tag:blogger.com,1999:blog-64773675354760552042024-03-19T08:01:31.572+02:00NickbagsN I C O L A E . G E A N T ĂNicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.comBlogger5403125tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-33549167187775240172024-03-18T21:40:00.001+02:002024-03-18T23:09:04.733+02:00Peace - femeia ce se deplasa ca un câine - a primit un cărucior cu rotile! – de Nicolae.Geantă<p><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/0muJo9Jl83Q" width="482" youtube-src-id="0muJo9Jl83Q"></iframe></span></span></div><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;"><br />Vă mai aduceți aminte de femeia care se deplasa în patru labe în Karamoja, Uganda?
Trasă de cămașă ca un câine de lanț? Mulți m-au întrebat de ce merge așa, dacă
e vreun ritual, dacă face asta să capete atenție... Le-am spus că femeia are
probleme cu picioarele și pe deasupra nu vede mai deloc (e oarbă de un ochi, cu
celălalt vede foarte încețoșat). Pentru mine deplasarea ei în patru labe prin savana
semideșertică a fost cea mai șocantă ipostază ce-am întâlnit-o în Africa! Înainte
să plecăm din satul său – Lorikowka – noi i-am promis un cărucior cu rotile. Ei
bine, ieri, Peace (căci așa o cheamă pe femeia cu dizabilități) a primit un
cărucior în aplauzele și uralele nepoților și copiilor săi. Căruciorul a fost donat
de Fundația </span><i style="text-align: justify;">Forever Aqua Mission Uganda</i><span style="text-align: justify;">, coordonată de Marian și Rodica
Volintiru, și a fost dus special din Kampala de către Ivan, partenerul fundației
din Uganda. Bucuria femeii a fost ceva ce nu se poate descrie cu cuvinte!
Fundația </span><i style="text-align: justify;">Forever Aqua Mission</i><span style="text-align: justify;"> mulțumește și pe această cale tuturor celor
care ați participat cu sponsorizări la acțiunile făcute de noi pe teritoriul
Ugandei. Mulțumim și celor ce v-ați rugat! Dumnezeu să vă binecuvânteze!</span></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: red;"><span style="font-family: inherit;">Nicolae Geantă, Marian Volintiru, Ivan
Twinobusingye</span><i><o:p></o:p></i></span></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-26276881279608758462024-03-18T11:25:00.002+02:002024-03-18T11:25:12.104+02:00Spre ce munți ne ridicăm ochii? – de Nicolae Geantă<p> Când am fost în
Africa cineva mi-a spus explicația unui pastor despre Psalmul 121. Zicea că versetul
1 care începe cu întrebarea retorică: „Îmi ridic ochii spre munți... De unde îmi
va veni ajutorul?”, în contextul în care s-a ascris a doua cântare a treptelor,
„munții” erau considerați și oamenii bogați sau sus puși. Nobilii. Ofițerii. Politicienii.
Preoții cei mai de seamă. High-life-ul societății. Și, zicea pastorul american,
când cineva avea o problemă mare se uita la „munții sociali” și aștepta
ajutorul. Mâna întinsă. Sprijinul prin care te pot scoate din necaz. (Evident
că pastorul spunea că ajutorul vine dela Dumnezeu, și concluzia era că niciun
munte social nu se poate compara cu ajutorul Tatălui ceresc).</p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Chiar dacă pare
verosimilă, teoria teologului transatlantic nu m-a dat pe spate. E drept, se
poate să vedem oamenii cu poziții pe niște munți. E drept că ei pot interveni
și face „minuni” în viețile multora. Dar nu cred că autorul Psalmului (poate
chiar David) a vrut să spună asta. Ci mai degrabă a vrut să condamne modul greșit
de închinare al evreilor! Dacă citiți cărțile istorice veți vedea că pe munți
evreii au construit altare idolilor. Ca și popoarele din jurul lor. Populația
antică ridica altare pe înălțimi. Pe munți. Le dedicau unor zei și strigau la
ei pe crestele montane așteptând intervenția acestora. Iar autorul Psalmului
121 nu a scris dezamăgit de (ne)ajutorul uneo clase sociale. Ci a scris ironic
la adresa zeilor de pe munți. Ajutorul nu vine de la ei. Pentru că sunt idoli. Și
idolii sunt fabricați de oameni. Ajutorul vine de la Dumnezeu. El e Creatorul
tuturor lucrurilor. El e deasupra tuturor „munților”. Și-a tuturor problemelor.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Unii pastori <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>spun că „munții” reprezintă încercările,
greutățile. Nu facem polemici. Dar „ajutorul care vine de pe munți” se referă
la idolii ridicați acolo. În contrast cu Dumnezeu, ei nu ne pot păzi oriunde,
oricând. Și nici pe oricine... <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu vă faceți
idoli! Nici financiari, nici educaționali, nici militari, nici politici. Și
nici atât religioși. Și mai ales nu-i urcați pe munți. Oricât de sus ar fi
idolii nu ne pot păzi! Nici ziua, nici noaptea, nici la plecare, nici la
venire. Pentru că un idol e totuna cu nimic! Dacă nu mă credeți puneți-i la
probă când ați ajuns în încercare! Evreii i-au pus. Prin urmare s-a ales praful
de națiune...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ridică-ți ochii
spre Dumnezeul cel viu. Oricând. E oriunde. Gata să ajute. Dar fiind Gentlemen,
nu intră forțat în viața noastră. Închinarea nu se face forțat. Și nici
colaborarea cu El. Ci benevolă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="color: red;">Nicolae.Geantă</span><o:p></o:p></span></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-11755789886320150752024-03-17T09:44:00.002+02:002024-03-17T09:45:13.263+02:00lumea Nouă - de Adriana Stoicescu<p>Bun venit în
mirifica lume Nouă….</p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">În lumea în care
profesorii sunt bătuţi de nişte puştani de 15 ani, care au învăţat acasă că
asta înseamnă democraţie şi libertate: să baţi pe oricine, oriunde.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Doar să baţi.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Suprema dovadă de
“măreţie” a noii fiinţe umane este imbecilitatea agresivă şi urlătoare.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Bun venit în
lumea în care consumul de droguri ar trebui legalizat, pentru că altfel tinerii
se simt oprimaţi şi li se încalcă dreptul fundamental la a face “ce vrea
muşchii lor”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">În lumea Nouă în
care ne grăbim să facem comitete şi comisii de “analiză a factorilor care
conduc la violenţă în şcoli” pentru că nimeni nu are curajul să urle:
educaţi-vă copiii acasă!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">A, dar, staţi…<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Părinţii, cei
care ar trebui să îşi educe progeniturile, nu ei sunt cei care îi învaţă pe
dascăli tabla înmulţirii în lumea Nouă?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu sunt ei cei
care dau în judecată profesorii pentru nota domnului Goe, care nu ştie să
numere dar cântă Macarena, că e cool?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu v-aţi
plictisit să ascundeţi gunoiul sub preş?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Lumea Nouă e
lumea nesimţirii absolute, a grobianismului, a idioţeniei botoxate.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">A înjurăturii ca
formula de salut, a pornografiei ca “formă de exprimare”, a hoţiei şi minciunii
ca politică de stat.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Lumea Nouă e
lumea care nu are nevoie de carte şi de dascăli, ci doar de bani căzuţi din
cer.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Şi multă,
infinită, nepieritoare prostie.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Dragi dascăli, să
ne iertaţi pe noi, ăştia de mai citim.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu suntem în
stare să ne apărăm pe noi, darămite pe alţii.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Vă iubim din
vorbe, dar ne ascundem când ar trebui să ieşim şi să facem scut în jurul
vostru, al celor care ne-aţi ajutat să devenim Oameni.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Din lumea asta
Nouă scapă cine poate...<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><a href="https://www.facebook.com/adriana.stoicescu.9/posts/7253900234659834?ref=embed_post"><span style="color: red;">Adriana Stoicescu</span>, judecător</a></span></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-30476291742552173862024-03-16T08:43:00.003+02:002024-03-16T08:43:40.015+02:00Nicolae Geantă - De ce nu cădem de oboseală<div style="text-align: center;"><iframe frameborder="0" height="270" src="https://youtube.com/embed/uSGtpehYcLE?si=EoQCUdbYG9uS7MyE" style="background-image: url(https://i.ytimg.com/vi/uSGtpehYcLE/hqdefault.jpg);" width="480"></iframe></div><div style="text-align: center;">video by <a href="https://youtu.be/uSGtpehYcLE?si=EoQCUdbYG9uS7MyE">Ben Hur Nicolae Geantă</a></div>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-43734835084335876082024-03-15T12:17:00.005+02:002024-03-15T12:19:24.242+02:00Germania wo? - de Nicolae Geantă<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGbF7nv-me5Um9u2uSaZ4HWaOLTh8kHPR34nXklGTR6AXpcWeAyigaGxP4u5r4QsIcBRilsDGqeO4dKd-tnSCztTehVciLbg9-jFySq3ST9Z3d5t7Lg40hQSnLVZmNy1crM08jNXfvcgFS1tKNzZQajZEeBrw0-ZykBb0h_M_yIbqmOyVPYWPb1TqFahA/s1080/Church%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(2).jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1080" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGbF7nv-me5Um9u2uSaZ4HWaOLTh8kHPR34nXklGTR6AXpcWeAyigaGxP4u5r4QsIcBRilsDGqeO4dKd-tnSCztTehVciLbg9-jFySq3ST9Z3d5t7Lg40hQSnLVZmNy1crM08jNXfvcgFS1tKNzZQajZEeBrw0-ZykBb0h_M_yIbqmOyVPYWPb1TqFahA/s320/Church%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(2).jpg" width="320" /></a></div><p>Germania. Țara lui Guttenberg. A lui Martin Luther și Filip Melancton. Reforma protestantă. A Europei. A planetei. 2024. Creștinii minoritari! Catolicii și Protestanții împreună nu mai strâng 50% din populație! (În 1990 erau 72%!). În fost DDR. Sau ex-RDG. 40% din germani sunt non-confesionali. Ateii depășesc 75-80 % în Est! Și cresc ca iarba și în restul teritoriului. Între timp bisericile se închid, la presiunea laicului hirotonisesc femei (!), ordinează elghebetequ-iști, căsătoresc persoane unisex, beau bere și vizionează meciuri în adunare, au amenajat spații de fumat (!) în incintă sau în afara sediilor, au renunțat la misiune, la rugăciune, la întâlnire în Sâmbăta de Înviere! Nu mai sunt pline bisericile nici la Paști, nici de Crăciun. Ba mai mult în mai 2021 la Berlin creștinii, evreii și musulmanii au pus piatra de temelie a primei case de rugăciune comune!!! Rugăciune la cine? Sau poate e un fel de carnaval religios... Este oare sfârșitul bisericilor pentru nemți? </p><p>Germania nu mai e de mult un etalon pentru creștinism. Credința nemților moare încet-încet. Zi de zi. Nu știu dacă ce trăiesc ei sunt consecințele bunăstării, ale spălării de creier comuniste, hedonism sau nota de plată a Holocaustului. Mai degrabă este blestemul păcatului! Consecințele lui. Cine întoarce spatele lui Dumnezeu se pedepsește singur.</p><p>Marea dilemă pe care o am eu cu privire la nemțălăi este „Cine se implică pentru salvarea lor?” Cine oprește tăvălugul care e gata să-i terciuiască pe toți? Pentru că, oricât de mare putere (economică, financiară, politică etc) ar fi, Germania nu se poate salva singură!</p><p>PS: Wo = încotro?</p><p><span style="color: red;">Nicolae.Geantă</span></p><p></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-10109559200139308632024-03-13T22:14:00.002+02:002024-03-13T22:14:26.705+02:00Jurnal de Karamouja, Uganda | Cu predicatorul Nicolae Geantă<div style="text-align: center;"><iframe frameborder="0" height="270" src="https://youtube.com/embed/IL-P9XrEfwQ?si=Feaql4z1M12k1UyG" width="480"></iframe></div><div style="text-align: center;">video by <a href="https://www.youtube.com/live/IL-P9XrEfwQ?si=Feaql4z1M12k1UyG">Vocea Creștinilor</a></div>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-24320777563615720722024-03-13T13:01:00.008+02:002024-03-13T13:01:50.520+02:00Vocea Creștinilor live - Jurnal de Karamoja. Cu Nicolae Geantă<p></p><div style="text-align: center;"> MIERCURI 13 MARTIE 2024, DE LA ORA 20,00</div><div style="text-align: center;">FĂ CLICK AICI - <a href="https://www.youtube.com/watch?v=IL-P9XrEfwQ&ab_channel=VoceaCre%C8%99tinilor">https://www.youtube.com/watch?v=IL-P9XrEfwQ&ab_channel=VoceaCre%C8%99tinilor</a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAIf1x0hu_-R-zXxxUQ4fT5_OMztC4i_H9-6X00TPHmYIjOPy2a4uMjlfIlHdBtVq0wPFXbS_kgQrTUrIu_HdV1p82TLuqkIne766BOeyIJqGy1M7_bZLAhkoUL9LOkZzenfLtv4cSkbMLbXd9cHPwtLKJjpvolZrHxIhqnfl9_aRciihGBs2T6fx-m0Y/s1080/Church%20Flyer%20Template%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(4).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1080" height="340" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAIf1x0hu_-R-zXxxUQ4fT5_OMztC4i_H9-6X00TPHmYIjOPy2a4uMjlfIlHdBtVq0wPFXbS_kgQrTUrIu_HdV1p82TLuqkIne766BOeyIJqGy1M7_bZLAhkoUL9LOkZzenfLtv4cSkbMLbXd9cHPwtLKJjpvolZrHxIhqnfl9_aRciihGBs2T6fx-m0Y/w340-h340/Church%20Flyer%20Template%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(4).jpg" width="340" /></a></div><br /><p></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-89033430155773493922024-03-09T14:04:00.007+02:002024-03-09T14:04:51.579+02:00Păcatul se iartă. Dar consecințele... - de Nicolae.Geantă<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZVakAZMrj6tb2b0yxg2ervvxGp4g0NWesMnn06Qa698_5FietyYPb_PWiFjrW0hzOOZ1Js_tvvFQrtCw5HyZqpW5DPlxqiLD4t33eD-LGWqnYkD8a60EBuw6gvrCVAX-UIju1sWx94SU_SivB7KykGPlQbyw1fS967-HOcn78Sj_OCkTURfR08e1c_T4/s1080/bible%20study%20flyer%20template%20(6)%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(1).jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1080" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZVakAZMrj6tb2b0yxg2ervvxGp4g0NWesMnn06Qa698_5FietyYPb_PWiFjrW0hzOOZ1Js_tvvFQrtCw5HyZqpW5DPlxqiLD4t33eD-LGWqnYkD8a60EBuw6gvrCVAX-UIju1sWx94SU_SivB7KykGPlQbyw1fS967-HOcn78Sj_OCkTURfR08e1c_T4/s320/bible%20study%20flyer%20template%20(6)%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(1).jpg" width="320" /></a></div>Cred că vă mai aduceți aminte cu toții că în Cartea de Citire, din clasele primare ale anilor '60-'70, era o poveste cu un băiat care făcea rele. și la fiecare boroboață tatăl său bătea un cui în ușă. Când fiul s-a „pocăit” și-a propus să facă numai fapte bune. Și tata să scoată cuiele din ușă. După ce a scos ultimul cui, fiul a strigat fericit. Tatăl însă i-a replicat: „Fiule, cuiele le-am scos. Dar găurile... au rămas!”<p></p><p>Mă gândeam zilele trecute că o mulțime dintre oameni care fac gafe monumentale se pocăiesc. Dar consecințele rămân. David s-a pocăit de curvia cu Bat-Sheba. Dar consecințele au fost uriașe. Patru prunci i-au murit, o fată fecioară i-a fost violată. Etc. Samson s-a pocăit pe dalele închisorii. Dar a rămas orb, cu ochii scoși până în ziua morții lui. Ezechia s-a pocăit pentru fudulia sa de a arăta vrăjmașilor visteriile Templului. Dar mai târziu țara a fost prăduită datorită nesăbuinței sale. Nu știm dacă după uciderea lui Abel, Cain a avut vreun regret. Dar știm că abaterea sa are consecințe până în ziua de astăzi. Păcatele sunt iertate, dar consecințele rămân.</p><p>Un bărbat s-a pocăit după ce a scos ochiul altui bărbat. Dar ultimul a rămas orb toată viața. Un soț s-a pocăit pentru aventura avută cu altă femeie. Dar aventura a lăsat în urmă un copil fără tată și o mamă părăsită. După o dispută aprinsă în biserică frații s-au împăcat. Dar consecințele au rămas în mintea comunității. Chiar copiii mei au rămas și acum în minte cu batjocurile la care am fost supus de unii „frați” pentru păcatul că Dumnezeu „m-a botezat într-o zi cu Duhul Sfânt!” </p><p>Acasă, la muncă, pe stradă și în biserică putem genera probleme. Greșeli uriașe. Păcate. Apoi noi ne cerem iertare. Ne pare rău. Ne pocăim. Ne reabilităm. Dar consecințele continuă... </p><p>După ce viața ipocrită a unui creștin cu renume a fost dezvăluită, un ateu a declarat: <i>„Dacă nu aș fi fost deja ateu, viața acestui om m-ar fi determinat să devin unul!”</i></p><p>Luptați-vă să nu păcătuiți. Păcatele vă pot fi iertate. Dar consecințele lor pot distruge în continuare vieți. Reputație. Și, ce e foarte grav, vor lovi în Împărăția lui Dumnezeu! Știți ce se spune despre David după ce a venit prorocul Natan la el și a recunoscut după ce a curvit cu femeia altuia și apoi i-a ucis soțul nevinovat? A făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească!”</p><p>Luptă. Trage de tine să nu faci păcate. Tu poți scoate „cuiele” dar nu uita „găurile vor rămâne!” Poate tocmai de aceea Isus Hristos a rămas cu găurile piroanelor în mâini...</p><p><span style="color: red;">Nicolae.Geantă</span></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-74059427875605220952024-03-08T17:23:00.004+02:002024-03-08T17:23:20.914+02:00Nicolae Geantă - Ce sunt femeile…<div style="text-align: center;"><iframe frameborder="0" height="270" src="https://youtube.com/embed/1Cu_D3ssbuc?si=sJ9E7PcSHK_sKpmk" width="480"></iframe></div>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-64830732381732513492024-03-08T16:02:00.005+02:002024-03-08T16:02:38.705+02:00De 8 Martie tuturor femeilor!<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXkiLrIcmmjZVB8zGZVvNdSXf0KWPWGJKzpPF3T58xdOl8u94m4ue_uL6O-MzDSJw-5p5vIPJvZwJg8Z44F9SbrlSyqBpv7s1vY0XoYydrmvMYYUVY3wdawDjL-NQ8KBi3fc9Yzifo2e_41SWK2bleHdIYQ-oJ5SCkn_A54T9xkzEudWAZkw9lGOmEyVw/s1080/CONFERENCE%20FLYER%20-%20Made%20with%20PosterMyWall.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1080" height="349" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXkiLrIcmmjZVB8zGZVvNdSXf0KWPWGJKzpPF3T58xdOl8u94m4ue_uL6O-MzDSJw-5p5vIPJvZwJg8Z44F9SbrlSyqBpv7s1vY0XoYydrmvMYYUVY3wdawDjL-NQ8KBi3fc9Yzifo2e_41SWK2bleHdIYQ-oJ5SCkn_A54T9xkzEudWAZkw9lGOmEyVw/w349-h349/CONFERENCE%20FLYER%20-%20Made%20with%20PosterMyWall.jpg" width="349" /></a></div><br /><p></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-77330659962951120872024-03-07T23:18:00.001+02:002024-03-08T00:24:19.956+02:00<p><span style="white-space-collapse: preserve;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX3pS2KKj4_vbKJKD2ToY1mTg0tEp75m638xkwM6fJPCbEfxGyujsKEVRgkdFXw7xzl0DHQsjXYXLe-qXpzxGP2xMWZYhUFa-fZIGKWk0y2i3APpdWiRtyeTbMzkgnLZoIQz2Ods01PPD46T6vNImd3CqqT7WRzqNxuKuEtvxEeF5r-IdLHabwociqdb8/s1080/breaking%20limitation%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(1).jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1080" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX3pS2KKj4_vbKJKD2ToY1mTg0tEp75m638xkwM6fJPCbEfxGyujsKEVRgkdFXw7xzl0DHQsjXYXLe-qXpzxGP2xMWZYhUFa-fZIGKWk0y2i3APpdWiRtyeTbMzkgnLZoIQz2Ods01PPD46T6vNImd3CqqT7WRzqNxuKuEtvxEeF5r-IdLHabwociqdb8/s320/breaking%20limitation%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(1).jpg" width="320" /></a></div>După ce a învins pe uriașul Goliat, David a început să fie urât de regele Saul. Nu făcuse niciun rău. Ba dimpotrivă, devenise erou. Dar pentru asta intrase în iureșul luptei în timp ce Saul se ascundea la umbră!<p></p><span style="white-space-collapse: preserve;">Hristos a fost urât de farisei și mai marii norodului nu pentru că a făcut ceva rău. Era mai popular decât ei. Știa să se apropie de inima norodului.</span><br /><br /><span style="white-space-collapse: preserve;">Uneori primim reproșuri de la oameni. Alteori suntem terfeliți. În ciuda faptului că nu facem nimic rău. Ei nu ne urăsc, nu ne detestă că am fi făcut ceva reprobabil. Ci faptul că am făcut ceva mai bine decât ei!</span><div><span style="white-space-collapse: preserve;"><br /></span></div><div><span style="white-space-collapse: preserve;">Nu odată am trăit asta pe pielea mea...<br /></span><br /><span style="white-space-collapse: preserve;">Când am fost pus la colț fără vină, pentru că am depășit pe cineva și el nu a suportat, am învățat o lecție fundamentală: dacă urăsc, dacă ripostez, voi duce o povară prea greu de suportat! Ura rănește pe cel care urăște mai mult decât îl rănește pe cel urât!</span><br /><br /><span style="white-space-collapse: preserve;">(Nicolae.Geantă)</span></div>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-25731875064216824662024-03-06T22:12:00.003+02:002024-03-06T22:13:03.408+02:00Apăsare - de Mihaela Mănescu<div style="text-align: left;"><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">În odaia mea
săracă și sihastră</span></div><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Mă închin cu fața
la pământ</span></div></span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Și Te-aștept, din
zarea Ta albastră,</span></div></span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Să cobori în
duhul meu înfrânt.</span></div></span></div><div style="text-align: center;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: left;"><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Iarăși n-am ce
să-Ți aduc pe-Altare;</span></div><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Numai lacrimi
calde de pribeag.</span></div></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Mă proștern,
Isuse-n remușcare</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Ridicând al
renunțării steag...</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Pe cărarea
strâmtă către Casă,</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Prin
amurgu-ntunecat și slut,</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Mi-a furat
podoaba de mireasă</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Un tâlhar de vise
din trecut.</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Cum să mă întorc
așa la Tine?</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">M-ar ucide
îngerii pe drum</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Dac-aș îndrăzni
s-aduc cu mine</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Rănile ce-mi
sângerează-acum.</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Chinuit de vină,
în tăcere,</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Mă închin cu fața
la pământ...</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Vino, Doamne,
să-mi mai dai putere</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Și iertare și un
strop de miere.</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;">Spune-n dreptul
meu doar un Cuvânt...</span></div>
<p class="MsoNormal" style="text-align: center;"><span style="color: red;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span><span style="font-family: inherit;">mihaela mănescu</span></span></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-26497795984890023272024-03-04T21:17:00.004+02:002024-03-04T22:25:24.250+02:00Kampala colors – de Nicolae Geantă<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNLCv8Ib_0ICeAFi55xq1P0sjYdunEWuCVVJNSbJ59B_j9QideYZn_OazIKWAlY65A63EkLmOV3LPCu2qS0Kzv91CY2rMjQSubPU-P1-I3cTTVr544qQO_ydvGfBol91zvcSvp_KviRAc3UkdsnF42bKSeYhpfyyP9cI8B91mqSjesBzZot2ChDXg46H0/s1080/Church%20flyer%20template%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(3).jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1080" height="379" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNLCv8Ib_0ICeAFi55xq1P0sjYdunEWuCVVJNSbJ59B_j9QideYZn_OazIKWAlY65A63EkLmOV3LPCu2qS0Kzv91CY2rMjQSubPU-P1-I3cTTVr544qQO_ydvGfBol91zvcSvp_KviRAc3UkdsnF42bKSeYhpfyyP9cI8B91mqSjesBzZot2ChDXg46H0/w379-h379/Church%20flyer%20template%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(3).jpg" width="379" /></a></div>Cocoțată pe 7
coline. Ca vestita Romă. Dar în plin climat ecuatorial. Doar e la 0 grade și 19
minute Nord. În continuă vară. Mereu peste 25 de grade Celsius. Situată la 1190
m altitudine. Ceva mai sus decât Predealul românesc. Străjuită la sud de Lacul
Victoria. Cel mai mare lac din Africa și al treilea de pe glob ca suprafață. Cu
cea mai mare creștere demografică a unui oraș african. Da, peste 4,04 % pe an!
Cu case azvârlite pe dealuri și în văi. Vile și mahalale. Stup. Case din
cărămidă, lipite cu lut, și clădiri cu sticlă. Bogați și săraci. Limuzine
scumpe și boda-boda (motociclete ieftine indiene). Cu cocotieri, palmieri,
plantații de banani, dar și cu milioane de celofane, pet-uri și gropi. Căci da,
cel mai vestit oraș al Africii de Est are autostradă pe centura de vest,
bulevarde bine asfaltate și străzi ce arată ca după bombardament. Uneori, după
o ploaie ecuatorială de câteva minute, inundațiile ajung chiar în... magazine!
Mai ales dacă ai șansa să fii cu prăvălia în partea joasă a șoselei. Ori mai
ales a orașului. Unde sunt chiar mlaștini. Și deci mosquitos (Cum ce sunt?
Țânțari!) Claxoane, muzică, tamburine și strigăte. Poliție înarmată, cu fluiere,
și unii cu bețe lungi cu care mai altoiesc motocicliștii rebeli. Circulația? În
toate direcțile dintr-un foc. Iar paza la magazine cu...pușca! E drept veche.
Dar și gloanțele din secolul trecut ucid.<p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Da, ați ghicit,
despre Kampala e vorba. Capitala Perlei Africii. A Ugandei. Un oraș
efervescent. Viu colorat. Care m-a captivat de când i-am trecut frontiera/pragul.
Un oraș așa de animat cum nu am mai călcat în 55 de ani nicăieri pe planetă! De
la Golful Persic la Pacific. Probabil doar Napoli poate concura cu Kampala la „life
color”. Mercer, o firmă de consultanță newyorkeză, a clasat Kampala pe locul I,
drept cel mai bun oraș de locuit din Africa de Est. Înainte de Nairobi (Kenya)
și Kigali (Rwanda).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am spus despre
Kampala că e urcat pe coline. Old Kampala a fost nucleul inițial. Unde, pe
vechiul deal al urbei de azi s-a aflat Fort Lugard – sediul inițial al
autorității britanice. În Protectoratul Ugandei. Aici a fost cândva rezervația
de vânătoare a regelui Bugandei (regelui i se spunea „kabaka”). Dealul înalt
era cunoscut ca „Hill of the Impala”. Bugandezii l-au tradus ca „Akasozi ke</span>’Empala”.
Apoi a fost prescurtat K’empala, iar azi se numește Kampala. „Kasozi” înseamnă
„deal”. Iar „empala” este pluralul de la „impala”, o specie de antilope. Deci
Kampala ar fi tradus „Dealul Antilopelor!” Celelalte coline sunt denumite
Mengo, Kololo, Nakasero, Namirembe, Rubanga și Makerere. Dar orașul, care e
inima Ugandei și a districtului Wakiso, mai cuprinde ceva divizii: Rubanga,
Nakawa, Makindye, Kawempe și Central Kampala. Eu am locuit în Nira. În nord.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><span></span></p><a name='more'></a>Metropola a crescut foarte rapid în ultimul deceniu. De la
1,18 milioane de locuitori în 2002 la 1,70 milioane în 2020. Și la cca 2
milioane astăzi. Dar locuitorii ei nu toți au… buletine. Așa că orașul poate
fii mult mai înțesat. Statisticile Ugandei spun că în zona metropolitană a
Kampalei locuiesc 6,7 milioane de locuitori. Și îi cred. Doar am văzut cu ochii
mei densitatea demografică. Forfăiala. Kampala e un „du-te vino” permanent.<o:p></o:p><p></p>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiltKATNhJ45_nyUAQqFkY7Uc_CLSY_vwwe_MbQKpTzfcu2ooHOql8okkRdnMSZR-Y1XUqwrtbo1Zf38julDCVtEZQcUXNJoLbH9JxWD77HxFYnBHGq_QmIIzWCLx_FYwN6aD0BwaAEQBGlpRJlIU26Wiuk88cci1UnLQwXHev3YL73ph1lUE34VteZDvw/s2048/WhatsApp%20Image%202024-03-04%20at%2021.31.23.jpeg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1152" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiltKATNhJ45_nyUAQqFkY7Uc_CLSY_vwwe_MbQKpTzfcu2ooHOql8okkRdnMSZR-Y1XUqwrtbo1Zf38julDCVtEZQcUXNJoLbH9JxWD77HxFYnBHGq_QmIIzWCLx_FYwN6aD0BwaAEQBGlpRJlIU26Wiuk88cci1UnLQwXHev3YL73ph1lUE34VteZDvw/s320/WhatsApp%20Image%202024-03-04%20at%2021.31.23.jpeg" width="180" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>matooke</i></td></tr></tbody></table><p class="MsoNormal">Traficul este intens. Dar haotic. Dezorganizat. Nu sunt
semne de circulație. Și foarte rar vezi semafoare. Doar central. Kampalezii au
reguli de circulație. Dar pe… hârtie. Majoritatea nu le respectă. De exemplu pe
motociclete (boda-boda) nu poți circula decât două personae. Dar ei circulă și
patru. Sau chiar șase dacă sunt mai mici. Fără cască. Fără costume. Cu fuste,
în pantaloni scurți, în blugi. În tricou, geacă de piele sau pătură
(traditional). Desculți, cu cizme, cu bocanci, cu sandale sau șlapi. Șlapii sunt
încălțăminte cvasiunanimă. Nimănui nu îi intră gazele-n ochi, nimeni nu
răcește, nimeni nu e nemulțumit că cel din față are o motocicletă mai faină.
Sunt fericiți că merg călărind fierătania. Boda-Bodas-urile sunt sute de mii.
Primăria Kampalei nu le poate ține rostul. Zice că au înregistrate vreo 130-140
de mii. Dar încă pe jumătate circulă fără… acte! Mai ales că vin și mulți de
primprejur! Am văzut boda-boda care cărau câte 5-6 persoane. Alții duceau vreo
200 kg de matooke (bananele acelea pentru gătit). Alții zeci de ananși agățați
ca globurile în bradul de Christmas. Unii cărau saci uriași, zeci de cartoane
cu ouă, lăzi de suta de kg, frigidere, țevi de PVC de 4 metri! Am văzut zeci de
femei care stăteau lateral, cu picioarele totuși spre bordură, o fată care
butona telefonul în spatele tatălui său, femei cu prunci sugari în brațe! Pe
motoretă! O femeie ducea un copil în fașă acoperit c-o păturică. Unul căra o
ușă, cineva un aragaz. Altul o jumate de căruță de bețe de trestie de zahăr. Să
nu vă mai zic de zecile de bidoane, de scânduri, găini și alte chestiuni ce
nici nu v-ar trece prin cap că pot fi cărate cu… mobra! Pardon, boda-boda! Nici
nu-mi imaginez cum e posibil să legi 60-70 de ananași pe motoretă. Ori pe
bicicletă. (Care sunt inferior numeric. Poate că e greu de pedalat). Cea mai
tare fază ce mi-a trecut prin ochi a fost un tip care căra o… dormeză! Da, cu
motocicleta! Și culmea se încadra perfect în slalomul său printre mașini.
Trebuie să vă mărturisesc: pe boda- boda nu urci fără permis. Condusul prin
Kampala e o artă. Arta strecurării în trafic. Femeile nu prea conduc
motociclete. Am întrebat pe Ivan (partenerul nostru de la fundație) „de ce?”
(eu bănuiam ceva pe linie culturală; la ei nu e vorba de misoginism). Și mi-a
spus simplu. Sec. „De frică!” În toate mile de km parcurși în Uganda nu am
vazut nici cinci femei „driver of boda-boda!” Aha, uitasem. Mă întrebați dacă
au accidente? Eu nu am văzut. Dar statisticile spun că sunt destul de dese.
Chiar îngrijorător de multe (60 % din spitalizări vin din accidente!). Pentru
că pe boda-boda simți biciul vântului (calmele ecuatoriale) dar nu vezi fețele
participanților la trafic!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"></p><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisgERRYEIoNQLXyxvce1g5iUNOOs-1CxphvaaALf7t0hPB9FKTP_FSoH2aqAvUceaDDPzRUYCM01fqtoGvzEdHrP1vK1yPo4zRu4WnqbpZ4MghsP2C1P2utjG-Cjn4Z6PXm0Z8WbAMg8zB2FjidemYPvHRCEqkLcrA15wW0Mfhhi2ruuxLYe6vyuxoduk/s1600/WhatsApp%20Image%202024-03-04%20at%2021.36.37.jpeg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisgERRYEIoNQLXyxvce1g5iUNOOs-1CxphvaaALf7t0hPB9FKTP_FSoH2aqAvUceaDDPzRUYCM01fqtoGvzEdHrP1vK1yPo4zRu4WnqbpZ4MghsP2C1P2utjG-Cjn4Z6PXm0Z8WbAMg8zB2FjidemYPvHRCEqkLcrA15wW0Mfhhi2ruuxLYe6vyuxoduk/s320/WhatsApp%20Image%202024-03-04%20at%2021.36.37.jpeg" width="320" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>piața cu matoke</i></td></tr></tbody></table>Mașinile sunt de toate mărimile. Predomină însă cele
japoneze. Toyota, Mitsubishi. Mai ales microbuze. Folosite ca maxi-taxi.
Uitasem, au volanul pe dreapta. Amprenta engleză. Și limba vorbită e tot
engleză. Dar ceva mai stricat. De aceea i se spune „uglish”. Ugndo-engleză.
Oamenii circulă cu microbuzele. Dar și câte o sută în camion. Pe camion. Muncitorii
sunt duși cu camioane. Fără copertine. Fără centuri de siguranță. No safety. Foarte
mulți ugandezi se deplasează pe jos. Mișcare. Multă. Mersul pe jos e sănătos.
Mai ales atunci când faci kilometri. Ziua, noaptea, în soare, pe ploaie sau în
beznă, marginea șoselelor e plină de călători. În sus, în jos, cu cumpărăturile
pe cap (în special femeile), kampalezii nu au nevoie de săli de fitness. Pentru
că nu au ținuturi adipoase la burți. <o:p></o:p><p></p>
<p class="MsoNormal">La stradă sunt sute de mii de tarabe. Chioșcuri mai mari sau
de un (1) metru pătrat, tarabe din tablă, din scânduri, din bețe sau chiar din
ziare direct pe jos (apropos am văzut și vânzători de ziare ambulanți; aici
știrile nu se citesc continuu pe smartphone-uri). Se vinde orice. Cafea, banane,
găini, sticlărie, biscuiți. Plasticuri chinezești. Cizme. Șlapi. Unii vin cu
50-60 de perechi de șlapi - întinși pe un fel de colibiță - direct la ușa
mașinii. Se vinde carne la 2 m de trafic. Praful? Nu e un impediment. Muștele?
Copiii sau femeile flutură continuu cu evantaiele din frunză. Unii vând găinile
de vii. Sau ți le taie și jumulește pe loc! Ori dacă vrei chiar ți le frige.
Grill la soba de jar. Mai mereu ești asaltat de băieți și fete care vin la
fereastra microbuzelor (mai ales de călători) să vândă frigărui! Dar nu bucăți
de piept, ori pulpe de pui tăiate mărunt. Ci direct pulpe prăjite în ulei sau
fripte la sobe cu cărbuni. Ori cu lemn. Da, târgoveții ce vând mâncare în plină
stradă au majoritatea sobe cu… lemn ori cărbuni. Buteliile sunt prea puține ca
pondere. Târguri și piețe sunt aproape în fiecare intersecție. În Kampala toată
lumea vinde. Toți au tarabe. Cumpără de la magazine și vând în stradă. Apă,
castraveți, brichete, gel de duș, telefoane… Cu butoane. Cu touch. Tarabele
sunt în clădirile de la drum. În spate sunt mahalalele. Cartierele de locuit.
Îndesate cu oameni. Case ciorchine. Să vă mai zic că se ard plasticuri, se
sortează pet-uri, cartoane, nyloane, table sau alte produse ce pot fi
valorificate, direct la șosea? Ori că peisajul este mai mult decât deteriorat și
mirosul pestilential? <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Tot la stradă sunt micile ateliere. De reparații. Cu
autogenul direct la șosea. Se sudează biciclete, motociclete, roabe, porți de
fier, paturi de fier. Ori alte acareturi. Afacerea cu paturi, canapele,
dormeze, pătuțuri din fier etajate, fotolii, scaune de orice fel și orice
mărime, este un biznis destul de prezent. Am văzut ateliere de reparat motoare,
de schimbat cuzineți, de schimbat osii de camioane ori de rectificat cuzineți!
Nu vă mai spun despre dealerii de boda-bodas, căci sunt peste tot. 1000-2000 de
dolari americani o motocicletă. Majoritatea de fabricație indiană. Pe stradă
sunt cărătorii cu roabe mari de lemn, încărcătorii, ridicătorii de bagaje.
Recunosc, aici sunt oameni care muncesc din greu. Pe preț de aproape nimic.
Numai boda-bodiștii „tau frunză”, vorba bihorenilor. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7U_X8u0b3xQezakp5OkIKT0M_tcs3VeqRXmfhyZbWBKcmHU9Dvl9GtdbVhrO7IkDz6y1u44OePSFZnsjhIJA6UcmdO7PzFD_7UFZx4kWQS8g8-I5-LZGooKqsMovxr1O-6D1ENHsPp2TRSjqrIJCSsVvcV-jnda9auDiUrtNTXDFvzbRqzGdtimRY2aw/s2048/WhatsApp%20Image%202024-03-04%20at%2021.35.59.jpeg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7U_X8u0b3xQezakp5OkIKT0M_tcs3VeqRXmfhyZbWBKcmHU9Dvl9GtdbVhrO7IkDz6y1u44OePSFZnsjhIJA6UcmdO7PzFD_7UFZx4kWQS8g8-I5-LZGooKqsMovxr1O-6D1ENHsPp2TRSjqrIJCSsVvcV-jnda9auDiUrtNTXDFvzbRqzGdtimRY2aw/s320/WhatsApp%20Image%202024-03-04%20at%2021.35.59.jpeg" width="240" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>o stradă la periferie</i></td></tr></tbody></table>Dacă vrei să mănânci stradal ai sute de standuri. Ba mii. De
la gogoși și fripturi deja gătite la preparate ad-hoc. Cel mai popular este
rolexul. Nu ceas de mâncat. Ci un fel de clătită sandwich cu ou prăjit și
legume. În fața ta se sparg două ouă, se taie ceva ceapă și ceva roșie, se
amestecă precum o omletă, apoi se prăjesc pe o plită unde s-au zvârlit ceva
picături de ulei. Când omleta e gata se așează între două chapati (ceva ca
lipia libaneză), și se rulează ca o clătită! Bon Apetite! Costă cam doi lei
românești! (Da, am mâncat de două ori. Dar nu tot! Prima data din curiozitate,
și a doua oară de foame!). Cel mai bun chapati din Kampala este „Kikomando” –
care conține chapati tocat cu fasole prăjită! Light. Apoi mai e ceva in vogue:
„Luwombo”. O tocană cu carne aburită. Și pentru că tot am pomenit de aspectul
culinar kampalez trebuie să vă mărturisec ceva inedit: ugandezii sunt mari
mâncători de banane! În anul 2012, o statistică spunea că un ugandez a mâncat o
cantitate medie de… 660 de kg de banane! De matooke. Acelea sunt dieta
orașului!<o:p></o:p><p></p>
<p class="MsoNormal">În baruri (kofunda) nu ai voie cu genți mari! Ești suspect
că ai venit la furat! În marketurile mai mari la ușă te întâmpină gardianul cu…
pușca! Eu nu am intrat în niciun „Kofunda” (mic bar cu scaune din palstic), dar
am cumpărat de câteva ori baxuri de apă. E mai ieftin. M-a amuzat muzica lor –
un fel de happy pop și happy reggae. Zgomotul de tambourine, vorba unei femei
albe: <i>„face ca dansul să nu poată fi evitat!”</i> Uite că o contrazic. Eu am reușit
să stau liniștit…<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"></p><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKwukhcSSqWKV0KRPdFvURaBsvTrh_PF9OpZBBlhnM9oMbR9WBHWAzkixdgAU9eKMQbU2xQMgt5AWxhkqzkbjcRVEI2v_dzenVCi6dLj7NY4WIyJBPWCX9vZcqPFts7ZWI_xtvqk16L7NCMpHB3i16RC6VSGXYI0qJtstyPVOFpSpodm_OmGVo7h5cXag/s2048/WhatsApp%20Image%202024-03-04%20at%2021.32.31.jpeg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKwukhcSSqWKV0KRPdFvURaBsvTrh_PF9OpZBBlhnM9oMbR9WBHWAzkixdgAU9eKMQbU2xQMgt5AWxhkqzkbjcRVEI2v_dzenVCi6dLj7NY4WIyJBPWCX9vZcqPFts7ZWI_xtvqk16L7NCMpHB3i16RC6VSGXYI0qJtstyPVOFpSpodm_OmGVo7h5cXag/s320/WhatsApp%20Image%202024-03-04%20at%2021.32.31.jpeg" width="240" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>atelier de reparat motoare</i></td></tr></tbody></table>Kampala are și cea mai mare piață de haine din Africa de
Est. Se numește Owino Market. Suveniruri ce nici nu-ți imaginezi. De la cămăși
și căciuli brodate la mini-elefanți sculptați în lemn. De la rochii și
brelocuri la inele mici și păhărele de sticlă. Prețurile nu sunt extravagante.
Trei, cinci sau zece dolari. Numai trolere rezistente să ai. Și permisiune la
avion.<o:p></o:p><p></p>
<p class="MsoNormal">Am citit că în Kampala e de evitat să porți culorile
albastru deschis (exact așa aveam noi tricourile de la FAMU Organisation) și
galben. Pentru că sunt culorile partidelor și ești acuzat de… prozelitism
politic! Poftim încredințare…<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Uneori auzi claxoane puternice. Și îndată apare un Jeep, cu
4-6-8 soldați înarmați, care face pârtie printre participanții la traffic.
Trebuie să te dai automat în lături. Trece vreun demnitar de rang înalt. Vreun
politician. Sau vreun militar. Și ăștia se grăbesc, nu au timp ca muritorii de
rând! Chiar așa, unde se grăbesc? Și cu timpul care le rămâne ce fac?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Într-o zi am ajuns în zona stadionului. La Nambole Stadium. În
periferia Kampalei. Drumul spre colosul circular unde se joacă fotbal a fost
cel mai ciuruit din tot ce am parcurs prin Uganda! Dacă ești sătul te sfătuiesc
să nu te aventurezi pe acolo! <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">De câteva ori am trecut și prin zona Nakasero, unde e
populație de „high life”, birouri guvernamentale, corporații, blocuri înalte.
Aici oamenii sunt mult mai organizați, mai bine îmbrăcați. Mai occidentali am
putea spune. Am vrut să vizităm și Parlamentul. Dar dr. Chris, un ministru care
e partenerul nostru la FAMU, nu a fost în clădire… Politicienii mereu schimbă
agenda.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"></p><table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGPhxbTZlHBHa8D9Avye-ikQ0Wu5W_nnv_dbdNeZl1s0YEQaaJmfu5F9USadO968uLMkNHsOWaSP6Ie6tzYEM_IvubdVp1czImVRe-ywIaZdJsq53N5_y_8quUPELTLeZiqjyB3GYfkPJKuqek4M9gp2mMvVC5jc58xJrNuXjxviJZiBvPFflFd9PTIpg/s1613/WhatsApp%20Image%202024-03-04%20at%2021.31.27.jpeg" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1613" data-original-width="1252" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGPhxbTZlHBHa8D9Avye-ikQ0Wu5W_nnv_dbdNeZl1s0YEQaaJmfu5F9USadO968uLMkNHsOWaSP6Ie6tzYEM_IvubdVp1czImVRe-ywIaZdJsq53N5_y_8quUPELTLeZiqjyB3GYfkPJKuqek4M9gp2mMvVC5jc58xJrNuXjxviJZiBvPFflFd9PTIpg/s320/WhatsApp%20Image%202024-03-04%20at%2021.31.27.jpeg" width="248" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>urmează omleta?</i></td></tr></tbody></table>Am mai văzut prin Kampala multe femei în rochii fără spate
și cu căciulă groasă din lână în cap, moschei și școli unde la ferestre nu
sunt geamuri, ulițe cu rufe pe sârmă, pe gard sau în boscheți, schele din
lemn fără nicio protecție la construcțiile înalte (blocuri de 3-4 etaje), femei
ori băieți pe la hoteluri care mătură continuu frunzele (aici nu cad toamna, ci
zi de zi!), păsări Marabou Stark (niște stârci negrii cât berzele) care mănâncă
din… gunoaie, chiar în fața caselor (!), Uganda Club Golf (cu terenuri și hotel
de lux), maldăre de fiare vechi, mii de caroserii abandonate, bananieri și case
prăfuite mai rău ca cele din Comarnic pe timpul lui Ceaușescu! Am văzut vaci
păscând printre boda-bodas pe străzile centrale, copii în pielea goală printre
tarabele din talcioc, femei cu umbrele în plină arșită, bărbați cu bocanci și
haine de zăpadă (!) la +32 de grade C, câini extrem de slabi printre furnicarul
de oameni. Dar nu am văzut nicio pisică! Și nicio piscină!<o:p></o:p><p></p>
<p class="MsoNormal">Am întâlnit lux dar și multă mizerie. Dar cel mai murdar
lucru pe care l-am văzut în Uganda au fost… banii! Trebuie să umbli cu ei cu
mănuși! În Uganda banii nu sunt ochiul diavolului. Ci gura virușilor. Chiar
așa, v-ați gândit vreodată de ce banii sunt murdari? (Vă spun altădată).<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Mi-a plăcut extrem de mult Kampala. Cu toate extremitățile
și paradoxurile ei! Cu toate șmecheriile celor de la hotel, dela aeroport sau a
buticarilor. Dacă închid ochii acum aud vuietul boda-bodas. Adică simfonia
Kampalei. Și dacă stau prea mult cu ochii închiși mă văd deja pe străzile
orașului zgomotos și arhiaglomerat care altădată era tropăit de antilope! Abia
aștept să revin printre culorile ei! <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">PS: „De ce lucrurile frumoase se termină repede?”, m-a
întrebat prietenul meu Marian Volintiru. <i>„Because there are more beautiful ones
to come!”</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">PPS: După ce am ajuns acasă Ivan mi-a scris un mesaj scurt:
<i>„Nicu, îmi e deja dor de tine!”</i>. Și mie de el. Și de Kampala colors…<o:p></o:p></p>
<div style="text-align: left;"><span style="color: red;"><span style="font-family: Pacifico;">Nicolae.Geantă</span><br /></span><b><i><span style="color: #2b00fe;">home, Drăgăneasa</span></i></b></div>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-9829969199365570802024-03-04T10:29:00.001+02:002024-03-04T10:36:13.851+02:00La mulți ani Sefora!<p><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7gZ0OLK7Qe-Yllx8h4WR4LFfpAGY9wHjE_cJb6bVHzNa4miFjAS8n7lMyXWSol4ZAxzeWxd7skffAq_I-UGBtdyYPv_NyT7WB4NfRkVnatXnnJb3ZBM6TaNFxcSSDpevr53_Xg32bzK6I3QcwUyNEeV_wkXtjdtYRWHkNM1qgzaworgANfYMgJie45nw/s900/easter%20church%20flyer%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(1).jpg" style="clear: right; display: inline; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="636" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7gZ0OLK7Qe-Yllx8h4WR4LFfpAGY9wHjE_cJb6bVHzNa4miFjAS8n7lMyXWSol4ZAxzeWxd7skffAq_I-UGBtdyYPv_NyT7WB4NfRkVnatXnnJb3ZBM6TaNFxcSSDpevr53_Xg32bzK6I3QcwUyNEeV_wkXtjdtYRWHkNM1qgzaworgANfYMgJie45nw/s320/easter%20church%20flyer%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(1).jpg" width="226" /></a> </p><p class="MsoNormal"><b><span lang="RO" style="font-family: "Edwardian Script ITC"; font-size: 28pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Happy Birthday Sefora!<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Comic Sans MS"; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Dacă fericirea ar putea purta
un nume, atunci ar trebui să se numească Sefora. Multe fete fac pe tați lor
fericiți, dar tu mă faci să radiez! Lumina nu vine decât din lumină. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Comic Sans MS"; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Îi mulțumesc Domnului că s-a
gândit la mine când a hotărât să mi te trimită cadou, acum 25 de ani. Tu ești
darul Lui nu numai pentru casa noastră. De aceea, tu printre noi, e o idee
grozavă a lui Dumnezeu.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Comic Sans MS"; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Mă rog Tatălui Ceresc, care
ți-a întocmit mădularele, să te protejeze cu aripile Sale! Să te înconjoare cu
îngeri pe dinainte și pe dinapoi! Să ningă peste tine fericire cât zăpezile din
Alaska. Să îți dea putere de Leviatan, curaj de tigru și înțelepciune de rabin!
<o:p></o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: "Comic Sans MS"; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivbR1bxKmM-ik-V4XoBb3saF_OEFi-gEAUXMH41k4wdv7ic28yguA0TvoqwVXwI-SJ-9LjBTzDh8DemIl0Gy0qk7dXvk24gqsBaExT-0OM5gGwhBVo0qElKfARjapt1N8YxOeW42cr_QXO8Yjw9SoZqUWLrQbs6s7TmV68nzrL4JiyuMsXd9z_yTsgVZw/s1200/mushu.png" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="674" data-original-width="1200" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivbR1bxKmM-ik-V4XoBb3saF_OEFi-gEAUXMH41k4wdv7ic28yguA0TvoqwVXwI-SJ-9LjBTzDh8DemIl0Gy0qk7dXvk24gqsBaExT-0OM5gGwhBVo0qElKfARjapt1N8YxOeW42cr_QXO8Yjw9SoZqUWLrQbs6s7TmV68nzrL4JiyuMsXd9z_yTsgVZw/s320/mushu.png" width="320" /></a></span></div><p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Comic Sans MS"; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Domnul să te facă un izvor de
iubire. Oricât ai risipi, dragostea e interminabilă. Să te călăuzească să faci
pentru oameni ce a făcut Moise pentru evrei: să-i scoți din pustiu!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Comic Sans MS"; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Domnul Hristos să îți
îndeplinească toate visurile! (Să ai visuri mari, XXL. Dumnezeu e foarte
generos, să știi). Să îți crească aripi de înger și într-o zi să zbori. În
veșnicie. El nu te-a creat să te bucuri numai pe Pământul trecător!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Comic Sans MS"; font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">„La Mulți Ani” de ziua ta! Și
toate binecuvântările sfinte forever!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm;"><v:shapetype coordsize="21600,21600" filled="f" id="_x0000_t75" o:preferrelative="t" o:spt="75" path="m@4@5l@4@11@9@11@9@5xe" stroked="f">
<v:stroke joinstyle="miter">
<v:formulas>
<v:f eqn="if lineDrawn pixelLineWidth 0">
<v:f eqn="sum @0 1 0">
<v:f eqn="sum 0 0 @1">
<v:f eqn="prod @2 1 2">
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelWidth">
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelHeight">
<v:f eqn="sum @0 0 1">
<v:f eqn="prod @6 1 2">
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelWidth">
<v:f eqn="sum @8 21600 0">
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelHeight">
<v:f eqn="sum @10 21600 0">
</v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:formulas>
<v:path gradientshapeok="t" o:connecttype="rect" o:extrusionok="f">
<o:lock aspectratio="t" v:ext="edit">
</o:lock></v:path></v:stroke></v:shapetype><v:shape id="Picture_x0020_5" o:spid="_x0000_s1026" style="height: 38.45pt; margin-left: 46.85pt; margin-top: 6.3pt; mso-position-horizontal-relative: text; mso-position-horizontal: absolute; mso-position-vertical-relative: text; mso-position-vertical: absolute; mso-width-percent: 0; mso-width-relative: margin; mso-wrap-distance-bottom: 0; mso-wrap-distance-left: 9pt; mso-wrap-distance-right: 9pt; mso-wrap-distance-top: 0; mso-wrap-style: square; position: absolute; rotation: 1207020fd; visibility: visible; width: 42pt; z-index: 251658240;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="" src="file:///C:/Users/nickb/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image001.jpg">
<w:wrap type="square">
</w:wrap></v:imagedata></v:shape><i><span lang="RO" style="font-family: "Brush Script MT"; font-size: 16pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Tati, <o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm;"><b><i><span lang="RO" style="font-family: "Edwardian Script ITC"; font-size: 16pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">NkG<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></i></b></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span>(tații adevărați sunt tații de fete!)</p><p></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-62337494557652907762024-03-02T18:55:00.002+02:002024-03-02T18:55:04.919+02:00Nicolae Geantă și Marian Volintiru - Kosiloui, Karamoja<div style="text-align: center;"><iframe frameborder="0" height="270" src="https://youtube.com/embed/GioB2LiPqss?si=jIkzPIaxXK8ieYl0" width="480"></iframe></div><div style="text-align: center;">video by <a href="https://youtu.be/GioB2LiPqss">Ben Hur Nicolae Geantă</a></div>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-14151961855218273752024-03-02T13:00:00.001+02:002024-03-02T13:00:14.519+02:00Nicolae Geantă intrând într-o manyata din Karamoja<div style="text-align: center;"><iframe frameborder="0" height="360" src="https://youtube.com/embed/7UyYaheE2q8?si=gPpiLSvskWA-Wj2d" width="480"></iframe></div>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-59138239144961616912024-03-01T10:18:00.001+02:002024-03-01T15:42:46.436+02:00De 1 martie...<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhc-TTzJwVaFXPVDYuySbD-h7E9lw-cx2bCh-zKqSGgrV8FjAQ6nhLsBCEsOU3cHHK3qOcEVPYVkz8DMyaZhpW6cANRVqSxnQd2GrkasBXqGwZs2z-d8pJ9PlqthS7QP8bRhWdZRw_jG_bAA_sK1bsUMMXEUQqhCM7SHpae5X78kuShAOTyBmFdlM1AF2E/s1080/gospel%20concert%20church%20flyer%20(1)%20-%20Made%20with%20PosterMyWall.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1080" height="301" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhc-TTzJwVaFXPVDYuySbD-h7E9lw-cx2bCh-zKqSGgrV8FjAQ6nhLsBCEsOU3cHHK3qOcEVPYVkz8DMyaZhpW6cANRVqSxnQd2GrkasBXqGwZs2z-d8pJ9PlqthS7QP8bRhWdZRw_jG_bAA_sK1bsUMMXEUQqhCM7SHpae5X78kuShAOTyBmFdlM1AF2E/w301-h301/gospel%20concert%20church%20flyer%20(1)%20-%20Made%20with%20PosterMyWall.jpg" width="301" /></a></div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDGxwvfc7abVvKNz68bJqvw_KsaMUybNZwt734WrPCBAbRVkg9CcK_vXvD2vdYbtV6WuIWk2Hx0aTM6aHWNH-70aCOM00AFYdhgjREooLAXAhe7yhEbEx0zeQWwhBQJylkXCQ2XWblUGbX5oUkGgaz71cWuVk01w9OjLaxx_iQv58gBK4ANSQ2YTgklis/s1080/HELLO%20MARCH%20Instagram%20post%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(2).jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1080" height="302" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDGxwvfc7abVvKNz68bJqvw_KsaMUybNZwt734WrPCBAbRVkg9CcK_vXvD2vdYbtV6WuIWk2Hx0aTM6aHWNH-70aCOM00AFYdhgjREooLAXAhe7yhEbEx0zeQWwhBQJylkXCQ2XWblUGbX5oUkGgaz71cWuVk01w9OjLaxx_iQv58gBK4ANSQ2YTgklis/w302-h302/HELLO%20MARCH%20Instagram%20post%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(2).jpg" width="302" /></a> <br /></div><br /><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEit5dqFRsb1kpGtAMnkLpnaejEbYN0BPlTa2yAQbD4wsJ5dgzJNxvXh3A36wDRTkbRz-NaT4wSM2PLK9ihCxQdciGjjnmHxsh1Pul-cykSLW_5FfyzRsp1mziZFukZPOsTriy3YD7fjgEG1csAJDbnX-BA2Dfmn5eHALEBSyj2W-SN7B_09K6MCGCYb0xc/s1080/Praise%20and%20Worship%20Flyer%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(1).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1080" height="305" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEit5dqFRsb1kpGtAMnkLpnaejEbYN0BPlTa2yAQbD4wsJ5dgzJNxvXh3A36wDRTkbRz-NaT4wSM2PLK9ihCxQdciGjjnmHxsh1Pul-cykSLW_5FfyzRsp1mziZFukZPOsTriy3YD7fjgEG1csAJDbnX-BA2Dfmn5eHALEBSyj2W-SN7B_09K6MCGCYb0xc/w305-h305/Praise%20and%20Worship%20Flyer%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(1).jpg" width="305" /></a></div><br />Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-54778994422249587642024-02-28T23:36:00.008+02:002024-02-29T00:01:19.221+02:00Jurnal de la Tailoring School Kampala – de Nicolae.Geantă<p><span style="font-size: 12pt;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: right;"><span style="font-size: 12pt;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYWhjM0zFo2x4_MtWldQ8Frm11Lh3Bin1RhNiUJCicJZbyVgACwtQEN1M1TOezmE7TMdIXd11r-ZQMjA2522UMQ93SzgdyiQ28kIdi8gM48fLH-HnDA_if9RPgBRGyBP4HTOexPIrKVJ62s19AXC1KPiTuALO8PnoAS9IXC3dtTs1Fiop2yWKKA1fT9l0/s900/Sunday%20Service%20Flyer%20-%20Made%20with%20PosterMyWall.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="695" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYWhjM0zFo2x4_MtWldQ8Frm11Lh3Bin1RhNiUJCicJZbyVgACwtQEN1M1TOezmE7TMdIXd11r-ZQMjA2522UMQ93SzgdyiQ28kIdi8gM48fLH-HnDA_if9RPgBRGyBP4HTOexPIrKVJ62s19AXC1KPiTuALO8PnoAS9IXC3dtTs1Fiop2yWKKA1fT9l0/s320/Sunday%20Service%20Flyer%20-%20Made%20with%20PosterMyWall.jpg" width="247" /></a></span></div><span style="font-size: 12pt;">Se spune că lucrurile frumoase se sfârșesc repede. Oare
de ce?</span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Luni ne-am trezit înainte de 7 fix. E ultima zi de
misiune în Uganda. Apoi vom pleca fiecare la casa lui. Marian în Vancouver, eu
în Prahova și Ivan prin estul Kampalei. Așa e și biserica. Răspândită. Universală.
Am părăsit resortul Elissa din Kira (un fel de Buftea a Kampalei) pe la 8 fix. Fără
să luăm breakfast-ul. Oferta lor era oricum extrem de subțirică. Apoi, odată
porniți pe drumurile Kampalei ar fi trebuit să mergem cu punga sub nas.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Periferia capitalei e ticsită la prima oră a dimineții.
Degeaba scriu unii pe Internet că în Kampala locuiesc vreo 1,8 milioane de
persoane. Sunt mai mult ca sigur că depășesc 3 milioane. Mai ales că mulți
dintre ei nici acte nu au măcar. Numai boda-boda (motocicletele) se zice că ar
fi 3 milioane! Poate că e exagerat, dar când ești la fața locului nu mai cauți
argumente numerice. Vezi live. Oamenii vin din toată țara în Kampala. Ba chiar
din Tanzania sau Rwanda. Căci în capitala Ugandei mai găsești ceva de lucru, mai
faci o afacere... Deci ai o viață mai bună.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Boda-bodiștii mă uimesc din nou. Deși i-am tot văzut cvasicontinuu
de vreo 10 zile, tot mă șochează încărcăturile pe care le deplasează. Unul căra
o juma</span><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%;">’</span><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;"> de
căruță de trestie de zahăr, altul un frigider. Și unul vreo 200 kg de banane!
Un altul ducea trei prunci la școală, o femeie e în spatele soțului ei cu un braț
mare de verdeață (i-am spus lui Marian Volintiru că e leuștean). M-a școcat
faptul că o tânără avea în brațe un baby, învelit cu o păturică! Iar alta ținea
între ea și conducătorul „mobrei” un prunc de cca 1 an! E inimaginabil ce
activități se fac în Uganda cu motocicletele. Am văzut pe cineva care scăra o
jumate de metru cub de scândură! <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;"><span></span></span></p><a name='more'></a><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">La ora 8,30 dimineața Kampala e plină și de tîrgoveți. Nu
cred că am vazut „biznismeni” ca aici niciunde. Nici măcar în Aksaray-ul Istanbulului
turcesc. Se vinde orice, se cumpără orice. De la ace până la camioane. În orice
ungher comun cu strada e un talcioc. Care vinde aici ce a cumpărat mai în față
la doi metri. 1000 de șilingi ugandezi dacă le iese e... parfum (adică vreo 25
de eurocenți/produs).<o:p></o:p></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">A plouat ceva matinal, așa că prin yardangurile (gropile)
străzilor sunt băltoci ca în Delta Dunării. Groapă lângă groapă. Cu apă roșie.
Așa că nu se reflectă în ele Cerul. Doar pulberile de laterit în suspensii.
Kayemba, șoferul nostru musulman, merge lent. Chiar lent. Chiar dacă ne grăbim.
În vacarmul ugandez nu se poate merge altfel. Trebuie să ai maximă atenție. Aici
nu există semafoare în intersecții. Nici sensuri giratorii. Nu-s semne de
circulație pe străzi, iar poliție decât foarte rar. Totul e la mica înțelegere.
Un șofat de „care pe care”. Totul se apreciază din pedală și ochi. Și totuși,
într-o intersecție ne bușește un boda-bodist. Care se uită puțin la șpoiler dacă
a făcut „damage”, apoi trece mai departe ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Căci,
în Kampala zgârieturile nu-s accidente. Fac parte din condus.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Am trecut mai întâi pe la Bancă. Apoi pe la un dealer de boda-boda.
Ivan va avea o motocicletă pentru deplasările în interesul misiunii. Pe la 10
ne-am deplasat într-o mahala. Un bidon-ville african, cu case, ateliere, străzi
înguste și mult gunoi. Ivan numește asta mahala. Eu îi zic magherniță. Aici,
anul trecut FAMU Organisation a deschis o școală de croitorie. Marian Volintiru
a cumpărat 20 de mașini de cusut. Astfel că 21 de fete au urmat un curs de
croitorie. Un fel de școală profesională. Iar azi aveau graduarea!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Când am ajuns la destinație, pe stradă erau tot felul de
ateliere. De reparat orice. Un „parc industrial” dar cu vechituri. Abia am
găsit un loc de parcare. Am coborât direct în... noroi! Când am văzut ce
cochetă era audiența – cu costume și rochii moderne, eu și Marian, care eram îmbrăcați
sport, ne-am schimbat mintenaș garderoba! (În microbuz). Organizatorii – care au
venit îmbrăcați la 4 ace – ne așteptau nerăbdători. 16 din cele 21 de fete care
au fost școlarizate erau îmbrăcate în robe și aveau toca pe cap. Ca la universitate.
Fetele aveau rochii elegante, extensii la păr (aici toate femeile poartă așa
ceva la evenimente), pantofi... Și ochi expresivi. Doar e graduare. Mi s-a
părut că au depus mai mult efort decât liceeni noștrii români care vin la poza
de panou de absolvire îmbrăcați ca drapelul Gabonului! Fără respect față de ei
chiar... Sincer, croitoresele și „prezidentul” s-au organizat mai bine decât
mulți liceeni de-a doișpea de pe la noi!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Conducerea școlii a găsit un spațiu de închiriat în
mahala unde și-a instalat mașinile de cusut. Și, în fața încăperii de maxim 25
mp, pe un drum îngust (2 m) dintre ceva „clădiri” civile și industriale, s-a
amenajat un cort cu o masă cu față albă, și în afara lui s-au pus vreo 40 de
scaune străjuite de câteva cortine: albe, portocalii, verzi (care acopereau
niște pereți megascorojiți). Pe masă s-a pus apă, sucuri. Protocol. Au adus
chiar o boxă și microfon wireless. E drept trebuia să vină și dr. Chris,
ministrul, prietenul nostru. Dar a plecat cu o seară înainte într-o delegație
la Istanbul. Așa-s politicieni. Își shimbă din mers programul! Cel mai ades
obligați de șefi! Dr. Chris a trebuit să înlocuiască președintele țării!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">La intrarea în cort, zeci de perechi de ochi ne-au întâmpinat
strălucitori. Mulțumitori. (Oare de ce doar ochii mulțumitori strălucesc? Întreb
numai). Doi muzungu printre o lume de blacks. Întâi a vorbit cineva dela
Primăria de cartier. Speach lung și obositor. Nu se mai oprea. Parcă a făcut
școala cu unii pastori români. După el a vorbit David, prezidentul școlii. S-a
cântat imnul Ugandei, apoi a avut un speach consiliera responsabilă cu
tineretul. Tot din aparatul administrativ. Femeia a vorbit în engleză. Aplauze.
A urmat ownerul (proprietarul) sălii, și vreo 2 femei. După care microfonul a
ajuns la Ivan. Dar nu mai avea baterii! „Să nu mai cumpărați baterii de la
chinezi! Sunt fake-uri!”, le-am spus celor din auditoriu. Ivan, în speach-ul său
(în luganda) le-a spus indigenilor că „sunt singurul pastor pe care l-a văzut
el, care se teme de țânțari!” Râsete. A urmat Marian Volintiru, sponsorul
școlii. Le-a explicat că misiunea sa este săparea de fântâni în Karamoja.
Ajutorarea copiilor, săracilor, școala de croitorie, alimentele, hainele, sunt
de fapt „bonusul” misiunii. I-a felicitat pe toți cei implicați. Și i-a provocat
la muncă în echipă. Și în slujba lui Isus Hristos Domnul.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">A urmat la discurs Nicolae Geantă. Adică eu. Le-am predicat
fetelor și părințor, oficialilor, tuturor celor de față, despre croitoreasa Tabita.
N-a fost muceniță, n-a fost la crucea Domnului Isus când a fost răstignit, n-a
făcut nicio minune. Și e numită uceniță! Ca petru și Pavel. În varinată
feminină. Le-am vorbit despre Tabita și acul ei fermecat. Cu ajutorul căruia făcea
slujire printre săraci, caritate, milostenii. Era darnică. Harnică și darnică.
Le-am vorbit și despre Marele Croitor de cariere.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„Cu El de mână veți fi oameni de nota 10!”
Aplauze. Ropote. „Să slujiți necondiționat lui Dumnezeu! Vă veți schimba voi!
Să slujiți cu scumpătate semenilor! Veți schimba Uganda!”, le-am mai zis. „Să mă
împiedic de voi în Cer!” a fost urarea dela final.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">După toate discursurile s-au înmânat diplomele de
absolvire. Apoi a urmat ședința foto. Fără aruncare de toci în sus (nici nu
aveau unde). Când fetele veneau să le înmâne diploma Marian Volintiru se plecau
pe genunchi! În semn de mare respect. „Cu noi nu faceți asta. Nici să nu vă
gândiți!”, le-am spus amândoi la unison! „Genunchii nu se pleacă decât înaintea
lui Isus! Doar El merită închinarea!” Toți au răspuns afirmativ. Inclusiv vreo
2-3 fete care erau musulmane! Marian le-a zis că dacă fetele se pleacă pe
genunchi când primesc diploma ne vor obliga și pe noi să le-o oferim tot de pe
genunchi! Au aplaudat. „Le-am stricat riturile bro</span><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%;">’!”, mi-a șoptit </span><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Marian. „Pentru
Dumnezeu se merită!”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">A trebuit să ne grăbim. Am plecat înainte de 12,00. Dar
nu înainte ca Marian să taie un tort mare, alb. L-a făcut bucățele. Pentru tot
publicul asitent. Să nu mă întrebați ce gust avea? Că nu am gustat nicio fărâmă.
Nu de teama vreunui virus, nu că refuz dulciurile, dar în acest context am
preferat să savureze doar ei. Nu au tort în fiecare zi. Ori poate nu au avut
parte de vreunul niciodată! Am urcat în microbuz și m-am schimbat iarăși. „Casual”.
Fetele absolvente au rămas în petrecerea lor, în lumea Kampalei pestrițe. Dar
cu un vis împlinit. Pe viitor ele trebuie să lucreze, să facă bani pentru
salariile lor. Dar și ceva pentru misiune...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Trebuie să vă mărturisesc că aproape fiecare persoană a
venit să facă fotografii cu noi. Aproape fiecare persoană ne-a felicitat! Au
venit să ne strângă mâna, să ne îmbrățișeze! Nu am primit atâtea „hugs” de la
negrii în 55 de ani! Consiliera de la primărie, o doamnă de culoare foarte
aranjată, drăguță și isteață, mi-a mărturisit încântată: „Pastore, mi-a plăcut
foarte mult mesajul tău! Mulțumesc!” Ce feedback! Să fiu felicitat în
mahalalele Kampalei după o minipredică de 7-8 minute! Slăvit să fie Hristos Isus!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Am plecat la Entebbe. Unde am ajuns pe la 14,00. Ne-am
despărțit de Ivan și Kayemba. „A fost o încântare că ai venit în Uganda, Nick!”,
a zis Ivan. „Mă bucur tare mult că ne-am întânit” a mărturisit și Kayembe. Le-am
lăsat din hainele mele. Și eu și Marian. Ca să ne întoarcem mai ușori. I-am dat
sacoul meu lui Kayembe. Imediat l-a îmbrăcat și se plimba admirându-se ca un
monarh. Noi, cei doi albi, am trecut de ușile aeroportului. Ei, cei doi negrii,
au rămas undeva printre soldații înarmați la drop-box. Apoi, triști au demarat
spre Kampala cea colorată. Da, triști într-un oraș vesel. Pentru că atunci când
îți pleacă prietenii „muzungu” pe care nu știi când mai ai ocazia să îi vezi vreodată,
nu poți fi decât cu inima moale ca apa. Și singur între mulți. Mai ales dacă
ești la piele negru...<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">În aeroport am fost discriminat de două ori. De două doamne
„africans” de la ordine. Eram alb. Și trebuia ai lor să aibă prioritate! În
rest tot personalul din aeroport s-a comportat exemplar. Toaletele se spălau
încontinuu. Vânzătoarele de la duty free ne asaltau cu oferte. La restaurant am
mâncat cel mai mare croissant din viața mea. Cât o franzelă franceză! La 16,30
am urcat în avion. Qatar Airlines nu are întârzieri. Și dacă întârzii tu te
caută ei prin aeroport! Marian a rămas dincolo de „gate”. Avionul lui merge
spre Etiopia. La Adiss-Abeba. Apoi spre Roma-Chicago-Vancouver. Vreo 25 de ore
cu escale cu tot!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">M-am înălțat deasupra Lacului Victoria la 17,30. Cinci
ore de zbor până la Doha... De sus am privit Uganda până am intrat în nori. Nu
trecuseră decât câteva minute de când am părăsit Kampala. Și deja îmi era dor
de zarva și culorile ei. O să-mi lipsească Uganda. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Am zis că lucrurile frumoase se sfârșesc repede. Oare de
ce? Ca să nu ne legăm prea mult inima de pământ. Altfel ne-am dezlipi-o de
Ceruri...<o:p></o:p></span></p>
<div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;"><span style="color: red;">Nicolae Geantă,</span><br /> </span><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO;">Entebbe-Doha</span></div>
Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-9511033358930520992024-02-28T16:05:00.002+02:002024-02-28T16:05:20.352+02:00Întotdeauna cineva o duce mai greu decât tine - de Nicolae Geantă<div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhF3sDa47AkCHWmv5bqbRfT6E7gMy1jOmJeHgDoVNjTRwHvmCH0iCihLvbQLCqziaisv6RCC37jSOd_VyzRmpV2TPZRy_Rp_33YSWddSjY_uolfx5HLA11lRsKnMwdtYe-f5aVseNumVsbVpB0nBGhcbIa-HT79cMI49V4Z99JHwFw3tKnSowKnS35478Q/s2048/INTTD.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1366" data-original-width="2048" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhF3sDa47AkCHWmv5bqbRfT6E7gMy1jOmJeHgDoVNjTRwHvmCH0iCihLvbQLCqziaisv6RCC37jSOd_VyzRmpV2TPZRy_Rp_33YSWddSjY_uolfx5HLA11lRsKnMwdtYe-f5aVseNumVsbVpB0nBGhcbIa-HT79cMI49V4Z99JHwFw3tKnSowKnS35478Q/s320/INTTD.jpg" width="320" /></a></div>Când am trecut prin mahalalele Kampalei și am văzut ce viață chinuită au adulții și copiii ugandezi - lipsuri, mizerie și foamete - am crezut că am ajuns în locul cel mai de jos al lumii! Și când am văzut un copil care își mătura camera (2/1.5 m) în care nu avea absolut nimic decât pământ pe jos (pe care dormea) am refuzat să cred că atât de săraci pot fii unii dintre semeni. Fie ei de altă culoare decât noi. Apoi am ajuns în Karamoja și am văzut oameni și copii care locuiesc în mici bordeie (manyatas) construite din bețe și lipite cu pământ roșiatic. Aici a mânca odată pe zi e un lux. Și m-am gândit că locul cel mai de jos am omenirii e în Uganda de Nord-Est. Până-ntr-o zi, când în lumea de karamajongi am văzut o femeie ce se târa în patru labe, condusă, mai bine zis trasă de bluză, de o alta. Avea probleme și cu picioarele și cu ochii. Să fii olog mai e cum mai e, dar să fii și olog și orb chiar... e capătul lumii.</div><div><br /></div><div>Apoi mi-am adus aminte că am citit undeva că un bogat a privit pe fereastră și a văzut un sărac
luând ceva din gunoi. Apoi a gândit: „Mulțumesc lui Dumnezeu că nu sunt
sărac!” Săracul, și-a ridicat privirea și a văzut un nebun, în
zdrențe, hoinărind pe stradă și a gândit: „Mulțumesc lui Dumnezeu că nu
sunt nebun!” Nebunul a văzut o ambulanță trecând cu sirenele puse și a zis în sinea sa: „Mulțumesc lui Dumnezeu că nu sunt bolnav!" Între spital, un bolnav a văzut un
cadavru cărat pe o targă, sub un cearșaf. Și bolnavul a spus în sinea sa: „Mulțumesc
lui Dumnezeu că sunt în viață!”</div><p class="MsoNormal"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">M-am gândit că prea ades cu toții ne lamentăm de problemele zile. Uneori disperați chiar, comentăm că Dumnezeu nu ne răspunde la întrebări, la cerințe! Dar dacă am privi mai atenți la amănuntele din jur am constata ceva alarmant: întotdeauna este cineva care o duce mai greu decât noi! Dumnezeu ne răspunde prin ei...</p><p class="MsoNormal">A trebuit să ajung în inima Africii, să vizitez cei mai săraci oameni de pe planetă, să scriu câteva povești despre ei, pentru ca unii prieteni ai mei să îmi spună că s-au analizat și și-au dat seama că o duc destul de bine, că nu au dat slavă lui Dumnezeu pentru ceea ce au... Vorba lui Marian Volintiru: „Being happy does not mean having a lot!” (A fi fericit nu înseamnă să ai mult).</p><p class="MsoNormal">Întotdeauna o să găsești pe cineva care o duce mai rău decât tine! Mulțumește-i lui Dumnezeu pentru orice situați în care ești. Pavel zice „pentru toate lucrurile!” Numai morții nu pot mulțumi pentru nimic! Nu permite stărilor prin care treci să te declare „mort”!</p><p class="MsoNormal">Nicolae.Geantă</p><p class="MsoNormal"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-78106082637388027872024-02-25T22:52:00.010+02:002024-02-28T18:41:18.317+02:00Jurnal din școala primară Accerer - de Nicolae Geantă<p></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibdgei63Ads1gpf84fgCkBvq5TjJwI_-ZY32amPWqpEHyESRSBk7xFcORvAAa-I5S2eT8o-MPawV5nVv9MSoW5uW-6eF06nO2n7N-64zXsUAGsj1f_-8LoFLkOZ0335Z0bQ3s8_H969IwtD-qZ8nzV7eYYrQCVWkMnentGGieT9zeuNuTKJNXZ3g80taA/s1239/IMG_6731.jpeg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1239" height="232" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibdgei63Ads1gpf84fgCkBvq5TjJwI_-ZY32amPWqpEHyESRSBk7xFcORvAAa-I5S2eT8o-MPawV5nVv9MSoW5uW-6eF06nO2n7N-64zXsUAGsj1f_-8LoFLkOZ0335Z0bQ3s8_H969IwtD-qZ8nzV7eYYrQCVWkMnentGGieT9zeuNuTKJNXZ3g80taA/s320/IMG_6731.jpeg" width="320" /></a></div><span style="font-family: inherit;">Undeva la sud de Moroto, printre “bushlands”-urile savanei semideșertice, te întâmpină un gard de plasă străjuit cu sârmă ghimpată, și o poartă mare de fier. Plus un gardian care are biroul sub un copac fără frunze! Când ne vede deschide generos, cu gura mare ca limbile de ceas la ora zece și zece. Apoi intrăm într-o curte plină de laterit (cum ce e?; sol de savană) roșu, peste care sunt așternuți centimetrii de praf. Verdeață? O fi fost în jurasic. Acum e doar ceva aloe. Ori tabla de pe unele clădiri. Curtea e uriașă. Mii de metrii pătrați. Are mai multe clădiri, 5 sau 6, din care vreo două la distanță de peste 100 m. Pe afară dau bine, dar înăuntru… Nu, nu e unitate militară, nici vreun azil de bătrâni. Ci o… școală! O școală de karamajongo unde învață 842 de copii! Înaintea clădirii în care este cancelaria și secretariatul sunt doi recipienți negrii, mari, probabil 2-3 tone, care ar trebui să conțină apă. Cu robineții ruginiți. De așteptare. <span class="s2"></span></span><p></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Am intrat direct din praf în secretariat unde o tânără ne-a zâmbit larg și ne-a urat “Welcome”. Office-ul duduii nu are mai mult de 3x3 m, pereții sunt scorojiți, de parcă ar fi casa lui Jartilă care a murit acum 40 de ani! Peste găuri și nezugrăveală sunt niște postere mari scrise de mână. Orarul, profesorii, anumite reguli. Măsuță ei înghesuită cu hârtii și cartoane colorate e de maxim 80 cm. Din lemn ponosit. Probabil zvârlită de vreo firmă. E drept, clădirea e din cărămidă, tencuită, pe afară chiar vopsită curat, galben cu maron. Office-ul directorului e la fel de restrâns. La biroul mult mai generos, stă profesorul Elanyu Josef, “prezidentul” Acherer Primary School, îmbrăcat într-o cămașă roșu țipător presărată cu frunze galbene, negre și albe. </span></span><span style="font-family: inherit;">Are un laptop dar nu cred că școala are curent. N-am văzut niciun fir, nicio priză. Pe birou o față de masă în pătrățele galben-albastre, mai ascunde de ponoseala lemnului. Are un raft ticsit de cărți noi, și ele și raftul, și un șifonier vechi de parcă ar fi o mobilier țărănesc din secolul 19. Mă poftește pe un scaun, lângă neușa ce vine din secretariat. Adică ușa care lipsește. Lângă mine e un maldăr uriaș de cartoane galbene, scrise de mână, probabil ceva material didactic. Suporturi de curs. Pe peretele din fața mea este un banner cu nu știu ce firmă, iar în colțul biroului niște lăzi de carton cu tot felul de acte! În spatele domnului director este un avizier cu baza de date a școlii, și în spatele meu altul cu… formule! Pe peretele dinspre est este poza președintelui Ugandei. Încadrată între două nefereste. De fapt spațiile de ferestre sunt, grătare din fier sunt, dar geamurile lipsesc. Nu doar la directorat! Ci în toate clasele de curs!</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Directorul Joseph ne spune că acum are în școală peste 800 de copii. Unii sunt înghesuiți câte 100 sau mai mult în clasă. Marian Volintiru a numărat o clasă de copii mai mici unde în bănci ar fi fost 250! 12 bănci, 3 rânduri, câte 7 în bancă. Unii dintre copii sunt desculți - cei mai mulți, alții au sandale. Dar tricourile sunt în toate culorile. Prăfuite! În Karamouja fiind polul sărăciei. Și al aidității ugandeze. Vreau să vă mai spun că în Uganda, în orașe, sau în zonele mai civilizate, toți elevii, de școală primară, generală, liceu și chiar și studenții au uniformă obligatorie! Nu ai uniformă nu te duci la școală. Nu cred că vreunul dintre ei ar avea două rânduri de cămăși, sarafane, fuste, sau pantaloni. Și totuși niciun comitet de părinți nu vociferează!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span><span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Uganda avea în 2018 cca 47,8 % populație sub 15 ani. Adică vreo 20 milioane. O Românie. Dacă îi alăturăm și pe cei 29 % tineri sub 30 de ani, constatăm că azi Uganda ar avea vreo 35-40 de milioane de tineri! Adică forță de muncă! Două Românii! Educația în Uganda este gratuită. Învățământul este plătit de stat. Dar mâncarea la școală - copiii de aici stau de la 8 la 16-17, uneori și sâmbăta, ori rechizitele trebuie plătite. Prin urmare, cine nu are bani să plătească mâncarea nu merge la școală. Și gândiți-vă că sunt femei care au 6-7 copii! Deci nu e de mirare de ce mulți nu ajung pe la cursuri!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">În Uganda, mi-a spus Ivan T., partenerul nostru local de misiune (FAMU Organisation), mi-a spus că există școli guvernamentale și școli private. “Nicu, școlile guvernamentale se spune ca sunt gratuite, dar aproape că nu este așa, deoarece trebuie cumpărată mâncarea (posho și fasole; posho e un fel de faină din mei), și unele taxe ale Aspciației de Părinți și Profesori (PTA), plus alte taxe mici. Și astfel, mulți părinți nu își permit”. Mai ales în Karamoja. De exemplu, Școala Primară din Accerer <span class="Apple-converted-space"> </span>este guvernamentală, dar pentru un copil se plătește cca 95.000 șilingi ugandezi pe an (1€=4150-4300 șilingi), pentru hrană și vreo 200.000 șilingi pentru rechizite (adică undeva peste 70 dolari) pe terme. Totuși, școlile guvernamentale au cele mai slabe performanțe deoarece profesorii sunt extrem de prost plătiți și prin urmare a apărut corupția! Oare politicienii ugandezi s-au școlit prin România? Că si ei tratează școala cu dispreț…</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Copiii din Karamuja, de la școala pe care am vizitat-o, nu aveau ghiozdanele burdușite, dar am văzut în orașe copii care cărau ghiozdane mai mari decât ei. Și niciun părinte nu protestează că i se strâmbă coloana piciului! A trebuit să vin în sălbăticia Ugandei să înțeleg că pe la noi, unii dintre profesori și părinți ne-au umplut de ifose sistemul educațional, și ne-au transformat copiii in legume cu iPad-uri!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Din cancelarie am intrat într-o sală de clasă. Învățătorul, un băiat de vreo 30 de ani a scris pe tablă ceva. În engleză. De câțiva ani educația școlară ugandeză se face obligatoriu în limba engleză. “Eta, gi”, “Eta, giiii”, strigau elevii în cor. Când ne-au văzut cu domnul director s-au oprit. Mai mici și mai mari, fete și băieți, cca 70-80 în acea clasă, probabil erau ceva clasa I-a. Aici elevii din clasa I nu trebuie neapărat să aibă 6 sau 7 ani, ci pot veni și la 11-12 ani prima dată la școală. Pereții scorojiți, băncuțele, niște vechituri lungi, pentru 4-5 persoane. (În altă clasă era înghesuiți ca în trenurile indiene). Neferestrele și neușa și aici prezente. De asemeni aveau și netavan! Adică din bancă vedeai direct tabla de pe acoperiș! Pusă pe niste scânduri extrem de rare! Prin grătarele neferestrei bate alizeului. De sus vine insolația de savană. Și copiii… Dogoare și duhoare! Așa învață karamajongo junior! Probabil cum învățau străbunicii noștri imediat după Reforma lui Cuza! Îmi venea să urlu! Noi, occidentalii aruncăm un-doi totul la rubbish/gunoi și ei sărăcuții stau desculți pe ciment, în plin Alizeu, flămânzi, fără nicio speranță pentru mai bine. Eheee heee, cum te va bate într-o zi Dumnezeu, Occidentule! De fapt ne auto-pedepsim de ani buni deja! Dar avem cataractă!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">După ce a vorbit foarte puțin Marian m-a prezentat și directorul mi-a prezentat copiilor, iar domnul Josef mi-a oferit cuvântul. Ce sa le spui unor copii flămânzi și desculți, cu ochii cât cepele, care erau mai mult cu ochii la trolerul meu decât la director? Le-am vorbit ca în primul rând cel care face schimbarea fundamentală în viața oricărui om este Hristos! Iar în al doilea rând școala. Le-am spus că sunt Muzungu (om alb), dar că vin dintr-o țară care a fost și ea tot săracă. Și că, în copilărie am fost tot copil sărac. Dar că am învățat și am luptat să ies din greutăți. Iar cu ajutorul lui Hristos am ajuns sus. Mai sus decât credeam vreodată. Erau mirați. Apoi le-am povestit despre Steve Jobs, omul care a plecat de jos, dintr-un abandonat a reușit să revoluționeze lumea odată cu inventarea IPhone-ului. “Dacă alții au reușit, și voi puteți reuși! Poate n7 lucruri care vor schimba lumea. Dar învățând și muncind puteți măcar să schimbați viața familiei voastre!” După ce le-am vorbit câteva minute le-am împărțit tricouri, ceva papetărie și jucării.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">A doua sala pe care am vizitat-o era ticsită de prunci. Puțin întunecată, doar ochii și dinții sclipeau. 250 de copii destul de mici erau coordonați de o învățătoare - cu o rochie albastru aprins, care era cu copilul la piept chiar la catedră. Îi dădea să sugă piept chiar în fața elevilor! Sincer, eu nu găsesc în asta o rușine. Alăptatului este ceva firesc, face parte din normalitate.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">A treia sală era cu băieți mai mari, poate în jur de 11-12 ani. Mulți dintre ei purtau tricouri albastre, ale unor echipe consacrate din Europa. Da, micii ugandezi joacă fotbal cum jucam noi decrețeii in copilărie. De aceea dintre noi a ieșit “generația de aur” a României. Micii ugandezi visează ca intr-o zi sa joace in Europa. Odată cu asta au scăpat pentru totdeauna de sărăcie. Un domn profesor ne-a spus că notarea nu e nici cu calificative, nici cu note. E o evaluare pe mai multe trepte. Nu știu sa va explic pentru ca nici profesorul n-a știut sa îmi explice! După ce le-am împărțit tricouri băieții ne-au aplaudat ca la stadion.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Am oferit un cadou unei doamne profesoare. O preț-chilipir de pantaloni de dama noi nouți. S-a uitat tristă la ei; femeile karamajongo nu poartă pantaloni. I-am dat o fustă. I-am luat pantalonii. Nu știu dacă vreodată va avea ocazia să mai poarte așa ceva. Dar nu trebuia să ii stric încredințarea. Însă în ochii ei se vedea că și i-ar fi dorit. Chiar așa: de ce ne dorim așa de mult lucrurile care ne sunt interzise? Doamnei secretare i-a picat de asemeni niște pantaloni de damă, de firmă (oferiți de o tânara generoasă din București). Dânsa nu i-a refuzat. Poate era din alt trib. Sau poate era deja într-o familie mai emancipată…</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Am lăsat pâinea să o împartă directorul. Copiii mai rămâneau in școală încă ceva ore bune deșii trecuse de prânz. Din nefericire nu am avut cadouri pentru toate clasele. Așa se întâmplă mereu aici: nu poți ajuta pe toți! Unii mai pierd. Ca și în viață: nu toți oamenii înregistrează numai victorii.</span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Cănd am mers la microbuz am tresărit dintr-o dată: </span></span><span style="font-family: inherit;">Kayemba, șoferul nostru care a trecut de la catolici la islam (dar nu a putut sa ne argumenteze de ce), aproape ca mi-a distrus trolerul prin curtea școlii. A trebuit sa staul jumătate de oră să-l spăl. Mă gândeam că tot așa facem și noi. Ne tărâm prin praful lumii cãnd am putea foarte simplu să îl lăsam pe Dumnezeu să ne care în brațe!</span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Când am ieșit din curtea școlii Marian Volintiru mi-a spus că un pastor karamajongo i-a zis odată că bătrânii din Karamoja, de frica să nu le plece tinerii și-n sat, au îngropat într-o zi un pix și un caiet. De ce? Un blestem ca nimeni să nu învețe carte niciodată! De aceea unii și azi sunt reticenți la arte! Alții însă au reușit să facă pasul spre bine. Și au demonstrat tuturor că teama bătrânilor de școală este doar superstiție!</span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="color: red; font-family: inherit;">Nicolae.Geantă</span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Kampala</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-size: 23.6px; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: 23.55px;"></span><br /></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-9256751633960391132024-02-25T11:19:00.006+02:002024-02-28T18:40:40.934+02:00Cât cântărește o felie de pâine - de Nicolae Geantă? <p><span><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-family: inherit; text-size-adjust: auto;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2mFWtV3QUzgkMr8ONBCpQDTJa0uoUP3HkNfImxlj1-Nqs9W_Tl4zMJXBNI_RQRGzi3ekOy4YP4du57TXb9WyGbDdJuU9yHAu2xJziV43-vwUwJqWq45RcbP0o3SX0uL3pQ5iH3Y_ZpCc-2DDlmvBvbdawdyi8yX_Qy_dQzlIt26CTlI0nH0rHvRPJvMo/s2113/266B7258-3EAC-4ACF-AA14-56BAF0CCB640.jpeg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="2113" data-original-width="1284" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2mFWtV3QUzgkMr8ONBCpQDTJa0uoUP3HkNfImxlj1-Nqs9W_Tl4zMJXBNI_RQRGzi3ekOy4YP4du57TXb9WyGbDdJuU9yHAu2xJziV43-vwUwJqWq45RcbP0o3SX0uL3pQ5iH3Y_ZpCc-2DDlmvBvbdawdyi8yX_Qy_dQzlIt26CTlI0nH0rHvRPJvMo/s320/266B7258-3EAC-4ACF-AA14-56BAF0CCB640.jpeg" width="194" /></a><span><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-family: inherit; text-size-adjust: auto;"></span></span></div><span><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-family: inherit; text-size-adjust: auto;">Karamouja. Într-o dimineață mi-am prăjit două felii de pâine. Dar cineva m-a sunat din țară, m-am oprit din micul breakfast ugandez, apoi m-am dat la alte treburi și fiind într-o continuă viteză o felie a rămas nemâncată. Când eram gata de plecare încă mai era pe masă. “Ce fac cu ea Marian?” , “Ia-o, că o dăm unui copil pe stradă?”. “What? O felie de pâine?”, “Nicu, aici pentru mulți copii poate asta e singura mâncare a zilei!”</span></span><p></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">În ziua aceea am împărțit nu o felie, ci mii de felii de pâine. Nu doar copiilor la școală, ci și unui sat întreg și unei biserici întregi! Da, câteva felii de pâine (100 grame) aici echivalează nu cu o shaorma mare, la noi, ci poate cu un tiramisu de un kilogram!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">Cât cântărește o felie de pâine? În România poate 50 de grame. În Canada ceva mai puțin (slim feat). În Siberia o jumătate de kilogram. Dar în Karamoja Ugandei o felie de pâine cântărește o zi sau două de hrană!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">PS: Mai e cineva care face mofturi? În România! And wherever the Romanians are…</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="color: red; font-family: inherit;">Nicolae.Geantă</span></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">Rupa, Karamouja</span></span></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-86625133321192897512024-02-22T13:22:00.004+02:002024-02-28T18:39:58.579+02:00Jurnal de Loputuk - de Nicolae.Geantă<p><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggfEXS6uHAFXmvJfWgZWWYIN3D1yXFPYSbimllS5gise-5XRHIvas521kvDTHASoFaGmJbGtYTVJLjjZhhVlL0v_XBrDSj7Ks7HJFDRKHWvFUqq9iaSuLg9JDO2_y0_U0qzSMAN4l4Ou3kMkr8YxnV-1oS7w49y4cSIJeL04tmLanS2TR6tcqpLakbQqo/s1284/IMG_4162.jpeg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="852" data-original-width="1284" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggfEXS6uHAFXmvJfWgZWWYIN3D1yXFPYSbimllS5gise-5XRHIvas521kvDTHASoFaGmJbGtYTVJLjjZhhVlL0v_XBrDSj7Ks7HJFDRKHWvFUqq9iaSuLg9JDO2_y0_U0qzSMAN4l4Ou3kMkr8YxnV-1oS7w49y4cSIJeL04tmLanS2TR6tcqpLakbQqo/s320/IMG_4162.jpeg" width="320" /></a></span></span></div><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;">Africa, oricât de cercetată ar fi e o continuă necunoscută. Încă are unghere wild. Nu doar climatice, geografice, ci și sociale, economice, culturale. Oricâte ai știi despre Africa tot mai descoperii zilnic ceva. E o enciclopedie trăită. Așa aveam sa descopăr și eu în ultima zi de stat integral în Karamoja.</span></span><p></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;">Dimineața la 5 m-am trezit cu o durere groaznica de rinichi. Doamne, dacă fac vreun blocaj renal în Moroto? Nici măcar nu știu ce fel de spital ar avea. Dar, după pastile luate cu rugăciune (da, pastilele se iau cu rugăciuni nu cu apă, dacă încă nu știați), la ora plecări prin sate eram refăcut. Am avut o zi lungă de miercuri. Întâi am fost în Moroto să cumpărăm dulciuri pentru copii. La un en-gross. Căci toți iau marfa de acolo și urcă prețul apoi. Negustorie. Apoi am plecat spre șoseaua de Kenya, și am coborât pe un drum de savană nou (cred că tot chinezii s-au băgat și p’aici), pe un platou întins cât Depresiunea Brașovului. Savana e aridizată complet. Numai tufișurile de mărăcini mai sunt verzi. Din cauza spionilor animalele nu le pot devora frunza. În rest, răzleț Acaccia Abisinia. Uitasem, și tufe de guma arabică. Pastor Bernard a rămas uimit când i-am spus ce e. El știa numai că “have milk”. Hamidu Kayamba, șoferul nostru musulman, a făcut ochii cât cepele când i-am arătat ca Google Lens îți poate recunoaștere orice plantă după ce o fotografiezi cu telefonul. (Am încercat uneori să verific dacă nu mă înșel. Sau atunci când habar n-am despre vreo plantă!).</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span><span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">După ceva kilometrii buni de semiarid am ajuns între manyatas. O droaie de colibe încercuite cu mărăcini. </span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Satul Loputuk nu e uriaș ca suprafață. Dar e răspândit cu mâniate printre boscheții arși de soarele ecuatorial. </span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Am coborât în fața unei fântâni. Săpată din sponsorizarea unor surori evanghelice pensionare din Călărași! Să donezi 8000 de dolari dintr-o pensie românească nu e deloc omenesc. Ci dumnezeiesc! Femeile erau deja câteva acolo cu bidoane. E trecut de ora 10 când nimeni nu prea mai vine la apă. Dar știau ca venim. </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Marian Volintiru dăduse comandă de săpat anul trecut dar nu văzuse fântâna. Așa face mereu: vine în Africa să constate dacă fântânile săpate sunt funcționale. Nu îți permiți să sapi în semideșert și să ratezi investiția. Iar fântâna trebuie să fie la mijloc sau măcar la marginea satului. Să aibă acces cu toții! FAMU Organisation, fundația condusă de Marian Volintiru în Uganda, are ca scop principal săpatul de fântâni. Iar ca bonus ajutorul cu alimente si haine. Ba chiar și sponsorizarea școlii pentru copii. Deocamdată doar o duzină.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Odată cu apariția noastră karamajongo au ieșit din toate tufișurile. Întâi au ajuns femeile. Și copiii. Alergau bucuroși. Știau ca vor primi ceva. La urmă au <span class="Apple-converted-space"> </span>emit bătrânii. Au tot timpul cu ei un scaun mic din lemn “ekicholong” cu un picior înalt de cca 20 cm, sculptat dintr-o singură bucată, și un șezut de maxim 25 cm. Karamajongo oriunde se deplasează au scăunelul cu el. Am constatat și de ce. Unde să te așezi în mărăciniș, în nisip sau într-o savana plină de mizerii? Dar femeile nu au scăunel. Ele stau jos. Oriunde. Bărbații mai au și un baston “ebela”, și o bască croșetată “apopia” la care unii pun un fulg. <span class="Apple-converted-space"> </span>Au și un fel de pătură cu carouri, numită . Acesta e de fapt costumul karamajongo tradițional. Dar am văzut si bătrâni cu ieșiți din tipare, cu haine rupte, sau unii mai plecați pe la oraș care aveau pantaloni, șlapi sau sandale cu talpa uriașă. Am văzut vreo 3-4 inși cu… cizme de cauciuc! Cum să umbli cu “gumele” la +30-35 grade Celsius? Dar când nu ai de nici unele… ți se par pantofi de Prada. Sincer am văzut si prin USA, Canada sau Koreea de Sud, fete cu cizme de cauciuc! În down town în cizme de cauciuc cu rochie! Dar aia e de fashion urban. Tradus “oleacă de prostie”.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">O bătrână de vreo 75 de ani, tunsă scurt și cu părul alb a venit la fântână și și-a turnat o găletuță de apă in cap. Apoi s-a spălat pe picioare. Și a întrat in grupul femeilor de sub accacia. Tradus… “în biserică”! Pentru că în Karamuja adunările se țin sub copaci! Deja venise sute de persoane. </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">“Pasta” Bernard a început închinarea. Cântări din toți plămânii. Și sărituri. Ca la coardă. Dar doi pași înainte și doi înapoi. Strigau “Yuku tuku tu!” (Noi nu dam înapoi) plini de bucurie. Ooo, dacă am putea vaccina românii cu un bucuria de Africa! Dar și pe ugandezi cu seriozitatea din România. A fost invitat Marian să vorbească. Le-a predicat scurt. Despre faptul că “dragostea lui Dumnezeu e pentru oricine!” Apoi a predicat Nicolae Geantă. Despre nevoia de apă în pustiu, dar și despre nevoia omului de ape vii. Living Water! Scurt. Maxim 5-7 minute. Africanilor trebuie să le spui o singura idee. Mai ales că ei nici nu știu să citească! </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Am început distribuirea de alimente. Oamenii sunt așezati pe grupe în cercuri. Pe sub copaci, la distante de 15-20 m. Întâi le dăm biscuiți, apoi haine (mergem noi la ei), apoi vin ei la camioneta pentru faină de mei și fasole. Eu am stat mai mult cu copiii. Toți au haine rupte, sunt nespălați, plini de praf. Mai ales pruncii. Au praf și în urechi. Am vrut să șterg fața unui pici care era albicioasă. Dar șervețelele nu pot suplini apa. Mai ales că se uscase un fel de sare pe fața lui!O femeie la vreo 50 de ani a adus-o fiica sa cu roaba! Alta, cu picioarele tăiate a fost adusă de fetițele sale (6-7 ani) împinsă de cărucior. Unii cu cârje, alții șchiopi. Africa e un lazaret întreg! Mă gândeam ca dacă ai vreun picior rupt în triburile acelea numai o poate face să îți revii ca înainte! De aceea sunt mulți cu handicap. Dacă ai căzut nu te ridică nimeni. Te abandonează pur și simplu!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Pe mine cel mai tare copiii mă înduioșează copiii. Am plâns de câteva ori privind atent la ei. De aceea cel mai mult timp mi l-am petrecut cu ei. Doar câțiva mai măricei, care mergeau probabil la școală știau 2-3 boabe de engleză. “Eijoka?” (“How are you?”) mă întrebau toți. Apoi așteptau cuminți să le dau câte unul sau două pachete de biscuiți, vreun jolly-pop sau chiar felii de pâine! Am văzut copii pentru care două <span class="Apple-converted-space"> </span>felii de pâine e echivalentul a cinci savarine pentru ai noștri din România. Cineva de vreo doi ani a scăpat o bucățică de pâinică pe jos. A ridicat-o rapid, plină de praf și a înghițit-o! Nici nu aveam timp să reacționăm. Și ce sa îi spui? Poate e singura sa mâncare din zi, sau de câteva zile! Unui băiețel de un an și ceva i-a dat să mănânce biscuit. Mă privea plin de uimire. Cu nasul curgând, fără pantaloni și desculț, cu un tricou care odată a fost galben și spălat reprezintă exact imaginea copiilor Africii. <span class="Apple-converted-space"> </span>Le-am spus că așa am fost și noi acum 50-60 de ani în România. Săraci. Eu știu că până în clasa I nu am avut decât o roabă mică de lemn (cioplită de bunicul), un cerc de fier și un tractoraș galben (de 6 lei)! Sigur, alții au avut mai mult. Dar totuși, românii au cunoscut sărăcia. Poate de aceea înțeleg asfel africanii. Copiii erau foarte încântați să se vadă în telefon. Râdeau și săreau în sus de bucurie. Si erau extrem de fericiți pentru o acadea în plus! (Chiar așa, cineva pe rețele sociale ne-a comentat: “De ce le duceți chimicalele noastre? Lăsați-i în lumea lor!” Nu am vrut să îi răspund).</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">După ce au împărțit săcuteii cu hrană poporul a plecat bucuros spre “manyate” printre tufișuri. Din făina de mei își fac un fel de terci pe care îl beau. Dacă o familie a primit doi saci de făină (+2 de fasole, 10 kg) mănâncă două săptămâni!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">“Ala kara noi Muzungu!” (Mulțumesc albule) spuneau femeile cu copii în spate și cu sacii în cap când treceau pe lângă mașina noastră! “Privește-le cât sunt de drepte”, îmi zice Marian. “Da, cu sacii sau bidoanele în cap trebuie sa mergi în echilibru perfect! Te gândești Marian ce ar însemna pentru o femeie să care 20-30 litri sau kilograme kilometrii întregi cu mâinile?”</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Unii bărbați au vrut sa mă îmbrățișeze! Alți îmi întindeau mâna. “Nikuuu”. Mi-au ținut minte numele. Într-o predicuța le-am spus karamajonilor că pe mine poate nu mă vor mai vedea niciodată! Dar pe Hristos îl vor vedea în față într-o zi! </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Sigur, 100% toți oamenii ne vom întâlni față în față cu Hristos Isus. Răsplata o vor primi numai aceia care i-au slujit. Restul… să înceapă de pe acuma! </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="color: red; font-family: inherit;">Nicolae.Geantă</span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Moroto-Jinga, Uganda</span></span></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-73362494868838906932024-02-22T07:33:00.002+02:002024-02-28T18:35:22.416+02:00Limba oficială a lui Dumnezeu - de Nicolae.Geantă<p></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;">Azi a fost ziua internațională a limbilor materne. Fiecare țară are o limbă cu care se mândrește. Limba maternă e mândrie națională. Românii zic că limba lor e o comoară. Ungurii se cred cei mai importanți. Iar englezii buricul pământului. Până și ugandezi cred că luganda e cea mai importantă limbă africană deși majoritatea dintre ei vorbesc… uglish! O engleză ugandizată. Probabil toți mint. Sau toți au dreptate! Dar, limba maternă, a națiunii, nu e doar o mândrie. E liant. Face unitate.</span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: right;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhK_Y_ePHMPtuOxcd4ao9D5YGYLBB4BmVcA6Wu45XazQq8WPn0BTMD_PkuG_scZ7ti3ie-P07M_cK-7lW6WYI8Qa-NRoA31ql_eF1FuFAdMoFYeka9Cq6kaOVeQPs-XRQxPtnq9KSVRxQ-1WAZoJPMOs9yNSZhhDUN-ZW23St4d6g0czIUlgJ3U_YlFBug/s1080/Church%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(1).jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1080" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhK_Y_ePHMPtuOxcd4ao9D5YGYLBB4BmVcA6Wu45XazQq8WPn0BTMD_PkuG_scZ7ti3ie-P07M_cK-7lW6WYI8Qa-NRoA31ql_eF1FuFAdMoFYeka9Cq6kaOVeQPs-XRQxPtnq9KSVRxQ-1WAZoJPMOs9yNSZhhDUN-ZW23St4d6g0czIUlgJ3U_YlFBug/s320/Church%20-%20Made%20with%20PosterMyWall%20(1).jpg" width="320" /></a></div><p></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Spuneam de dimineață la RVE Suceava că limba este comoara pe care părinții o transmit copiilor. Comoara îmbogățește.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Și totuși în lume sunt multe limbi. Dar pentru a te face înțeles exista una, mai des cunoscută, numită lingua franca. Au fost cândva greaca și latina, iar astăzi e engleza. Limba internațională de comunicare. </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">“Cum v-ați descurcat cu ugandezi frate Nicu?”, m-a întrebat, la radio, Florin. “În niciun caz n-am știut luganda, nici swahili (lingua franca în Africa Central-Estică). Și nici marinărește. Am vorbit cu ei în engleză. Și, chiar dacă nu mi-au înțeles toate vorbele, am vorbit cea mai internațională limbă: iubirea! </span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Care e cea mai importantă limbă? Dragostea. Dacă iubești oamenii te vor înțelege. Dragostea se poate vorbi oriunde pe glob. Cu oricine.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Am spus că limba e comoara părinților lăsată moștenire copiilor. Dragostea e limba oficială a lui Dumnezeu. E tezaurul lăsat moștenire Bisericii. Care are datoria să o împartă la cât mai mulți.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Vrei să te înțeleagă cei din jur? Fii plin de iubire! </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="color: red; font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="color: red; font-family: inherit;">Nicolae.Geantă</span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Olilim, Napak, Uganda</span></span></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-77028698223775071612024-02-21T06:13:00.004+02:002024-02-28T18:39:20.277+02:00Jurnal de Kosiloi - de Nicolae Geantă<p></p><span style="font-family: inherit;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2FNeBrgx6FHnWOnsWVHX9hNcDNVnSPfj6Ka0nj0xxhfKJ18gBk3f_edFrRYbxnO_1wy2hE57HYDhL0y3q19iOPfr2GS5h3KradMyLc6H_Yd8tETlbpHkXh1A6m94p8cQkJaWMB_T2u05LRMqka_6L13VAkorFr9JBBhHi8Rff_rsbUriiuoQ7zDRB9rA/s1702/IMG_4046.jpeg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1702" data-original-width="1284" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2FNeBrgx6FHnWOnsWVHX9hNcDNVnSPfj6Ka0nj0xxhfKJ18gBk3f_edFrRYbxnO_1wy2hE57HYDhL0y3q19iOPfr2GS5h3KradMyLc6H_Yd8tETlbpHkXh1A6m94p8cQkJaWMB_T2u05LRMqka_6L13VAkorFr9JBBhHi8Rff_rsbUriiuoQ7zDRB9rA/s320/IMG_4046.jpeg" width="241" /></a></div>Dimineața la breakfast ne-am întâlnit cu bishop Robert. Pastor în Moroto (Uganda) și peste cca 200 de biserici în toată regiunea Karamoja! Un bărbat zvelt, zâmbitor, și iubitor. Pe Marian Volintiru îl cunoaște de vreo 10 ani. Pe mine m-a văzut azi prima dată. Dar am simțit reciproc limbajul iubirii. E limba cea mai vorbită de oamenii lui Dumnezeu! </span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; text-align: left;">După ce am cumpărat dulciuri cu Marian, am plecat cu Ivan și Hamidu spre Kosiloi. Un sat cu manyatas la granița cu Kenya. Acolo se sapă o fântână. De când vine în Africa, Marian Volintiru a săpat 73 de fântâni. Aceasta e a 74! O fi mult, o fii puțin? Satul Kosiloi nu are apă. Familiile de acolo o cară de la câțiva kilometri. Iar, să umbli prin semideșert la +30 grade Celsius, cu bidonul de 20 de litri pus pe cap, nu e ușor ca femeie. Căci știm deja toți acum, femeile karamajongo și copiii asta fac zilnic. Dar bărbați nu prea am văzut cărând apă prin tufișuri. </span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><br /></span></div><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgusiFnxNHgvJehYmZgZuxPI6PUIEQIPJtasGNi4kgERPK2dOjKVkDUAvZ_0cKYBNrmHfYpDOMqtvUz7k-yUcmC87tPf6z5vpkC5kovZL6tuSkSDn6_wDR38fYLXPfVt415ceD4oEnGefDnTR2Vlpz45ryzdTeJqWA8vTLTWnAyFcG3WJB27fc_HNTg19s/s1887/IMG_3957.jpeg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1887" data-original-width="1284" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgusiFnxNHgvJehYmZgZuxPI6PUIEQIPJtasGNi4kgERPK2dOjKVkDUAvZ_0cKYBNrmHfYpDOMqtvUz7k-yUcmC87tPf6z5vpkC5kovZL6tuSkSDn6_wDR38fYLXPfVt415ceD4oEnGefDnTR2Vlpz45ryzdTeJqWA8vTLTWnAyFcG3WJB27fc_HNTg19s/s320/IMG_3957.jpeg" width="218" /></a></span></span></div><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Kosiloi e la granița cu Kenya. La peste o oră de mers din Moroto. E drept, de anul trecut chinezii au construit o șosea asfaltată, națională. Largă, dar nu de bună calitate. Chinezăreală. Adică fake. Tipic lor. Am citit niște informații ugandeze că s-ar fi făcut prospecțiuni petroliere în zona Moroto. Și că ar fi dat de zăcăminte de țiței. Deci chinezii nu sunt degeaba pe aici! Tare mă tem ca vor să le jonglezee resursele ugandezilor. Drumul trece pe la poalele Muntelui Moroto (3083 m), printr-o zonă de semideșert. Chiar dacă e climat de savană. Plin de uscăciune: pământ roșiatic, tufișuri, acacia răzleți sau uriașele Euphoria Curvina (un fel de cactuși cu ramuri subțiri). În vale, la 200-300 de metri de drum se văd manyatele. Colibele karamajongilor. Care stau liniștite printre boscheți. În viitor sigur vor migra spre șosea. Și atunci se va termina cu viața lor culturală, pastorală. Vor deveni comercianți. Ca ceilalți. În Uganda totul e comerț. Chiar dacă e la nivel medieval. De-a lungul drumului vezi grămezi uriașe de pietre. Dar și grămezi de pietriș. Familii întregi de africani sparg pietrele până le transformă în pietriș. Fără nicio stație de balastieră. Direct din ciocan! Unii trăiesc din acest job. Alții din făcut mangal (cărbuni). Aici mâncarea se face cu lemn, cu cărbuni și foarte puțin cu vreo butelie. Chiar la hotel “aragazurile” sunt pe <span class="Apple-converted-space"> </span>“lemn de cărbune”. Pe versanți vezi turme de capre. Și vaci cu cocoașă. Pășunatul excesiv a distrus de tot vegetația. Mă gândeam: ce mai mănâncă aceste animale? Și de unde beau apă?<br /></span></span><p></p><a name='more'></a><span></span><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Înainte de-a ajunge în satul Kosiloi se construiește un pod pe șoseaua asfaltată. Așa că am trecut pe de lături, pe un drum denivelat de țară. Unde a venit viitura! A plouat în munți dimineața și acum ajunsese aici inundația. Va dați seama câtă apă se strânge pe un acoperiș de trei mii de metrii? La râu s-au oprit toate mașinile și boda-bodas-urile! (Motoretele). Trebuie să așteptăm vreo 40 de minute până va scade apa! De plictiseală am început să scormonesc nisipurile din albia râurilor. Râul vine dintr-o zonă vulcanică. Nu cumva aduce și aur? Ugandezi ne privesc curioși. Dar, cum nu suntem chinezi ci români, metalele rare nu au atracție la noi! Am stat o oră și am trecut. Marian chiar s-a băgat prin apa roșiatică precum boiaua de ardei. Am ieșit din nou în asfalt, și la vreo 2-3 km de graniță ne-a așteptat “pasta” (așa zic ei la pastror) Pius! Cu boda-bodas. Între timp ne-au prins de la urmă băieții cu alimente: Kato și fratele lui Aniela. Doi musulmani foarte de treabă. Da, da, se poate și musulmani cumsecade.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Pasta Pius ne-a băgat printr-un mărăciniș pe care nici măcar Național Geografic nu l-a prezentat vreodată. Iar drumul era parcă arat (de chinezi). Cu milioane de ravene și rigole. Cum ce sunt astea? Niște șanțuri mici.. De câteva ori microbuzul era să se… rupă. (Apropos, la râu m-am uitat atent la mașini: de orice mărime ar fi, chiar și motocicletele, sunt de producție japoneză! Alții care știu ce vor de la export!). În labirintul bushland-ușilor mă gândeam ce înseamnă să rămâi fără mașină în pustiu! Wild… </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Drumul nu a fost chiar lung ca distanță. Dar impracticabilitatea l-a transformat în interminabil. Am ajuns în sfârșit într-un luminiș. Unde era foreza, mașina care săpa fântâna. Săpătorii au zis că nu au găsit alt loc cu apă! Care e la 120 metri adâncime. Sau mai mult. În șase puncte au încercat. Marian era ceva nemulțumit că nu vedea manyatele. Fântâna dacă e departe de case oamenii nu se duc la ea. Și rămâne în paragină. Iar investiția devine zadarnică!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Nu știu de unde au aflat, dar în cinci minute tot satul, sute de persoane, sau poate 1000, cu mic și mare au apărut în luminiș. Din tufișuri. Multidirecțional. Ca și în alte locuri, pastorul Pius i-a așezat jos, în grupuri. E o lege aici să aștepte liniștiti. Să te asculte ce vrei să faci. Întâi le-am împărțit dulciuri și haine. La lipsurile lor ne-ar fi trebuit TIR-uri întregi. De obicei noi (eu și Marian) nu împărțim alimente. Pentru că africanii vor să ne fenteze. Da, au în ei jongleria. De mici. De exemplu, eu am împărțit biscuiți la copii. Și trei din liderii lor, de vreo 12-13 ani s-au așezat în 3 locuri diferite. Prima dată i-am trecut cu vederea. Apoi i-am certat. Dar s-au potolit. Nu-s de condamnat. În sărăcie lucie foamea învinge bunul simț! Unul dintre ei, Rain (“fiul ploii” e numit în tribul lor) mi-a fost mai târziu cca 40 de minute călăuză! Știa că primește ceva… Copiii, destui de mulți, au stat foarte cuminți pe un deluleț cu nisip, ca să le împart biscuiți. Cei mici, de 1-2 ani, nici nu știau să desfacă pachetul. Întâi le-am împărțit o cutie întreagă. Până am adus-o pe a doua, pruncii mâncase biscuiți, iar în fața lor era o maree de țiple albastre! M-am uitat atent la ei. Neîngrijiți. Dar frumoși. Așa negruți. Lucitori. Cu ochii rotunzi, expresivi. Toate fetele au fustițe și băieții pantaloni. Rupți evident. (Dar nu de noi. Ci de mărăcini). Dacă nu ar fi îmbrăcați diferit nu ai știi care e băiat sau care e fată. Pentru ca toți sunt tunși foarte mărunt! Am văzut doi băieței și o fetiță extrem de frumoși. Niște scumpi. De ani de zile visez să aduc doi negruși acasă la mine. Dar legislația adopției nu îmi permite. Ugandezi vor să investești în copii acolo. Dar mă îndoiesc că tot ce e sponsorizat ajunge la micul destinatar.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Kato și Aniela au împărțit saci cu alimente. Mai întâi au venit la camionetă bătrânele, apoi mamele cu prunci mici, apoi femeile, apoi bărbații. O femeie dintre kosiloieni - care vorbea și engleza - a fost un organizator excepțional. Se vedea după haine că este un lider. Dar și vreo doi bărbați s-au implicat de minune. Deci la Kosiloi a fost fără incidente.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">După ce tot norodul s-a dus spre colibele sale, ne-am dus să vizităm satul, manyatele. Am mers prin hățișuri destul de mult, apoi am văzut tot felul de manyate. Din bețe, lipite cu pământ, unele doar schele, altele finisate, cu acoperiș de stuf, cu ușă din lemn, tablă sau o simplă perdea. Unele dintre ele aveau pe afară zugrăvit un model african. Ceva creneluri de zid de cetate. Unice. Într-o căsuță dintre cele desenate, a descuiat un bărbat, și înăuntru dormeau trei băieți. Când au ieșit afară, somnoroși, nu se mai terminau în lungime. Buni de spart pietre. ”God morning boys!”, le-a zis Marian deși era 14,30!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Rain și cei doi adolescenți m-au condus printre case. Iar Ivan îmi tot răspundea la întrebări. Am văzut un amnar cu care se aprinde focul, o femeie care fierbea niște… frunze verzi pentru mâncare (!), alta care vrea sa fiarbă fasole roșiatică. Toate femeile zâmbitoare, iar unele dintre ele îmi mulțumeau pentru ajutorul oferit. Da, cât sunt de sărmani oamenii, toți își arată recunoștința când primesc ajutor. Un băiat mi-a oferit cadou un toiag! Așa cum au liderii lor. Toiagul la ei e semn de autoritate. Am văzut și manyate suspendate! Pe țăruși. Una avea ușa deschisă. Nu cred că era mai largă de 40 cm și mai înaltă de 50 cm. Pentru mine era imposibil de intrat. Nu încăpeam decât dacă intram de două ori. Căsuța avea o podea din nuiele lipite cu pământ. Și atât… Dormitor simplu. Un prieten din Londra, după ce a văzut asta filmată, mi-a spus la telefon: “Nick, noi cântăm doar o colibă aici jos îmi ajunge. Dar mințim. Vrem să locuim in palate!”</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Rian mi-a arătat un mușuroi de furnici. Avea vreo 2 m și ceva înălțime. Ziceai că e o tulpină de salcâm retezat. Casele suspendate erau într-un luminiș uriaș. Câteva hectare bune totul era defrișat. Cele din tufișuri aveau garduri de protecție. Apoi am intrat iar în labirintul de mărăcini. “Doamne, e interminabil!”, mă gândeam cu voce tare. Dacă nu ar fi copiii (Marian era mult înainte și Ivan undeva in spate), mă rătăceam în semipustiu! Cu toate că aveam busolă pe telefon. Am uitat să vă spun: Kato, fratele lui și Hamidu s-au întors cu mașinile pe acel drum îngrozitor! Nici nu aveau alta șansă!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">În fine, am ieșit într-un luminiș unde erau mai multe manyate din… tablă. Căsuțe ale poliției. Doar e zonă de frontieră. Mă gândesc cum stau polițiștii în “colibe galvanizate” <span class="Apple-converted-space"> </span>de 2/2 metri pătrați, acoperite și pe pereți cu tablă ondulată, în temperaturi ecuatoriale? Ivan mi-a arătat și o fabrică a… indienilor. Cu clădiri betonate și gard de protecție. “Factory”. Dar ce produce nu știe nimeni! Am ieșit într-o curte cu multe case lipite una de alta, din nuiele cu pământ, acoperite cu tabla dar fără nicio fereastră (da, da, ugandezi săraci nu au ferestre la case! “Unde să le pună?”, îmi Răspunde Ivan). Femeile de acolo m-au aplaudat! După aceea am ieșit la… asfalt. În intersecția unde ne așteptase cu motocicleta pastor Pius. Aici se derula ceva <span class="Apple-converted-space"> </span>comerț stradal. Iar niște tineri jucau biliard pe o masă ponosită! Uite că a ajuns biliardul și printre colibe! La cca 50 m erau niște așezate vreo 7-8 cărămizi și câteva lemne drept… barieră! Dar și o pancarta care te anunta ca te apropii de vamă. De “border”. Dacă nu mai erau încă 2 km <span class="Apple-converted-space"> </span>de mers, as fi intrat (de curiozitate) și pe tărâmul din Kenya! </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Când m-am întors la grup, cu toiagul autorității in mână, Marian și băieții discutau cu o fată foarte înaltă. Cu un cap cel puțin peste toți. Era asistentă medicală la spitalul de peste drum. “Câte paturi de internare are spitalul?”, am întrebat-o. “Două”, mi-a răspuns și a rămas șocată că am rămas cu gura căscată! Spital cu două paturi pentru zeci de mii de inși! Când ești sărac viața nu prea mai are preț!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">La microbuz Marian a împărțit ceva dulciuri lui Rian și celorlalți copii. I-a spus lui Rian să învețe. Exact ce îi povățuisem eu pe drum! Apoi i-a dat o șapcă frumoasă. Rian radia! Chiar dacă șapca îi era destul de largă! I- am lăsat pe copii în plină stradă. Am văzut cum în ochii lor se stinge bucuria. “Muzungu (albule), când mai vii?”</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Am plecat din nou pe șoseaua de Moroto. Apa se retrăsese de tot. Dar tot tulbure curgea, liniștită, la vale. E primul râu pe care l-am văzut în Karamoja!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Am mai vizitat un sat. Undeva la jumătatea distantei. La poalele Muntelui Moroto. Oamenii au ieșit uimitor de rapid. Aceleași proceduri ca și înalte locuri. Numai că nu am avut alimente pentru toți. Eram sus în camionetă când s-a împărțit ultimul sac. Să fi văzut fețe supărate că nu au apucat nimic! Te distrugeau de milă. Unei tinere frumoasă, cu copilul legat în spate i s-au terminat alimentele cu două persoane in față! “Muzungu, mi-a strigat! Nu e corect!” Știam, dar ce puteam să mai facem? Mă gândeam că tot așa vor păți și cei ce se joacă cu viața, cu credința: într-o zi li se vor închide obloanele Cerului sub nas! Când a pornit mașina femeile au scos chiote de bucurie. Tipic africane. un semn de respect și mulțumire. Da, unii chiuind de bucurie, alții oftând de tristețe. Ca la judecata din ziua de apoi!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Am ajuns la hotel și am pregătit o masă afară. Nu am apucat să terminăm de mâncat că se înserase. (La Ecuator ziua e egală cu noaptea tot anul. Și se întunecă mereu pe la 19). Nici nu se lăsase puțin întunericul și ne-au invadat țânțarii. Răspândacii de malarie! Uneori și ei mici pot face distrugeri foarte mari!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">La ora când scriu se aud greierii prin pereți. La Ecuator greierii au o simfonie permanentă! Aici furnicile nu-i pot dojeni să treacă și ei la muncă! Pentru că nu vine iarna! Oare <span class="Apple-converted-space"> </span>de aceea p’ aici or lucra mai puțin bărbații decât femeile?</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Nicolae Geantă,</span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Moroto, Karamouja</span></span></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6477367535476055204.post-90093401909479602002024-02-19T22:46:00.010+02:002024-02-28T18:37:14.484+02:00Jurnal de Karamoja - de Nicolae.Geantă<p></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHCsyQLhda8W2VrLqSXbbxaANcmTuQcAO9I6sdPNrp5ORrS4-GjljNN-l2e8ubPj2VbsI9jvY7gDhIrPMvZWgf32vkWw0bG9b5TF3yj_SGfkwfg559gCkKWFca5khswbE9fi2CGg8SGGE6bLcMwHejTDPJXz0NTI_PV6TUVz2ayIDpn-BOzqLpRvGBMGs/s1284/IMG_3789.jpeg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="849" data-original-width="1284" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHCsyQLhda8W2VrLqSXbbxaANcmTuQcAO9I6sdPNrp5ORrS4-GjljNN-l2e8ubPj2VbsI9jvY7gDhIrPMvZWgf32vkWw0bG9b5TF3yj_SGfkwfg559gCkKWFca5khswbE9fi2CGg8SGGE6bLcMwHejTDPJXz0NTI_PV6TUVz2ayIDpn-BOzqLpRvGBMGs/s320/IMG_3789.jpeg" width="320" /></a><span style="font-family: inherit;"></span></div><span style="font-family: inherit;">Când am plecat în Karamoja nici nu știam ce mă așteaptă. Auzisem că Africa e săracă, știam că estul Ugandei se confruntă cu violențe și sărăcie lucie, dar nu știam că districtul de la granița cu Kenya și Sudanul de Sud e buzunarul de sărăcie numărul unu în Uganda, în Africa și poate pe glob! Dar acum “ochiul meu a văzut!”<span class="s2"></span></span><p></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;">Karamoja este o regiune de 27.500 kmp, puțin mai mică decât Belgia, compusă din 8 districte/județe, dar cu o populație de numai 1,4 milioane de locuitori, conform statisticilor ONU din 2022, in ciuda faptului că au cea mai ridicată fertilitate din Uganda, 8 copii/femeie. Se zvonește că aici, acum 20 milioane de ani (cum se joacă unii cu cifrele !), ar fi trăit ugandopitescus, strămoșul omului, conform unei fosile descoperite de biologi. Dar cine îi poate crede? </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span style="clear: right; float: right; font-family: inherit; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1307" data-original-width="945" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis_EQg9MRkCt6W9S4a4vF3OOUhGQag84Cr96KmIv2aU8pCO_Bw3vjxUvmadJf3LcUZzseqtUqT6wVpB79h3pQ-YgH1d7ohC0IIQpu2YJRQ4DIAnbqCOPK8x0oheVAG74kDAVMPUA5deCORRcMRvd0Y_Cbwdfpkh_u1ubB5sGjioPOhyarJIZmpTSmGmao/s320/IMG_6435.jpeg" width="231" /></span><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Populația, karamajongo, cu oameni înalți și slabi, e de origine nilotică, limba lor de origine fiind nilo-sahariană. Etniile dodoth, ik, jui, tepeth au preocupări pastorale. Deoarece Karamoja este aproape toată o savană. Cu pajiști care astăzi sunt uscate. E semideșert. Deșertificarea a crescut exponențial în ultima vreme, datorită secetei, alizeelor (vânturi calde și uscate ce bat dinspre regiunile înalte etiopiene spre Rift Valley și Karamouja, dar și suprapășunatului excesiv. Cât vezi cu ochii sunt numai ierburi uscate, tufișuri (bushlands), spini, Accacia (de mai multe feluri, chiar și guma arabică), Aloe etc. Solurile, alterite roșiatice, sunt foarte sărace în humus (aici nu putrezește vegetația fiind vară continuă), sunt infertile și aridizate mult în ultimele doua trei decenii. Când am călcat prima dată in savana semiuscată m-au ars picioarele în adidași! Precipitațiile sunt slabe, între 350-800 mm/ an, ploile venind in două sezoane: din Martie in mai și din Septembrie in decembrie. Acum, în Februarie ploile sunt abia sa șteargă praful pe clădiri. Temperaturile sunt ridicate tot anul, e vară continuă. 25-30 grade Celsius. Noi, eu și prietenul Marian Volintiru, am prins 28-30 grade. Și înorat. </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">De ce v-am spus aceste detalii? Ca să înțelegeți de ce-n Karamoja e polul sărăciei. Datorită degradării mediului în primul rând! Iar în al doilea rând datorită infrastructurii slabe. Între capitala Kampala (situată la 528 km) și Moroto (capitala regiunii) abia de câțiva ani e o sosea asfaltată (2020). Dar drumurile lungi, chiar și înspre alte orașe (Soroto, Mbale etc) fac imposibilă deplasarea localnicilor pentru a-și comercializa produsele (sorg, mei, trestie de zahăr, animale, piatră etc). În al treilea rând populația din Karamuja e lipsită de educație. Majoritatea localnicilor (75%) sunt lipsiți de școală! Guvernul ajutat de Word Wision și alte programe internaționale abia acum construiește ceva scoli. Fără educație nu exista specializări, deci nici locuri de muncă. Deși am văzut ugandezi lucrând robotic. Mult și greu. </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span><span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Apoi mai au ceva karamajongo: sunt mai inadaptabili. Nu prea acceptă politicile guvernamentale. Își conservă cultura. Și pământurile, si resursele naturale. Karamuja, potrivit estimărilor ar fi foarte bogată în resurse. Cercetătorii vorbesc de peste 50 de minerale și pietre prețioase (aur, argint, Titan, cupru, fier, mangan, cobalt, crom, tantalit etc) la care se adaugă minerale radioactive, marmură, beril, calcar, talc, grafit, columbofil, magneții, platină, zirconiu… jumătate din tabelul lui Mendeleev! Plus că, ultimele prospecțiuni ne arată că în Karamoja se gașesc zăcăminte de petrol în zona Moroto-Kadam) nu știu de ce, dar tare mă tem ca de aceea am văzut eu zeci de mașinării chinezești pe aici). Să mai zică cineva că Uganda nume pe drept numita Perla Africii! Bogați, și totuși săraci! Ce ironie… Iar ca ultim punct, al neadaptări aș putea adăuga violenta. După ce s-a prăbușit regimul lui Idi Aman în 1979, soldații au părăsit Garnizoana din Moroto. Băștinașii au pus mâna pe armament și au început violențele sângeroase. Un război cu armata Ugandeză. Fără precedent. Abia după 2005-2006 soldații au putut recupera armele. Și abia din 2010-2011 a revenit pacea. Care este totuși fragilă.</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Problema nr. 1 a regiunii Karamoja este insecuritatea alimentară. Moroto și Nakapiripirit au cel mai redus IDU (Indice al Dezvoltării Umane): de 0,183 și 0,194, în contextul în care Uganda are 0, 445, iar Elveția sau Norvegia peste 0,960!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span><span class="s2"></span><br /></span><span></span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Conform unui studiu demografic al ONU, în Karamoja trăiau înainte de pandemie peste 600.000 de femei între 15-49 de ani. Și așa cum am spus aici fertilitatea are o medie de 8 copii per femeie (în regiunea Amudat chiar 9,8!), fața de Uganda care are 5,4. Majoritatea populației nu are acces la apă (17% nu consuma apă sigură, potabilă). De aceea e nevoie uriașă de fântâni. Numai că o fântână este foarte scump de săpat (8000 dolari americani), deoarece foratul se duce la peste 120 m adâncime! </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Regiunea semiaridă a savanei Karamojei are 61% din populație care trăiește în sărăcie, în subzistență. Am întâlnit mii de copii care probabil nu mănâncă mai mult de odată pe zi, și atunci aproape nimic! Datorită violenței si sărăciei în 1980 a avut loc cea mai ridicată mortalitate din istorie, au murit peste 21% din populație, din care 60% au fost copii! De aceea în Karamoja s-a derulat cel mai mare program al ONU pentru Alimentație! Iar, după Pandemia C19, iar în anii trecuți (1-2 ani) USA a renunțat la ajutorul acordat Ugandei pentru alimente (vreo 50 miliarde de dolari anual), foametea s-a acutizat. Karamoja e dependentă de hrana primită ca ajutor! Zilnic, zeci de camioane cu alimente mișună prin estul Karamojei pentru acordarea de sprijin alimentar. Cu aceasta ocazie așa am ajuns și eu la poalele muntelui vulcanic Moroto (3083 m).</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Am ajuns în arealul Moroto duminică după prânz. Din Kampala drumul a fost extrem de greu, cu noapte de cazare în Mbale. 525 km i-a făcut intr-o zi jumătate! (Nu am putut circula noaptea, pentru că din cauza sărăciei puteam fi opriți pe drum de rebeli). Ivan, omul nostru de legatură din Uganda, partener al Aquamission Org condusă de Marian Volintiru, ne-a dus direct într-un sat de karamajongo. În Loputek.<span class="Apple-converted-space"> </span>Camioneta cu alimente era deja acolo. Am cumpărat 16 tone de fasole și faină de porumb alb, dulciuri, peste 1200 de tricouri, ceva <span class="Apple-converted-space"> </span>rechizite, jucării. Puțin pentru lipsurile de aici. Dar mai bine puțin decât deloc. Mulțumim din nou, tuturor pentru sprijinul oferit! Fără voi nu am fi făcut mai nimic pe aici!</span></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">În jumătatea satului (cu căsuțe construite de o misiune englezească, dar acum făcute praf de localnici; căsuțe înseamnă o cameră din cărămidă, fără ferestre, cu ușă sau fără), pastorul Bernard conducea deja biserica în închinare. Biserica nu era în vreo clădire ci la umbra unui copac! A unei accacia abissinica, un copac sub formă de umbrelă, dar drept în partea de sus). Când africanii se apucă de cântat nu îi mai oprești. Mai ales că au și niște dansuri ale lor, și bătăi din palme și strigăte. Țipete. După ce i-a așezat jos pe nisipul fierbinte, Bernard l-a prezentat pe Marian Volintiru, care preț de câteva minute le-a vorbit despre dragostea lui Dumnezeu. Apoi, a predicat Nicolae Geantă, în engleză (am transpirat!) tradus de Bernard. Le-am vorbit despre importanța educației copiilor, atât la școală cât și ca biserică. I-am încurajat spunându-le că biserica are culoare diferită la piele, dar sufletele sunt toate la fel, curățit de păcate de Domnul Hristos. Ropot de aplauze. După predică am plecat să vizităm o fântână, săpată în 2023, prin donația generoasă a Amaliei din Belgia! Acolo alt ritual, alte cântări creștine africane. Apoi ne-am întors. Probabil 50 de adulți și încă pe atâția copii. Restul au rămas in sat. Am uitat sa spun, fântânile sunt în savană, la distanță de câteva sute de metrii de cătune. </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">La <span class="Apple-converted-space"> </span>mica tabără, ne-u întâmpinat dansând de fericire un grup de vreo 7 femei tinere! Radiau de bucurie căror primi alimente. Nu cred ca eu am fost vreodată in viață mai nerăbdător sa primesc ceva! Bernard a dus departe tot grupul, iar noi am mers la camionetă. Unde un grup de patru tineri au împărțit alimente. Un sac de fasole și unul de făină pentru femeile bătrâne, și numai un sac pentru cele tinere. “Femeile tinere mai pot munci ceva”, mi-a spus Ivan. Între timp copiii au stat la distanță. Inițial cuminți. Apoi din ce în ce mai gălăgios. Venea Buluc spre mine să dăm mâna, să mă atingă măcar cu un deget, să mă pipăie. “Muzungu”, îmi ziceau aproape toți. Adică “albule”. <span class="Apple-converted-space"> </span>Majoritatea erau desculți, nespălați, cu haine rupte. Toate fetițele erau tunse și toți copiii aveau nisip in cap! Dar toți zâmbeau și erau curioși ce face telefonul! </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">Inițial femeile și bărbații veneau în grupuri de câte 10 la camion, apoi trebuiau sa rămână undeva, stand jos cu săculeții, pentru a nu reveni. La un Monet dat s-a creat o busculadă. Niște bărbați din rând strigau agitați. Veniseră alte persoane din alt sat și se băgaseră în față. Rândurile se tot împingeau. Foamea te bagă in disperare. <span class="Apple-converted-space"> </span>Te împinge la orice. La violentă, la lipsa de respect. În Biblie ni se spune că în perioade de foamete prin asediu, în unele cetățeni mamele disperate și-au mâncat pruncii! Un tânăr a urcat pe camionetă. Al doilea. Au furat un sac! Apoi a început îmbulzeala. Șoferul a turat camionul. Le-a poruncit să se dea în spate. Dar a scăpat situația de sub control. Nici măcar pastorul n-a mai putut redresa. Și nici atât bătrânii care sunt ascultați de obicei orbește. Foamea a bătut orice lege! Tu ai fost așa disperat de foame vreodată? Camionul a plecat. Cu saci încă nedați. Unii oameni, care au stat frumos la rând au rămas fără porția pregătită. Au plătit prețul agresiunii celorlalți din comunitate. Așa pățim uneori și noi prin familii sau biserici. Putem plăti prețul răutății celorlalți. Mai grav este dacă ei plătesc prețul pentru noi!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">Am plecat dezamăgit. Oamenii uneori își pierd firea. Dar in situația de față, în disperarea de a te hrăni, e mai plauzibil să îi înțelegi. Am plecat foarte emoționat din cauza copiilor. Mi-au dat lacrimile. Ce vină au ei? Mi-am amintit <span class="Apple-converted-space"> </span>că Wolfi, un prieten al meu tanzanez, mi-a spus odată: “pasta (adică pastore), când eram elev și primeam odată pe săptămână peste farfuria de orez câteva lingurițe de fasole boabe era ca la voi masa de Christmas!” Pe drum mă gãndeam: ce eficiență are un evanghelist care predică unor oameni și cu sufletele și cu mațele goale?</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">Am intrat în Moroto în Piața Centrală. În fața ei Marian a jucat fotbal 2-3 minute cu niște tineri africani. Tot poporul era numai râsete. De ce n-am jucat și eu? Genunchiul, ruptura de menisc nu mă lasă! În piață am văzut cele mai jalnice legume și fructe. Plus o “muscăraie” de nedescris! Și-o droaie de copii sau bătrâne care alungau muștele de pe alimente!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">Am intrat într-un Market. Pentru mine s fost un șoc. In Kampala văzusem prețuri ca în România. Dar în Karamuja nu mă așteptam la așa scumpete! Două savarine echivalentul a 5 lei, biscuiți între 3,5-7,5 lei, ciocolată 4-5 lei, ulei 22 lei! Da, globalizarea e pretutindeni. Prețurile în Uganda sunt puțin sub cele dintr-o țară bogată. Chiar așa, motorina este undeva la 1,1-1,2 euro/litru! Comercianții nu tin cont de săraci! Nicăieri în lume. </span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">Am intrat apoi într-o mahala pe care nu o pot descrie! Nicăieri pe planetă nu am văzut mai mare sărăcie. Nici măcar în filme documentare! Așa am înțeles de de Karamuja e buzunar de sărăcie! Am urcat sub poala,Muntelui Moroto unde suntem cazați. La hotel Moroto. Era singurul mai convenabil la preț care are paturi cu baldachin de țânțari. Da, prin Karamuja forfăie țânțarii. Deci și… malaria!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">După ce ne-am făcut câte o supă instant, ne-am dus fiecare în camera sa! Și să va mai spun ceva interesant: în Uganda nu pot dormi doi bărbați într-o cameră! Niciun hotel nu are așa ceva în ofertă chiar dacă <span class="Apple-converted-space"> </span>( așa cum e cazul nostru) camera e de fapt o mică garsonieră!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">Marian a adormit mai repede ca mine. El n-a avut ventilator de aer. Eu am adormit mai greu. Mai ales că pe la ora 22,00 îmi luase pielea foc! Insolația semideșertului!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29.7px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s1"></span><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1"><span style="font-family: inherit;">Duminică noaptea au lătrat câinii ca la urs. Doar suntem al marginea junglei! Luni dimineața, pe la 6,30 m-au trezit din somn cocoșii. Uite domn’e, că în Africa și câinii si cocoșii latră si cântă ca în România. Vorbesc același dialect al necuvântătoarelor!</span></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 29px; text-size-adjust: auto;"><span style="font-family: inherit;"><span class="s2"></span><br /></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="color: red; font-family: inherit;">Nicolae Geantă.</span></span></p><p class="p3" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size-adjust: none; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-ligatures: normal; font-variant-numeric: normal; font-variant-position: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal; margin: 0px; text-size-adjust: auto;"><span class="s2"><span style="font-family: inherit;">Moroto, Uganda</span></span></p>Nicolae GEANTĂhttp://www.blogger.com/profile/13405827881676508953noreply@blogger.com1