Claudiu Moisa la BP Emanuel Cîmpina

 31 ianuarie 2021, ora 18

strada 24 ianuarie, nr. 2

cartier Turnătorie

Eficientizarea prin Reformare | Fr. Nicu Geantă & Tinerii El-Bethel Amst...

sursa: Betel Amstetten, Austria

Fericire versus bucurie - de Nicolae.Geantă

Zilele trecute îmi spunea Vlad Schlezak că e preocupat de niște sinteze prin care să descrie diferența dintre fericire și bucurie. Conform medicului din Londra fericirea poate veni și din lucruri păcătoase. Bucuria nu. Ea vine numai când ești ancorat în Hristos.

Vlad are dreptate. Și hoții când fură sunt fericiți. Și bețivii, și indivizii care violează. Samson a fost fericit cu o Dalilă ce nu corespundea standardelor moralei poporului lui. Ceaușescu & Comunismul au fost fericiți călcându-ne în picioare. Iar Menghele a fost fericit sfârtecând pe alții. Da, fericirea e o plăcere carnală. Dar, când dă cu nasul de greutăți suferă. Se disipează. Dispare instantaneu. Bucuria în schimb trece peste orice inconvenient. Rămâne.

Modul în care un bărbat traduce iubirea pentru o femeie - de Nicolae Geantă

Soțiile au nevoie de protecția soților lor. Ele de aceea s-au căsătorit: să se simtă în siguranță. Apărate. Ca într-o cetate sigură pe zidurile ei solide.

Protejați-vă soțiile! În primul rând de săgețile diavolului! Dacă o săgeată o rănește pe ea, te va răni și pe tine!

Protejați-le când au avut un eșec, o cădere, o nereușită. Întindeți-le mâna. Ridicați-le. Iar dacă nu puteți așezați-vă lângă ele! Empatizați!

Protejați-le de agresori. Coborâți primul dintr-o mașină, autobuz, intrați primul într-un restaurant, într-un loc primejdios. Nu le lăsați să vedeți dacă se descurcă atunci când pe stradă e gheață!

Sprijiniți-le când se simt sunt slabe, gata să dea înapoi!

Protejați-le când sunt triste! Fericirea voastră este trebuie să fie permanent bucuria lor!

Mă rog ca toți să fie una... - de Vladimir Pustan

În anul 1900 erau 1600 de diviziuni și culte creștine. Acum suntem aproape 40.000. Sau mai clar, 37 milioane de biserici creștine de toate nuanțele, culorile, apucăturile.

Și numai una nu suntem… Singura rugăciune pe care Tatăl nu i-a ascultat-o Fiului.

Pe aceeași stradă, două biserici din același cult… În același imobil. Una la parter, cealaltă la etaj.

Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă s-au anatemizat reciproc în 1054. Aproape 1000 de ani de afurisenii. Nici astăzi nu ne putem împărtăși din același potir.

Și în tot acest timp, statul islamic omoară creștini fără să se frământe din ce cult fac parte…

Pentru că numai în fața lui Hristos suntem egali.

Și în fața morții…

Vladimir_Pustan
Fundația Cireșarii

Are nevoie Câmpina de un Centru Cultural? - de Nicolae.Geantă

Conform unui interviu realizat de ziarului săptămânal „Oglinda de azi” în vederea înființării unui Centru Cultural în municipiul Câmpina (vezi AICI), am răspuns următoarele:

1. Din capul locului spun că ar fi benefic. În primul rând pentru că un Centru Cultural este unul interdisciplinar. Este destinat lecturii, artei plastice, teatrului, cinematografiei și de ce nu publicisticii, sau poate (pe viitor) vlogăritului. Cu spații largi, cu posibilități de organizare a unor expoziții, concursuri, cursuri, specializări etc, capitol la care Municipiul Câmpina este deficitar. Ori poate dezinteresat. (Trebuie să recunoaștem, urbea dintre Prahova și Doftana nu mai reprezintă cultural potențialul de altădată, dar focul încă mocnește. Deci nu trebuie lăsat să se stingă).

În al doilea rând, cred că este nevoie de un astfel de Centru în orașul nostru mai ales în contextul social contemporan unde non-valorile au devenit norme culturale, fake-urile predomină calitatea, societatea coboară zilnic spre niciunde... Trăim un marasm spiritual, unde obscenul, trivialul, macabrul este promovat pe bandă largă. Trăim vremuri de restriște. Însă în vremuri de restriște Cultura nu are voie să tacă. Trebuie să fie ca un străjer ce păzește sus pe ziduri.

Nicolae Geantă - Live pe zoom cu Biserica Betel Amsteeten, Austria

30 ianuarie 2021, ora 20,00 ora României

PENTRU A PUTEA VIZIONA LIVE CONFERINTA ACCESATI:

ZOOM Meeting: Meeting ID: 854 8362 3442 - Passcode: 232323

Link: https://us02web.zoom.us/j/85483623442?pwd=MG5mMklXU05HdkF0dkZxSDBrbkJqZz09

LIVESTREAM
YouTube:  https://youtu.be/FS0mn6EmHC0
Facebook: https://fb.me/e/1ihm4eiP4

Prin accesarea Linkului de mai jos, la timpul părtășiei, puteți adresa întrebări despre Tema din seara acesta: https://app.sli.do/event/h6ztdsna

Evanghelia Vagabonzilor – de Nicolae.Geantă

În timpul lockdown-ului (10 ani) și pribegiei regelui David prin peștera Adulam (ce copie, exact ca a Domnului Hristos: să ajungi să locuiești din palat în peșteră!), i s-au alăturat aproape 400 de oameni. Scriptura ne spune că aceștia erau „toți ceice se aflau în nevoie, care avea datorii, care erau nemulțumiți” (1 Samuel 22:2), care „nu se acomodau cu sistemul” lui Saul, care se izolaseră de societate. Adică ratații. Respinșii. Retrașii. Și culmea, David a ajuns căpetenia lor! Căpetenia vagabonzilor!

Cum adică să fie rege, să fii uns de Dumnezeu și tu să te asociezi cu inadaptații? Cu drojdia societății? Cu interlopii? Și să mai pretinzi că ești folosit de Tatăl nostru... Ei bine, ce n-au înțeles mulți pastori, mulți preoți și chiar biserici întregi este că Biserica este a unora ca ei. Brennan Mannding chiar a scris o carte „Evanghelia vagabonzilor”, și eu cred că nu a greșit cu nimic. Priviți printre noi: Biserica e plină de oameni care au avut rateuri, care au căzut în patimi, care au umblat cu aureole răsturnate. De bărbați și femei ce au fost declarați irecuperabili de către societate. Ce echipă! Dar paradoxal echipa looser-ilor este condusă însuși de Hristos! Spre o... nuntă!

Evanghelia ne scrie că exact la Golgota, un vagabond a strigat către Hristos: „Doamne, adu-ți aminte când vei ajunge în Împărăția Ta!”. Și urechile lui a auzit incredibilul: „Chiar azi ușile ei îți sunt deschise!”

„Biserica nu este un muzeu pentru sfinți, ci un spital pentru păcătoși”, spun pastorii și preoții. Da, dar și o școală pentru vagabonzi, adaug eu.

Asemeni tâlharului, asemeni cetei lui David, am fost și eu. Dar azi sunt încântat până la Cer că Dumnezeu a îngăduit printre noi „Evanghelia Vagabonzilor!” Într-o zi voi fi la Marea Nuntă!

Nicolae.Geantă
Fundația Cireșarii

Uită Dumnezeu păcatele? - de Nicolae.Geantă

Printre evanghelici se vehiculează destul de des că Dumnezeu aruncă „păcatele în marea uitării”. Dar dacă ne uităm atent în Scripturi nu scrie nicăieri acest verset. Cum nu scrie nici faptul că fumul jertfei lui Abel urcă spre cer, iar cel al jertfei lui Cain se întinde pe-orizontală. (Sau alte chestiuni de folclor..) 

Mai mult ca sigur prin sintagma „păcatele aruncate în marea uitării” predicatorii se referă la versetul din Mica 7:19 „El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi va arunca în fundul mării toate păcatele lor” (conform traducerii Cornilescu. Noua Traducere Liberă Română, Biblia Ortodoxă sau chiar New King James menționează „adâncul mării”). Dar despre uitare, marea uitării nici vorbă. 

Chiar așa, Dumnezeu care este Atotștiutor, care nu permite să cadă „niciun fir de păr de pe capul cuiva” fără știrea Sa, care „ține Universul fără margini în degetul Său cel mic” - cum ar declara Eminescu, care controlează matematic mersul stelelor și alte un miliard de lucruri deodată, ar putea să uite greșelile cuiva? Prietenul meu, pastorul londonez Florin Antonie, spune că sintagma nu înseamnă uitare ci faptul că „Dumnezeu nu se mai întoarce acolo unde a iertat”. Și are (mare) dreptate...

Dar totuși, sunt sau nu uitate? Eu cred că nu... Însă așa cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Coloseni (2:14) la Golgota Hristos „a șters zapisul cu poruncile lui care stătea împotriva noastră..., și l-a nimicit pironindu-l pe Cruce!” Tradus ar însemna că la Cruce, Hristos a ținut în mână lista de păcate care a fost acoperită cu sânge divin! Acoperită cum acoperă zăpada când cade peste toate gunoaiele lumii!

Tot Pavel spune că „dragostea acoperă totul”. Crucea înseamnă dragoste. Crucea înseamnă acoperire de păcate. De aceea eu cred că prorocul Mica a menționat că păcatele sunt aruncate pe fundul mării. Acest adânc este totdeauna acoperit de multă apă!

Da, eu/dumneata, am/avem păcate. Dar peste ele este așternut sângele Domnului Hristos Isus! El nu e ca zăpada care se poate topi într-o zi lăsând gunoaiele ascunse cândva din nou la vedere. Sângele curs la Calvar nu se topește. Nici nu se șterge. El este un acoperământ veșnic!

Nicolae.Geantă,
25 ianuarie 2020

Nicolae Geantă - Tristețea Domnului la Cina cea de taină (audio)

sursa: Ben Hur

Nicolae Geantă - Nu îmi dai mie punga cu resturi?

video by Be Hur

Datornicii - de Vladimir Pustan

Oamenilor trebuie să le dăm respectul. Pentru slujba ce-o fac, pentru perii albi, pentru că ne-au născut cu cezariană. Fără respect suntem o lume de brute. Lipsa valorilor ne duce în comuna primitivă și vom sfârși urcați în copaci. ”Să respecți ce poate face altul și nu poți face tu”, zicea Petre Țuțea înainte de a muri.

Să le dați vulnerabilitățile voastre. Nu sunteți supraoameni . Pavel avea nevoie de Timotei în temniță. Avea nevoie de-o manta.

Să le dați ajutorul. Tot ce aveți, când e nevoie, fără gândul reciprocității. E mai ferice să dai.

Să le dați experiența voastră. Pot face economie de drumuri închise, lacrimi și singurătate.

 cititi întreg articloul pe pagina de FB a Fundației Cireșarii

Nicolae Geantă - Fii o fecioară înțeleaptă

video by Ben Hur

via Misiunea Renovatio

Când moralitatea devine ghiveci – de Nicolae.Geantă

Nici nu se uscase cerneala pe jurământul depus de domnul Biden, că noul președinte al USA, la prima așezare pe scaunul force-one

sursa foto: Profimedia

din Biroul Oval, a pus mâna pe stilou și a semnat niște „decrete” pentru drepturile minorităților homosexuale! Asta în contextul în care cu câteva minute mai înainte domnul Joe stătuse cu ochii închiși la rugăciunea părintelui Leo, lăcrimase în timp ce toți invitații cântau „Amazing Grace/Mărețul Har”, și chiar el însuși rostise Numele lui Dumnezeu și ceruse binecuvântarea Americii! Un fel de ghiveci moral, în care după ce te închini și ceri călăuzirea lui Dumnezeu alergi fuguța la vrăjitoare...

După acest eveniment fostul președinte HBO, Michael Lombardo, (un homosexual care împreună „cu soțul său și cei doi copii ai lor” l-au determinat pe domnul Biden să devină activist al căsătoriilor gay în 2012, după ce vicepreședintele de atunci i-a vizitat la ei acasă) a declarat entuziasmat: „Cred că moralitatea, umanitatea și autenticitatea lui Biden sunt rare... După patru ani de la ceea ce am văzut la Washington, toate aceste calități sunt ceea ce avem nevoie disperată acum”. Chiar așa, ce este moralitatea d-le Lombardo?

Când l-am văzut pe domnul Biden cu stiloul de semnat „decrete” în mână mi-am adus aminte că la Revoluția din 1989 - imediat după ce au fost executații soții Ceuașescu – primul decret semnat de domnul Iliescu a fost... „liberalizarea avortului!” Asta era musai necesar României îngenucheate. Urmarea? Peste 12 milioane de avorturi postdecembriste (mai bine de o jumătate de Românie!), îmbătrânirea populației, sate părăsite, școli închise, grădinițe reduse, lipsa forței de muncă, a vitalității nației, regres demografic dramatic, imposibilitatea colectării fondurilor pentru pensii, lipsă de performanțe sportive și școlare, uciderea unor posibili noi Eminescu, Iorga, Hagi, Nadia, Halep, Dorz... Sinuciderea României.

Ce urmări vor avea „decretele” semnate miercuri prematur de domnul Biden? Vom vedea. În niciun caz o Americă mai morală, o lume mai sfântă, o binecuvântare cristică, o luminare în întuneric. Dar un pas uriaș pentru adoptarea legislaţiei „Equality Act”, un „decret” care care va incrimina discriminarea persoanelor LGBT+ , legislație ce se vrea adoptată în primele 100 de zile de mandat. Adică un pumn în gură Bisericii! Obligativitatea la tăcere...

Moralitatea nu este să faci pe placul societății. Ci să faci binele cerut de Dumnezeu. Asta pentru cine are urechi de auzit să audă. Numai că mulți nu vor să audă decât ce vor!

PS: Între timp Christian Organization a cerut retragerea pastorului Franklin Graham de la „Samaritean Purse”! Motivul? L-a susținut pe Donald Trump.

Nicolae.Geantă

Tăcerea ca odihnă – de Nicolae.Geantă

În lumea trăncănelii, a spuselor cu sau fără rost, tăcerea nu mai este o virtute. În zilele noastre cine tace e considerat laș, slab, fricos. Ineficient. Proverbul arab: „cuvântul e de argint, tăcerea e de aur” nu mai atrage. Limba trebuie neapărat să aprindă văpăi costisitoare.

Zilele trecute am învățat o lecție superbă de la câinele meu. În timp ce mergeam cu el pe stradă, o liotă canină, care nu-i ajungea nici până la gâtul lui Hunter, se agita zgomotoasă din curți la el. Câinele meu, fără să-i pese, mergea liniștit înainte. Era liber. Tăcerea te face liber!

În ringul de box câștigă cine rămâne până la final! În disputele verbale învinge cine pleacă primul!

Albert Camus zicea că „un om este mai mult om prin lucrurile pe care le tace decât prin lucrurile pe care le zice”. Înțelegeți acum de ce Hristos Isus a tăcut înaintea celor ce-l învinuiau cu mânie proletară?

Tăcerea e ascetică. Ascetismul este curaj. Sfințire. Odihnă. Da, tăcerea e odihnă. Certurile în schimb sunt chin. Mai mult în zgomot Dumnezeu nu se mai aude!

Încercați să stați departe de certuri. De discuții. Evitați-le! Nu vă chinuiți suletul. Un om înțelept nu stă să se certe ori să se răzbune. Înțeleptul alege să se retragă. Fiți înțelepți. Certurile nu vin din înțelepciune. Ci dimpotrivă…

Nu te certa frate! Nu de teamă, nu de rușine. Dar cine intră în lupta vorbelor va pierde nu doar liniștea, nu doar tăcerea de aur, nu doar cugetul curat. Ci și medalia dela Hristos!

Apropos, știați că greșelile mari se iartă cu puține vorbe?

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă și Daniel Grigoriciuc - Cum a trecut Biserica prin pandemie (interviu audio)

sursa: Ben Hur

via RVE Suceava

Tu, vrei să renunți? - de Nicolae Geantă

În ultima perioadă de slujire am întâlnit un pluton de pastori dar și un batalion de părinți sau tineri care îmi spun că mulți creștini se află în punctul de rupere! De rupere de biserică. , de Dumnezeu zic. Nu știu dacă motivul tuturor este o "mlaștină a deznădejdii", vorba lui John Bunyan, sau plăcerea pentru lume - toboganul pe care a alunecat Dima. Dar dorința lor de renunțare e mai mare decât cea de continuare...

E drept, nu toți creștinii au parte de miracole, nu tot drumul e presărat cu trandafiri de Saron. Nici măcar bulgărești. Ce să spui unei soții trădate? Unui bărbat abandonat de nevastă? Care se târăște pe genunchi pentru familia sa. Degeaba. Dar tinerilor cu inimi frânte, cu grozăvii în familie, cu colegi care-i ispitesc? Unui băiat atras de Marlboro, altuia de masturbare, unei fete dependentă de pornografie? Stigmatizaților? Dar unora bântuiți de depresii, de teamă, de singurătate? 

Simțim uneori să renunțăm. Alteori simțim că Dumnezeu ne-a părăsit planeta, vorba lui David Wilkerson. Continuăm să n zbatem, să postim, să ne rugăm. Continuăm greșeală după greșeală... Apoi expertul în plantat îndoiala, Satana ne șoptește: nimic nu funcționează! Strigăm ca David: "Pentru ce dormi Doamne? Trezește-te..." (Psalm 44:23)

În vremea goanei după aur, în Africa de Sud a sosit un explorator. A cumpărat un teren uriaș. A deschis mine. A angajat muncitori. A săpat. A săpat mai adânc. Și nimic. Luni de zile de trudă. Doar transpirație și gust amar. Apoi și-a vândut afacerea. Unui tânăr entuziast. Acesta a continuat săpăturile. Două zile decât. Și a descoperit... Witwatersand. Cel mai mare zăcământ de diamante din lume! Asta pentru că a continuat acolo unde alții au renunțat!
Ești gata să renunți? Ai aripile prăfuite? Ai căzut? O cădere nu e niciodată fatală celui ce nu vrea să renunțe. Dar primul lucru este să se ridice de jos! Winston Churchill spunea că succesul este abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără să îți pierzi entuziasmul. 

Și Petru și Iuda au căzut. Dar numai Petru a mers înainte. Tu, vrei să renunți? 

Nicolae.Geantă

vezi si varianta în limba engleză - https://www.romania.ai/do-you-want-to-quit/

Nicolae Geantă - Când Dumnezeu și-a dat test de loialitate (ispitirea Do...

video by Ben Hur

Nicolae Geantă și Rovana Brânzan - Este New Age o religie? (interviu)

video by Ben Hur

Nicolae Geantă & Rovena Brânzan - Când și cum se oficiază Botezul - (int...

video by Ben Hur

18 ianuarie 2021

Numele pe care nu-l mai poartă nimeni - de Nicolae

 Vladimir Pustan zicea că nimeni nu mai pune numele copiilor Iuda. Din cauza unui iscariotean trădător.

Daniel Brânzai scria că numai catolicii mai au în zilele noastre spitale cu nume de St. Jude. Sfântul Iuda. Celorlalți ni se zbârlește părul pe mâini când auzim acest nume. Și totuși Iuda înseamnă „Lăudat să fie Domnul!”

Mâ gândeam zilele acestea că Dumnezeu a promis în Scripturi că „toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda..., până va veni Șilo! (Mesia) Și s-a ținut de cuvânt. David a fost din Iuda. Solomon a fost din Iuda. Isus a fost din Iuda. Iar dacă noi Biserica ne tragem din Hristos (fiindcă „El ne-a născut”) atunci ne tragem din Iuda.

Stai așa, dar n-o iei pe arătură. Cum să fie Biserica din Iuda? Simplu. Iuda, evreiește „Lăudat să fie Domnul” nu este un nume. Este o stare! O stare spirituală înaltă! O stare de sfințenie! O stare de Cer pe pământ!

După ce-a venit Șilo până astăzi, numele acesta frumos de Iuda nu mai e purtat de nimeni. Este decât trăit!

Nicolae.Geantă

Când erai mic în ochii tăi... - de Nicolae.Geantă

Dacă trăia în zilele noastre Saul ar fi fost patron de camioane. (Ori minim truck-ist). Căci, în timp ce-l căuta prorocul Samuel să-l ungă împărat, el alerga după măgărițele pierdute. Nici măcar după cai. Dumnezeu îl vrea rege și Saul se ocupa de transporturi. Dumnezeu îl dorea important și el se ocupa cu mărunțișuri. În ciuda faptului că era cu un cap mai înalt decât cei din vremea sa. Dar capul mai sus nu înseamnă și minte mai multă. Știți proverbul acela „unde nu-i cap e vai de picioare?” Dar unde e cap și nu e minte...

Saul era smerit când umbla cu măgărițele pe câmp. Dar când a umblat cu toga regală de porfiră a început să facă măgării. A vrut să aducă jertfe. Să fie popă fără să fie chemat. Apoi a vrut să-l ucidă pe David (de 6 ori). Pe viitorul rege. Epurare politică. (Sigur dorea să-și instaleze pruncii pe tron). Apoi a devenit neascultător. Și în final a ajuns la vrăjitoare. Fiindcă Dumnezeu nu îi mai vorbea. Nu a înțeles de ce-l înfruntase Samuel care i-a strigat când începuse să derapeze: „Când erai mic în ochii tăi...”

Când ești mic în ochii tăi ești smerit. Fără aroganțe.
Când ești mic în ochii tăi iubești semenii. Apreciezi pe cei care te înconjoară.
Când ești mic în ochii tăi nu ești crud. Ci blând. Empatic. 

Când ești mic în ochii tăi ești loial. Plin de cinste.

Când ești mic în ochii tăi ceilalți sunt mari.

Dar când te vezi mare are?

Saul când s-a văzut mare s-a crezut nu doar Rege. Nu doar trecător. Ci dictator. Etern. Stăpân peste ceilalți. Un fel de dumnezeu. Când s-a văzut mare s-a smintit de cap. Da, puterea smintește! Și banii la fel.

Dacă e 15 ianuarie, e Mihai Eminescu...

„Câți oameni sunt într-un singur om? Tot atâția câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul limpede al nopții. Și dacă ai mări acea picătură, să te poți uita în adâncul ei, ai vedea toate miile de stele ale cerului, fiecare o lume, fiecare cu țări și popoare, fiecare cu istoria eroilor ei scrisă pe ea - un univers într-o picătură trecătoare”

Mihai Eminescu

„Urzirea unui suflet este trupul. Datoria lui e de-al conduce pe acesta în virtute. 
Sufletele sunt ființe de îngeri înarmorate în corpuri de oameni, cu cât mai mult îl iubește sufletul pe trupul său cu atât omul e mai virtuos.
Sufletu-i înger.
Trupu-i om.”

Mihai Eminescu

Cu crucea în spate - de Vladimir Pustan

Tot mai puțini… Crucea e grea, drumul lung și mereu cu vântul în față. Apoi, mereu în urcare. A urca înseamnă să te jertfești, orice pisc e sever. Camus avea dreptate: ”A te sacrifica pentru ceva despre care nu știi, dar care să existe, mai întâi trebuie să mori tu”. Dar cine vrea să moară? Într-o lume în care suntem învățați zilnic să trăim. Și încă bine. Lepădarea de sine nu-i la modă, pentru că nimeni nu vrea să se despartă de nimic din ceea ce-i aparține. Nici măcar de firea pământească.

Oboseala e tot mai accentuată… Trebuie să porți singur crucea ta și nicio șansă să apară de undeva Simon din Cirene să te ajute. Trebuie să-și poarte și el crucea lui. Fiecare cu crucea lui.

Nimeni nu va fi în cer purtător de coroană dacă n-a fost pe pământ purtător de cruce.

Vladimir_Pustan

Revista GENESIS, Chicago, nr. 47

acesați linkul de mai jos pentru a citi revista

 https://www.misiuneagenesis.org/2021/01/revista-genesis-47-ianuarie-2021/

Nicolae Geantă la Biserica Baptistă Betel Moreni

 

Nicolae Geantă & Ioan Ciobotă - Virusul ne-a unit, vaccinul ne desparte....

video bey Ben Hur

via RVE Timisoara

14 ianuarie 2019

Noi ne vom lărgi hotarele! – de Nicolae.Geantă

 „Lărgește locul cortului tău și întinde învelitoarele locuinței tale: nu te opri! Lungește-ți funiile și întărește-ți țărușii!” (Isaia 54:2) 

Mai mult ca niciodată în istorie societatea umană trăiește vremuri de incertitudini. De debusolare. Viața individului a devenit fără planificări, fără proiecte de durată. Odată cu pandemia Covidului frica s-a instalat în oasele omenirii ca o victorie tăcută a condiționărilor noastre. Ca un putregai, aș putea zice fără să dau greș. Se vorbește tot mai des pe la colțuri despre lockdown, distanțare socială, #stați acasă, interdicții de deplasare, limitare de participare la întâlniri... Ba chiar în familie! Vremuri de restriște. Iureșul a cuprins evident și Biserica. Sau mai bine spus a surprins-o. A prins-o pe picior greșit, nepregătită în fața unor libertăți gravitaționale. Căzătoare. Da, Biserica a ajuns să fie încadrată de limite. „Pe aici nu se trece”, sună glasul corifeilor declanșatori de disperare. A celor ce provoacă maladii de destin. Căci, odată declanșată, maladia de destin devine o trăire anticipață a morții în viață (tăcere, eșec, ratare de obiective, lene, refuzul de-a activa în direcția creării unor destine, ori neputința de a le obține etc). Iar Biserica NU pentru asta a fost născută, chemată, ursită. La o viață încorsetată, între ziduri înguste. Ci la expansiune. La lărgirea frontierelor Împărăției. La orizonturi deschise. Cum ar putea totuși să răzbească? Să biruie. Să stea sus. Căci azi parcă toate-i sunt împotrivă!

Scriptura ne vorbește despre vremuri asemănătoare cu cele de azi. Da, nimic nu e nou sub soare. În toată istoria lumii, fie că e vorba de un popor întreg (vezi Isaia 54), fie că e vorba de un individ (vezi 1 Cronici 4:9-11), Dumnezeu are un singur laitmotiv: „lărgește-ți hotarele!” Nu doar pentru faptul că Domnul nu are hotare (Augustin spune despre El că „e un cerc fără margini cu centrul peste tot”), ci pentru că lărgindu-ne frontierele noi realizăm cât de mare este puterea ce ne-a oferit-o!

Doar pentru tine

Ploaie de lacrimi am văzut
picurând
din cerul ochilor tăi...
şi m-am gândit
la furtuna din suflet.
Gândul că-ţi sunt tunet
şi fulger
mă întristează.
Vreau să-ţi fiu doar curcubeu
de speranţă,
dragoste
şi mult dor.
Să-ţi fiu răsărit în fiecare dimineaţă
când mă priveşti
şi potecă spre bucurie.
Seara să fiu apusul supărărilor de peste zi
iar noaptea înger păzitor peste
visele tale...        

(Angelina Nădejde)

Rişti?

Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi.
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,

Rişti sa mori.

Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş.
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic.

(Rudyard Kipling)

Mi-ar place

mi-ar place să mă fac

păstor de fulgi

să am în grijă turme mari

de-omăt

pe care să le port prin 

ceruri lungi

și să le-aduc mai albe

îndărăt.

(Ana Blandiana)

Nicolae Geantă - Cea mai mare tragedie din lume (audio)

sursa: Ben Hur

Îngrijorarea – de Nicolae.Geantă

Trăim o vreme asaltată de îngrijorări. Îngrijorările produc mari temeri. Mari frici. Adrenalină declanșată. Neliniște. Neîncredere. Neîncredere în orice: în oameni, în lucruri, în viitor, în Dumnezeu...

Îngrijorarea alungă zâmbetele. Disipează bucuria. Produce riduri. Și la ochi, și pe inimă.

Îngrijorarea te face să gândești la furtună în zi cu soare, zicea Florin Ianovici. Da da, ea te ține toată ziua cu alarma de panică pornită! Toată ziua în suspans. Dar și noaptea cearșafurile se fac sul în jurul tău.

Îngrijorarea e șoarecele ce ți-ar putea mânca brânza mâine, vorba lui Larry Einserberg. este drob de sare ce-ar putea cădea într-o zi drept peste țeasta ta. Dar mare atenție: îngrijorarea nu ajută la nimic dar poate strica totul!

Hristos spune „nu vă îngrijorați de nimic”. Subliniez „de nimic”. Pentru că Domnul are grijă de toate. El este și azi, și mâine și în veac! Știați că cele mai multe îngrijorări nu s-au materializat niciodată?

Nu vă îngrijorați! Îngrijorarea este un vot de neîncredere dat direct lui Dumnezeu!

Și totuși, îngrijorați-vă pentru sufletul vostru! E cel mai de preț lucru pe care-l puteți pierde! Și pe care Dumnezeu nu vi-l poate înlocui!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă & Roxana Popovici - Provocările bisericii pentru anul 20...

sursa: Ben Hur

Fratele Costică Mincu – simplu, smerit, sfânt. Plecat Acasă – de Nicolae.Geantă

„...se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol!” (1 Samuel 20:18)

Eram pregătit să-l vizitez pe 13 ianuarie. Pentru că împlinea fix 90 de ani. O vârstă la care nici dânsul nu se aștepta. Pentru că toată viața ne-a învățat de la amvon că „anii omului țin până la 70, și a celor tari până la 80”. Se considera printre cei slabi. Dar Hristos ne-a arătat contrariul…

Am fi dorit să-l omagiem altfel. Dar Dumnezeu a hotărât să-i agațe armele în rastel și să-l cheme Acasă! Da, pentru creștini Acasă înseamnă Cer! Acolo vor petrece o veșnicie. Fericiți cu Cel căruia i-a slujit.

Fratele Costică Mincu, căci despre dânsul este vorba, a fost unul din stâlpii creștinilor după Evanghelie. Nu doar din Breaza, nu doar din Prahova, ci din toată țara. Și nu unul simplu (deși a trăit simplu), ci un maratonist neobosit pentru Hristos! Un alergător de cursă lungă.

Nicolae Geantă - Pledoarie pentru Creaționism

video by Ben Hur

via PhiladelphiaTv Mansue Italia

Nicolae Geantă - Arme de luptă împotriva diavolului

video by Ben Hur

Nicolae Geantă - Cea mai mare declarație rostită vreodată (audio)

sursa: Ben Hur

Imnul Mielului - de Ioan Alexandru

Cu mielu-n braţe bătrânul a plecat

Din sat în zori pe drumul spre cetate

Să-şi pună mâna toţi pe capul lui

Din cei robiţi de boli şi de păcate 

Sărbătoarea Botezului Domnului la Izbânda Drăgăneasa

 

Covidul ne-a unit. Vaccinul ne divizează? - de Nicolae.Geantă

Mă hotărâsem să nu scriu niciun cuvânt despre vaccin. Oricum suntem toți intoxicați mediatic. Mintea nu mai poate procesa atâtea deversări ale dervișilor condeiului. Nu, nici aici n-o să scriu despre vaccin. Dacă e bun ori ba! Pentru asta decideți dumneavoastră! Dar ceea ce mă face să sângerez, ceea ce mă împinge să scriu, este faptul că în timp ce Covidul ne-a unit, vaccinul ne desparte! Și asta nu doar ca societate, ci ca Biserică! Biserica pentru care a murit Hristos!

Ne-am chinuit cu toții în lockdown. Ne-am simțit unii altora lipsa. Mâinile întinse. Îmbrățișările. Sărutările sfinte. Bucuria de-a fi împreună. Masa Domnului laolaltă. Cântarea și rugăciunea comună. Apoi ne-am chinuit prin curți, prin parcări, prin parcuri. Pe suprafețe betonate ori cu iarbă deasă. În „Biserica de afară”. Am stat cu umbrelele în ploaie, în fața bisericilor, în spatele lor. În cimitire. Ori am suportat arșița lui Cuptor, a lui Gustar, și-am tremurat în Brumărel. Împreună. Toți. Umăr la umăr. Chiar dac-am stat la cca 1,5 metri. Eram toți. Cu măștile aferente. Iar inima bătea pentru cel de lângă noi. Ne-am dat seama de importanța unității. Și acum? Acum când a venit printre noi Vaccinul? Unde-am ajuns? Căci suntem de-a dreptul șocați de reacțiile evanghelicilor din ultima vreme ! Teze, sinteze și antiteze, urmate apoi de o serie de reacții pro și contra. Auzim pe unii frați care se vaccinează cum îi condamnă pe cei ce nu o fac, cum îi declară retardați. Medievali! Iar cei ce nu se vaccinează îi anatemizează pe cei ce acceptă imunizarea cu ser! Îi bagă în turma Antihristului!

Cea mai sinceră părere despre școala online și pandemie

Explicație mondială. Oamenii simpli sunt întotdeauna simpatici și sinceri!

Aici trebuie să se întoarcă omenirea. La sinceritate... Chiar așa, mai ești sincer?

sursa: AICI

Nicolae Geantă - Vestea care scoate biserica de sub asediu (audio)

sursa: Ben Hur

Ce sunt chemat să fac în 2021 - de Nicolae.Geantă

David era un prunc cu părul bălai, plăpând și imberb, când a pășit în teatrul de război dintre poporul evreu și cel filistean. Din punctul nostru de vedere David ar fi fost ultimul om pe care l-am fi ales să se lupte cu uriașul Goliat. Dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu el a fost „alesul”, ca să-l parafrazăm pe Dwight Moody. Iar ce alege Dumnezeu devine desăvârșit.

Regele Saul și generalii săi au vrut să-l înarmeze până-n dinți pe tinerelul David. Ca pe Rambo. Dar ultimul lucru pe care l-ar fi oferit luptătorului ar fi fost o... praștie! Așa cum își propusese David să intre în luptă. Praștia lui David e mai de preț decât sabia lui Saul.

David a pornit la încăierare cu Godzila filistenilor singurel. Niciun evreu, niciun frate de-al său nu îi era alături. Nici măcar la câțiva metri în urmă. Totuși uriașii nu trebuie să-i înfruntăm singuri. Ci cu Dumnezeul nostru! „Când David privește la Domnul se prăbușesc uriașii. În zilele când nu o face, cade David”, zicea Max Lucado.

Tu ce ți-ai propus în 2021? - de Sefora Geantă

1. Lasă trecutul în urmă și îmbrățișează viitorul plin de speranță! Binele ne așteaptă de acum încolo! 

2. Iartă și uită! Viața e prea scurtă să ții ranchiună, iar pacea e neprețuită.

3. Petrece mai mult timp cu oamenii pe care îi iubești. La sfârșitul zilei nu după bani tânjim, ci după dragoste și acceptare.

4. Citește mai mult și lărgește-ți orizonturile. Fii deschis și empatic! Ignoranța este o boală.

5. Învață să asculți și să înțelegi chiar și când nu vorbește nimeni. Mulți oameni își pansează rănile în tăcere, dar asta nu înseamnă că sunt bine.

6. Concentrează-te pe creșterea ta din punct de vedere mental, spiritual, emoțional și fizic. Dacă nici ție nu îți pasă de tine, atunci cui?

7. În ciuda distanțării fizice încearcă să păstrezi legătura cu oamenii. Nu lasă conexiunile adevărate să moară! Sună-i, scrie-le și găsește metode sa petreceți timp împreună chiar dacă nu sunteți în aceeași cameră! Trecem prin asta împreună!

SeforaSeah

(Urmăriți blogul meu unde găsiți și varianta în limba engleză. Click SeforaSeah)

Nicolae Geantă - Drumul necunoscut pe care nu se rătăcește nimeni (audio)

sursa: Ben Hur

Nicolae Geantă - Ce nu vom lua in anul care vine (audio)

sursa: Ben Hur

Umpleți zilele cu lucrurile cele importante – de Nicolae.Geantă

Suntem la prima filă din agendă. Din caietul acelea cu pătrățele în care, zi de zi, bifăm câte ceva. Planificăm cum să ne simplificăm viața. Ori s-o complicăm! Fiecare căsuță are povestea ei. Reușită sau eșec. Bucurie sau tristețe. Câștig ori pierdere. Apropiere sau depărtare. De oameni, de valori, de Hristos.

Lewis Benedictus Smedes, un teolog reformat olandez, zicea că noi trăim „căsuțele” din calendar una câte una. Nu putem trăi azi decât ce ne este hăruit azi. Nu putem trece dincolo de zidurile pătrățelului. Nu putem purta povara de mâine. Tocmai de aceea Domnul Isus ne-a avertizat în Evanghelii: „ajunge zilei necazul ei!” (Matei 6:34).

Mă gândeam că odată intrat în căsuța de azi nu mai pot ieși înapoi în cea de ieri. Dar odată intrat va trebui să o umplu. Problema este cum o umplu? Căci nu am decât două soluții: lucruri importante sau nimicuri. Lucrurile importante sunt priorități. Mulți oameni se scuză că se vor ocupa de „priorități” când vor avea mai mult timp. „Dacă ziua ar avea 35 de ore!” Și îndeasă în „căsuță” tot felul de lucruri banale: facebook, Netflix, hai-hui prin mall-uri, leneveală, grătăreală, bălăceală... „Răsfățarea pielii”, vorba lui Berdardiev! „Paie, fân și trestie”, ar spune Sfântul Apostol Pavel! Știți cum se traduc banalitățile, nimicurile zilei? Regrete. Regrete pentru ceea ce n-am făcut.

Ar trebui să dăm dreptate prezbiterianului John Ortberg, care zicea că unii oameni chiar se străduiesc să plătească prețul de a nu face nimic! Umpleți căsuțele zilnice cu lucruri mărețe. Căci nimeni nu știe câte căsuțe mai are de umplut! Dacă nu pui nimic bun azi s-ar putea să nu mai fie niciun mâine! Doamne, „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmi 90:12)

Am zis mai sus că odată intrat în căsuța zilei nu mai poți ieși înapoi. Ușile se deschid numai înainte! „Noi trăim căsuțele zi de zi, zicea Smedes. Una dintre ele va fi ultima. Însă nu știm care va fi aceea”. De aceea, puneți-L pe Dumnezeu primul în toate căsuțele!

Nicolae.Geantă
01.01.2021