale se luptă și se încurcă în coarne nu doar că se pot încleșta fără să poată scăpa! Dar sunt în pericol să fie mâncate împreună de… lup! De carnivor!

Să aveți aripi! Ca îngerii! Cerul e plin de îngeri! Acolo n-ajunge niciunul cu coarne…

Chiar așa, nu vrei să schimbi coarnele pe aripi?

Nicolae.Geantă

Nu te poți vindeca dacă pretinzi că nu ești rănit - de Nicolae.Geantă

Naaman era general. Cu trese. Cu pieptul plin de decorații. Victorios în toate bătăliile. Geniu militar. Un fel de Napoleon. Bani, faimă, putere de decizie. Tot ce îți dorește un bărbat. Dar... Naaman avea lepră! Zi de zi pielea i se albea. Zi de zi leziunile îi supurau. Mirosea a mort. Zi de zi își acoperea durerea. Mizeria. Ascundea rănile foarte bine! Era expert în a ascunde plăgi! Așa facem toți: în loc să tratăm rănile le bandajăm. De aceea vindecarea nu vine...

Însă dincolo de faptul că-și ascundea rănile perfect, Naaman mai avea o problemă a falsității: pretindea că nu este bolnav! Și rănile lui continuau să puroieze zi de zi. Iar odată cu ele se stingea și viața!

Zi de zi, oamenii fac păcate cu duiumul. Nu cu pipeta, nici cu polonicul, ci cu cifa (betoniera). Apoi le ascund. Apoi pretind că sunt sănătoși. Că au sufletele nevătămate... Dar nu te poți vindeca dacă pretinzi că nu ești rănit! Și nici nu poți pretinde să te faci bine! Vindecarea se face numai cu tratament. Iar când e vorba de suflet, de păcat, vindecarea o face numai și numai Dumnezeu!

Lui Naaman i-a fost un timp rușine să-și dezvelească rănile. Dar când nu a mai rezistat... și-a dat haina jos. Apoi a intrat și s-a scăldat în Iordan (Acesta era tratamentul oferit de Elisei, prorocul Domnului). Și a scăpat de lepră! Pielea sa, zice Biblia, a devenit ca a unui copilaș. A unui baby! Era ca nou...

Vrei să scapi de rănile sufletului? Unu: recunoaște că le ai. Doi: acceptă tratamentul oferit de Hristos. În poala hainei Sale sunt mai multe medicamente decât în toate farmaciile lumii!

PS: După ce a ieșit din râu vindecat Naaman a stat momente bune pe mal fără haine. Nu să-și usuce pielea, ci să vadă toți apropiații că a scăpat de lepră! Că nu mai trebuie să ascundă nicio rană. 

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Ce îmi amintește un cântat de cocoș

sursa: Ben Hur

De nu ar fi marele har! Viorel & Abigail Mureșan /Official/

video by Viorel Mureșan, Viena

Nicolae Geantă | Din faliment în glorie

video by Ben Hur

Nicolae Geantă | Aproape și totuși departe | Conferință de la familii | Petrila, Hunedoara

sursa: Ben Hur

Marea dramă a omenirii - de Adriana Stoicescu

Marea dramă a omenirii nu este nici covidul și nici ciuma. Nu este nici HIV și nici măcar un război. Toate sunt depășite, ca intensitate și consecințe, de imensa, fabuloasa, de nepătruns prostie. Oamenii devin, pe zi ce trece, mai proști.

Nu ne tâmpim pentru că mâncăm soia sau, dimpotrivă, prea multă carne, ci pentru că am aruncat toată înțelepciunea omenirii la gunoi apoi i-am dat foc, nu de alta, dar trebuie să salvăm planeta.

Nu o vom salva. Suntem prea mulți și, desigur, prea proști; cât timp nu ne putem salva pe noi înșine, cum am putea avea grijă de biata planetă. 

E incredibil cum prostia a devenit pandemică, reușind să distrugă în câțiva anișori tot ce a clădit și creat omul mai de preț. 

Elogiu frumuseții – de Florin Ianovici

Frumusețea vieții nu există într-o lume fără cer. Nu poți vedea frumusețea ierbii ce a înverzit, nici a florilor ce au izbucnit în laude pentru Dumnezeu, nu poți auzi clipocitul apei ce se așterne cuminte, decât dacă ți-ai umplut ochii de cer.

Nu poți vedea nici o fărâmă de frumusețe dacă ochii tăi nu s-au umplut de Sfintele Scripturi. Frumusețea se descoperă, se recunoaște prin ochii luminați de adevăr, de revelație sfântă. Când Dumnezeu nu ocupă sufletul tău, lumea este o aglomerare, un zbucium, un zgomot asurzitor care nu se mai oprește.

Când Dumnezeu luminează lăuntrul tău perdeaua obtuzității cade și frumusețea ți se descoperă miraculos. Fără frumusețe, viața încetează să mai fie un miracol și devine o statistică obositoare: câte zile, câți bani, câte sarcini, câte facturi...?

Mic gest de politețe -de Nicolae.Geantă

Pe parcursul unui zbor de aproximativ 10 ore, din Seul (Coreea de Sud) spre San Francisco (SUA), o femeie care se afla în avion a înmânat la peste 200 de pasageri câte o pungă de plastic. Punguța conținea ceva bomboane, gumă de mestecat și dopuri de urechi - ca formă de scuze în avans pentru folosirea lor în cazul în care bebelușul ei de 4 luni țipă în timpul zborului! Punguța mai conținea și un mesaj de la bebeluș: „Bună, sunt Yan Woo. Am 4 luni și astăzi călătoresc în America, cu mama și bunica. Sunt un pic nervos. Și speriat. Acesta este primul meu zbor. E normal să plâng sau să provoc un fel de tulburare. Voi încerca să-mi păstrez calmul, dar nu pot promite! Vă rog să le folosiți (dopurile de urechi) dacă vocea mea devine prea tare.. Călătorie plăcută. Mulțumesc!”

Învață cultura respectării celorlalți!
Poartă-te politicos! Nimeni nu a stârnit certuri pentru gesturi de gentilețe!
Învață să fi amabil cu toți cei din jur! Vei avea parte de îngăduință chiar dacă greșești!
Zâmbește mai des! Nu costă nimic.
Spune o vorbă frumoasă! Fii poet! De cuvinte care le fac urechile tomberoane oamenii sunt sătui!
Oferă mici daruri! Dar din dar se face Rai!

Oferă o îmbrățișare! Este fertilitate pentru inimă! Cel îmbrățișat va crește! În credință, în speranță, în prietenie, în fapte bune, în fericire...

Așteaptă când ceilalți își spun părerea. Dacă greșesc știi unde să-i corectezi. Dacă spun lucruri fantastice veți câștiga împreună! 

La urma urmei în tot ce faci nu e vorba de ei. Este vorba de tine!

Nu uita Regula de Aur a politeții cerută de Dumnezeu: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel!” (Matei 7:12)

Trăiți ca Isus! Plini de bunăcuviință!

Nicolae.Geantă

Dumnezeu nu mai e pe lista de prieteni - de Alexandra Stoicescu

Se încolonează, ipocriți și demni, să invadeze bisericile, creștinii de rit nou. Cei care dau pe la biserică de Paști, că e mai cald și apoi pot fugi în club. Sunt aceiași care se cunună în Biserică pentru că așa e obiceiul. Se supăra moșii dacă nu îl văd pe domnul Goe ginerică... Mă întreb tot mai des (o fi de vină vârsta) ce spune Dumnezeu când ne vede?

Pricinoși și bârfitori, ne îmbrăcăm cu poleiala ipocriziei și mai bifăm o ieșire la biserică. Unii o fac săptămânal, alții doar de sărbători, dar sunt uniți în cuget și simțiri de nevoia de a fi văzuți, de a fi asimilați oamenilor buni. De parcă mersul la biserică te face bun...

E greu de spus ce simte Dumnezeu când vede șuvoiul de prefăcătorie care inundă pământul, în timp ce El știe cel mai bine ce în sufletul fiecăruia.

Caravana Gândurilor (1) - cu Vladimir Ghica

Cele patru etape: cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, la Dumnezeu, în Dumnezeu.

Doamne, eşti atât de aproape de mine, – iar eu, de Tine, atât de departe ...

Calea spre Paradis are doar lărgimea unei persoane şi înălţimea unei cruci.

Progresul sufletului constă în a face din dragoste ceea ce ar trebui făcut din datorie.

Împodobim cu denumirea de "civilizaţie" drumul parcurs de omenire de la omul cavernelor până la omul tavernelor.

Principele Vladimir Ghika, martir pentru credință.

Cheia vieții – de Licuță Pântia

Mi-am pus zăvor la suflet spre a nu intra durerea,
Dar iată, bucuria n-a mai intrat nici ea;
Și l-am retras, și-atuncea simțit-am cum puterea
A revenit asupră-mi cu toată forța sa!

Nu poți goni destinul, te-ajunge, te urmează,

Nu poți scăpa de lacrimi de nu le plângi frumos;

Dar cât speranța-n suflet e vie și e trează,

Ea-ți va întinde mâna, te va salva de jos.

Azi ploaie, mâine soare, poimâine cine știe

În marea carte a vieții ce pagini vor urma?

Dar dacă printre lacrimi primești și-o bucurie,

Oricât ar fi de mică, e lumea parc-a ta!

Să lupți, asta-i secretul, viața e un lacăt,

iar pentru a-l deschide primești mai multe chei.

De tine doar depinde să lupți până la capăt,

Și cheia potrivită din toate să o iei!

 Licuță Pântia

Ai ajutat vreun spin să facă flori? – de Nicolae.Geantă

Atenția mi-a căzut pe niște tufe mici de spini. Nu le-aș fi băgat în seamă dar... m-au înțepat! Și, când m-am uitat mai atent la ei am văzut că erau plini de flori! Cum, și spinii fac flori? Eu credeam că numai țepi! Dar de ce chiar și frumoșii trandafiri au și țepi? Antoine de Saint Exupery zicea că „țepii sunt așa, un fel de răutate a florilor!” Nu îl cred. Chiar dacă spinii pot fi o protecție a frumosului.

Privind spinii mi-am trecut prin ochi ca un film de o poezie de-a lui Lucian Blaga:

„Mi-aduc aminte,

culegeam odată trandafiri sălbatici,

aveau atâția ghimpi, dar n-am voit să-i rup.

Credeam că-s muguri

și-au să înflorească!

Te-am întâlnit apoi pe tine.

O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai!

Dar n-am voit să te despoi –

credeam c-o să înflorească!”

Și m-am gândit apoi că noi oamenii acceptăm un trandafir care are spini. Dar nu și spinii care fac trandafiri!

Aici nu este vorba de flori. Ci de oameni. De-a lungul vieții întâlnim mulți oameni plini de ghimpi. Răi. Cactuși. Detestabili. Stigma lor este că nu pot face niciun bine! „La coșul de gunoi al istoriei” strigă gurile rele ale societății. „Locul lor este în iad!”, le dă un verdict și mai dur cei sfântoci! Dar asta când nimeni nu vede că spinii pot înflori! Cea mai bună lecție de reconciliere a spinilor o vedem la Dumnezeu. Ar putea să distrugă pe loc oamenii mărăcinoși. Să-i ardă cu suflarea gurii sale. Și totuși, nu le rupe colții! În răbdarea Sa cea mare Dumnezeu așteaptă spinii să înflorească!

Astăzi, El (mă și te) întreabă: „Ai ajutat vreun spin să facă flori?”

 Nicolae.Geantă

Simfonie - de Nicolae.Geantă

Majoritatea oamenilor își fac griji din cauza trecutului, se frământă în privința prezentului și se tem de viitor! Ceilalți, puțini pe cale, care au credință cât boaba de muștar au o viață de parașutiști. Se aruncă în necunoscut bazându-se pe Cel de deasupra lor. Pe Hristos.

Nu vă concentrați pe probleme! Cine face așa va avea probleme! Concentrați-vă pe oportunități! Sunt mai multe decât barierele!

Regina Elisabeta a României (cu pseudonimul de scriitoare Carmen Sylva) ne-a lăsat scris: „Omul este o vioară! Numai când i se rupe ultima coardă rămâne o simplă bucată de lemn!”

Chiar așa, ați auzit pe cineva care cântă să fie măcinat de eșec? Când cânți toate s-au dus! De aceea Biblia în nenumărate cazuri spune să lăudăm pe Adonai (Cel Atotputernic). Cine-I cântă lui își cântă. 

Continuați să visați! Continuați să cântați! Da, puteți face o simfonie grozavă! Dar și o terapie...

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă în Valea Jiului

Biserica Penticostală Muntele Sionului Petrila

Biserica Profides Lupeni 

 

De ce nu a murit și soția lui Iov odată cu copiii săi? – de Nicolae.Geantă

Cei care citesc Biblia știu că un prăpăd uriaș a venit peste Iov – cel mai de vază locuitor al Răsăritului. Și cel mai neprihănit om de pe planetă la vremea lui. (Probabil acum 5000 de ani). Lui Iov (numai într-o singură zi) i-au murit 7 băieți și 3 fete, 7.000 de oi, 3.000 de cămile (un fel de TIR-uri din zilele noastre), 500 de perechi de boi (aici gândiți-vă la tractoare Johnny Deer), 500 de măgărițe (ori microbuze și taxiuri) și un număr foarte mare de slujitori. (Unii exegeți spun că animalele lui Iov ar fii costat azi 41,5 milioane de lire sterline! Iar dacă am adăuga slujitorii, adăposturile, resursele de hrană, uneltele sau casele, averea ar depășii 200 milioane de lire sterline. Valoarea copiilor? Inestimabilă!) Dintre slujitori i-au rămas numai 4, cei care i-au adus vestea dezastrului. Iar Iov a fost lovit cu o boală. S-a umplut din cap până în picioare de bube! Și totuși, soția sa nu a pățit nimic! Prin urmare una dintre fiicele mele a întrebat de ce, de ce nu a murit și ea?

Când e vorba de soția lui Iov trebuie să recunosc că e unul dintre cele mai neînțelese personaje biblice. Mai toți predicatorii o consideră o femeie plină de răutate. O femeie „nebună”, cu credință mică. O soție care își încurajează soțul la sinucidere. Ea l-ar fi pus la cale pe Iov cel grav bolnav să „blesteme” pe Dumnezeu ca să poată muri! Abordările de mai sus sunt... cam misogine! Ele au rădăcina probabil în Talmudul ebraic! Acesta concluzionează sec suferința care a venit ca o cavalcadă de iad peste Iov: „din cauza soției a fost pedepsit!” (Dar tot Talmudul mai spune că Iov nu este o persoană reală ci o alegorie!!!). Trebuie să menționăm că sensul cuvântului „nebun” din Scripturi” („vorbești ca o femeie nebună”) poate desemna și o persoană care nu crede în Dumnezeu! Un necredincios. Tind să cred că Iov a spus mai degrabă soției sale „Vorbești ca o femeie care nu se teme de Dumnezeu deși știe că El există!”

Și totuși „de ce nu a murit soția lui Iov odată cu pruncii ei?”, mă întreabă Sefora văzând că am devenit ambiguu în răspuns. M-am gândit că și ea a suferit enorm și că el avea nevoie de mângâiere! „Pentru că numai ea putea să-i dea înapoi încă 10 copii!”, a răspuns foarte concret și rapid soția mea. „Pentru că Dumnezeu a vrut ca numai moartea să ne poată despărți?”, am răspuns eu sub formă de întrebare. „Nu prieteni!, a spus fata. Pentru că ei erau un singur trup! Când s-au căsătorit Dumnezeu i-a făcut un singur trup, pastore! Și când Dumnezeu i-a spus Satanei că poate să se atingă de orice în afară de trupul lui Iov a însemnat automat că din acest trup făcea parte și soția sa! De aceea diavolul nu s-a atins de viața ei!”

Nu știm dacă și soția lui Iov a avut vreo boală de piele. Vreo scarlatină. Ori râie. Nu știu dacă și ea s-a scărpinat cu ciobul. Dar știu că sufletul i-a fost sfâșiat de durere. Mai ales că în toată încercarea Cerul a rămas mut. Știm că ea i-a dăruit lui Iov după însănătoșire alți 10 copii. Și știm sigur că Dumnezeu judecă diferit față de oameni!

De ce n-a murit și soția lui Iov odată cu copiii săi? Pentru că după vindecare Iov își putea reface singur întreaga avere. Dar o familie fericită nu se face decât în doi! Și fericire înseamnă inclusiv atunci când ai un partener de suferință!

Nu condamnați soția lui Iov! Nici Dumnezeu nu a făcut-o!

Nicolae.Geantă 

Ce este un tată - de Nicolae.Geantă

Un tată e ochiul neadormit

al unui rege înțelept 

 care veghează dintr-un turn înalt 

joaca inocentă a pruncilor lui.

El e eroul lor preferat!

Un tată e leul puternic

ce nu se teme de niciun pericol

căci e plin de curaj!

Și, e  pregătit oricând 

să-și arate colții ascuțiți

și să pună pe fugă orice turmă amenințătoare! 

Un tată e lanul de grâu și totodată 

cuptorul de pâine proaspătă.

El hrănește fără să sărăcească,

hrănește pe saturate 

chiar dacă uneori se culcă flămând!

Se sătură numai când privește 

spre pruncii cum mănâncă!

Un tată e dragoste răbdătoare,

e bunătatea ce răcorește ca un havuz

seceta din timpul unei zile toride, 

e atelierul unde înveți

cum să trăiești și cum să mori!

Dar și cum să crezi în înviere!

Un tată pentru pruncii lui e o carte!

Orice tată când aleargă lângă băiețelul lui

micuțul se simte în piele de campion.

Iar când vezi un tată că duce o fetiță de mână 

să știi că el are în ochi o prințesă! 

Și ea știe că e…

Copiii mai știu că acolo în Cer

toți tații au ochii albaștrii!

PS: De 12 ani, în a doua duminică a lunii mai, în România se sărbătorește “Ziua Tatălui”. Dacă de Ziua Femeii - pe 8 Martie, românii fac megasărbătoare, elogiind (pe bună dreptate) rolul femeii și al mamei în societate, despre Father’s day (cum ar zice americanii), nici media, nici școlile, nici bisericile și nici măcar pruncii nu au făcut măcar simple mențiuni, darămite sărbătoare!  Din nefericire, ca și în anii trecuți, în 2022 “Ziua Tatălui” a trecut neobservată! Oare tații nu mai sunt importanți?

PPS: Mulțumesc fetelor mele care totuși nu au uitat!

Nicolae.Geantă

8 mai 2022

Inaugurarea noi săli de închinare a Bisericii Maranata din Ghimbav, Brașov

 

O nouă biserică este o nouă ambasadă a lui Dumnezeu!

O nouă biserică este un nou altar de rugăciune!

O nouă biserică este o nouă mână a Domnului!

O nouă biserică este o nouă casă unde săracul găsește pâine!

O nouă biserică este un nou spital unde se vindecă păcate!

O nouă biserică e o nouă stație spre Cer!

O nouă Biserică este o nouă șansă de înviere!

Vinerea aceasta de la ora 18,00 se deschide o nouă sală de adunare la Ghimbav, Brașov!

Vino cu noi! Dar... nu singur! 

Adu și pe altcineva!

Rănile ce pot vindeca - de Nicolae.Geantă

Oameni bolnavi. Oameni cu dureri. Oameni cu suflete triste. Cu pastile. Cu bandaje. Cu lacrimi. Și cu apăsare. Multă. Grea. Într-un cuvânt oameni cu răni. Fizice, emoționale, spirituale. E plină lumea de ei. De fapt nimeni nu scapă se răni.

Unii le ascund. Ca generalul Naaman. Ori ca regele David. Alții nu vor să le trateze. Și unii și alții fac sport din a a dosi rănile. Să nu știe nimeni. Întrebarea nu este “cum să ne ascundem rănile să nu fie văzute de ceilalți”, spunea Henry Nounwen în volumul “Vindecătorul rănit”. Întrebarea care trebuie să ne frământe este “Cum ne putem pune rănile în slujba altora!” Pentru că, zicea Nounwen, “când rănile noastre încetează să mai fie o sursă de rușine devin o sursă de vindecare pentru ceilalți!” Și așa devenim vindecători de răni!

Un rănit este cel mai bun sfătuitor pentru răniți? Sigur. El știe drumul de la rană la vindecare! Sfaturile lui pot fi medicamente!

Weekendul trecut am vorbit tinerilor despre răni. Și le-am spus că rănile sunt vindecate tocmai de răni. De rănile lui Isus. La Cruce. Isaia a spus cu sute de ani înainte: “prin rănile Lui suntem tămăduiți!” (Isaia 53:5). Și fizic și emoțional și spiritual. Lăsându-se rănit se bunăvoie Hristos a devenit vindecător pentru toată planeta!

 Aș avea două întrebări pentru tine: “Ești vindecat de Isus?” Și dacă e da, “ai vindecat pe alții?”

 Nicolae.Geantă

Jurnal de Bristol – de Nicolae.Geantă

cu Nicu Botezatu
la „capătul pământului”

Miercuri 27 aprilie. O zi ceva mai mohorâtă. În jur de ora 15,00 am ajuns la Aeroportul Otopeni. Forfotă. Aglomerație. Oameni cu măști sau fără. Pandemia a cam trecut. Dar cei ce ne-au tot speriat încă mai au influență asupra oamenilor. Cred că masca se va purta ani buni de aici înainte. Și fără vairăsu’ chinezesc. Sunt la check-in-ul de la British Airways. O domniță tare drăguță m-a întrebat dacă mai am cărți? „Dar ce se vede și fără scaner?”, am întrebat-o. „Nu, dle Geantă, dar dumneavoastră mi-ați dat o carte. Am citit-o toată. Mi-a plăcut extraordinar!” Eu uitasem. Dar ea m-a ținut minte. Ultimul zbor al meu cu British fusese în ianuarie 2019! Mi-am adus aminte o promisiune divină: „niciun cuvânt al lui Dumnezeu nu e irosit!” De aceea semănați evanghelia. Încolțitul lăsați-l în seama lui Hristos!

la Stonehenge

La Heatrow Airport m-a așteptat Nicu Botezatu. Un tip dinamic, puternic și foarte muncitor. Bonusul lui e teama de Dumnezeu. Un creștin evlavios care ce vorbește face! Heatrow pentru ani buni a fost cel mai mare aeroport din lume. Cu cca 100 milioane trafic pasageri pe an. Adică de vreo 25 de ori cât Henri Coandă al nostru! Întâlnirea cu Nicu a fost prima surpriză. A doua a fost parcul de la Stonehenge. Cum ce e ăla? Ansamblul acela format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Din megaliți. 30 la număr. Deși are cca 5000 de ani nici în ziua de azi nu știm dacă ansamblul a avut rol științific (să stabilească un fel de calendar) ori religios. Când am ajuns la Stonehenge aproape se întunecase. Dar un paznic amabil ne-a aprins câteva lumini. Da, da, englezi (nu toți) au o amabilitate aparte! Am ajuns acasă la Nicu, la Tounton (oraș cu 60.000 locuitri) fix la miezul nopți. Frânt.

Niciun cuvânt al Domnului nu este irosit! - de Nicolae.Geantă

Azi am avut o mare surpriză în aeroport. Eram la îmbarcare la British Airways, și după ce dau pașaportul, o domniță de vreo 35 de ani întreabă zâmbind amabil: “Mai aveți cărți?” “Dar se vede că am, căci nu ați trecut bagajul prin scaner?” Zâmbesc. Zâmbește. “Da domnu’ Geantă, dar dvs mi-ați dăruit o carte! Am citit-o toată. A fost extraordinar de frumoasă!” “Wow! Și m-ați ținut minte?” “Desigur! Mi-a plăcut enorm cum scrieți!” (Cartea “Maxim de frumusețe” i-o dăruisem cred în ianuarie 2019! De atunci nu am mai zburat cu British)

Nu am mai apucat să deschid trolerul să-i ofer cadou o altă carte (aveam destule înăuntru), căci era un rând foarte mare în spatele meu și toți se grăbeau. Iar cărțile erau și țiplate. Dar am fost uimit de modul în care lucrează Domnul Hristos!

“Poftiți actele! Călătorie plăcută! Drum buuuun!” “Dumnezeu să vă binecuvânteze!” “Și pe dvs domnu’ Geantă!”

M-am gândit că Dumnezeu întotdeauna surprinde! Da, modul Lui de lucru este surpriza! Intervine unde nu te aștepți! Când nu te aștepți! De la cine nu te aștepți! Cine se aștepta ca Mântuitorul să se nască într-o iesle? Dar să Învieze din mormânt?

Aruncați sămânța! Nu știți cum și unde va răsări! Faceți risipă de Evanghelie! Niciun cuvânt al Său nu este irosit! Niciodată.

Nicolae.Geantă
Otopeni, Henri Coandă Airport

Nicolae Geantă la Bristol

Sfârșit de săptămână în Anglia. La Bristol. La BP Maranata.

Vineri seară de la ora 19,00 - Conferință de Tineret „RĂNILE TINERILOR”

Sâmbătă după amiază, de la ora 13,00 la 18,00 - 

Conferință pentru Familie „APROAPE ȘI TOTUȘI DEPARTE”

Duminică seara, de la ora 17,00 - EVANGHELIZARE

Cu ce-L hrănim pe Isus? - de Nicolae.Geantă

Astăzi m-a vizitat un bătrân sărac. Aveam ceva treabă cu el. Când l-am rugat să mănânce înainte de lucru a refuzat. „Vreau doar niște apă”. I-am dat și niște suc. Mi-a spus că cineva i-a dat de pomană niște piftie (răcituri), dar a fost tare, tare sărată! M-am gândit că așa fac de obicei oamenii: dau săracilor ce lor nu le mai place! Cozonac puțin uscat, brânză ceva îngălbenită, sarmale sau friptură de-o săptămână, ciorbă uitată prin frigider... Ori vreo mâncare nereușită. „Merge la săraci” e deviza. Numai că mâncarea nu o dai pentru săraci! Ci pentru Domnul! Așa a zis El: „Orice bine ați făcut unuia dintre acești neînsemnați, Mie mi l-ați făcut!” (Matei 25:40 adaptat).

M-am gândit că unii așa-L hrănim pe Domnul Hristos. Cu resturi. Cu puțin. Cu ce nu ne mai place. Apoi avem pretenția că i-am dat. Un păstor din tinerețea mea ne povestea odată că o femeie bogată din biserică a visat că a ajuns în cer. Acolo era o masă uriașă cu bucate gustoase. Dar un înger, spre surprinderea ei, a dus-o la o margine de câmp. „Vino și mănâncă aici din butoiul de brânză stricată pe care l-ai dat cândva la săraci!” 

Cred că trebuie să medităm mult mai profund înainte de a da unui sărman ceva (nu doar de mâncare). Ce dăm săracilor pentru Domnul dăm! Pentru Cel ce ne-a dat de toate din belșug.

Dăruiți oamenilor ce ați dori să vi se dăruiască dumneavoastră. 
Dăruiți Domnului ceea ce doriți să primiți înapoi. 
Dăruiți în așa fel încât să-L bucurați pe Hristos! 

Ce dăm săracilor pentru noi dăm! Ce dai aici aceea vei avea dincolo! 

Nicolae.Geantă

Mai aduce Săptămâna Patimilor bucurie în biserici? - de Nicolae.Geantă

Ca un teren arid care așteaptă o ploaie rece de vară am așteptat Săptămâna Patimilor în România. (Veneam după o săptămână similară, ratată, la Paștele Catolic. În diaspora atmosfera de Paște nu s-a diferențiat aproape cu nimic de banalitate. Dacă n-ar fi fost bisericile de români nici n-ai fi zis că se sărbătorește Învierea. Dar până nici românii nu salutau cu „Hristos a înviat!” Bisericile austriece au fost goale. Cele românești austriece au fost… pline pe jumătate. Iar clopotele bisericilor vieneze au fost mute! Inexistente!). Spre surprinderea mea, în Subcarpații unde m-a așezat Domnul să stau o vreme, în Vinerea Mare dădeai cu tunul să găsești o biserică de evanghelici cu slujbă. Cu program. Cât despre seara de sâmbătă... La ce atâta adunare? Cu părere de rău o spun, dar pentru cei mai mulți creștini pentru Săptămâna Mare s-a pierdut apetitul. Ortodocși români au pierdut apetitul de mult, evanghelicii sunt mai proaspeți în dezinteres. Mai mult, pentru unii seara din duminica Învierii cu program de a devenit prea mult. Încet, încetuț, începem să ne asemănăm cu Vestul. Grill-uri, iarbă verde, entertainment. Non Jesus!

Iată ce spunea Tom Wright, teolog anglican (deci vestic), în volumul „Surprins de speranță”: „Săptămâna Paştelui în sine nu ar trebui să fie vremea când toţi preoţii răsuflă uşuraţi şi se duc în vacanţă. Ar trebui să fie o sărbătoare de opt zile, cu șampanie servită după rugăciunea de dimineață sau chiar înainte, cu o mulțime de Aleluia, cu imnuri multe și cântate spectaculos. Este oare de mirare că oamenilor le e greu să creadă în învierea lui Isus, dacă noi nu ne aruncăm pălăriile sus în aer? Este oare de mirare că ni se ni se pare greu să trăim Învierea, dacă nu o facem în mod exuberant în liturghiile noastre? Este oare de mirare că lumea nu este interesată din moment ce Paștele este sărbătorit doar ca un final fericit de o zi, înghesuit la capătul a 40 de zile de post și întristare?”

Hristos a pătimit și a înviat acum 2000 de ani! Ne mai pasă? Mai aduce Săptămâna Patimilor fericire? Dacă nu, de ce?

Nicolae.Geantă 

Nicolae Geantă | Providența în viața mea | Interviu la RVE Viena | cu Nicoleta Dumitru

Sursa: Ben Hur

Vladimir Pustan | Ce realizează Învierea? | Ciresarii TV | 24.04.2022 | ...

video by CiresariTv

Florin Ianovici | Să-L Cunosc pe EL și puterea învierii Lui

video by Misiunea Renovatio

Astăzi nu mai este vineri. E duminică! - de Nicolae.Geantă

E duminică. Preoții credeau că în sfârșit vor demonstra enoriașilor că au avut dreptate: Isus a fost un înșelător! Doar să se crape de ziuă...

E duminică. Diavolul surâde în barbă șmcherește: voi stăpâni veșnic (măcar) pământul și tot ce mișună pe el!

E duminică. Isihie totală. Se aude cum creste iarba. Ierusalimul e ca după o noapte a românilor de Revelion! Și dintr-o dată are loc o explozie de lumină! O fi o nouă supernovă?

E duminică. Pietrele de nemișcat, de două tone, devin fulgi! Mai cunoscuse degetul lui Dumnezeu odată pe Sinai.

E duminică. Soldații batjocoritori devin înspăimântați. Cel lovit și însângerat vineri acum are haină diamantină!

E duminică. Mormântul e goooool! Moartea s-a dat la o parte! Doar nu putea să facă judo cu Fiul lui Dumnezeu?

He is Risen!

În noaptea sfântă a Învierii înțelegem că viața noastră e drum spre veșnicie, că sufletul a rămas un imens deșert, iar dorul, o secetă. In această noapte i-am pus în poala lui Hristos toate durerile, toate rănile, toate neîmplinirile noastre, știind că ploaia Învierii Lui le va răcori. Și... Hristos a înviat!

On the holy night of the Resurrection we understand that our life is the road to eternity, that the soul has remained a huge desert, and longing, a drought. Tonight we laid all our pains, all our wounds, all our failings in the arms of Christ, knowing that the rain of His resurrection would cool them. And Christ... He is risen!

Nickbags!

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Am biruit! Aceasta e făgăduința lui Dumnezeu din duminica Învierii!

Vă dorim o sărbătoare a Învierii plină de bucurie!

familia Geantă

Nicolae Geantă - Cel mai puternic eveniment din lume!

video by Ben Hur

M-a întrebat un om din marea turmă

- Ți-ai cumpărat de Paști și tu un miel?

- Eu? Gratis l-am primit cu ani în urmă

și-n veci nu mă voi sătura de El!

Hristos a înviat! Trăiește!

De două mii de ani pe mulți învie!

Din viața Sa, El generos mi-a dat și mie,

Nu doar fărâme trecătoare,

Ci... o veșnicie!

Nicolae.Geantă

„Tetelestai” - de Nicolae.Geantă

Apostolul Ioan ne spune că e ultimul cuvânt rostit de Hristos pe Cruce. Asta după ce Mântuitorul a fost udat pe buze cu oțet. Grecește sună „Tetelestai”. Românește se traduce „S-a isprăvit!” Adică totul e terminat. Încheiat. Un cuvânt strigat din toți rărunchii de Domnul Isus. „Hristos a strigat cu glas tare”, zic și Marcu și Matei. Ca să-L audă tot poporul (ce asista în plină zarvă). Când Dumnezeu vorbește astupă toate gurile lumii.

„Tetelestai” derivă de la verbul „teleo”, adică „a atinge ținta”, „a atinge scopul”. Hristos sfârșise lucrarea de mântuire a omenirii. Și acum a scos un strigăt de biruință, de bucurie. „Tetelestai” nu e numai sfârșitul durerii lui Hristos la calvar. E strigătul prin care Hristos a satisfăcut dorința divină: răscumpărarea omenirii de sub păcat! (Ioan 17:4) E strigătul prin care a anunțat finalul lucrării de a satisface dreptatea Tatălui din Ceruri (Romani 3:26). „Tetelestai” e declarația: „Am făcut tot ce ai cerut!” Misiune îndeplinită! (Mission accoplished). 

„Tetelestai” e strigătul de ușurare! De acum suferința s-a sfârșit. Durerea, bolile, păcatul, au fost biruite!

„Tetelestai” era cuvântul anual pe care Marele Preot îl rostea de Paști după sacrificarea mielului fără cusur care aducea norodului ispășirea. Se rostea exact la orele trei după amiază, după ce mielul fusese timp de trei ore în văzul poporului. În ziua aceea Mielul a stat pe Cruce înaintea tuturor. Și când Preotul a înjunghiat mielul de Paști și a strigat „s-a sfârșit”, Hristos - Mare Preot în veac -  a făcut același lucru pe Cruce: „Tetelestai”. Ispășirea omenirii este finalizată! 

Trei ore înainte de a striga Domnul „Tetelestai” Ierusalimul a fost în întuneric. „Tetelestai” a adus Lumina! Una care strălucește și în miez de noapte!

În sens laic, în lumea greacă „tetelestai” era un cuvânt folosit și pentru „plata unei datorii”! Ooo, ce datori am fi fost și azi lui Dumnezeu pentru matrapazlâcurile noastre! Dar Hristos ne-a plătit (toată) datoria! Haleluiah!

Tot la greci „Tetelestai” însemna un punct de cotitură după ce ai terminat o casă. Începea o viață nouă. După strigătul lui Hristos de final Dumnezeu a deschis o epocă nouă! Epoca harului nemeritat!

Iubitul pastor Richard Wurmbrand ne spunea că în aramaică - limba în care a cuvântat Hristos de pe Cruce, acest strigăt „Tetelestai” a fost „Kala!”. Tălmăcit înseamnă „s-a săvârșit!” Lucrarea lui Isus se săvârșise desăvârșită! La ea nu mai trebuie adăugat nimic. Sola Fide. Numai credința. Sola Gratia. Numai prin har! Așa se intră în Rai! Dar, acest cuvânt „Kala” mai înseamnă ceva în aramaică: „Mireasă!” Când Isus a strigat pe Cruce „Tetelestai” și-a anunțat finalizarea lucrării, dar a strigat și Mireasa, Biserica Sa: „Vino! Mireasă a sosit vremea cântării!”

„Tetelestai”, „Kala”, „S-a isprăvit”. Sângele fusese vărsat! Jertfa fusese adusă. Boldul morții fusese înăturat. Totul se terminase. Isus a biruit moartea la Cruce!

Unii au o religie care spune „Fă!”. Credința noastră spune „Făcut!”. „Tetelestai!” Isus murind a făcut tot ce era nevoie pentru credința noastră? Crezi tu lucrul acesta? Atunci „Kala”. Cel ce a învins boldul morții te așteaptă!

Nicolae.Geantă
Drăgăneasa, 23.04.22

Nicolae Geantă - Cele cinci cuvinte din Ziua Învierii

sursa Ben Hur via Emanuel Viena

Crucile din Vinerea Neagră – de Nicolae.Geantă

Golgota a fost locul cel mai sângeros al omenirii. Acolo, pe dealul Căpățânii omul a crucificat pe Dumnezeu. Dar tot Golgota e și locul cel mai iubit din istorie. Acolo, Dumnezeu nu doar și-a arătat iubirea. Acolo, a deschis poarta veșniciei. Sub formă de Cruce. Poarta Raiului e sub formă de Cruce.

Soldații l-au bătut pe Hristos cu nuiele. I-au arat spinarea cu bice cu ace de oțel. I-au îndesat o cunună de spini pe cap. L-au scuipat drept în față, l-au îmbrâncit, au jucat cu Dumnezeu “baba-oarba”. Apoi l-au îmbrăcat c-o mantie de rege și i-au pus în mână o trestie. Dar Dumnezeu și c-o trestie în mâini tot Dumnezeu rămâne! Crucificarea Mântuitorului a fost divertisment pentru romani. Parcă erau dintre ai noștri, care sărbătoresc Paștele ca entertainment! Miel, bere, ouă roșii, denie, manele, kilowați, capete sparte...

După batjocoră l-au urcat pe Hristos pe o cruce. Și lângă El au atârnat pe lemn doi tâlhari. Dumnezeu între răii societății. Ca Uniunea Europeană din zilele noastre. Dar a fost nevoie de trei cruci. Știm, numai una mântuiește, dar pe celelalte suntem noi.

O cruce ne vorbește despre respingere. Pe ea e agățat un tâlhar împietrit. “Dacă ești Tu Hristosul salvează-te întâi pe Tine. Apoi, și pe mine...” Dar Isus a tăcut. Știa ca tâlharul îl disprețuia. Și chiar dacă ar fi dorit salvare, nu pentru a fii mai bun o cerea, ci pentru a continua viața de hoț! Cine respinge pe Isus disprețuiește. Aruncă vina pe Dumnezeu pentru ce i s-a întâmplat lui. Îi ia Numele în deșert. Blesteamă. Trăiește filosofia “mă descurc singur”. Respingerea e anticamera morții. Are șansa salvării dar nu o fructifică.

Nicolae Geantă la Biserica Baptistă Betel Moreni

Vinerea Mare. Vino să sărbătorim împreună! 

La Biserica Baptistă Betel din Moreni. Azi de la 18 fix. 

Ia și un prieten cu tine! Răstignirea e un eveniment pentru toți!

Răstignirea - de Florin Ianovici

Urât și sălbatic mod de a pedepsi. Cruzimea răstignirii avea ca scop descurajarea răzvrătirii și supunerea prin frică. Așa domneau romanii. Așa conduce și astăzi lumea. Prin represiuni, frică, pedepse, amenințări și îngrădiri.

Țintuiți în piroane, despuiați și însângerați, agonizând pe cruce, cei crucificați deveneau o priveliște a groazei care paraliza pe cei ce gândeau diferit de cei care stăpâneau. S-au rafinat piroanele, dar barbaria a rămas: copiii sunt luați din paturi, din curtea casei părintești, smulși de la altarul unde învață să pășească cu Dumnezeu.

Imperiul roman a căzut. Violența naște violență. Cine scoate sabia, de s
abie va pieri, a spus Hristos. Aceasta a uitat Putin. Aceasta a uitat patriarhul Kiril al Rusiei. Sunt oameni care pleacă capul în față fricii. Dar sunt și oameni care nu acceptă robia ei și luptă. Ucrainenii sunt, pentru mine, o pildă a celor ce nu acceptă jugul fricii, luptând pentru a rămâne liberi. Ce fac ei sau alții cu libertatea, este deja o altă poveste.

Agonia din grădină - de Mihaela Mănescu

Se întunecase zarea. Fiul se ruga cu-amar:

"Tată, dacă-i cu putință, depărtează-acest pahar!"

Ucenicii-n neveghere, ațipind, L-au părăsit

Pe Hristos în agonie, de durere țintuit...

Noaptea se lăsase iute, mai grăbită ca oricând;

În grădină, Domnul Slavei, proșternut, stătea plângând.

Îngerul, trimis din Ceruri ca să-L mângâie pe Fiu,

Suspinând, cuprinse-n brațe Chipul ce-l privea pustiu...

Aripile de lumină le-a ascuns după veșmânt

Ca să nu mai strălucească peste Trupul de pământ...

Și-n tăcerea dureroasă, se-auzea din nou, amar:

"Tată, dacă-i cu putință, depărtează-acest pahar...!"

I Se-amestecau pe Frunte picături de Sânge Sfânt

Cu sudoarea izvorâtă din al chinului cuvânt!

Îngerul, văzând cu groază lupta ce-o ducea în Duh,

S-a înfiorat deodată, ridicându-se-n văzduh...

Ultima Cină - de Mihaela Mănescu

Adie vâtul. Pomii se închină.
Se-aud bătăi de-aripi duhovnicești.
Cu Fața preschimbată în Lumină
Isus își pleacă Ochii Săi Cerești...
E noapte-afară. Masa e întinsă.
E sărbătoare grea pentru evrei...
Se-mparte mielul. Candela-i aprinsă.
E Paște iarăși. Domnul e cu ei.
Dar iată că Învățătorul plânge...
"În noaptea asta un prieten drag
Va vinde Cerul pentru preț de sânge...
Mă va trăda și se va da-n vileag.
Acum, întinde mâna-n blid cu Mine;
Așteaptă plata pentru moartea Mea.
Dar nu va mai privi nici zări senine
Și nici minuni pe calea lui cea rea..."
Deodată, ucenicii se-nfioară:
"O, Doamne, oare nu cumva sunt eu?"
Doar unu-n cercetare nu coboară;
Doar unul vrea arginți pe Dumnezeu...
Adie vântul. Pomii se închină.
E noapte-afară. Iuda a fugit.
Cu Fața preschimbată în Lumină,
Hristos se roagă: "Tată-s pregătit..."

mihaela mănescu

🎙 E Vineri, dar Duminica vine! | cu Nicolae Geantă și Ciprian Luca

În emisiunea dialog - Vocea Creștinilor, invitatul de miercuri seară este pastor Nicolae Geantă. Tema: E Vineri, dar Duminica vine! Te așteptăm alături de noi cu întrebări în partea a doua a emisiunii.

Întrebările exclusiv pentru abonați! https://youtu.be/fafzliYtivM Joi, 21, 2022, 20:00, ora României. #VoceaCreștinilorLIVE #NicolaeGeantă #dialog

De ce nu a răspuns Isus lui Irod? - de Nicolae.Geantă

Pilat, eschivându-se destul de stângaci, dar temându-se că-și pierde scaunul de procurator în urma acuzațiilor aduse de sinedriști, a decis să-L trimită pe Isus la Irod Antipa, tetrarhul Galileei. Scuza era că Isus fiind galilean doar Irod are competență de judecată teritorială. Dar era o minciună împachetată frumos. Minciună născută din frică. În plus Pilat ura de moarte pe Irod.

Irod s-a bucurat că l-a văzut pe Isus. Spera să vadă o minune! Dar Domnul nu i-a rostit niciun cuvânt. Nu i-a răspuns la nicio întrebare. Dumnezeu nu face niciodată spectacole. El rostește doar adevăruri. Iar Irod, vulpea vicleană cum l-a numit cândva Mântuitorul, nu l-a luat în serios. Nici pe El, nici pe Ioan Botezătorul pe care-l decapitase!

De ce nu i-a răspuns Isus lui Irod?

1) Pentru că Irod ucisese pe Ioan Botezătorul, vestitorul venirii Mielului lui Dumnezeu pe pământ! Îl ucisese, regretase dar nu se pocăise!

2) Pentru că într-o zi trimisese un grup de farisei la Isus să-l amenințe că Irod vrea să-l ucidă! De fapt Irod vrea să-l scoată pe Isus din Galileea. Iar Isus, după ce l-a numit vulpe i-a transmis că „scoate demoni azi și mâine, dar a treia zi se va încheia!”

3) Pentru că Irod trăia în desfrâu! Cu Irodiada, soția fratelui său Filip care locuia la Roma! Dumnezeu nu doar că vede păcatele ascunse dar nu se relevă la păcătoși!

4) Pentru că Irod ascultase de multe ori pe Isus predicând. Însă predicile Domnului Irod le considera bune doar pentru alții!

Irod spera ca măcar prin funcția sa de tetrarh să-L determine pe Hristos să-i vorbească. Dar pe Fiul lui Dumnezeu nu-L poți privi de sus. Ci doar în sus. De aceea Hristos a găsit de cuviință să tacă. Irod a trimis înapoi la Pilat pe Isus. Se resemnase. Dar resemnarea nu e decât sinucidere zilnică.

Prin tăcerea lui Isus învățăm că Dumnezeu are ultimul cuvânt. Când El trage linie nu se mai poate scrie nimic! Pentru Irod Antipa se trăsese linie. Dumnezeu n-a mai dorit să-i răspundă! De ce a tăcut Isus în fața lui Irod? Pentru că vrea să ne arate că cea mai mare pedeapsă pentru un om pe pământ este ca Dumnezeu să nu-I mai vorbească! Bine a zis un scriitor: „Nu mă tem de prezența lui Dumnezeu ci de absența Lui?”

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Dar ce să fac cu Isus?

sursa Ben Hur via Agape Wien

Ultimul semn dinaintea Marelui Semn - de Nicolae.Geantă

Era cu o zi înainte de Florii când Hristos a apărut întârziat la mormântul lui Lazăr din Betania. După moartea fratelui lor, Marta și Maria intraseră în depresie. “De ce n-ai fost Doamne aici lângă cel pe care îl iubeai?” (Dacă ar fi venit când ele doreau n-ar mai fi văzut învierea Lui Lazăr! (Dumnezeu are mereu planurile Sale copleșitoare!)

Și Isus? Răspunde cu o întrebare: “Eu sunt învierea și viața! Oricine crede în Mine va trăi chiar dacă ar fi murit! Crezi tu lucrul acesta?” Dacă Hristos poate învia morții în Ziua de Apoi, oare nu-i poate învia oricând? Drept urmare îl înviază pe Lazăr. Direct din mormânt!

“Eu sunt Învierea și Viața” e declarația cea mai cutezătoare făcută de Isus. Însă ea trebuie probată. De aceea Maria și Marta au avut studiu biblic pe pielea lor. Iar învierea lui Lazăr e ultimul semn dinaintea Marelui Semn. A Celui mai Mare Semn. A învierii Domnului! Cel ce S-a înviat pe Sine ne va învia și pe noi!

Declarația lui Hristos ne aduce seninătate în fața morții. Speranța Învierii ține creștinul senin în fața morții. Nu se teme. Dar de ce unii oameni în fata morții sunt chirciți, speriați, îngroziți? Pentru că nu de moarte se tem, ci de judecata care fine după moarte!

Declarația Învierii aduce liniște în mijlocul furtunii! Biserica a înfruntat vicisitudinile vieții cu lacrimi dar zâmbind. Numai cine crede în Înviere poate birui arenele pline de lei, arderile pe rug, ghilotina, crematoriul, prigoana de zi cu zi, viața ostilă, cancerul, dizabilitățile. Învierea aduce cel mai mare curaj! Datorită ei când trecem prin încercări, când credem că ne îngroapă, vedem de fapt ca El ne plantează!

Declarația lui Isus de la mormântul lui Lazăr ne arată compasiunea divină! Isus a plâns. Sunt întrebat ades: “Dar poate Dumnezeu să plângă?” Da, nu îi este rușine! Cel ce a sădit lacrima are lacrimi. Și miliarde de batiste! Dumnezeu nu doar dirijează Creația, nu doar o stăpânește, ci suferă pentru ea! Mai știți pe Cineva in Univers care să aducă atâta mângâiere? Și totuși există vreun Dumnezeu mai îndurerat ca Hristos?

Declarația Învierii e dovada iubirii! Lazăr a înviat pentru că Isus îl iubea! Oamenii sunt iertați pentru că Dumnezeu îi iubește. Dar ca să învieze Isus a trebuit chiar El însuși să treacă prin moarte. Dumnezeu ca să ne răscumpere din păcat a plătit cu ce a avut mai scump. Cu moartea Fiului Său. Învierea Domnului e semnul că Dumnezeu a acceptat jertfa. Ispășirea. Dacă moartea Domnului e semnul pedepsei, Învierea Sa e semnul iubirii! E cel mai mare Semn petrecut vreodată sub soare!

“Eu sunt Învierea și Viața” a spus Isus. Prin urmare, într-o zi, oricine ar fi murit va învia. Dar vă previn: De înviat vor învia toți, dar viață vor avea doar aceia care nu doar au crezut în Înviere, ci au și trăit ca Cel Înviat!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Viena