ProSefora

youtube

joi, 16 octombrie 2025

Lectie fără niciun cuvânt – de Nicolae Geantă

 

Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă!” (Proverbele 12:10)

 Supărat de mica pagubă produsă, am luat un bici și am plesnit o vițelușă. Ea s-a retras într-un colt de unde nu mai avea cum să fugă. Și nici atât cum să se apere! A lăsat capul în pământ, apoi și-a pregătit spinarea să încaseze lovituri. Fără să scoată un scrâșnet. (Când nu te poți apăra trebuie să te pregătești să înduri răul până trece!) După a treia lovitură m-a dezarmat! M-au podidit lacrimile! (Când realizează că fac rău păcătoșii se căiesc și plâng). Imediat mi-a trecut pe scrolul conștiinței un verset din Scripturi: „Cel neprihănit se îndură de vite!” Iar cugetul mă condamna: „De ce ești încă rău?”

M-am oprit și m-am gândit de ce mai sunt rău? De ce uneori sunt cel ce nu vreau să fiu? De ce neprihăniții uneori nu au milă? Îndurare. Traducerea Fidela spune că „îndurările blânde ale celor stricați sunt crude!” Cum adică să fii blând dar crud? Bun dar toxic… Stricat.

Am răscolit prin inimă și am găsit molii de răutate! Apoi am strigat ca PavelCine mă va scăpa de acest trup de moarte?” „De ce, după ce mă port de 99 ori cu blândețe, a o suta oară „măruntaile sunt crude?”, ca să citez Biblia catolică?

„Răutatea începe acolo unde sfârșește omenia”, scria Victor Hugo. Și când se sfârșește omenia ce devenim? Nu cumva demoni? Când practicăm răul facem slujba vrăjmașului!

Privirea aceea blândă, tăcerea și spinarea arcuită ce se pregătea pentru pedepsă m-a trezit ca după un duș foarte rece. Și-am constatat ceva: inima mea nu era totuși fără milă! Pulsa sânge, dar și lacrimi. Lacrimile m-au ajutat să cuget. Cogito, ergo sum! Cine cugetă înseamnă că trăiește. Conștiința în el nu a murit. Conștiința e jandarmul lui Dumnezeu în oameni. Mulțumim Doamne că ai lăsat-o inclusiv în păcătoși! Altfel n-ar putea deveni niciodată neprihăniți!

Străduiți-vă să nu faceți răul! Dar dacă l-ați făcut (accidental ori voit) nu rămâneți îmbrăcați cu zdrențele sale! Răutatea omului e ca un laț ce se strange în jurul gâtului. Sugrumă…

Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu