Prunc în scutece sărace, cu săracii prunci la fel,
L-au găsit pe El păstorii – cei dintâi crezând în El,
Iar când se-nchinau ciobanii, Celui ce venea-ntre plângeri,
Auzeau cum cântă-n slavă glasul miilor de îngeri.
Şi deasupra ieslei sfinte, când a vrut în zări de stea,
Luminoasă călăuză, Magilor o mare stea.
Au pătruns în micul staul, cu smeritul lor alai,
Şi-au îngenunchiat la Domnul, de la Răsărit, trei crai.
Închinatu-s-au cu daruri, aur, smirnă şi tămîie,
Celui ce din cer venise, omenirea să mângâie,
Şi-au purces a da de veste, lumii cei trei magi, pe urmă.
Că născutu-S-a Păstorul, cărui lumea-I va fi turmă.
Dar ei n-au ştiut să spună, că Isus va şti ce-i plânsul,
Că va suferi cum nimeni, n-a mai suferit ca Dânsul,
Că, pentru iubirea-i sfântă, ce din ceruri o aduce,
El va fi vândut de Iuda, şi-apoi răstignit pe cruce!
