De Halloween cu mască. Dar cine e partenerul? – de Nicolae.Geantă

Dovleci care zâmbesc drăcește. Cu dinți ascuțiți gata să se-nfigă în tine! Cu ură. Căci dracu' cu ură zâmbește! Măști cu guri prelungite. Cu fețe de mort. Demonice. Sânge fals întins pe fețe lucioase. Și coarne obligatorii de diavol! Cearșafuri albe de stafii. Chipuri de bufnițe, de huhurezi, de vârcolaci, de vampiri. Ori păienjeni. Sunt doar o parte din costumația și măștile de Halloween. A carnavalului Satanei. Măști în spatele cărora se ascund oameni. Mulți. Dar și Scaraoțki cel mare! Apoi dansează împreună… Un ritual al căderii. Sau al morții…

Până și Fanta are simboluri de Halloween! 

Mă gândeam ieri că la Carnavalul de la Veneția (care culmea ironei - se desfășoară înainte de Paști!) participanții se ascund sub măști. Nimeni nu se cunoaște cu nimeni. Partenerul tău nu știe cine ești, și nici tu cu cine defilezi la braț. Ori dansezi. Ca și la carnaval Satana nu vine cu coarne și cu copite puturoase. Ci cu costume Armani. Cu Serousi. Sau cu rochii Feraga. Ori Kaimilan. Apropos, tu știi pe cine ai partener? Sau adversar?

Le spuneam azi liceenilor că Halloweenul - acest „sabatul vrăjitoaarelor” cum îl numește Texe Max - este chiar înainte de Crăciun. Înainte de Crăciun și fix în ziua tuturor sfinților, cum sărbătoresc pe 31 octombrie catolicii. Pentru că viața asta înseamnă: un război între demoni și sfinți. Paradoxal îl loc să ne cunoaștem sfinții am început să sărbătorim demonii! În public, la școală, online. Și unii chiar în biserică! Se zice că ceea ce mănânci aceea devii! Deci nu poți devein sfânt sărbătorind cu tartorii, cu dracii!

Sora Camelia din Danemarca îmi spunea acum câteva zile că la școala unde lucra a fost mare sărbătoare de Halloween. (A se citi mare harababură). De la cel mai prichindel elev până la directorul cel mare au participat la decorarea școlii ca în iad! Dar de Crăciun… Nu au avut voie să afișeze nimic creștin! Nici să vorbească despre Hristos. Directorul a controlat personal toate planurile de lecții. „Lezăm pe cei care nu sunt creștini”, a fost afirmația sa. Herr director, dar creștinii nu sunt lezați de Halloween?

Am constatat că tinerii, și nu doar ei, sărbătoresc ceea ce nu cunosc! Dar cine cunoaște mai are scuze?

Nu purtați niciodată măști! Avea dreptate Sefora când spunea că masca omului e fierăstrăul care îi taie craca de sub picioare. Însă ceea ce n-a mai spus fata mea este că după ce ți se taie craca o să cazi direct în… iad!

Să nu aveți încredere niciodată în cei cu măști! Ascunsul sub mască e de la Satana! Italienii au un proverb: „să nu îți alegi partenerul la lumina lumânării!”.

Nu intrați în noaptea dovleciștilor! Nici nu știți când dinții care rânjesc vă înhață!

Nicolae.Geantă

Eu spun NU Halloween!

Fanta cu demoni!
(fotografia de mai sus
am făcut-o în... Danemarca)

câteva dintre articolele mele împotriva sărbătorii drăcești!

(citiți-le integral dând click pe titluri)

Coarnele Hallowenului

"...sărbătoarea dovleacului cu cap de mort a umplut România. De la profesori şi actori, până pe uliţele satelor din creierii munţilor, elevii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, şi nici cu vestea bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac! Mascaţi, cu sânge fals pe obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii - dar şi cu cruciuliţe la gât, cu cearşafuri albe peste trup - ca stafiile, bufniţe, vârcolaci, huhurezi sau vampiri, tinerii se dau malefici. Şi devin. Se cred Merlin, sau nu ştiu ce e mama Omida. "Noi suntem vrăjitoare bune, dle profesor", a strigat o "diavoliţă" de liceu unui coleg. Nu ştiam că se poate şi vrăjitori buni. Adică şi draci cumsecade..."

Nu îi lăsați să se ducă acolo!

”Am văzut de atâtea ori cum tinerii noștrii sunt atrași spre malefic. Spre teribilism macabru. Ei merg pe șuștache nu numai la halloween, dar și la balul bobocilor. Pipăie fete pe holuri, trag câte-un Kent prin veceuri, sau pumni ori capete-n gură. Cam des și... înjurături. În excursii, în tabere, îl uită pe Dumnezeu... acasă. Trântesc ușa în nas părinților dacă nu-s lăsați la banchete. Acolo, unii chiar... dansează! unde or fi învățat? De Valentine's day fac declarații de iubite temporară, de Crăciun se îmbracă în Moș... Și ei poartă blugii tăiați de noi, brățări pocăite, tatuaje cu pixul ori țoale de hipsteri. Mulți nu în biserici sunt reali, ci pe facebook... Și ei au gagic/ă fără scopul căsătoriei. Nu știu de ce dar am început să ne facem că nu-i vedem. închidem ochii. Dar Ochiul din Ceruri?”

La McDonald's servit de-o... vrăjitoare!

”M-am gândit că în copilăria mea macabrul era macabru. Groaza era groază. Greaţă. Scârbă. Astăzi horror-ul a devenit distracţie... Şi unii o beau ca pe sirop! Nu e de mirare de ce creşte numărul de teribilişti ce scot satârul să dea în Dumnezeu!

Învăţaţi oamenii să nu se lase serviţi de diavoli. Nici măcar la McDonald's. Sau cred unii că eu aş fi de modă veche?”

Satana la Duty Free

”Am ieșit din bazarul drăcesc. La intrare erau înghesuite suvenirurile cu dracu’. Icoanele cu Isus erau dosite bine, undeva pe-un raft, în spate. Așa a fost totdeauna Dumnezeu la români: pe locul doi. Și vorba lui Edgar Allen Poe: “Să fii pe locul doi înseamnă sa fii primul care pierde”. Iar Dumnezeu tot suferă înfrângeri. Până când?

M-am gândit și la ce-a zis un pici sărac pe care l-a vizitat soția mea ieri. “Ce ți-ai dori măi Tudorică?”. “Un costum de Halloween. Sau măcar un tricou d’ ăla negru, cu schelet și cap de mort... Da’ n-are mama bani ca să-mi cumpere!”, a zis rotofeiul care era cât pe-aci să fie plesnit de măsa peste gură, în timp ce nevastă-mea și înc-o soră trecuse la rugăciuni de exorcizare.”

Când diavolu-ți păzește casa... - de Nicolae.Geantă

”Când Satana îți păzește casa apar certuri, divorțuri. Scaune rupte. Farfurii care zboară. Adulter, avorturi, pornografie. Răfuieli între frați. Între copii și părinți. Între soț și soție. Ochi vineți. Sticle sparte. Seringi strâmbe. Scrumiere. Fum. Uși bătute în cuie. Coșciuge... Iad. Dar unde e Dumnezeu...

Nu lăsa casa pe mâna diavolului! E cel mai bun demolator!”

De ce domnul Johannis nu e Victor Orban... - de Nicolae.Geantă

Exact de când domnul Johannis e investit ca președinte al României am participat în fiecare an în Parlament la Dineul cu Rugăciune. Însă Președintele țării nu s-a sinchisit să ajungă acolo! Măcar protocolar cum au făcut alți politicieni... Nu m-aș fi așteptat ca mai marele României să îngenuncheze pe pardoseala de la Casa Poporului și să-L implore pe Dumnezeu cu lacrimi să protejeze țara pe care-o conduce. Dar măcar să zică un „Amin” la „Tatăl nostru” odată pe an era imperios necesar. Măcar pentru fotoreporteri...

fotografia postată de domnul
Viktor Orban pe contul său de Instagram

Zilele trecute, o fotografie de la rugăciune a făcut înconjurul planetei. Nu cu președintele de la București ci cu premierul de la Budapesta. Viktor Orban, premierul Ungariei, nu doar că a lăsat totul baltă și a stat un timp suficient de vorbă cu Nick Vujicic - evanghelistul australian fără mâini și fără picioare - dar a stat cu predicatorul în genunchi și s-a rugat pentru binecuvântarea Ungariei!

Domnul Johannis nu e Viktor Orban! Nu că nu e maghiar sau c-ar avea sânge de saș. Nu că ar fi lutheran și nu catolic. (Lutheran numai în scripte, evident). Ci pentru că domnul Johannis nu se roagă! Pentru domnia Sa cine face asta e fanatic! Dar pentru domnul Orban de la Budapesta rugăciunea e cheia care deschide Cerul!

Domnul Johannis nu e Viktor Orban. Sibianul nu crede în familia tradițională! Pentru liderul de la Cotroceni cine vrea o familie alcătuită numai dintr-un soț și o soție e medieval! E piatră de moară care trage România în jos! E prostie... Drept urmare nu are copiii. Domnul Orban are cinci!

Domnul Johannis nu e Viktor Orban! Klauss Johannis luptă contra creștinilor. Viktor Orban luptă alături de ei!

Domnul Johannis nu este Viktor Orban. Pentru neamțul-român cine crede în Dumnezeu e cam retrograd. Pentru maghiar numai cine crede începe să se înțelepțească!

Domnul Johannis vrea o Românie normală! Normală dar fără creștini, fără Dumnezeu. Domnul Orban vreau doar o Ungarie binecuvântată. Și totul apoi va fi normal...

Fiindcă sunt român iubesc România! Dar nu o pot iubi fără Hristos! Același lucru îl doresc și domnului Johannis...

Nicolae.Geantă

PS: Sunt încă uimit de aranjamentul sloganului neînțelept ales de domnul Johannis pentru campania electorală din noiembrie 2019! Dar unde nu e călăuzire de sus...

fotografia postată neinspirat de domnul Johannis
pe pagina oficială!

PS2: Cele de mai sus nu sunt o ofensă la adresa președintelui României! Ci doar o simplă constatare a unuia dintre cele 3,5 milioane de fanatici religioși și retrograzi din bătătura domniei sale... Fanatici cărora li se poate lua dreptul de a se exprima, dar nu și acela de a gândi!

Nicolae Geantă - Cum păstrezi o biserică verticală

video by Ben Hur

Biserica Emanuel Ans, Danemarca

12 octombrie 2019

Nicolae Geantă - Pericole care amenință Biserica mileniului III

video by Ben Hur
Emanuel ANS, Danemarca
12 oct. 2019

Când eram copil... - de Nicolae.Geantă

 “Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc” (1 Corinteni 13:11)

Când eram copil. Acum sunt mare. Deci, am lepădat lucrurile copilărești! Viața nu e o joacă! Din nefericire puțini dintre noi lepădăm lucrurile începătoare, trecutul. Uităm că trăim azi...

Corintenii ar fi trebuit să fie maturi spiritual! Dar încă erau prunci. Prin urmare între ei s-au iscat certuri, partide, conflicte etc, pentru lucrări temporare. Pavel se aștepta la ei, ca și la noi, ca accentul să fie pus pe caracterul creștin nu pe darurile trecătoare.

Când eram copil, zice Apostolul, “vorbeam ca un copil”. Adică gânguream, vorbeam cuvinte neînțelese. Fără substanță. Noi nu condamnăm un copil care vorbește greșit, dar condamnăm un adult care vorbește ușuratic! Trebuie să ne maturizăm în vorbire! Dar și în rugăciune, în predicare, în proorocie, în evanghelizare! Sau în lauda la adresa Domnului!

Când eram copil “simțeam ca un copil”. Copilul este foarte sensibil, se supăra din orice! Își ia jucăriile și pleacă. Ori abandonează joaca! Viața creștină matură îmi arată că trebuie să continuu orice impediment aș îmtâlni! Waren Wersbie spune că textul din Corinteni 13 face referire la faptul că minunile au fost frecvente în biserica primară, tocmai pentru a o ajuta să crească! Azi “biserica are nevoie mai mult de sănătate decât de creștere”, vorba lui Rick Waren.

Când eram copil “gândeam ca un copil”. Adică limitat! Ori ilogic. Nu puteam lua decizii singur! Nu aprofundam nicio stare, nicio situație. Azi, când sunt mare trebuie să gândesc matur! Să iau decizii corecte, drepte și pline de iubire!

Le spuneam unor frați că dovada maturității unui organism viu este capacitatea sa de reproducere! Deci “când eram copil” sună și ca “nu mă puteam înmulți!” Așa am înțeles eu de ce bisericile nu se înmulțesc! Sunt imature. Jumătate de buletin!

Întotdeauna e loc de creștere în biserică. Unde creștere nu e... este copilărie! Ori mai grav este... fosilizare!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - În orașul cu iubire

video by Ben Hur

via Adonai Reșița

Nicolae Geantă - Unitatea creștină

video by Ben Hur

via Kirke Emanuel Ans

13 octombrie 2019

Nicolae Geantă - Biserica ce rămâne pe val

video by Ben Hur

via BisericaAdonai Reșița

27 Octombrie 2019

Ofițerul gata să intervină - de Nicolae.Geantă

“Doamne, eu Îţi cer ajutorul și dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine” (Psalmul 88:13)

Oamenii de pe paginile Bibliei ne învață ca în fiecare dimineață să ne înalțăm glasurile și inimile spre Domnul ca să cerem ajutorul Lui. Poverile zilei sunt grele. Nu le putem duce singuri. Ajutorul acesta care vine de la Dumnezeu, nu este ca ajutorul unui servitor, al unui sclav. Nici ca ajutorul unuia care are forță egală cu noi. Am citit că în limba ebraică atunci când Biblia menționează pe Dumnezeu ca “ajutor” cel mai ades este în sens militar! Adică un ajutor poate fi cineva superior (un ofițer de rang mai înalt) care vine să sprijine un altul dintr-o situație din care nu poate ieși singur! 

Cereți ajutorul lui Dumnezeu! Nu numai ca aveți nevoie la fiecare pas de El, dar este pregătit să intervină! În fiecare dimineață Dumnezeu abia așteaptă ca eu să cer ajutorul Lui. El e Ofițerul care n-a dormit toată noaptea și e pregătit să intervină!

Nicolae.Geantă

Orăștie

Vladimir Pustan - Să ne trezim frați și surori

Nicolae Geantă și Alin Jivan - Ce fel de tineri vrea Dumnezeu să fim

Video by Adonai Reșița

26 Octombrie 2018

Dragostea acoperă. Și schimbă. Dreptatea nu reușește... - de Nicolae.Geantă

Un profesor în vârstă se întâlnește cu un fost elev. Acesta îi mărturisește că este și el tot profesor. „Cine te-a determinat să alegi această cale?”, a întrebat cel în vârstă. „Dumneavoastră!”, răspunde tânărul. „Impactul pe care l-ați adus  asupra mea”. Bătrânul profesor e nedumerit. „Vă mai aduceți aminte când eramm în clasa a III-a? Furasem un ceas unui coleg. El v-a anunțat pe dumneavoastră. Ne-ați strâns pe toți elevii și ne-ați rugat să-l înapoiem. Mi-a fost extrem de rușine. Văzând că nu spunem nimic, ne-ați pus să închidem toți ochii și ne-ați controlat la buzunare. Ați ajuns la mine, ați găsit ceasul, l-ați luat și ați căutat mai departe pe toți. Apoi ați înapoiat ceasul elevului păgubit și nu mi-ați divulgat numele! Mi-ați redat demnitatea! Nu ați pomenit niciodată numele meu... Atunci m-am hotărât să devin profesor. Vă mai amintiți domnule profesor?”. „Nu”. „Cum așa, totuși nu a fost  un eveniment banal, care să nu fie reținut”. „Nu îmi amintesc deoarece când am căutat prin buzunarele voastre și eu am avut ochii închiși!” Da, asta face dragostea când caută binele tuturor! Închide ochii! Și rezultatul? E de neimaginat...

Dragostea închide ochii... Sfântul Pavel zice că dragostea închide ochii ca să acopere geșelile. Toate greșelile! (1 Cor. 13:7a). Nu e oarbă dar se face că nu vede! Pentru că dragostea vrea să facă binele în așa fel încât nimeni să nu sufere! Dreptatea nu face așa. Ea nu acoperă pe cel ce a greșit! Dar nici nu îl schimbă!

Mi-am amintit zilele astea că Victor Hugo povestește în romanul “Mizerabilii” despre Jean Valjean, un ocnaș evadat, care este găzduit de episcopul Bienvenu, fiindcă i se făcuse milă de pușcăriașul urmărit de poliție. Noaptea însă Valjean fuge cu argintăria casei. Când poliția îl prinde în piață pe hoț, apoi îl aduce acasă la episcop, bătrânul slujitor al lui Dumnezeu declară că el i-a dat bijuteriile, acoperind greșeala infractorului! Și știți ce face Valjean mai târziu? Devine alt om! Se schimbă! Mai târziu chiar salvează viața vrăjmașului său...

Vrei să schimbi un copil care a greșit grosolan? Un prieten? Un vecin? Un coleg de muncă sau de școală? Sau de ce nu un... împotrivitor? Fii bun cu el. Nicolae Iorga zicea odată că “dacă vrei să îndrepți pe cineva care a greșit fă-o în așa fel încât să nu îi arăți unde a greșit!” Dumnezeu ne-a chemat să ridicăm oamenii pe piscuri, nu să îi împinge, în hăuri! Dragostea înalță! Prin urmare, nu vom fi niciodată întrebați de Hristos câți am doborât la pământ, ci câți am ridicat pentru Cer!

Acoperă cu dragoste greșelile celorlalți! Pentru că și greșelile tale au fost acoperite! Pe Golgota. La Cruce...

Nicolae.Geantă
Reșița

Nicolae Geantă - Vrei să fii un Simon din Cirene?

Nicolae Geantă la Sărbătoarea Roadelor la BB Harul Orăștie

duminică 27 ocotmbrie

de la ora 18

predică Nicolae Geantă

Seară de tineret cu Nicolae Geantă la Adonai Reșița

sâmbătă de la ora 18 

duminică de la 10,00 

Odihna de veci - de Vladimir Pustan

O ştire măruntă pe un colţ de ziar. Mitropolia Moldovei construieşte un hotel în vârful Ceahlăului în mijlocul parcului naţional. „Pentru odihna pelerinilor” se spune în comunicat.

 ​Nu este, mitropolia, mai vinovată sau mai nevinovată decât alte biserici ce construiesc o tabără, un campus, un hotel pentru recreere, căsuţe pentru vacanţă, locaşuri de reculegere, mănăstiri pentru meditaţie. La mare sau la munte, în curtea bisericească, locaşuri pentru nunţi, săli de protocol.

 Biserica se odihneşte… Sforăitul se aude ca în miez de noapte în interiorul unui dormitor cu răcani. ​Un somn obosit şi nevrednic, ce prevesteşte seceta finală.

 Somnul lui Şuşteru după ce a mâncat lăptuci. Somn întrerupt de-o retrocedare de biserică, de un popa păcătos, de o pagină de ziar cu matrapazlâcuri sereliste.

Credința blurată - de Nicolae.Geantă

Îmi spunea ieri un prieten că a fost recent la o înmormântare unde în jurul sicriului s-au întâlnit mai mulți “slujitori” care de altfel nu se agreează. Și-au dat mâna, s-au îmbrățișat, au vorbit manierat unii cu alții. Până la groapă. Apoi și-a văzut fiecare de calea lui. De biserica lui. Căci în bisericile celor îmbrățișați mai devreme ei nu intră niciodată! “Frate Nicu, cum poate fi trăită aceasta credință perversă?”, m-a întrebat dezgustat. I-am spus că întreabă cam dur. Nu o putem numi perversă. Ci o credință blurată. Fotoșopată. O credință de poză de album. Dar Dumnezeu lipsește în astfel de fotografii!

Credința blurată este când îți lauzi aproapele (nu doar la biserică), și-l bați pe spate în semn de prietenie, dar când te-ai depărtat doi metri de el îl vorbești de rău. Sau îl vinzi pe câțiva arginți. E credința lui Iuda.
Credința blurată e atunci când un frate îți urează “La mulți ani!”, dar protocolar. Adică numai din buze. Ori din taste. Dar în realitate nici măcar nu e interesat de binele tău. E credința tip Imeneu și Filet.
Credința blurată e atunci când cineva îți urează succes dar în inimă vrea să ai eșec. Ca Iane și Iambre.
Credința blurată este să predici de 10 de la amvon și să trăiești de 4 când cobori!
Credința blurată este vopsea peste rugină. Trăiește filosofia „să fie frumos ce se vede”. Ca pe vremea lui Ceaușescu. E credința care prezintă biserica duduind. Realitatea e că abia mai fumegă!
Credința blurată este să cânți duminica cu mâinile ridicate pe sus în biserică și de luni să accesezi pornografie, să semnezi acte false, să lovești pe cel slab. Cu același mîini!
Credința blurată e ca o diplomă falsă: fotoșopată! Blurează păcatul. Îl ascunde intenționat. E credința de tip Anania și Safira. Dar o astfel de credință nu poate trece de Duhul Sfânt! De fapt e credința care nu îl are...

Iubiți, nu judecați! Trăiți, nu mimați! Slujiți, nu căutați scuze! (Credința nu ți-o pierzi numai căzând în șanț. Ci și în pat. Dormind). Trăiți frumos! Și în afara Bisericii! Fiți plini de Duh, nu doar de slovă... Asta numai dacă vreți să fiți mântuiți!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Biserica Adonai Reșița - 1 an de la inaugurare

4 motive pentru care oamenii nu vin la biserica

În condițiile secularizării insistente a societății, tot mai mulți oameni nu mai doresc să frecventeze biserica. Aceasta se întâmplă inclusiv în SUA, considerată până nu demult ca fiind profund religioasă. Și în România fenomenul este vizibil, în condițiile în care datele statistice indică o scădere a încrederii față de Biserică. Cercetătorii interesați de trend-ul descendent al creștinismului au identificat posibile cauze...

1. „Mă simt judecat". Gabe Lyons și David Kinnaman confirmă în urma unei cercetări faptul că „oamenii bisericii au tendința de a judeca. Conform studiilor lor, 87% dintre americani îi percep pe creștini ca având înclinația de a emite judecăți la adresa altora. Fie că este vorba de comportamentulip enoriașilor, de aspectul exterior, hainele purtate, alegerea prietenilor sau stilul de viață, biserica și-a creat reputația negativă de a fi critică, dezaprobatoare, condamnând și acționând în calitate de judecător al diferențelor existente dintre indivizi.

2. „Nu vreau să particip la prelegeri ". Mai mult decât oricând, oamenii de astăzi doresc să participe la discuții și nu la monologuri. De aceea ei resimt ca inconfortabilă ideea de a petrece un anumit timp într-o sală și de a asculta un predicator care monopolizează timpul. Astăzi oamenii doresc să pună întrebări, să dialogheze și să-și împărtășească gândurile.

3. „Oamenii bisericii sunt nişte ipocriți". Aceasta nu este o remarcă ce aparține unei minorități, spune Schultz. Un procent uriaș de 85% au făcut această afirmație. Această percepție atât de negativă nu este determinată doar de comportamentul nepotrivit al celor care au un rol activ în viața bisericii. Ce deranjează cel mai mult este faptul că liderii bisericii acționează ca și cum ar avea toate răspunsurile. Ideea biblică de „a învăța pe alții" creează impresia că liderul bisericii este interesat cu prioritate în a indica altora ce să facă.

4. „Dumnezeul bisericii este irelevant pentru viața mea. Dar aș vrea să știu că există un Dumnezeu și că Îi pasă de mine ." O cercetare Barna Group sugerează că 44% dintre oamenii care merg la biserică în fiecare săptămână pretind că au experimentat în mod regulat prezența lui Dumnezeu. Însă, ei nu insistă în identificarea unor elemente de teologie profundă, ci tânjesc după ceva mult mai simplu. Ei doresc să se asigure că Dumnezeu este real , că este mai mult decât o figură istorică și este activ în viețile oamenilor din jurul lor.

Pentru mai multe click AICI

Credința - Nicolae.Geantă

Credința e un dar, nu o diplomă. Credința nu ar trebui să fie o povară sau o ghicitoare. Cu cât este mai copilărească, cu atât funcţionează mai bine.
Credinţa nu ţi-o poţi pierde doar căzut în şanţ, ci şi în pat. Dormind!
Nu ştiu de ce credinţa  noastră e ca tăciunele care abia fumegă când ar trebui să fie un foc care se răspândeşte cu rapiditate...

Nicolae.Geantă
🍒

Beneficiul zero... - de Nicolae.Geantă

Pe paginile Scripturii Sfinte găsim pe Hristos afirmând că vom cunoaște oamenii după roade. La fel ca pomii, ei vor aduce roade bune sau rele...
Azi de dimineață spuneam bisericii noastre că nu e suficient doar să nu faci roade rele! Ci trebuie obligatoriu să rodești. Evident bine. Căci, un pom care nu rodește deloc nu e cu nimic mai bun decât unul care face roade rele! Cred că ar trebui să roșim de rușine știind că un creștin care frecventează Biserica și nu aduce niciun rod e similar cu un om rău care face rele! Pentru că amândoi aduc zero beneficii lui Dumnezeu...
Să fiți creștini care aduceți roade! Bune. Ioan Botezătorul zicea că pomul fără rod într-o zi va fi tăiat! Și aruncat în foc!

Nicolae.Geantă

Neliniștea inimii - de Vladimir Pustan

Psalm 25:17. … „neliniştea inimii mele creşte.”

Clopotele bat cu limbi de cucuvele oarbe. Orele ce-au mai rămas sau poate petrec la groapă morţii cu monede în palmă să aibă ce da la vămi…

La întrecere cu limbile de cenuşă, viorile de iad ale unei discoteci în aer liber amestecă sunetele în mojarul păcatului, născând copii cu buză de iepure, a nepăsării.

La marginea oraşului, în parcare, fetele fac cu mâna maşinilor pentru a fi duse în ţara de negură, unde trupurile miros a monede înlăcrimate. Oare ce cântec o fi cântând cea cu buchet de iasomie sălbatică în mână?

La colţ, lângă ziare, o bătrânică stă cu mâna întinsă doar pe jumătate. Nu-i de meserie, clar, şi are ochii blânzi şi trişti ca şi câinii alungaţi de-acasă. E ultima încercare înainte de azil, de locul în care clipele au gust de nepoţi nesărutaţi demult. În ţara cu poveşti furate, povestitorii sunt duşi în cuşti speciale unde li se scot poveştile din cap.

Perpendiculari cu Isus - de Nicolae.Geantă

Le spuneam azi unor liceeni că orice cruce are două elemente. Dacă le așezăm încrucișate vor da semnul de plus. Dacă le punem alăturate o să avem un paralelism, un fel de egal, dar cu un element mai lung și altul mai scurt. „Vedeți, elementul mai lung este Hristos, și cel mai scurt sunt eu, sau voi. Dacă merg alături de Hristos, crucea va fi ușoară”. Pentru că El duce partea mai grea (elementul mai lung). De aceea spune Isus „căci jugul Meu este bun, și sarcina lui este ușoară” (Matei 11:30). Greul e dus de Dumnezeu.

Dar dacă elementul mai mic alăturat se așează în curmeziș, atunci se formează o cruce! Și crucea e greu de dus! Le-am spus tinerilor că cele mai grele cruci nu sunt abandonul copiilor, un divorț, avortul, cancerul, diabetul, o soacră rea sau un soț bețiv. Ci cea mai grea Cruce este atunci când mă așez curmeziș voii Domnului. Pentru că cel mai greu lucru din lume este să spunem: „Vreau să fac voia Ta Dumnezeule!”

Târzii (poem) - Nickbags

Târzii ni-s toate, prea târzii,
Târziu începem și sfârșim,
Târziu visăm, târziu iubim,
Târziu de noi ne amintim,
Târzii ni-s toate prea târzii.

______🍁_____

George Lesnea

Târziu tot facem, prea târziu.
Târziu cântăm, târziu luptăm,
Târziu la Tatăl ne rugăm,
Târziu spre viață alergăm.
Târzii ni-s toate, prea târzii.

__🍁_____

Nicolae Geantă

Nicolae Geantă - Trecerea prin Marea Roșie

video by BP Betania Mönchengladbach

Reportaj de Danemarca - de Nicolae Geantă

Danemarca e o țărișoară small. Mică, mică, dar puternică economic. PIB-ul per locuitor este mai mare decât în Germania sau Anglia. Și decât în USA. Se zice despre danezi că sunt cei mai fericiți din lume! Nu pot însă să cred asta! Sunt atât de singuratici! De reci! De indiferenți! Străzile lor sunt mai tot timpul pustii. Iar în orașe forfota merge în reluare! E un crâmpei de câmpie peninsula Yutlandei. Dar la agricultură stă foarte bine. Și la ploi. E fooooarte ploioasă! Și plictisitoare... Cel puțin pentru mine.

În Danemarca, țară lutherană cu cruce pe steag, bisericile se închid încontinuu. Sau zac pustii pe la colț de stradă. În cazul în care nu au devenit muzee. Credința nu mai e necesară. Au bani, spitale, scoli, cluburi sportive, piste de biciclete, carne, unt... Dar Dumnezeu? Nu prea se mai aude!

Ei bine, în cvasităcerea asta spirituală sunt 5 biserici de români! De evanghelici, căci despre ortodocși nu știu cifre. Frații noștrii se adună în Copenhaga, în Henning, în Sondenberg, în Odensee, și în Ans (un sătuc pe lângă Aarhus). Din 2015 se face Conferința Anuală a Bisericilor Române din Danemarca. Unde cu mic cu mare vin la părtășie. Anul acesta m-au invitat și pe mine. “Biserica în mileniul III” sună provocator. 

Cristian Barbosu - Testul maturității creștine

Video by Harvest Arad

Oglinda interioară - de Vladimir Pustan

Oglinda interioara

Pe Oracolul de la Delphi scria „Cunoaşte-te pe tine însuţi” şi asta împotriva ideii că proorociile Hypatiei puteau asigura necesarul de cunoaştere personală, cam cum cred unii dintre fraţii mei, azi. Puţini însă ştiu faptul că sub această inscripţie mai e una la fel de scurtă şi cuprinzătoare „Nimic prea mult”, iar Octavian Paler în „Eul detestabil” suspecta cea de-a doua scriere ca fiind în strânsă legătură cu prima.

Desigur că n-o să scriu acum că există o legătură între cele două ziceri şi îndemnul lui Solomon de a nu fi prea neprihănit pentru că nu-i bine să dai idei unora care abia aşteaptă să mai sară câte-o aşchie din crucea lui Hristos. Ştim să ne întocmim bine căile atunci când e vorba să apărăm ceea ce iubim, remarca trist proorocul Ieremia şi de aceea rămân doar la ideea cumpătării în toate lucrurile. Orice exces chiar şi cel spiritual e rău şi de aceea e bine să te cunoşti pe tine însuţi, să ştii la ce eşti bun, la cât poţi cuprinde în iubire şi iertare, la cât poţi uita şi mai ales câte resurse ai să termini drumul aripilor de înger cu care vei zbura în văzduh să te întâlneşti cu Hristos.

Zborul acesta iar e plin de implicaţii filosofice pentru că fără să forţăm mitologia greacă, putem spune că lumea e un labirint din care trebuie să plecăm ca Icar cu aripi plăpânde. Zborul e unul între văpaia soarelui ce poate arde aripile şi greutatea apei mării ce le pot prăbuşi. Nimic prea mult nici în zbor, deci.

Cunoaşterea de sine nu e acelaşi lucru cu stăpânirea de sine pentru că prima dată trebuie să te cunoşti pentru a te putea birui. Cunoaştem compoziţia rocilor de pe Marte, dar nu ştim ce zace în propria inimă şi asta e o crudă sminteală, ce m-a făcut să scriu aceste rânduri. Vă invit să vă striviţi sub picioare interesul pentru a cunoaşte pe alţii câtă vreme mai sunt ţinuturi neexplorate în sufletul vostru. Indiferent cât de mult o să vă doară ce-o să descoperiţi, durerea e incomparabil mai mică decât trădarea prietenilor....

Vladimir_Pustan

www.ciresarii.ro

Muncește! Dar nu doar pentru tine! - de Nicolae.Geantă

Era o duminică dimineața când am citit bisericii Efeseni 4:28: „Cel ce fura să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit”. Și i-am întrebat: „Înțelegeți care e scopul muncii? Nu să am numai eu portofelul doldora, ci să ajut și pe cei săraci! Poate că ești realizat, ai conturi în bancă, ai copiii la casa lor. Ai muncit din greu, ai strâns din greu, ai de toate. Gospodar desăvârșit. Ce să faci mai departe? Să lucrezi să dai și altora! Dacă din tot surplusul pe care îl avem am da și altora, pe planetă nu ar mai fii 1 miliard de persoane care seara se culcă nesătui! Și nici Lazări care abia așteaptă firimituri pe la porțile noastre!

„Dar scrie în Biblie domn' profesor că cine nu muncește nici să nu mănânce! Asta o spune Pavel”, îmi reproșează un frate din prima bancă, făcând aluzie la 1 Tesaloniceni 4:10. Nu i-am spus că acolo face aluzie la lenea slujitorului creștin. Dar am simțit o amărăciune a lui Dumnezeu în inimă: Biserica caută mereu scuze ca să-și argumenteze eșecurile!

Muncește! Nu doar pentru tine! Lucrează pe brânci! Adună! Dar și împrăștie...

Dărnicia este bumerang. Se întoarce... Cartea Proverbelor (19:17) spune: „Cine dă celui sărac împrumută pe Dumnezeu”. Cine nu îl... fură!

Nicolae.Geantă

Amânarea bună - de Nicolae.Geantă

Noi știm că amânarea nu e bună. E proverbial chiar “nu lăsa pe mâine ce poți face azi”. Totuși, când e vorba de certuri, disciplină, severitate, e preferabil să amânăm. Spuneam unui părinte că atunci când l-a supăfat pruncul ar fi bine să nu îl disciplineze pe loc ci a doua zi! 

Mi-a plăcut tare mult ceea ce pastorul Richard Wurmbrand mărturisea. “Odată, pe stradă m-a enervat tare rău un cuvânt al soției. Am vrut să o cert, dar mă vedea lumea pe stradă, așa ca am zis că o  cert acasă, și am amânat. Acasă am avut musafiri, și am amânat să o cert după masă. Dar după masă am ațâpit. Și am zis că o s-o cert mai pe seară. Dar iarăși am avut musafiri. Seara nu am putut să o cert, că mă duceam la rugăciun, și-am zis că o cert a doua zi. Și uite așa au trecut vreo 40 de ani, spunea Wurmbrand și nu am apucat să o cert! Aș certa-o și acum pentru cuvântul acela, dar nu mai știu ce a zis!”

Amânarea poate fi bună...

Amână replicile când ești furios! Altfel vei face mari prostii!

Amână cearta când ești provocat! Îți vei pierde pacea!

Amână mustrarea când ești pregătit să o spui! Vei evita o mulțime de răni!

Amână pedeapsa ce vrei să o aplici copiilor când calcă în strachini! Altfel vei deveni dur!

Amână când ești ispitit să faci rău! O să-ți treacă! Iar după ceva timp o să îți dai seama că nu mai ști despre ce era vorba!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Dragostea vindecă

video by Ben Hur

Nicolae Geantă în Danemarca

CONFERINȚA ANUALĂ A BISERICILOR EVANGHELICE DIN DANEMARCA

sâmbătă 12 octombrie 2019,
de la ora 14,00,
în orașul ANS

EVANGHELIZARE

duminică 13 octombrie 2019,
de la ora 17,00,
în orașul HERNING

Laura Bretan - You raise me up!

video by Ben Hur

Dumnezeul batistelor umede! - de Nicolae.Geantă

Dumnezeu nu ne promite o viață fără dureri sau necazuri, dar a promis că e alături de noi în fiecare încercare... Ba chiar El însuși sufere pentru noi! Richard Wurmbrand zicea că „atunci când un om nedrept persecută un om drept, Dumnezeu e de partea celui drept. Dar dacă un om drept persecută un om nedrept, Dumnezeu va fi de partea celui nedrept!” Pentru că Dumnezeu e totdeauna de partea celui care suferă!

Știu că sunt grele suferințele! Că apasă ca plumbul inima celui zdrobit. Că rămâi parcă fără oase în trup, iar inima e moale ca apa! Dar știu că oricât de mare ar fi încercarea prin care trec, Dumnezeu e muuult, muuuult mai mare decât ea!

Când cei care nu acceptă pe Dumnezeu trec prin încercări, înjură, bombăne, acuză pe Dumnezeu de nedreptate! Dar când creștinul trece prin Valea Umbrei Morții - cum zice David în Psalmi - chiar dacă obrajii îi sunt uscați că nu mai are lacrimi, el cântă! Pentru că-L simte pe Dumnezeu pe aproape. Pregătit cu batista în mână să le șteargă rănile. Lacrimile. Dumnezeul nostru e Dumnezeul batistelor umede!

Aș vrea să fie atenți și creștinii și necreștinii la ce zicea odată Philip Yancey: „Când mă apropiu de Dumnezeu, cu teamă și cu cutremur, mă întâmpină nu un tiran, ci un îndrăgostit!” Pentru că îndrăgostiții sunt mereu gata să îmbrățișeze! Mai ales pe cei răniți! Înțelegeți acum de ce trebuie clonată Maica Tereza?

Lăudați-L pe Dumnezeu! Nu doar că vă protezează continuu de săgețile celui rău, dar și pentru că suferă de fiecare dată când sângerați! 

(Nicolae.Geantă, Instagram)

Rouă pentru Suflet - Doamne atinge-te de noi!

video by Ben Hur

Biserica Eben.Ezer Ploiești

6 octombrie 2019

Nicolae Geantă - Cum redobândim fericirea

video by Ben Hur

6 octombrie 2019

Nicolae Geantă - Mulțumirea - Mâncarea preferată a lui Dumnezeu

video by Ben Hur

via Filadelfia Aachen

Laura Bretan - Hallelujah

video by Ben Hur

Parlamentul României

Dineu cu Rugăciune

3 oct. 2019

Ziua Profesorului trece și acest an aproape neobservată - de Nicolae.Geantă

Sursa foto? Nu o știu!
Mi-a trimis-o mama azi
pe whatsapp!

„Profesorul e lumânarea ce se consumă arzând pentru alții” (Liviu Rebeanu)

Ceea ce mi s-a părut ciudat este că și anul acesta 5 octombrie, adică Ziua Profesorului (stabilită de UNESCO în 1994) la români a trecut aproape neobservată. Sau dacă cineva a menționat ceva despre dascălii României a făcut-o analizându-le salariile! Ziariștii mioritici nu au avut nimic mai bun de comentat despre dascălii lor. Nu că i-ar urî, nu că i-ar persifla, dar majoritatea gazetarilor atât pot analiza. Mediocru. Și unii răutăcios...

A fi profesor în România a fost, și este un sacrificiu. A fi profesor nu e să faci carte de amorul artei, nici un serviciu de corvoadă, nu e o viață de rutină, și nici un job unde poți câștiga cumva o pâine. cine face așa e simplu prestator. A fi profesor este o vocație. O charismă. O artă. (Recunosc, nu toți au acest dar). A fi profesor înseamnă să fii sculptor de suflete. Să modelezi aripi de înger unui copil. Să deschizi orizonturi. Largi. Noi. Provocatoare. Să deschizi uși pentru perspective. Și să cioplești în fiecare zi în răul de plumb care ne-nvăluie tinerii! Chiar dacă dalta parcă taie din ce în ce mai greu...

A fi profesor în România înseamnă să fii îndrăgostit de meserie. Și de copii. Să înveți psihologia pubertății, a adolescentului rebel, să-i cunoști inteligența emoțională, eul, personalitatea, să știi „cartea gesturilor”, vorba lui Collet. Trebuie să știi să prezinți abisurile umane, dar și cum se ating evereștii. Să știi să explici diferența dintre mituri și Dumnezeu. Ori, mai monden, cum să nu cazi victimă tehnologiei, gadgeturilor, modei, muzicii, tatuajelor, ideologiei de gen... A fi profesor în România înseamnă „să ai o croială de sus până jos”, vorba domnului Pleșu.

Lidia Leahu. O tânără deosebită care slujește pe Hristos în scaun cu rotile

Hristos ca boală de nevindecat - de Vladimir Pustan

sursa foto AICI

Dacă lipseşte ceva vizibil creştinismului, lucrul acela se numeşte pasiune. Pasiunea aceea care te arde, care te scoate în stradă, care te face să cânţi, plângi, ţipi, să sari în sus de bucurie. Pasiunea care te face să mori cu fiecare mort fără Dumnezeu, să te rogi cu fiecare celulă din trup, să aştepţi pe Hristos ca o mireasă cu urechea ciulită, aşteptând alaiul în poarta casei.

Dacă vrei entuziasm el nu trebuie căutat prin biserici pentru că nu e. Teologia noastră a făcut bucuria praf pentru că sfinţii care se bucură sunt eretici numai buni de puşi pe rug. Hristos iubeşte mutrele pocite, grave, schimonosite, ţepene, ridicole şi constipate. Bucuria e lumească şi poate de aceea nu va fi prezentă în iad, ci numai în rai.

Abba, Tatăl Meu (Acoustic Session)

video By Tabăra 477

septembrie 2018

Limba vorbită de Dumnezeu!

3 octombrie 2019

Nicolae Geantă - Mizerabila și Mărinimosul (Femeia prinsă în curvie)

video by Hegedus Zoltan

28 septembrie 2019

Biserica Filadelfia Aachen, Germania

Conferință Științifică cu inventatorul Georgică Lupchian și profesorul Nicolae Geantă la Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova, Ploiești

Ziua Mondială a Educației 

4 octombrie 2019

Biserica Eben Ezer Ploiești. Invitație 6 octombrie 2019

-----

Mic Dejun cu Rugăciune la Parlamentul României

Atipic Beauty: Frumusețea în scaun cu rotile | Stiriletvr.ro

sursa fotografiilor Lidia Leahu

http://stiri.tvr.ro/atipic-beauty--un-eveniment-dedicat-frumuse--ii-persoanelor-cu-dizabilita--i_850860_video_200929.html

Duminica trecută Timișoara a fost gazda celui mai emoționant show fashion: Atipic Beauty, o prezentare a frumuseții de către persoanele cu dizabilități, direct din scaunul cu rotile. „Handicapul nu e o dizabilitate, ci o abilitate!”, a fost unul dintre moto-urile evenimentului care a ajuns la ediția XX, și a aliniat mai mulți tineri frumoși care au prezentat publicului creații vestimentare ale unor designeri renumiți direct din cărucioare, dar cu o atitudine pozitivă față de dizabilități!

Printre cei ce au urcat pe scenă au fost și doi prieteni ai mei: Ovidiu Milian și Lidia Leahu.

Dacă Lidia - o tânără creștină din Arad, este reporter la radio Alt Fm unde face emisiuni profunde despre viața cu Dumnezeu („Tinerețea trăită Altfel”, „SOS Sănătate și Frumusețe”), Ovidiu Milian din Bihor, e un predicator care „dă foc” bisericilor în care vorbește! Ovidiu nu a alergat niciodată desculț prin iarbă, dar aleargă de câțiva ani buni singur la evanghelizări, cu mașina prin România, fără posibilitatea de a coborî de acasă până la destinație, unde cineva îl ia în brațe să îl urce la amvon! Ceea ce m-a impresionat profund la acest Atipic Beauty este că Ovidiu a fost singurul care a vorbit despre Dumnezeu și veșnicie!

Ovidiu și Lidia (dar și ceilalți participanți care au studii superioare și se bucură de carieră și succes), au arătat la televiziune întregii Românii că frumusețea pornește din interior! Mai mult decât atât au provocat mii de oameni la luptă alături de Dumnezeu!

Sunt mândru de voi Ova și Lidia!
Dumnezeu să fie cu voi în fiecare secundă!

Nicolae Geantă | De La Cine Să Învățăm? | Biserica EbenEzer Ploiești

video by EbenEzer Ploiești

eveniment din cadrul deschiderii oficiale

22 septembrie 2019, Sala Centrum, Casa Sindicatelor Ploiești

Nicolae Geantă - La Masa Tatălui

video by Ben Hur