Nicolae Geantă la Biserica Izbânda Bucureşti

31 ianuarie 2016

orele 10-12 şi 18-20

Mici lecturi de Gerar

"Creștinismul nu este o religie. Religia are legătură cu faptul că oamenii încearcă să ajungă la Dumnezeu prin fapte bune. Creștinismul are legătură cu faptul că Dumnezeu vine la oameni prin Isus Hristos." (Josh McDowell, "Mai mult decât un tâmplar")

"Poți vorbi despre Dumnezeu și oamenii nu se vor supăra neapărat, dar menționează numele Isus, și ei vor dori să încheie conversația." (Josh McDowell )

"Pretutindeni unde a fost proclamat Isus, vedem vieți schimbându-se pentru totdeauna, națiuni schimbându-se în mai bine, hoți devenind cinstiți, alcoolici renunțând la băutură, oameni plini de ură devenind canale ale iubirii, oameni nedrepți îmbrățișând dreptatea..." (Josh McDowell )

"O, cât de mare este El încât a putut aprinde niște felinare atât de mari pe cer și încă fără scară! Și totuși un copil poate să-I vorbească, iar El îl aude!" (Maria S. Cummins, "Aprinzătorul de felinare") 

"...atunci când aducem biserica jos, la nivelul lumii pentru a câștiga lumea, ne pierdem timpul și îl îndurerăm pe Duhul lui Dumnezeu." (D. L. Moody)

"Prințul întunericului este un gentilom." ( William Shakespeare) 

"În fiecare suflet există o sete după fericire și sens în viață." (Toma d'Aquino

"Necazurile vin pentru a face loc bucuriei"

"Bucuria si Tristețea apar si dispar asemenea fluxulului si refluxului." ("Fiicele Evei", Lynn Austin)

"Râsul e ca soarele de primăvară: alungă iarna de pe chipurile oamenilor." (Maria S. Cummins, "Aprinzătorul de felinare")

"Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!" (Filipeni 4,4)

[despre familia în vremuri de criză]
"Fără căldură sufletească și iubire, un castel nu este decât un mormânt cu multe odăi." ("Cântecul mAcadiei", de Janette Oke & T. Davis Bunn)

 "...parcă suntem niște insule izolate între o veșnică grabă și izvorul vieții." ("Fiicele Evei", Lynn Austin) 

"Aparentele înfrângeri sunt victorii în devenire"!

Sursa: LidiaMaria

Breaking news - de Vladimir Pustan

Istoricul american Charles Beard a rezumat istoria în patru faze:

-          Când zeii vor să distrugă pe cineva, îl îmbată cu puterea

-          Moara lui Dumnezeu macină încet dar mărunt

-          Albina fertilizează floarea ce o pradă

-          Când e suficient de întuneric se zăresc stelele…

Suntem în ultima fază a istoriei… E suficient de întuneric…

Mamele își aruncă pruncii la pubelele de gunoi, dacă se nasc totuși ei devin copiii statului de drept iar mama doar o eprubetă trecătoare, familiile se pot alcătui din doi tați sau două mame, căsătoria e un moft burghez, bătrânii sunt eutanasiați de medici cu ochii pe indicatorii economici ai spitalului.

Marile puteri provoacă războaie din care se nasc refugiați ce trebuie împărțiți frățește la țările ce au PIB-ul pe cap de locuitor cam cât lasă un bogat bacșiș la restaurant.

Biserica ortodoxă greacă a fost îngenuncheata în 5 minute, cu muntele Athos cu tot, cu miile de relicve și icoane pupate și răspupate.

E suficient de întuneric…

Oamenii comunică între ei închiși în casă, sufletele sunt pustii și reci, mințile euforice sub domnia drogurilor, spitalele de nebuni pline, pușcăriile pline, tribunalele pline, azilurile pline, bordelurile pline, stadioanele pline, restaurantele pline, bisericile goale…

E suficient de întuneric…

Dar mai vede cineva stelele?

V l a d i m i r _ P u s t a n

Exersarea, mama perfecțiunii - de Nicolae.Geantă

"La cât sunteți dvs de adaptabil, nu aveți cum să nu vă descurcați", mi-a spus un tânăr care dorea neapărat să îi vizitez biserica. Sunt adaptabil, dar am nevoie de exersare. Cine nu exersează nu doar stagnează, ci coboară! Viața e ca banda de metrou: deși stai pe ea, cobori!

"Cântă-i fratelui Nicu o partitură de Mozart", a spus mămica unei mici pianiste în timp ce îi vizitam la Jucu. Și fetița a început. Dar numai a partitură nu suna! "Începe odată să cânți", i-a poruncit femeia nemulțumită de copilă. "Mami, a zis doamna profesoară să nu începem niciodată până nu ne încălzim 25 de minute degetele!". Exersarea. Mama performanței...

Nimeni nu ajunge șofer fără exersare. Ar muri și el și ceilalți la prima ieșire în stradă. Nimeni nu devine medic fără exersare. Ar ucide pe bandă vieți. Nimeni nu ajungeolimpic fără exersare. Și nici actor fără repetiție. Exersarea îmbunătățește cunoștințele dobândite! 

Dacă vrei să cânți triluri de privighetoare ai nevoie de ore de vocaliză. Dacă vrei să fi în echipa de "leviți" trebuie să repeți bine la instrumente înainte de a intra în sanctuar. Dacă vrei să predici bine, trebuie să te pregătești bine. Rugăciuni, post, studiu, schițe rupte... Cine neglijează exersarea se neglijează pe sine! Arthur Rubinstein a spus o vorbă celebră: „dacă neglijez să exersez o zi, observ eu; două zile, observă prietenii mei; trei zile, observă publicul“. 

Dar fără exersare nu e cunună. David Livingstone a reușit pentru că și-a construit o deviză: „Am hotărât să nu mă opresc niciodată până nu ajung la ţintă şi până nu mi-am atins scopul". 

Exersează! E drept, e greu! Necesită muncă, timp, energie. Dar altfel nu-i cunună! Dacă ești creștin exersează! În Cer nu se ajunge ca-n parlament! Și nici nu se va dormi ca acolo...

Nicolae.Geantă

Aș vrea să fiu un smartphone!

În cadrul unui test şcolar intitulat "Care e cea mai mare dorință a mea", un elev a scris învățătorului său că vrea să devină smartphone!". În prima fază noi am crede că și-a dorit să devină telefon deoarece adolescenții și picii stau tot timpul cu mobilul în mână. Și-n ochi...

Motivul acestui copil însă surprinde toată suflarea adultă: „Dorința mea este să devin un smartphone. Părinții mei își iubesc telefoanele mobile. Le pasă atât de mult încât uneori uită să mă iubească pe mine. Când tata vine obosit de la serviciu are timp pentru a sta pe mobil, dar nu mai are timp și pentru mine. Dacă părinților le sună mobilul, aceștia aud imediat și fug să răspundă. Dacă eu plâng, nu mă aude nimeni. Se joacă tot felul de jocuri pe telefon, dar cu mine nu vor să se joace niciodată".

Despărțirea pruncilor de părinți nu o face numai abandonul, casa de copii, ori Barnevernetul. Nu trebuie să fi neapărat plecat la muncă în străinătate, sau să stai pe șantiere în barăci, în delegații ori în firmă până la miezul nopții, ca să fi departe de cei dragi. Navigând pe facebook sau pe alte rețele sociale ești aproape de cei de departe și departe de cei de aproape!

Orice oră în plus pe smartphone e una în lipsă în familie. Nu știu cât timp alocați telefonului, nici internetului ori televiziunii, dar așa-i că de la un timp încoace acest idol modern crește? 

Azi nu e de mirare că un prunc se dorește smartphone. Și, cred că nici dacă unele soții și-ar dorii să devină "divaizăre"!

Nicolae.Geantă

Evanghelizare la Bărbuleşti

28-30 ianuarie 2015

Nicolae Geantă, Rouă pentru Suflet, Alex Ivan, Călător spre cer, Alin şi Florina Jivan

Aleargă, mai aleargă... - de Traian Dorz

Aleargă, mai aleargă, curând ajungi la Țel

tot cerul te așteaptă biruitor în el.

Aleargă, mai aleargă, nu obosi nicicând

cununa te așteaptă, de-alergi o iei curând.

E uneori grea calea, sunt uneori vrăjmași?

- Credința-nvinge totul, nicicând să nu te lași.

Sunt uneori ispite ce-ndeamnă să te-așezi?

Tu n-asculta, aleargă, și calea să-ți veghezi!

Sunt uneori îndemnuri ce înapoi atrag?

Tu surd fiind la toate, s-alergi spre țelul drag!

Sunt uneori și piedici ce fac să cazi amar?

Tu iarăși te ridică, mai dârz și-aleargă iar!

Curând de-orice primejdii pe veci vei fi scăpat

și de Hristos la capăt vei fi încununat.

Traian Dorz

Nicolae Geantă - Sângele care face diferență

Biserica Sfãnta Treime Beiuș

24 ianuarie 2015

Video by CireșariiTv

Nicolae Geantă - O tură în plus | CireșariiTv

Biserica Sfânta Treime Beiuș

24 ianuarie 2015

Video by CiresariiTv

Întâi să scoateți afară șerpii... - de Nicolae.Geantă

Plin de lamentații și pelticisme, Moise a venit la Iehova cu toiagul în mână. Toiagul lui Moise, scrie Scriptura. Logica retoricii sale era "cum să conduci un popor cu o bâtă de cioban?". Dar logica lui Dumnezeu face din toiege uscate sceptre regale! Însă atenție: bâta devine sceptru numai după ce iese șarpele din ea! Mai mult, odată ieșită reptila, ciomagul devine toiagul lui Dumnezeu!

Nu ne izbutesc uneori lucrările (nici cele mari, nici cele mici), pentru că încă mai lucrăm cu toiege din care n-au ieșit șerpii! Răul. După ce scoatem șerpii din inimă vom fi inundați cu bunătate. Cu Hristos. După ce vom scoate șerpii din bani, vom termina cu zgârcenia. După ce scoatem șerpii din egoism, vom sfârși cu mândria. După ce scoatem șerpii din religie, vom umbla fară ziduri, fără afuriseli, fără disciplinări, fără veste detonatoare!

Care sunt șerpii care ne opresc să devenim conducători puternici? Sfinții lui Dumnezeu. Sarea și lumina Lui...

Condiția numărul unu este să scoatem afară șerpii din lucrurile pe care le facem. Apoi vom vedea toiagul lui Dumnezeu? Cunoașteți o armă mai puternică?

Nicolae.Geantă

La început altarul. Apoi biserica...

Ezra 3:3 "Au așezat din nou altarul pe temeliile lui..."

După ce s-au întors dintr-al doilea exil (din Susa), evrei au zidit din nou altarul. Altarul era legătura cu Dumnezeu. Cir le poruncise să meargă să zidească Templul. Dar nu poți avea biserică înaintea altarului, înaintea comuniunii cu Dumnezeu. Numai românii construiesc biserici fără să aibă relație cu Domnul. Biserica nu mântuiește, ci Isus. Biserica nu sfințește, ci sângele lui Hristos. Biserica nu dă porunci sfinte, ci Scriptura.
Când au zidit altarul, s-a cântat dar s-a și plâns. Bucuria aduce și zâmbet și lacrimi. Durerea aduce numai lacrimi. După ce au dres altarul, evreii au construit Templul. Apoi a venit Ezra să-i învețe Biblia. Degeaba ai biserică dacă nu ai Biblie. Biblie e Cuvântul lui Dumnezeu, tradițiile sunt obiceiurile omului. Prea multe...
După ce au zidit Templul, a venit și Neemia să rezidească Ierusalimul. Zidurile cetății. Pentru că ce folos este să ai biserică dacă cetatea e vraiște. Ce folos are o biserică fărâ impact în comunitate?
Reconstrucția începe cu altarul. Apoi urmează Biserica. Și apoi comunitatea!
Altar + biserică + societate = Dumnezeu fericit!

Nicolae.Geantă

O inimă împărţită e pe jumătate moartă - de Sefora Geantă

Le găsim poveştile pe paginile Sfintei Scripturi, dar sunt tipologii umane întâlnite și în ziua de azi, atât în societate cât și în biserică. Intrăm în contact cu acest gen de persoane în mod frecvent, însă rareori învățăm din greșelile lor. Modul în care s-au comportat Cain, Iona și fratele fiului risipitor este un veritabil exemplu de AȘA NU.

Cain

Cain era invidios pe Abel, că-i ieșeau toate bine. Predica, era lider de tineret, mergea în misiune, cânta în biserică, dădea îndemn la rugăciunea pentru bolnavi, facea școală dumnicală cu copiii și strângea până și colecta. Era multifuncțional. Și mai presus de toate, era plăcut în ochii lui Dumnezeu.

Iar lui… lui nu-i ieșea nimic. Oricât încerca. Așa că sâmburele invidiei a încolțit în mintea lui ideea să-și ucidă fratele. De ce? Pentru că așa sunt oamenii, când nu ajung la nivelul tău, încearcă să te coboare (pe tine) la al lor. Odată ideea gândită, prinse contur (și așa se născu replica din filmele western ”nu e loc pentru amândoi aici!”). Visând să rămână singurul slujitor, deci și cel mai bun, Cain nu mai stătu pe gânduri și își pătă mâinile de sângele fratelui său. Sânge nevinovat, care însă, nu-i pătă și conștiința! Păcat. Rămas de unul singur, nu mai putu îndeplini nici slujba. Căci nu-i loc de lupi în țarcul oilor...

La ce vârstă rezolvăm problemele lumii?

Circulă o zicală printre americani: "rezolvă problemele lumii înainte să împlinești vârsta de douăzeci de ani - încă le mai ști pe toate!". A trebuit să trec vârful spre panta ce coboară a vieții, vorba fratelui Pustan, ca să înțeleg maxima yankeilor. Zilele astea, la cca cinci ani de când a murit tatăl meu, mi-am adus aminte că înainte de 20 de ani, refuzam aproape orice sfat al lui. (Și-al Domnului, evident). Credeam că le știu pe toate, că bătrânul e demodat, depășit... La 30 și ceva de ani când am făcut preinfarct, mi-am dat seama că bătrânul știe ceva. Și eu știam, dar și el știa. (Îmi spusese de sute de ori că mâncând grăsimi ori dulciuri inima mi se "înfășoară în seu"!). Apoi, după ce-am trecut de 45 de ani, mi-am dat seama că eu nu mai știu nimic. Că tata avea dreptate! El știa...

Privesc azi, o mulțime de tineri care cred că știu totul. Care sunt gata să nu m-asculte, să devină rebeli. Risipitori. Vorba lui John Maxewell: "fiecare o își începe viața într-o stare de ignoranță".
Uneori mă tem pentru tineri ăștia. Alteori, ca în seara asta, mă gândesc că "ifosul" le trece odată cu anii. Atunci vor începe chiar să upgradeze imaginea lumii...

La 20 de ani știam tot, la 35 am înțeles că știu doar în parte, azi parcă mai știu nimic!
Da, toți vrem să rezolvăm problemele lumii...

Nicolae.Geantă

Când biserica pierde inițiativa

"Dumnezeu a trezit duhul lui Cir, împăratul perșilor... " (Ezra 1:1)

Dupa o vreme îndelungată de ședere în plușul Susei, evreii nu mai aveau nicio inițiativă să se întoarca acasă. Se reconstruiască Templul, Ierusalimul, Israelul. Pentru ei moțăiala la soba Susei îi îndepărtase de adevarata țintă: altaraul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, într-o zi, Cir, împăratul perșilor (la numai un an de la cucerirea Babilonului) ia inițiativa: "Templul trebuie reconstruit!"
Când biserica pierde inițiativa, Dumnezeu va găsi mijloace, tehnici, măgărițe sau pietre care să vorbească! Lucrarea Sa nu poate rămână în ruine.
Ridică-te. Nu vrei să ai tu inițiativa? Biserica are nevoie de o scânteie. Nu aștepta un Cir. Poți fi tu acela!

Nicolae.Geantă
Luton, England

Să nu ne pierdeți - de Nicolae.Geantă

În anul 1995, la ora de rugăciune de la primăria Washington, dintre vorbitori s-a ridicat Ashey Oubre, o fetiţă de vreo 10 ani. Cu un glas plin de dulceaţă, cum numai un copil poate avea, fetiţa a citit un text adresat celor mari. "Nu ne mai vorbiţi despre dragoste dacă voi n-o trăiţi. Nu ne mai vorbiţi despre iertare, dacă voi nu vă puteţi ierta unul pe altul. Nu ne mai obligaţi să mergem la Biserică dacă voi n-o faceţi. Nu ne mai puneţi să citim Biblia dacă voi n-o deschideţi deloc. Nu ne mai vorbiţi de Dumnezeu, dacă voi vă purtaţi ca şi cum n-ar exista... Voi, oamenii mari ne minţiţi. Ne minţiţi şi nu credeţi!".

Cuvintele copilei sunt chintesența vieții de familie. Faptele noastre fac gură mai mare decât predicile noastre. Nu e suficent să audă teologie despre metanoia, ci s-o vadă în casă. Nu e suficient să vorbim despre dărnicie, ci să vadă deschizându-se fermoarele la buzunare. Nu e suficient să audă despre pace, ci s-o trăiască în familie. Nu e suficient să li se spună de eficiență rugăciunii, ci să o audă. Și să-i vadă efectele...

În familii creștinismul nu trebuie doar vorbit. Ci practicat. Altfel biserica din viitor va fi plină de farisei. Sau de atei. Nu trebuie să determini copiii să devină atei spunându-le că Dumnezeu nu există. Ci și purtându-ne ca și cum El n-ar fi real!

Evreii au plătit scump în pustiu. Strigătele micuților lor erau să intre în Canaan nu să se-ntoarcă în Egipt. Dumnezeu a pedepsit părinții care se ancoraseră de trecut. Meteahna nu a dispărut nici în zilele noastre. Numai că, înecându-ne cu fumul ei, ne putem pierde și noi și pruncii.

Trăiți frumos. Copiii văd. Tot. Sunt cele mai bune scanere. Luați aminte la strigătele copiilor voştrii! Într-o zi, s-ar putea să fie prea târziu...

Otopeni - Londra
15 ian. 2015

Tablele Legii

Exodul 31:18 "Când a isprăvit Domnul de corbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu"

În vremea în care mesopotanienii scriau pe tăblițe de lut iar egiptenii pe fâșii subțiri din piele, Dumnezeu a scris poruncile Legii sfinte pe lespezi de piatră! În comparație cu lutul sau pielea, piatra rămâne veșnică! Aceasta arată că Adevărul lui Dumnezeu rămâne, Legea Sa nu se poate șterge, nu se poate deteriora, nu se uzează!
Bine, bine, ar putea spune cineva, dar cum putem ști că pietrele Legii chiar au fost scrise de Dumnezeu și nu de Moise? Simplu: înainte să scrie Decalogul pe piatră, Dumnezeu a chemat tot poporul la muntele Sinai. Acolo le-a vorbit si ei toți au auzit vocea Sa. De frică l-au implorat să nu le mai vorbescă, să nu moară (Exod 22:18-19). Dumnezeu le-a vorbit înainte să le scrie Legea, ca să arate că Biblia nu este cuvântul lui Moise, al lui Pavel, al unui cult, al unui preot sau vreunui păstor... Este Cuvântul lui Dumnezeu!
Dumnezeu și-a scris Cuvântul pe piatră. Ca să rămână. Însă, ca să trăiască trebuie în inimi!


Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la "Sfânta Treime" Hendon, Londra

15-17 ianuarie 2015

Biserica Sfânta Treime Londra

Hendon School, Golders Rise, NW4 2HP

Botez Noutestamental la Biserica Eben Ezer Boldeşti

duminică 17 ianuarie 2016, ora 10

Biserica de rromi Eben Ezer din Boldeşti 

cu Rouă pentru Suflet şi Viorel Oprişan

Aşteptare - de Zorica Laţcu

Mai vii si astazi? Mila iar Te poarta,

 De sus, spre staulul din Bethleem?

 Din lume n-ai cules destul blestem?

 Iubirea Ta nici astazi nu e moarta?

 Spre duhuri vii, cu ingeri de lumina,

Spre inimi vii cu stralucit alai,

 Si-n iesle nu e nici un fir de pai,

 E numai piatra goala, numai tina.

Sfaturi pentru ce a mai rămas din 2016 – de Vladimir Pustan

Continuați să iubiți. A iubi e renunțarea la propriile drepturi. Oare avem așa ceva?

Continuați să muriți. Zilnic și total. Aceasta înseamnă pocăință.

Continuați să slujiți. Cel mai bun leac împotriva depresiei și sinuciderii.

Continuați să visați. Alb-negru sau color. Cine nu mai visează larg și mult e mort, chiar dacă trăiește.

Continuați să rămâneți în El. Pe vremuri maratonul era cu făclia aprinsă.

Continuați să luptați cu descurajarea. Când te vizitează adu-ți aminte de bunătatea lui Dumnezeu de ieri, realizează prezența Lui astăzi și nu uita promisiunile Lui pentru ziua de mâine.

Continuă să continui…

V l a d i m i r _ P u s t a n

 http://www.ciresarii.ro/index.php/sfaturi-pentru-ce-a-mai-ramas-din-2016-vladimir-pustan/

Evanghelizare la Biserica Eben Ezer Boldeşti

cu Rouă pentru Suflet şi Nicolae Geantă

Ziua când s-a rupt Cerul - de Nicolae.Geantă

Într-una din zile, Isus şi-a agăţat fierăstrăul în cui, şi-a luat haina dintr-o cusătură şi-a ieşit pe uliţa satului. “Nu poţi pleca acum, a fost glasul la unison al familiei, mai avem comenzi neonorate: mese, scaune, sfeşnice…”. “Tâmplari mai găsiţi în Israel, dar Mântuitorul lumii e numai Unul. N-aţi înţeles că pentru asta am venit?”. Nu ştiu de ce, de două mii de ani, nici noi nu înţelegem că Isus Hristos a venit să ne deschidă Cerul. Altfel n-am maI alerga la sfinţi, la moaşte, la metrii de lumânări. N-am mai înroşi telefoanele sunând proorocii, nu ne-am mai scufunda în gheaţa Bobotezei după cruci…

Din Nazaret Domnul Hristos a coborât direct la Iordan. Pentru că dacă vrei să vezi Cerul deschis întâi trebuie să te cobori. Iordanul e râul morţii. Adică acolo ai rupt-o cu trecutul. Şi în trecut este păcatul. În faţă e sfinţenia. Nu se poate deschide Cerul fără ea. Nu la Templu, nu în sinagogi, nu în biserică se deschide obligatoriu Cerul, ci acolo unde ţi-ai îngropat trecutul. Hristos n-a coborât să îşi îngroape trecutul, ci să-l desfiinţeze pe al nost’!

Când a intrat în apa Iordanului, Ioan s-a temut să-L boteze! Dar a strigat din toţi rărunchii: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Ca să vezi Cerul deschis, trebuie să recunoşti Mielul lui Dumnezeu! Atenţie, Isus Hristos nu e doar “amnos” (miel de jertfă), ci şi “arnion” (miel de glorie). Merită să îi aducem închinăciune! S-a jertfit El, să nu mai murim noi!

Tu-ai fi putut s-alegi, Isuse - de Traian Dorz

Tu ai fi putut să alegi, Isuse,
dar n-ai ales - ci ai primit
cu mulţumire şi-ascultare
ce Tatăl Sfânt ţi-a dăruit.

Ajută-mă să pot şi eu
să-I mulţumesc lui Dumnezeu,
în orice loc şi-n orice fel,
de tot ce-mi rânduieşte El.

Tu-ai fi putut s-alegi şi trupul
şi Mama care să le ai,
dar n-ai ales, ci cu iubire,
ce Tatăl Îţi dădea, primeai.

Tu-ai fi putut s-alegi alt leagăn
şi-alt loc pentru venirea Ta,
dar n-ai ales, ci cu răbdare
primeai ce Tatăl Ţi-arăta.

Tu-ai fi putut s-alegi şi fraţii
şi calea de mărturisit,
dar n-ai ales, ci-ai vrut pe-aceia
ce Tatăl Ţi i-a rânduit.

Tu-ai fi putut s-alegi, Isuse,
oricând – şi tot ce-ai fi dorit,
dar n-ai ales, ştiind că Tatăl
alege cel mai potrivit.

Traian Dorz

Să arătați chipul Lui Dumnezeu - de Nicolae.Geantă

Odată, un bătrân se uita într-o fântână. "Ce vezi acolo bunicule?". "Chipul Lui Dumnezeu". Bunicul l-a ridicat pe nepot pe ghizdurile fântânii, dar copilul a rămas surprins. "E doar... chipul meu!". "Înțelegi, Dumnezeu este în... tine!".

Chipul lui Dumnezeu este în dumneata și-n mine. În funcție de noi, oamenii îl văd pe El. Când venim în biserică, noi, întregul, expunem chipul Lui Dumnezeu. În funcție de noi, El e vesel, e trist, e drept, e bogat sau sărac, iartă sau aplică corecții.

Îmi place să spun bisericilor ori elevilor că la Golgota, acum 2000 de ani, Dumnezeu s-a spart în milioane de cioburi și s-a împrăștiat în toată lumea. Azi, eu și dumneata, venim ca niște piese de puzzle și-I întregim chipul. Sau, i-L schimonosim...

Din nefericire, creștinismul unora e ca poleiala de pe mobilă: foaaaaaarteeee subțire!

Nicolae.Geantă

Gânduri între Crăciun și Bobotează (2) - de Nicolae Geantă

 (E greu să taci. Există pericolul să îți auzi gândurile).

Se colindă foarte modest. Mai mult pentru bani. Copiii românilor nu mai știu colinde. Nici părinții, și nici profesorii lor nu pot cânta un colind "da capo a fino". Colinda, spunea Ioan de Kronstad, trebuie să fie un fel de rugăciune! Dacă nu e... manea!

Nici urări frumoase nu se mai fac. În iarna asta a fost prima dată de 80 de ani când în ziua de Anul Nou mama a așteptat copii cu plugusorul și n-au venit decât... un băiat cu sora sa mai mică. Aveau un bici din... lanț! N-a știut nicio urare! 

Două lucruri mi se par fariseisme în ultima zi a anului: să dai SMS-uri unora pe care niciodată în cele 365 de zile nu îi întrebi "de sănătate"; și să stai dela 23,50 până la 0,10 în genunchi, la rugăciune! Mai ales dacă în timpul anului nu prea te-ai omorât cu datul pe la biserică. 

La biserică vin puțini în seara de An Nou. La artificii, la miezul nopții, e puhoi de lume. Știți de ce mă oftic? Că treaba rea se face bine!

De sărbători oamenii se gătesc cochet. "Ce haine frumoase v-ați făcut!" Da, dar sub ele se ascunde păcatul!

Nicolae.Geantă

Cum să ai cărări netede în 2016 (predică de Anul Nou) - Nicolae.Geantă

Text : Iosua 1:1-9 și Proverbe 4:26-27

Inventio
Dumnezeu nu ne-a promis o cale fără spini, nici fără urcușuri. Dar a promis o cale netedă!
De ce, deși spunem că suntem cu Hristos, uneori calea e accidentată, cu asperități, plină de găuri ca asfaltul din Bihor sau Qandahar?

1) nu ne mai încredem în promisiunile lui Dumnezeu - Iosua 1:2
- atunci rezolvăm noi problemele. Gresind.

2) ne abatem de la calea Domnului - Iosua 1:7b
- calea Domnului nu are virare nici la dreapta, nici la stânga. Și nici atât înapoi!

3) nu ne fructificăm oportunitățile - Iosua 1:4-5
- ne mulțumim cu putin când de fapt El ne-a oferit totul

4) uităm că nu suntem singuri pe drum - Iosua 1:9b
- oricât de grea ar fi calea ochiul lui Dumnezeu veghează asupra noastră

Concluzio
Dumnezeu ce promite face! Nu diminuează, nu caută scuze, nu uită! Noi?

Pentru prieteni. Și nu numai - de Vladimir Pustan

Doi soldați în tranșee. ”De ce se bat oamenii în război?” ”Pentru că se supără două țări.” ”Adică, două bucăți de pământ?” ”Nu, oamenii din ele.” Cel de-al doilea soldat, lăsă pușca jos și sări afară. ”Atunci eu plec, că nu-s supărat pe nimeni.” Asta, recitându-l pe Remarque…

Să nu fiți supărați pe nimeni anul care vine. Să iertați azi ce aveți de iertat…
Când cineva vă îngroapă în pământ vă face un bine. Sămânța nu germinează afară. În multe sate din Bihor, morții se îngroapă în grădina casei. Aștept să înflorească tata…
Îmi amintesc de el, că într-o vară, când o furtună ne-a rupt cireșul, mânca plângând cireșele din crengile rupte. Apoi crengile le-a băgat pe foc.

Păstrați numai ce-a fost bun din 2015 și restul puteți să ardeți. Cenușa memoriei e bună să stingă deochiul pesimistului.
Nu există victorii la preț de chilipir, cum nu există somn bun fără stilnoxul credinței.
Viața e frumoasă când recunoști că lacrima e antecamera viselor împlinite. O să aveți necazuri în 2016 pentru că ele sunt sigure ca și impozitele. Dar veți primi putere să le biruiți.

Va fi și pâine și apă iar îngerii vor ventila cu aripi de fum, singurătatea. Când vă vor părea prea greu de urcat munții, încercați să zburați peste ei…
La mulți ani, prieteni! Câți vor mai fi, pentru că important nu e să trăiești mult, ci frumos…


V l a d i m i r _ P u s t a n, fundația Cireșarii
31 dec. 2015