youtube

sâmbătă, 30 septembrie 2017

Sfaturi pentru predicatori (23)

  • Nu răspundeți niciodată la o întrebare care nu s-a pus.
  • Nu folosiți niciodată degetul în gestică! Asta arată că tu ești superior sălii!
  • Gesturile trebuie sa fie deschise, nu închise! Deschideți brațele. Niciun pescar nu arată așa (Peștele).
  • Nu vă frângeți mâinile n timpul predicii. E gest al omului care inspiră milă!
  • Nu fiți liniari! Același templu al vocii. Urcați și coborâțî...
  • Nu vă aranjați vestimentația! Oamenii văd și pot  rece că nu ce vorbești este prioritar!
  • Punctele predicii trebuie să fie respectate, repetate...
  • Fiți detectivi particulari! Căutați cele mai mici amănunte!
Vladimir Pustan

vineri, 29 septembrie 2017

Păcatul lipsei de reverență - de Nicolae.Geantă

Când Uza a atins Chivotul, Dumnezeu l-a lovit și a murit acolo (2 Samuel 6:7). Într-o traducere englezească se spune că a fost lovit pentru "greșeala lui". Traducerea Cornilescu spune mai tranșant: Uza a fost lovit pentru "păcatul lui".  Care greșeală, care păcat?, ne întrebăm nedumeriți. Păcatul că a atins Chivotul cu mâna, spun majoritatea predicatorilor. Că a făcut ceva nepermis. Ei bine, traducerea New King James aduce lămurirea: Uza a fost lovit pentru " lipsa de reverentă!". Adică pentru lipsa de respect față de Dumnezeu!

Păcatul lipsei de reverență e un cancer ce lovește și bisericile. Înaintea unui Dumnezeu Sfânt nu ne putem înfățișa oricum. Nici la predică, nici la cântare, nici la rugăciune. Și nici atât la Masa Domnului! Nu putem participa fără reverență. Nu cu frică e reverența, ci cu respect! Reverența mă oprește să butonez iPhonul în timpul predicii, să mă îmbrac ca la mall la biserică, să critic predicatorul (recunosc, nu toți sunt vocea lui Dumnezeu), să disprețuiesc lucrările Duhului Sfânt! Lipsa de reverență e sfidarea prezenței lui Dumnezeu!

Uza avusese Chivotul Domnului acasă. Dar a fost lovit de Dumnezeu când l-a atins în car! Pentru că, vorba lui John Bevere, slava lui Dumnezeu se întorsese! Era prezentă.

Chiar în timp ce scriu acest articol doi tineri care stau lângă mine pe o canapea în fața unui cămin plin de părinți și studenți, înjură, vorbesc porcos și trag adânc din țigară. Aș putea să le zic vreo două. Obrăznicia lor incomodează. Dar mă ridic și plec! Și mă gândesc că tot așa face și Dumnezeu unde e lipsă de reverență. Nu mai lovește pe cei ce practică păcatul lui Uza. Îi părăsește!

Păstrați reverența copii ai lui Dumnezeu! Dacă n-o faceți poate că nu veți muri. Dar sigur veți rămâne orfani!

Nicolae.Geantă
Brașov

sâmbătă, 23 septembrie 2017

La Suceava s-a deschis prima cafenea librărie creștină din oraș


Sâmbăta 23 Septembrie, în jur de ora 11, în mijlocului Burdujeniului, în prezența a zeci de persoane, a președintelui Uniunii BCDE și a Radio Vocea Evangheliei, creștinii după Evanghelie din Suceava au tăiat panglica cafenelei Logos, prima de gen din municipiul bucovinean. Spațiul de pe Calea Burdujeni 6, nu este numai o cafenea oarecare ci și o mică librărie cu cca 1000 de titluri. Cărora li se vor adăuga și altele pe parcurs.

Prima alocuțiune a avut-o Cornel Haureș, președintele Comunității CDE Suceava, care a menționat că localul nu este numai o cafenea unde să chemi pe cineva la o cafea ci și la o rugăciune și studiu. Nelu Prodan, directorul liceului Natanael a spus că visul din 2014 s-a materializat azi, "ideea unui astfel de local fiind folositor tuturor sucevenilor". 

A urmat Virgil Achihai, care a precizat printre altele că "cititul a devenit o povară într-o lume unde credincioșii au devenit virtuali. Ca și Pavel, a spus președintele Achihai "faceți totul pentru înaintarea Evangheliei ca să aveți și dvs parte de ea". " Cititul ține de atitudine... o carte trebuie să îți spună ceva", a continuat Tiberiu Ciubotariu, pastor și scriitor sucevean. Nicolae Geantă a vorbit despre nevoia de o astfel de librărie cafenea într-o țară unde 85 % dintre cetățeni nu au acasă o bibliotecă proprie și unde  numai 5% dintre populație citește anual o carte. "E necesar să citim mai mult mai ales că astăzi mulți au urcat pe scaune mai înalte decât cărțile pe care le-a citit! Și unii chiar la amvoane..." 

Următoarele intervenții le-au avut Alex Clapa, pastor baptist din oraș: "Principala cale prin care Dumnezeu se revelează este scrisul. O carte bună îți afectează sufletul", Cătălin Pinghireac din Dorohoi și Cătălin Miron, pastor din Suceava.



"La cafenea pot avea loc și alte evenimente, zile festive, lansări de carte, întâlniri cu prietenii, cu oameni de afaceri. Aici se dorește discuții one-one, față în față. Și mai mult, vom avea și un principiu "beau o cafea și plătesc două". Pentru cine dorește. Sunt destui săraci in orașul ăsta care nu au bani de o cafea. Când vor primi-o li se va spune: "E gratis. Cineva a plătit pentru tine". Astfel vom putea să le explicăm mai ușor oamenilor despre mântuire: Hristos a plătit pentru tine!", a încheiat Cornel Haureș, invitând mai mulți participanți să se roage pentru binecuvântarea Logos-ului sucevean.

Nicolae Geantă la Botoșani și Dumbrăveni


vineri, 22 septembrie 2017

Nici fond, nici formă - Vladimir Pustan

Nimeni nu se mai îndoiește că necredința, aproape generalizată azi în Europa și SUA, își are rădăcinile în secolul XVII, și a pornit ca o reacție a scandalului unui Dumnezeu impus și al unei religii forțate.

Acel „compelle intrare” a lui Augustin luat din Scriptură, ca strigăt al împăratului ce-și dorea masa plină cu invitați (siliți-i să intre), a justificat atât inchiziția, cât și politica sabiei.
Aceasta deși Ioan Gură de Aur stipulase clar faptul că acela care ucide sau forțează un eretic comite un păcat de neiertat. Coșmarul binelui silit a făcut mult rău. E ca în anecdota aceea când un pastor a întrebat un grup de copii despre un bine pe care-l făcuseră în acea zi. Am ajutat o bătrânică să treacă strada și ne-a luat o oră. De ce atât timp? Pentru că ea nu voia…

Credința trebuie să se sălășluiască într-o inimă liberă. Liberă de a alege binele, liberă de a lua o decizie pentru o veșnicie întreagă. Ca părinți ne-am dori ca ai noștri copiii să-L găsească pe Hristos.
Dar armele noastre pentru convingerea pe care numai Duhul Sfânt o poate aduce în inima cuiva, trebuie să fie rugăciunea și o viață curată care să lumineze în întunericul de afară. Dar mai ușor pare, vorba lui Bernard Shaw, să apucăm ciomagul decât să ne folosim mintea în argumente, viața în fapte bune și genunchii în rugăciune.

Dar ceea ce mă frământă pe mine nu e ceea ce a fost în secolul XVII ci ceea ce e azi. Ca să silești pe cineva pentru a face un lucru trebuie să crezi în lucrul acela. Pasivitatea creștinilor de azi, lipsa dorinței de a umple cerul poate însemna, printr-o logică întoarsă, că sfinții de azi nu mai cred nici cât inchiziția spaniolă. Pe ei îi putem judeca pe formă și metodă. Azi cred că lipsește și fondul.

Vladimir Pustan

joi, 21 septembrie 2017

Azi Israel sărbătorește al 70-lea jubileu! (Rosh Ha Shanah ראש השנה). O fi ultimul?

,,Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți'' (Matei 24:44) 

Saptamana aceasta este Sarbatoarea Trâmbitelor la Evrei. Rosh ha Shanah. Anul Nou! Joi si vineri (pe 21 si 22septembrie) vor suna din sofar de 100 ori. Se implinesc 70 de Jubilee (3.500 de ani de la iesirea din Egipt). În 2017 este al 70-lea jubileu! Este un an profetic pentru evrei, un an foarte important. Poate la sunetul ultimei trambita vine Mirele nostru iubit. Din ziua Creatiei si pana la Exod, pana la iesirea din Egipt, au trecut 50 de jubile. Adică... 2.500 de ani. Probabil ca Exodul s-a produs in anul 1843 inainte de Hristos. Apoi, tot in traditia iudaica, se spune ca de la Exod vor mai trece inca 70 de jubilee pana cand Dumnezeu va face o randuiala noua in toata lumea. Deci, asta inseamna inca 3.500 de ani. Anul acesta, 2017, dupa gandirea iudaica, ar fi al 70-lea jubileu de la Exod. Un semn profetic foarte important. Toata istoria omenirii, spun rabinii evrei, va trebui sa fie inglobata in 120 jubilee. Adica, 6.000 de ani, dupa care Dumnezeu va stabili 1.000 de ani de odihna, de pace peste tot pamantul. Dupa traditia iudaica, anul acesta ar fi al 120-lea jubileu. S-ar putea sa intram in mileniu? (*notă: nu cunosc autorul acestei analize!; așa am primit pe whatsapp..., dar e interesant).

Rosh ha Shanah este sărăbătoarea care debutează în luna Tishrei, prima lună a anului civil la evrei. Ei cred că Adam și Eva au fost creați în ziua întâi în această lună, care în calendarul religios este luna a șaptea (prima fiind Nissan / Aprilie, luna pe care Dumnezeu a păstrat-o specială pentru a reaminti de ieșirea din robia Egipteană). Un lucru extrem de interesant pe care l-am întâlnit în studii este faptul că Anul Nou evreiesc se mai numește și Yom Haddim, adică Ziua Judecății! (Spre deosebire de Yom Kippur, cea mai râvnită sărbătoare evreiască numită Ziua Iertării). Azi, la 21 septembrie 2017 evreii sărbătoresc anul 5778, jubileul 70 de la ieșirea din Egipt și primul Jubileu de după recâștigarea Ierusalimului, eveniment marcat prin suflatul de șofar de 100 de ori (despre sunetul trâmbiței în ziua de Rosh HaShanah puteți citi informații pe blogul lui Laurențiu Nica).


Nicolae Geantă - Și Titanicul se scufundă!

Hossana Church Detroit
25 august 2017
filmare by Hossana Church

duminică, 17 septembrie 2017

Tu dai ce ai mai bun?

O fetiță avea două mere. Și mama îi cere unul dintre mere. Fetița se gândește, mușcă dintr-un  măr, mușcă și din al doilea, apoi i-l oferă mamei.
Mama o ceartă și îi spune că nu este educată bine, că nu trebuia să facă asta.
Fetița a început să plângă. Mama o întreabă de ce plânge:
- Pentru că aș fi vrut să mă întrebi de ce am făcut asta!
- Și de ce ai făcut asta?
- Pentru că am vrut să-ți ofer ție cel mai dulce măr!"
Țu dacă ai fi fost tu în locul fetiței ce măr ai fi oferit?

Două lecții putem învăța de aici. Prima: noi oferim din darurile noastre. Dar de cele mai multe ori oferim ce nu ne mai place! Haine vechi, resturi de hrană, mobilier care ne încurcă. Și chiar mașini uzate. E bine că oferim, căci cei ce le primesc au mare nevoie de ele. Însă problema este că păstrăm mereu ce e mai bun pentru noi. Și uităm că Dumnezeu ne oferă lucrurile cele mai bune...
A doua lecție. Nu contează cine ești, ce vârstă sau experiență ai. Niciodată nu te grăbi să judeci. Dă-le posibilitatea tuturor să se explice. Ceea ce vezi tu s-ar putea să nu fie adevărul.


Nicolae.Geantă

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Nicolae Geantă, Ovidiu Milian și Dorel Ambrău la Holbav și Zărnești

17.09.2017, jud. Brașov

Ne-am plâns... - de Nicolae.Geantă

Ne-am plâns... Că ni se scoate religia din școli. Și totuși, cei mai mulți dintre noi avem Biblia prăfuită pe noptiera de la capul patului! Iar pruncii noștri, partenerii noștri, vecinii noștri au deraiat de mult spre păcat!

Ne-am plâns... Că predicile sunt prea lungi. Ori plictisitoare. Că prea multă învățătură obosește trupul! Și paradoxal, cei mai mulți dintre noi stăm ore întregi înțepeniți la știri, la telenovele ori pe Facebook. Iar stilul de viață a devenit atât de lumesc!

Ne-am plâns... Că bătrânii nu ne lasă să cântăm cu instrumente în biserici. Și când i-am convins și ne-au lăsat cu tobe și chitări electrice, i-am abandonat și pe ei, și instrumentele, și bisericile! Dar și pe Dumnezeu!

Ne-am plâns... Că lupta cu ispitele e mai dură azi, mai lungă, mai încleștată. Și totuși ne-am apropiat prea mult de frontiera lor și am privit cu jind peste gard. Pe care l-am făcut din ce în ce mai mic. 

vineri, 15 septembrie 2017

Dedalus cel singur - de Vladimir Pustan

Dedalus, meşterul mitologiei greceşti ce-a primit talentul direct de la zeiţa Atena, a inventat burghiul, toporul şi firul cu plumb, a sculptat statui ce păreau atât de vii încât oamenii le-au legat cu lanţuri de ziduri de teamă ca să nu fugă. Lui Minos în Creta i-a creat labirintul în care regele a închis monstrul jumătate om, jumătate taur, Minotaurul și a reuşit să scape din exil făcându-şi aripi din pene de păsări lipite cu ceară.

A avut însă un defect capital. A refuzat să aibă ucenici, să înveţe şi pe alţii secretele sale. O singură excepţie, un nepot ce era cât pe-aici să-l întreacă. Nepotul a inventat pila, roata olarului şi strungul. Când mergeau amândoi pe zidul cetăţii, Dedalus şi-a împins nepotul în hău…
Va trebui să facem ucenici… Ei se fac, nu se nasc. Să ne multiplicăm pentru că Evanghelia nu-i un secret pe care să-l păstrăm. E groaznic în cer de unul singur. Dacă ajungi…
Va trebui să împărtăşim tuturor vestea bună, aducându-ne aminte că şi noi am primit-o. E o alergare cu ştafetă ce trebuie dată celor de după noi.
Consecinţe dacă tăcem?

Zeii l-au pedepsit pe Dedalus să rămână singur. A avut în Creta un băiat cu numele de Icar. Au evadat amândoi, dar apropiindu-se de soare, ceara din aripile copilului s-a topit şi acesta s-a înecat în mare.

Dacă vom tăcea, copiii noştri vor muri spiritual unul câte unul. Ei vor să vadă că ştafeta merge din mână în mână. Lumina nu trebuie pusă sub obroc…

Vladimir Pustan

joi, 14 septembrie 2017

Rugăciuni îndrăznețe - de Nicolae.Geantă

Am auzit de multe ori creștinii spunând că nu primim răspuns la rugăciuni deoarece nu-s făcute cu credință. Ne rugăm adesea, dar nu credem că bolnavii se pot vindeca, politicienii se pot schimba și nici că răii, gay-ii ori looserii mai au vreo șansă! Credință slabă, se strigă la unison. Dar aseară, la biserică, am descoperit alt handicap în rugăciunile noastre: nu ne rugăm îndrăzneț!

Avem falimente, ispite, dureri, neîmpliniri. Dar și un Dumnezeu foarte mare. Atotputernic. Paradoxal, pentru nevoile noastre uriașe rostim rugăciuni modeste!

Scriptura zice că Iosua a făcut o gafă uriașă. A încheiat un protocol cu gabaoniții zdrențăroși, înșelători, fără să întrebe pe Domnul. Apoi, când farsorii au fost atacați de cinci împărați deodată, Iosua și tot Israelul au fost obligați să-și respecte contractul și să intervină cu armata lor în luptă. Deoarece se făcea seară și dușmanii i-ar fi scăpat din mână, Iosua a apelat la o rugăciune plină de îndrăzneală: "Oprește-te soare..., și tu lună!". Omul care nu a întrebat pe Dumnezeu pentru un fleac gabaonit, ar fi trebuit să stea cu nasul în țărână, dar uimitor, are curajul să deregleze ordinea Cosmosului! Și culmea, Dumnezeu nu i-a reproșat că s-a lăsat păcălit de niște travestiți amărâți, ci i-a ascultat rugăciunea oprind Soarele pe loc "aproape o zi întreagă" (Iosua 10:13d). De ce? Pentru că pe Dumnezeu îl onorează rugăciunile îndrăznețe, vorba prietenului meu Vladimir Pustan. Pentru că trebuia să crească împărăția, vorba pastorului Max Lucado.

Dumnezeu răspunde la rugăciuni îndrăznețe ca să-i vedem gloria, măreția. Aseară îi spuneam lui Onisim Botezatu că Dumnezeu a ascultat îndrăzneala lui Iosua pentru că acesta avea să câștige o bătălie "cinci în unu!". Într-o singură bătălie a înfrânt cinci împărați! De trei în unu am mai auzit, dar de cinci în unu? Numai Dumnezeu poate face asta...

luni, 11 septembrie 2017

Școlarilor noștri - de Nicolae.Geantă

Știu, v-ați săturat de încurajări și clișee de tipul "voi sunteți viitorul", "voi sunteți speranța României", ”cei ce veți schimba țara”, și totuși nimeni să nu facă nimic pentru voi. Dar să nu uitați că sunteți propriul vostru capital. De aceea e foarte important să luptați pentru viitorul vostru.

Știu, voi "generația digitală" nu mai apreciați școala. Sunt conștient, informația nu mai e deținută doar de dăscălime. Nu doar școala sau universitatea le mai știe pe toate. Azi doar la doar un click distanță aveți toate bibliotecile lumii. Puterea informației însă e atunci când o deții tu! Cu Google s-ar putea să ne rătăcim și în spatele casei. Iar Wikipedia e plină de erori. nu faceși din ele tabu! Și nu uitați nicioadată: adevărata valoare a unui om este când rămâne el singur. Fără nimic. Fiți valoroși! Lucrurile neprețioase se aruncă la gunoi...

Știm, era digitală a trimis școala puțin în șomaj. Autostrada Internetului a surclasat calea școlii, îngustă. Dar vă previn: în vârful triunghiului nu încap decât puțini. Preferați să fiți în vãrf! Pe autostradă se înghesuie prea mulți oameni. Prea multe lucruri...

Nu neglijați diftongul "ai carte, ai parte". Nu e băbesc. Nu e utopic. Nu ziceți că e irelevant pentru plaiurile mioritice! O să vedeți cât de valabil este în Vest. Nu gândiți că "și alții se descurcă fără școală"! Traseul nostru psihic e o ispravă individuală, nu colectivă.

Sunteți cea mai informată generație din istorie! Și totuși, atât de delăsători! Sunteți o generație selfie! Așa că uitați-vă la voi. Meritați mai mult! Și voi și noi, cei dragi ai voștri.

Nu prelungiți vacanța în timpul școlii. De ce să prelungiți apoi școala în timpul vacanței? Sau să vă chinuiți cu ea când aveți peri albi pe la tâmple...

Nu în ultimul rând, nu-L neglijați pe Dumnezeu! Cine își neglijează Creatorul se neglijează pe sine!

Învățați! Ca la rândul vostru să învățați pe alții!

Nicolae.Geantă

vineri, 8 septembrie 2017

Trei secunde - de Mihaela Mănescu

Trei secunde doar, de Har,
Cere iadu-ntreg. Ce jale...
Îngeri negri, inimi goale,
Toți se tânguiesc amar.

Trei secunde... Numai trei.
Și s-ar pocăi cu lacrimi
Lucifer de grele patimi.
Doar tu, să te rogi, nu vrei...

Trei secunde... Și-n Gomora
S-ar proșterne fiecare
Suspinând în cercetare
Spre iertarea tuturora...

Trei secunde-au fost de toate
Când Ninive s-a căit
Și iertare a primit
Pentru ale ei păcate.

joi, 7 septembrie 2017

Copia după copie - de Nicolae.Geantă

Când m-am întâlnit cu frații din Detroit, Dani Pelean spunea că o copie după altă copie poate fi mai puțin lizibilă decât după original. Mi-am adus aminte că, la liceu, când dau elevilor xeroxuri după hărți, și le multiplică între ei. Unii copiază după xeroxul original, alții fac copii după copii, la mâna a doua, și alții la a șaptea. Apoi vin și spun: "Nu se mai vede clar aproape nimic dom' profesor!". "Păi dacă n-ați xeroxat originalul..."

La fiecare copie după copie elementele de finețe dispar. Pe hărți de exemplu rămân doar traseele majore. Sau râurile, lacurile ori localitățile mari. O formă incompletă. O hartă falsă, ori fără toate detaliile, care te duce în rătăcire!

Tot așa se întâmplă și cu viața de credință. În biserici rămâne fondul - Hristos, Cruce, păcat, mântuire, veșnicie etc - dar formele se degradează de la o generație la alta. De la biserica primară până la noi am tot xeroxat după copii. După cult, după teologi, după președinți, după lideri de opinie, după tradiții... Altfel nu se poate explica cum dintr-o singură Biserică, un singur Duh, o singură Cale, am ajuns divizați în îngrijorător de multe confesiuni creștine! Nu cumva ne-am îndepărtat prea mult? 

Nu știu de ce nu învățăm nici de la evrei. Moise a fost foarte puternic, Iosua numai puternic. Dar urmașii lor au slăbit în relația cu Dumnezeu până acolo că Scriptura precizează că "fiecare făcea ce-i plăcea!". Și tot poporul, care credea că îi slujește lui Dumnezeu, a ajuns în amestec cu străinii care i-a subjugat. Robit. Călcat în picioare.

marți, 5 septembrie 2017

Dacă iadul ar avea har doar trei secunde... - de Nicolae.Geantă

Unul dintre prietenii mei, a avut un vis ciudat. De fapt o viziune, zicea el, pentru că totul a fost atât de real. A fost atacat de un șarpe uriaș pe care l-a răpus. Instantaneu a apărut în fața sa o făptură de 10 ori mai mare, care a înghițit șarpele uriaș ca pe un fursec. Creatura ciudată îl privea liniștit și l-a întrebat: "Știi cine sunt?". "Știu". (Era Satana). Știi că-ți pot face orice rău?". Dar omul nu i-a răspuns. ("Știam că diavolul nu poate știi ce gândim"). Dintr-o dată, omul a pus o întrebare delicată ("nu știu de unde mi-a venit"): "Îngerii căzuți mai au vreo șansă înaintea Domnului?" "Nu. Dacă Dumnezeu ar oferi 3 secunde, toți s-ar pocăi și ar fi primiți înapoi. Ei știu ce au pierdut"... "Tu mai ai?". "Categoric nu". "Atunci nu mai avem ce discuta"... 

sâmbătă, 2 septembrie 2017

Mai sus ești mai liber - de Nicolae Geantă

Ieri am urcat pe Parâng cu familia mea. Când m-am cățărat cu fetele pe un vârf stâncos nu aveam la noi nimic! Acolo sus orice greutate ne-ar fi fost plumb! Mi-am adus aminte un principiu pe care l-am învățat de la Tony Compolo: cu cât ești mai sus locul e mai strâmt și nu mai încapi cu nimic!

Viața cu Dumnezeu este asemănătoare unui triunghi. Evident în vârf este Domnul. Cu cât ne apropiem de El cu atât locul devine mai îngust. Și unde e îngust nu ne putem înghesui cu multe lucruri. 

Când trăim la baza triunghiului, în spațiul larg al vieții, ne încărcăm cu tot felul de lucruri ale lumii. Dar cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, nu mai încăpem cu ele! Cu cât urci mai sus cu atât trebuie să fi mai liber!

Priviți la sfinți: sunt atât de sus pentru că au renunțat la lucrurile de jos!
Umblați după lucrurile de sus, spune colosenilor Sfântul Apostol Pavel (Coloseni 3:1). Acolo nu mai găsiți decât pe Hristos la dreapta lui Dumnezeu! 


Nicolae.Geantă

vineri, 1 septembrie 2017

Spectacol și Angajament - de Vladimir Pustan

Spuneam odată că am devenit oamenii programelor religioase sau a sărbătorilor oferite de tot felul de ocazii, cu un mai mare sau mai mic substrat spiritual. Cunosc nişte creştini pe care îi văd doar la inaugurări de biserici, ordinări de diaconi, întreceri corale, evanghelizări pe stadioane etc., ei alergând temeinic de la o sărbătoare la alta, de la un program la altul şi dacă este şi o masă după, slăvit să fie Domnul.

Convingerea mi-a fost întărită zilele acestea când am citit o carte excelentă a filosofului italian Gianni Vattimo „După moartea lui Dumnezeu”, ce spunea că oamenii sunt mai interesaţi de spectacolul religios decât de angajamentul religios, el aducând aici ca exemplu ziua din primăvara anului 2000 când Biserica Romano Catolică a sărbătorit Anul Jubileului, iar Papa Ioan Paul al II-lea a ţinut o predică superbă sutelor de mii de tineri ce au venit să-l asculte. Entuziasmul celor ce vedeau o revigorare a mişcării de tineret s-a spulberat când cei ce au făcut curăţenie au strâns de pe jos 20.000 de prezervative (cifra oficială pentru că Vattimo vorbea de 300.000!). Aşa că nu putem pune semn egal între buluceala sărbătorii şi pocăinţa de după.


Moștenirea - de Vladimir Pustan

Un adolescent spunea unui bătrân de ce generația celui din urmă nu înțelege generația cu blugi. Din cauza tehnologiei ”Noi avem călătorii în spațiu, energie nucleară, calculatoare și telefoane sofisticate”. Zâmbind, bătrânul îi răspunse: ”Ai dreptate, noi n-am avut toate acestea, de aceea le-am inventat”. 

Dar aici e vorba numai de tehnologie...
Generația de azi are o problemă majoră.
Nu mai are vise... Și dacă le are, le are mărunte...