Acum suntem live la Biserica Profides

 https://www.youtube.com/live/wsIclZRNO7w?feature=share

fa click pe foto sau pe limk

Nicolae Geantă la Profides București

 Mâine continuăm seria celor 1o porunci. Vorbim despre una foarte grea: a V-a.

Cu inima în dreapta? - de Nicolae.Geantă

Îmi plac provocările. Mai ales care mă fac să sap adânc, să caut soluții. Răspunsuri. Tălmăciri. Ele îmi pornesc la galop neuroni. Mă onorează. Azi m-a băgat in priză bunul meu prieten Dani Pelean din Detroit, întrebându-mă ce înțeleg eu din declarația Eclesiastului: „Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui” (10:2)?

Chiar așa, ce înțelegem? Noi știm că omul fizic normal are inima în stânga. Și în dreapta o au anormalii. Inima în dreapta e anomalie. Iar Eclesiastul ne contrazice. Minte Biblia? Ce știe ea și noi nu? Ei bine, în înțelepciunea evreiască inima din dreapta ar fi cea normală. Pentru că la evrei dreapta și stânga simbolizează binele și răul, calea bună și calea rea. În Antichitate deci, mâna dreaptă simboliza puterea, iar stânga era asimilată cu prostia. Dreapta conota bunăvoința divină, iar stânga dimpotrivă, simboliza caracterul pervers uman. Prin urmare înțeleptul își are inima în partea binelui, pe când „nebunul” de partea răului. Înțeleptul are inima de partea bunăvoinței divine, nechibzuitul însă are inima de partea prostiei! Inima din dreapta e de partea lui Dumnezeu!

Interesant este că Septuaginta precizează mai departe (versetul 3 din Eclesiastul) că „inima nebunului rămâne în urmă când pleacă la drum” (traducerea Cornilescu zice că „pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea”). Asta ar însemna că omul neînțelept merge la drum „fără inimă”! Adică fără cap, fără judecată. Aiurit. Ca o scândură pe valuri. Ca o giruetă. Purtat în toate direcțiile. Fără scop!

După ce i-am scris răspunsul lui Dani, am stat și am cugetat: nu cumva în toți anii vieții mele telurice am pornit la drum fără tragere de inimă? Nu cumva am luat decizii greșite călcând în opusul drumului la care am fost chemat? Pentru care am fost creat. Adică am mers cu inima în stânga? 

Aaa, uitam să te întreb: inima ta bate în dreapta? Dacă nu caută să-i faci transplant!

Nicolae.Geantă

Batrâna cu seminte de flori

Un bărbat urca într-un autobuz în fiecare zi pentru a merge la serviciu. O stație mai încolo, o bătrână a urcat în autobuz și s-a așezat lângă fereastră... Bătrâna a deschis o geantă și pe tot parcursul călătoriei, a aruncat ceva pe fereastră. Făcea întotdeauna același lucru și într-o zi, intrigat, bărbatul a întrebat-o ce aruncă.

- Sunt semințe!, a spus bătrâna.

- Semințe, semințe de ce?

- De flori. Mă uit afară și totul este atât de gol. Aș vrea să pot călători văzând flori până la capăt. Nu ar fi frumos?

- Dar semințele cad pe asfalt, sunt zdrobite de mașini, sunt mâncate de păsări. Crezi că semințele tale vor germina pe marginea drumului?

- Cu siguranță, da. Deși unele sunt pierdute vor ajunge în canale, dar în timp vor răsări.

- Dar ca să crească, au nevoie de apă ...

- Fac ce pot. În curând vor veni zilele ploii!

Nicolae Geantă la Bărbulești

 duminică 30 aprilie 2023, ora 18 - seară specială pentru Familii

Erou la 87. „La mulți Ani mamă!”

Era o luni dimineață. Ceva zile după ce-și aniversase 33 de ani. Pierduse 4 copii. Și era tristă ca o zi de Bacovia. A urcat scările unui spital. Cu speranță. Cu zâmbet în colțul gurii. De mână cu bărbatul cu care a-ncheiat legământ. Legământul căsniciei e pe viață. Au privit amândoi peste copiii din pătuțuri. Peste copiii născuți și… abandonați. O fetiță, un băiețel, altul, altul… Și ochii I s-au oprit peste un prunc cam negruț. Scrâșnea. Poate îi era foame? Poate își căuta sânul maternal. S-au privit amândoi tinerii în ochi, și ea a zis: „Pe acesta vrem să-l luăm noi! Îl adoptăm!”. Tristețea primise un delete ceresc. Inima căpăta din nou viață! Dar o duduie cu uniformă medicală i-a năruit visul: „Nu, pe acesta nu. Nu se poate. Sâmbătă a fost ales de o familie de medici bătrâni din București. Au mers să mai facă niște acte și vin să îl ia ei. Probabil mâine!” Deodată cerul s-a întunecat în mijlocul zilei. Nu se poateeeee! Și sângele a zvâcnit în ochi și-n urechi. „Doamne de ce?”, a strigat mut de s-a auzit până-n ceruri. Și, dintr-o camera iese o doctoriță bătrână. Auzise discuția, refuzul. „Doamnă, a zis către duduia tânără. Ar fi cazul să dați copilul acestei femei și soțului ei. E-un cuplu de tineri. Cealaltă familie este bătrână. Nu e suficient că pe copil l-a abandonat mama sa și a rămas singur acum? Dacă îl dați unor bătrâni aceia în curând vor muri. Și copilul va rămâne iar singur…” Înțelepciunea biruit. Tânăra aceea nu a făcut în viață fapte de vitejie mai mari. Dar, din toată sărăcia și cu chin destul de uriaș a crescut cu toată dragostea acel copil. Și copilul ăla sunt… eu! Iar tânăra care atunci avea 33 de ani e mama! Astăzi este ziua ei. A împlinit 87 de ani. LA MULȚI ANI mamă! Știi că ai început să-mi lipsești?

De ceva ani mama nu prea mai iese din casă. În 2022 a ieșit o singură data. Nu mai poate citi Biblia, nu mai poate asculta predici. Nu mai comunică decât rar cu oamenii. De fapt aproape nu mai cunoaște pe nimeni. Început de Alzheimer. Bătrânețea e haină grea. Povară grea. La vârsta ei și înconjurat de oameni te simți tot singur. Uneori deși e între noi mintea îi hoinărește departe. Prin locuri numai de ea știute. „Mâine plec”, mi-a zis zilele trecute. ”Unde?”, am întrebat curios. „Mă duc după tact-o!” „Dar ști unde e?” „Nu, dar întreb și eu lumea. Mă duc acasă” „Păi aici unde ești” „Acasă sunt. Dar acolo Acasă e mai bine…” Da, Acasă în Cer e cel mai bine. Pentru orice muritor Cerul e cea mai dulce speranță. 

LA MULȚI ANI mamă! Mai știi că azi e ziua ta? Ai 87 de ani. E harul lui Dumnezeu că te vedem! Ți-am pregătit un tort. Unul care îți plăcea enorm în tinerețe. Știai că ești eroul meu? Nu te-ai jertfit pe front, n-ai luat medalii internaționale și nici premiul Nobel. Dar ai contribuit la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu. Ai pus acolo o cărămidă. Sunt sigur, Dumnezeul căruia îi slujim te va răsplăti. Să trăiești veșnic!

Tare necăjită ai fost mamă,
Iarna, vara, orice timp trecând,
Cât era de frig sau de căldură
Tot desculţă te-am văzut umblând.
 
N-ai purtat o haină mai ca lumea,
O scurteică veche doar aveai,
Dar şi pe aceea totdeauna
Doar la sărbători o îmbrăcai.
 
Ochii tăi ardeau ca două stele.
Le mai văd luminile şi azi.
Boabe mari de lacrime, ca jarul,
Le striveai cu mâna pe  obraz.
 
Tot aşa ai fost de când ţin minte,
Pe picioare-ai mers la drum mereu.
Nici în car nu te suiai, de teamă
Boilor să nu le fie greu.
 
----------------------------------------
(Mama - de Virgil Carianopol)

Toma, conștiința în apostolie - de Nicolae.Geantă

Sursa foto

Necredincios. Măgar. Simbolul îndoielii. Didimus. Ucenic prea rațional. Cam așa îl numesc teologii pe Toma. Pe acest pescar galilean, curajos, plin de râvnă și cam rebel față de comunitate. Pe individul care a cerut dovezi palpabile învierii lui Hristos. Pe izolatul dintre, de cei 11 ucenici rămași toți tremurând.

Dar oare numai Toma s-a îndoit de Isus? Ioan Botezătorul n-o făcuse? Dar Petru după ce a văzut chiar giulgiul părăsit în mormânt? Dar Cleopa și Luca în fuga lor spre Emaus? Dar eu sau tu când ajungem în situații de eșec, de boli, de disperare? 

Îndoiala nu e necredință. Îndoiala nu e păcat până nu refuză dovezile. Căci, dacă e sinceră ea caută dovezi. Și mai bine zgomotul îndoielii decât necredință tăcută! Apoi sincer, o Înviere nu apare peste tot! Nu ai cum să nu-ți pui întrebări. Sau poate Toma nu se îndoită că a înviat, ci dacă a înviat în trup sau doar în duh…

Dumnezeu nu judecă omul după momentul îndoielii, ci după cel al necredinței. În procesul spiritual El ne lasă să avem îndoieli tocmai ca să creștem. Și Toma a crescut enorm! Când Domnul l-a invitat să-I atingă coasta străpunsă și mâinile găurite Toma a trecut de la semnul întrebării la semnalul exclamării: “Domnul meu și Dumnezeul meu!” Știa, numai Dumnezeu are urechi peste tot! Nu fusese în camera îndoielii, dar îi aflase mofturile.

O altă familie de români era gata să își piardă copiii în Danemarca! - de Nicolae. G

George F. îmi este prieten. În țară a avut o copilărie grea. Așa că într-o zi a plecat spre Occident. În Danemarca. Unde-a lucrat pe brânci să-și facă un rost în viață. Un rost alături de Dumnezeu, de soția sa, de biserică. Pentru că George e creștin evanghelic. În Danemarca nu a putut sta fără biserică! Așa că, după ce a făcut sute de km de deplasări duminica (da, în diaspora creștinii fac frecvent astfel de drumuri pentru închinare) a început o grupă de rugăciune în case, apoi a deschis o biserică. În Odensee. Una dintre cele cinci biserici de pocăiți români din țara Degețicăi. 

Sursa foto: www.alamy.com

Toate au fost bune și frumoase până ceva vreme în urmă. Când, tam-nesam, George a fost chemat la… poliție. La interogatoriu. “Dumneata îți bați acasă nevasta, copiii…”, a fost capul de acuzare. George a rămas șocat. Nu a făcut asta niciodată. (Am spus că îl cunosc. E mult mai blând decât majoritatea dintre noi). A fost interogat 60 de minute! Și apoi a aflat…

George are două fetițe. La grădinița Sara,  cea mai mare, a cântat un cântecel creștin. Doamnele au sărit ca arse. “Aici nu ai voie să  cânți așa ceva!”. Miriam, cea mică a spus înainte de masă o rugăciune. “La noi nu ai voie așa ceva!” Apoi fetițele au fost luate în colimator. În Danemarca dacă ești creștin, mai ales de copil mic e bai mare! E nenorocire. E dezastru social. Ești pierdut iremediabil. Și uite că într-una din zile a venit consilierul școlar. “Copii, azi ne jucăm de-a mama și de-a tata! Ce au făcut mama și tata weekendul trecut acasă la voi? Hai, faceți ca ei!” Și una dintre fetițele lui George a încercat sa îi imite. La un moment dat a ridicat mânuțele în sus, și imediat a lovit cu palma la fund pe cineva! “Barnevernetul” danez a sărit ca ars! George și soția își bat fetițele, au bănuit stimabili. Și fără discuții au anunțat poliția. Care a chemat la interviu părinții. Sucind-i pe toate părțile! 

Trist, adevărat și de luat aminte...

Articolul de mai jos, scris de Adriana Vitan Balint, l-am primit de la una dintre colegele mele. Adevărul, spus destul de dur, ar trebui să ne pună pe gânduri. Da, poate unii ne consideră boom-eri, medievali ori extratereștrii. Dar, în iureșul evenimentelor din „societatea pluralistă”, progresistă (spre ce?, spre inteligența AI!), ar trebui să ne oprim puțin mai mult. Să medităm. Să luăm deciziile cele mai bune. Și abia apoi să mergem înainte. Numai că... tare îmi e teamă că suntem cam departe. Și tăvălugul crește. Nu sunt fatalist, nu sunt catastrofic, dar de ani de zile am strigat ca un ascet în deșert! Oamenii și-au pus mâinile la urechi. Unii m-au făcut fundamentalist. Alții fanatic. Unii s-au spălat pe mâini ca Pilat din Pont. Dar tăvălugul ne-a lovit pe toți! Da, sunt vinovat că am tăcut nepermis de mult, că am făcut prea puțin din ce puteam să fac, că nu am aplicat tot ce știam. Dar nu pot fi vinovat că am apărat și voi apăra normalitatea! Oameni buni, schimbarea începe cu noi... Citește, meditează profund. Apoi caută și împărtășește cu ceilalși soluțiile. Dacă le găsești, scrie-lemai jos la comentarii! Scrie ce crezi, dar nu trece nepăsător. Nepăsarea ne face complice! (Nicolae.Geantă. Boomer. Profesor doctor. Tată de fete. Pastor. Pentru unii fundamentalist. Pentru alții normal. Aproape simplu. Scriitor. Nu de vagoane. Apărător al credinței creștine. Și al principiilor biblice așa cum scrie Scriptura nu cum dorește societatea)

Unii sar cu cuțitul la profesoara care are curajul să ceară elevilor să scoată o foaie de hârtie pentru un extemporal surpriză.
Alții vin călare pe un vehicul inventat pentru distracția copilașilor de 5 ani, și nu pentru fanteziile ecologiste ale namilelor de 2 metri, în plină viteză, pe roșu, și sunt azvârliți prin aer, in mijlocul intersecției
Astea toate sunt efectele râzgâielilor unei generații pe care noi am cocoloșit-o. O generație de neputincioși, veșnic într-o lene iremediabilă, pe care o numesc depresie, pusă pe seama celorlalți, pe care îi învinovățesc mereu pentru lipsa personală de chef pentru orice.
 
Nu au chef să muncească, nu au chef să se însoare, nu au chef să facă copii, nu au chef să își facă nici măcar o iubită sau un iubit, pentru ei orice în viață este extrem de complicat. O generație de muieți-s posmagii, căreia oricât i-ai da și orice i-ai face, tot nu e îndeajuns, tot nu e bine, totul trebuie făcut numai în condițiile impuse de ea.
 
Am îndepărtat admiterile ca să nu îi stresăm, se intră la facultate pe bază de dosar, am îndepărtat premiile în școala primară ca să nu se simtă unii inferiori altora, scos notele din cataloage, se dau calificative, am renunțat la medii și la teze tot ca sa protejăm neputincioșii, i-am scutit de la sport ca să nu transpire și să răcească, le-am dat joburi online ca să nu mai piardă timp cu îmbrăcatul și spălatul, practic să muncească direct din pat.
 

Nicolae Geantă în Belgia

 vineri-sâmbătă-duminică seara- Biserica Betania Aalst

duminică dimineața - Biserica Învierea Charleroi

Nicolae Geantă - Legalismul ia în deșert Numele Domnului

sursa AICI

Maria Magdalena – de Mihaela Mănescu

Venea pe drum Maria cu mir de-ngropăciune
Pe Domnul să-L mai vadă o dată pe pământ.
Cerea în duh, cu jale, o ultimă minune:
Să poată-mpinge piatra cea grea de pe mormânt.

Dar iată că mormântul nu mai avea pecete
Nici piatră prăvălită, nici gardă de soldați.
Striga Maria-n lacrimi, cuprinsă de regrete:
- O, unde-ați pus pe Domnul? Vă rog să-mi arătați...

Învierea

Când a murit El a murit și păcatul nostru. Iar când a înviat El a înviat și speranța noastră. Când a înviat el mormântul nostru a fost transformat dintr-o reședință ultimă într-o locuință temporară. motivul pentru care a făcut-o? De dragul nostru.

Max Lucado

Știind cum să trăiască, de ce să moară, dar și pentru cine să învieze, Isus Hristos se afirmă pe sine ca Regele al regilor, dar și ca Lumină a lumii pe care nimeni, nici măcar iadul, n-o pune sub obroc.

Mihai Neamțu

Isus Hristos nu a fugit de răstignire. Nu a fugit nici de moarte. El le-a biruit prin Înviere! Învierea Lui este spre învierea noastră. Și chiar dacă boldul morți încă mai înțeapă, nu moartea are ultima mutare. Ci Regele! Irod avea dreptate: nu e loc decât de un singur Împărat!

Nicolae.Geantă

Vremea tăcerii - de Vladimir Pustan

L-a întrebat odată un tânăr pe Aristotel: „Sper că nu v-am plictisit cu vorbăria mea?” „Nu tinere. Deloc. Pentru că nu te-am ascultat”, i-a răspuns filosoful.

Am ajuns să cred că oamenii ce lasă după ei urme în viaţă sunt niţel surzi. De fapt, o boală controlată. Suntem înconjuraţi de zgomote ce vor să ne fure timpul şi posibilitatea introspecţiei. Nu te poţi cunoaşte pe tine însuţi dacă nu te auzi prima dată. Frica de autocunoaştere face ca mulţi oameni să asculte toată ziua muzică sau să se odihnească cu televizorul pornit.

Larma din jurul nostru ascunde laşitatea de-a nu rămâne singur tu cu tine însuţi. Singur, în linişte îţi auzi gândurile ca şi pe clopotele de la Putna.

Folosiţi cu responsabilitate telefoanele mobile, adică rar, nu vă aplecaţi urechea la orice zgomot, lăsaţi liniştea să curgă în voi ca un râu vara după asfinţit. Retrageţi-vă şi folosiţi beneficiile tăcerii. Fiţi călugări în centrul oraşului. Vă veţi auzi inima şi veţi şti că o aveţi în piept. Îl veţi auzi pe Dumnezeu cum vă cheamă la pocăinţă şi sfinţire, rămâneţi conectaţi cu susurul Duhului Sfânt.

Dimineaţă după ce m-am rugat, am auzit o fâlfâire de aripă de înger. Când am ieşit afară din casă l-am şi zărit printre fulgii de zăpadă şi-am zâmbit. Nici lui nu-i plăcea iarna…

Lumea noastră e caracterizată prin grabă şi gălăgie. Eu am prins şi timpul când stăteau bătrânii noştri pe băncile de sub salcâmi câte două ore fără să-şi vorbească. Credeam că-s certaţi… Apoi am înţeles că vorbeau separat cu cerul…

Vorbitul îşi are vremea lui, tăcerea îşi are vremea ei.

Să tăceţi bine!

Vladimir_Pustan

Marian Aliuță despre Evenimentul de pe Național Arena

 

https://www.prosport.ro/sport-life/marian-aliuta-s-a-transformat-intr-un-adevarat-propovaduitor-al-crestinismului-19637430

https://www.gandul.ro/actualitate/video-marian-aliuta-despre-evenimentul-organizat-pentru-adeptii-bisericii-profide-la-arena-nationala-ne-dorim-sa-fie-o-trezire-nationala-19962191

Duminica Învierii | Catrafusele victoriei - de Nicolae.Geantă

Nici nu deschisese bine ușa ferecată cu pârghii când strigătele Mariei: „A înviat Domnul” i-au trecut prin inimă ca o lamă de brici. Atunci Ioan, cel mai tânăr dintre ucenici a sărit pe lângă muceniță și-a zburdat spre mormânt ca o căprioară pe potecile înguste de munte. A ajuns primul la mormânt, cu Petru pe urmele sale. Ioan e dragostea și Petru e remușcarea. Da, dragostea aleargă mai rapid ca regretele. A ajuns primul, s-a uitat în mormânt și „a văzut fâșiile de pânză pe jos” (Ioan 20:5). Pânzele acelea scumpe de in, cumpărate de Nicodim și Iosif din Arimateea. Bogații credincioși care au devenit curajoși numai după ce-a murit Isus.

Deși fășiile de pânză erau pe jos Ioan nu a intrat. Era șocat de felul în care-a găsit giulgiul. Unii teologi (Barclay) spun că textul grecesc ar arăta că „au rămas în poziția lor inițială ca și când trupul Mântuitorului s-ar fi evaporat”. Nu știm. Rabinii evrei susțin că „mirodeniile cu care a fost uns Isus erau de natură să îmbălsămeze pe criteriul vechi de mumificare”. În concluzie, când s-au uscat s-au întărit precum gipsul. „Și când scoți gipsul trebuie să-l tai că nu ai altă variantă”, zicea Christian Dragomir. Nu știm dacă fâșiile au fost întregi sau făcute zdrențe, dar știm că erau zvârlite pe jos. Iar Isus ieșise din ele precum ceața de dimineață. El nu a refuzat răstignirea! A biruit-o prin Înviere!

Nicolae Geantă | mesaj pe National Arena | Învierea nu e simplă trezire...

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă, via Biserica Profides București

La Paşti - de George Coşbuc

Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi salciile-n albă floare
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.
 
Şi cât e de frumos în sat!
Creştinii vin tăcuţi din vale
Şi doi de se-ntâlnesc în cale
Îşi zic: Hristos a înviat!
Şi râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.
 
Şi-un vânt de-abia clătinitor
Şopteşte din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Şi pomii frunţile-şi scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.

Observator Antena 1 despre Evenimentul Creștin dedicat Învierii pe stadionul Arena Națională

„Dumnezeu merită această onoare”

Ce nu a mai reuşit fotbalul în ultima perioadă, au reuşit membrii unei biserici penticostale. Zeci de mii de oameni şi-au dat întâlnire pe Arena Naţională pentru a se ruga. Evenimentul mai puţin obişnuit a avut şi un moment artistic, o trupă de tineri a interpretat mai multe melodii religioase.

Pentru a urmări știrea faceți click pe foto sau pe link

sursa: Antena 1

 

Hristos a Înviat!

Vă dorim o sărbătoare a Învierii plină de bucurie!
familia Geantă

Live pe National Arena - Trezirea Națiunii

https://www.youtube.com/live/ejPDEJvlEnc?feature=share 

Săptămâna Patimilor | Vineri | Dumnezeu și abandonul – de Nicolae.Geantă

E Vineri. Cel mai fatidic Black Friday. E ziua în care Hristos rămâne singur. Abandonat. Nu în pustiu, ci în mijlocul mulțimii! Cel mai dureros abandon nu e să fi exilat pe-o insulă, ci singur înconjurat de prieteni.

Primul care l-a abandonat a fost Iuda. Pentru 30 de arginți. Ce ieftin se vând unii? Iuda nu l-a vândut pe Isus preoților. Ci și-a vândut sufletul diavolului.

Au urmat ucenicii în grădina Ghetsimani după ce a apărut Miliția Templului. La ei frica a biruit Legea. Frica nu a biruit dragostea. Căci în dragoste nu este frică! Ei n-au avut-o...

A urmat apoi Petru. Cel mai bătrân și mai viteaz dintre ucenici. La el vorbele au strigat mai tare ca faptele! S-a lepădat de Isus nu în fața completului de Judecată! Ci în fața mopului unei femei de serviciu!

Săptămâna Patimilor. Vineri. Între Ana la Caiafa - de Onisim Botezatu

sursa foto AICI

Ce ai face dacă ai mai avea 5 ore de viață? Isus se roagă pentru ucenicii Săi, lasă ordine în urmă, lasă o Împărăție (cea mai mare din istorie), lasă speranță și lumină. Rugăciunea din Ghetsimani este scurta și concentrată. Glandele sudoripare din vasele capilare elimina sânge în loc de vapori de transpirație, semn că luptă spirituală cu infernul dezlănțuit nu e ușoară.

Cum să pui cătușele pe mâinile care au făcut numai bine? Cum să legi pe Hristosul lui Dumnezeu? Să condamni un nevinovat? Să trădezi pe cineva care a fost sincer cu tine? Hei! Tu, lume cum să judeci pe cel mai cinstit Judecător, care va judeca TOATĂ lumea în curând? Sunt întrebări retorice, dar comitem aceste abuzuri și infracțiuni zilnic. Ca popor român, suntem primii din Europa la capitolul înjurături, alături de italieni. România va conta pe harta demnității când Numele lui Hristos va fi pomenit mai mult în rugăciuni decât în înjurături. Altfel, atragem zilnic trăsnetul blestemului.

Săptămâna Patimilor | Vinerea Neagră și ID-ul Domnului Hristos Isus | Nicolae.Geantă

Dacă-L privești pe Isus răstignit, o să observi că nu i-a mai rămas nimic din ce avuse teluric. Romanii i-au împărțit la zaruri cămașa. Despre sandale nu știm ce s-o fi ales, deși tare tind să cred că... Dumnezeul meu a urcat desculț prin colbul Golgotei! Dacă-L vezi coborât de pe Cruce, de către magnatul Iosif din Arimateea, Isus e tot în pielea goală! Un Dumnezeu despuiat, deposedat de tot de către oamenii flămânzi de rău. Dar dacă te uiți mai atent la mâna dreaptă, apoi la palma Sa stângă, ai să vezi că le ține aproape strâns, ca și cum ar ascunde ceva prețios. Comoara Lui pe care-o duce la Ceruri. ID-ul cu care se înfățișează în fața Tatălui și a sfinților îngeri. Găurile din palme

„Cu ce se identifică tati Isus”, m-au întrebat într-o seară fetele mele, pe când erau de școală duminicală. "Cu palmele găurite!"

Săptămâna Patimilor | Joi | Ultima Cină | Nicolae.Geantă

 

Săptămâna Patimilor | Miercuri | Tăcerea Mielului – de Nicolae.Geantă

Aproape toți teologii biblici spun că miercurea a fost ziua de tăcere a Mântuitorului Isus. Marți a avut ultimul Său discurs public. În Templu. Miercuri însă Dumnezeu s-a dat pe „mute”. Liniște. Liniștea dinaintea furtunii? Tăcerea mieilor? De ce Isus a tăcut?

Când e liniște din partea Sa oamenii trebuie să se oprească din loc. Nu de puține ori printre versetele din psalmi scrie „Oprire”. Opriți-vă și analizați ce-ați auzit.

Nu pot fi de acord cu un scriitor celebru care spunea că tăcerea e o lașitate. Deși uneori oamenii tac de frică. Dar la Isus n-a fost tăcerea așa. Tăcerea Sa a fost strigătul de disperare al Creatorului. Tăcerea Sa e egală cu toate cuvintele.

Înainte de călătoria misionară printre telurici, Dumnezeu tăcuse 400 de ani. Niciun mesaj, niciun profet, nicio minune. Niciun cuvânt venit direct din ceruri. O tăcere care te face să aștepți. Pregătit. Dar evreii nu i-au auzit tăcerea. Apoi trei ani și jumătate Dumnezeu a umblat printre ei. Le-a vorbit și nu l-au auzit. Și acum Dumnezeu iarăși tace. O tăcere asurzitoare.

Evreii își doreau ca Hristos să tacă. Dar dacă tace EL, pietrele vor vorbi! Și azi le vorbește Zidul Plângerii!

Tăcerea lui Isus nu a fost un abandon, ci o decizie care a dus la salvarea omenirii!

A tăcut Isus în ziua de miercuri. Apoi a tăcut în noaptea de joi în fața Sinedriului. Vorbele sale n-ar fi fost considerate oricum „adevărul”. A tăcut la proces pentru că dacă ar fi vorbit ar fi trebuit să acuze! A tăcut vineri dimineața în fața lui Irod și a lui Pilat. Pentru cine nu are urechi de auzit, Dumnezeu nu are gură să vorbească! Apoi vineri spre prânz a tăcut în fața mulțimii care îi cereau să coboare de pe Cruce. Dacă vorbea în Ierusalim ar fi fost revoltă. Și a tăcut și-n fața tâlharului nepocăit. Vorbitul își are vremea lui. Și tăcerea își are vremea ei.

De ce a tăcut atâta vreme? Pentru că avea să ne răspundă cu Învierea! Și când a vorbit El prin Înviere, gălăgioșii Săi vrăjmașii au fost reduși toți la tăcere!

Tăcerea este limbajul lui Dumnezeu! Poate fii unire cu El. Sau nebunia noastră de a-I întoarce spatele!

 „Eternă e tăcerea!”, zicea Paler. Nu are dreptate. Și nici argumente... În eternitate vom asculta muzica favorită a Mântuitorului. El va conduce orchestra sfinților!

Nicolae.Geantă

Impactul bisericii în societate în vremurile de pe urmă | Nicolae Geantă și Claudiu Buia

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă, via Veghetor

Săptămâna Patimilor | Marți | Ultimul discurs public al Învățătorului – de Nicolae.Geantă

Săptămâna Patimilor | Marți | Ultimul discurs public al Învățătorului – de Nicolae.Geantă

Dacă vă spuneam că Lunea din Săptămâna Patimilor a fost ziua când Mântuitorul a rostit o sentință asupra nerodirii, Marțea Mare ne vorbește despre o altă sentință: condamnarea fățărniciei. Intrând în Templu pentru ultima dată, Domnul Hristos a osândit cărturarii și fariseii care pe ascuns își pusese de gând să-L omoare. În opt puncte de condamnare (opt „vai”-uri). Cel mai dur a fost „vaiul ipocriților”, când Domnul i-a declarat „morminte văruite”.

În Israel mormintele erau la marginea drumului. Ca nu cumva să calce peste ele și să devină necurat, înainte de procesiunea de Paști, evreii le văruiau. Le făceau vizibile. Oricine se atingea de un mormânt nu doar că devenea necurat și nu putea sărbătorii Paștele Domnului, dar printre evrei circula încredințarea că în morminte locuiesc demonii. Prin urmare orice atingere de un mormânt însemna contact cu dracii!

„Sunteți ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților!” (Matei 23:27), le-a strigat Hristos fariseilor și cărturarilor. Prin această sentință dură, evreii au înțeles că fariseii și cărturarii – care susțineau că fac voia lui Dumnezeu și păstrează Legea Lui, sunt atât de fățarnici și plin de răutate ca... demonii! Declararea „demonilor” determina poporul să fugă de slujitorii fățarnici ca de... diavoli!

„Păziți-vă de aluatul fariseilor care este fățărnicia” și-a avertizat ucenicii Mântuitorul, prin predica Sa caraz. Ipocrizia e unul dintre cele mai mari păcate. Chiar Midrașul evreiesc spunea că dacă în lume sunt 10 măsuri de ipocrizie, în Ierusalim sunt 9!

Săptămâna Patimilor | Luni | Smochinul autoblestemat – de Nicolae.Geantă

Săptămâna Patimilor | Luni | Smochinul autoblestemat – de Nicolae.Geantă

Când e vorba de ziua de Luni, din Săptămâna Patimilor, a Săptămânii Mari cum spun creștnii, în Cronologia biblică întâlnim că în această zi Domnul a rostit o sentință dură asupra unui smochin pe care l-a găsit fără roade. Nu vrem să facem teologie asupra faptului dacă ar fi fost „un blestem” sau Domnul a rostit o simplă sentință. Însă ceea ce știm cu toții este că smochinul acela de la marginea drumului, care trebuia să aducă rod și n-a adus, s-a uscat! Imediat. (Matei 21:19)

Când vine vorba despre smochini noi știm că ei sunt plantați în grădini mari. În livezi. Sau în curțile oamenilor. Ei bine, smochinul de față a fost platat la... marginea drumului! Dacă smochinul din livadă este simbolul creștinului din biserică, smochinul de la marginea drumului este creștinul care trebuie să hrănească trecătorii!

Dumnezeu ne-a plantat nu doar în biserici, ci și la marginea drumului. Zi de zi trec sute, uneori mii de oameni pe lângă noi. Suntem datori să-i hrănim cu cuvintele lui Dumnezeu. Cu smochinele Sale care hrănesc sufletele, îndulcesc viața.

Cum ne comportăm noi, cum hrănim, cum ajutăm trecătorii de lângă noi, ca „să guste și săvadă ce bun este Domnul?” (Psalm 34:8). Aceasta e provocarea pentru azi, pentru Săptămâna Patimilor, pentru fiecare zi din viața unui creștin. Am fost plantați de Dumnezeu la marginea drumului cu un singur scop: nu să ținem umbră trecătorilor ci să-i hrănim! Lipsa rodirii e lipsa hrănirii. Lipsa rodirii nu e un blestem. E autoblestem!

Tu rodești? Hrănești pe cineva? E decizia ta să fii folositor...

Nicolae.Geantă

Săptămâna Patimilor. Cronologie biblică

Duminică
Intrarea triumfală în Ierusalim (Matei 21:1-9; Marcu 11:1-10; Luca 19:29-40; Ioan 12:12-19)
Isus plânge pentru cetate (Matei 21:10, 11; Marcu 11:11; Luca 19:41-44)
 
Luni
Blestemarea smochinului (Matei 21:18, 19; Marcu 11:12-14)
Curăţirea templului (Matei 21:12, 13; Marcu 11:15-19; Luca 19:45-48)
Vindecări în templu (Matei 21:14-17)
 
Marţi
Smochinul uscat (Matei 21:19-22; Marcu 11:20-25)
Rostirea unor pilde şi discuţii controversate (Matei 21:23-22:46; Marcu 11:27-12:37; Luca 20:1-44)
Condamnarea cărturarilor şi fariseilor (Matei 23:1-39; Marcu 12:38-40; Luca 20:45-47)
Văduva săracă (Marcu 12:41-44; Luca 21:1-4)
Vizita grecilor (Ioan 12:20-36)
Respingerea lui Isus de către evrei (Ioan 12:37-50)
Discursul despre sfârşitul vremurilor (Matei 24, 25; Marcu 13:1-37; Luca 21:5-38)
Prevestirea jertfei de la cruce (Matei 26:1-5; Marcu 14:1, 2; Luca 22:1, 2)
Ungerea cu mir (Matei 26:6-13; Marcu 14:3-9; Ioan 12:2-8)
Trădarea (Matei 26:14-16; Marcu 14:10, 11; Luca 22:3-6)
 
Miercuri
Nu avem nici o dată

Nicolae Geantă - Invitație pe Național Arena 2023. Mai sunt 4 zile!

sursa Ben Hur Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Biserica Creștină după Evanghelie Tulcea

12 aprilie 2023, la BCDE Tulcea aveam o seară specială - miercurea din Săptămâna Mare!

Nicolae Geantă - Regele înlăcrimat

sursa Ben Hur Nicolae.Geantă, via Agape Bistrița

Relația românilor cu educație - Constanța Vintilă

Un excepțional articol ce trebuie citit de orice român căruia îi pasă de sine. Și de cei din jur!

Dramatica relație pe care Țările Române au avut-o cu educația: jumătate dintre preoți erau analfabeți, boierii își trimiteau copiii în străinătate, iar țăranii la muncă. Interviu cu scriitoarea Constanța Vintilă

fă click pe linkul de mai jos:

 https://republica.ro/dramatica-relatie-pe-care-tarile-romane-au-avut-o-cu-educatia-jumatate-dintre-preoti-erau-analfabeti-boierii?fbclid=IwAR1upSlUemzGcQ5EAFK2fVy5dMbKXjaCtchBSktS_HNSN85ZNMZTgRSyzVo

Bravo Dan Negru!

Ani de zile nu l-am simpatizat pe Dan Negru. Chiar dacă era în topurile oamenilor de televiziune, emisiunile sale pline ochi de entertainment,  cu glume mai bune sau banale, piperate sau deocheate, m-au făcut să îl ocolesc cât pe departe! Mi se părea că umblă cu capul în nori! Dar, de la o vreme, cred că de când ne-a trosnit pe toți peste cap Pandemia, Dan Negru însă e altul! A început să fie cu picioarele pe pământ. În ultima vreme a luat poziție mereu împotriva abuzurilor sociale și spirituale. Drept urmare a primit ceva (mai multă) săpuneală în online. Redau mai jos o replică ironică și plină de adevăr scrisă de timișorean cu ocazia sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim!

Mi s-a întâmplat ca in meseria mea, în televiziune, cei care mă felicitau și mă aplaudau duminica să mă răstignească vinerea. Aceiași oameni. Ați pățit-o, nu? Despre asta e sărbătoarea de Florii!

Isus a intrat duminică în Ierusalim aplaudat de aceiași oameni care vineri se vor bucura de răstignirea lui.  Eu am trăit lecția asta.

Isus a intrat in Ierusalim călare pe un măgar. Azi miștocărim măgarul... Mie-mi place! E smerit, e răbdător, cară poveri, e gălăgios dar și tăcut. M-am regăsit de multe ori în caracterul măgarului, partenerul lui Isus!

Măgarul a fost singurul care n-a știut pe cine a cărat în spate acu', de Florii.

"Jalea măgarului" e poezia în care el află ce partener de seamă a avut la intrarea în Ierusalim : „De ce nu mi-ați spus, de ce nu mi-ați  spus... / Că pe spatele meu călărea chiar Isus? / Ce lin, ce frumos l-aș fi dus !”

Dan Negru

Nu pot să spun decât că subscriu... 

Nemărginitul Isus - de Mihai Neamțu

Sursa Foto Aici 

Deși nemărginit, Iisus a trăit la marginea unui imperiu. Îmbrăcat în slava Tatălui, El a acceptat sărăcia condiției umane. Părăsind casa Tatălui, Hristos n-a căutat un domiciliu pământesc. Fără să fi încălcat poruncile din Decalog, El ne-a chemat să depășim legea veche și să inaugurăm Împărăția lui Dumnezeu chiar din timpul vieții. Cum? Renunțând la idolatria puterii și devoalând toate gândurile răutății.

Neprihănit, Iisus a arătat o atenție specială pentru păcătoși: vameși nesătui, femei desfrânate și tâlhari. Prieten cu asceți intransigenți, precum Ioan Botezătorul (care „făcea drepte căile Domnului“), Hristos s-a dovedit blând, iertător și smerit cu inima.

Fără să se bucure de longevitatea lui Socrate, faima lui Xerxes sau luxul împăratului Tiberiu (frecvent refugiat la Capri), Iisus a marcat umanitatea că niciun alt învățător. Fără să fi scris cărți savante, El i-a îndemnat pe ucenici să iubească lectura, citind nu doar semnele vremii, ci și Psalmii sau profețiile din Scriptura.

Ireductibil și incomod, Iisus a enervat atât instituția religioasă a Templului din Ierusalim, cât și reprezentanții puterii romane.

Când lucrurile și interesele personale sunt mai presus de om - de Christian Dragomir

Sursa foto Christian Dragomir FB

Este interesant să vedem cum gesturi făcute de semenii noștri acum 2.000 de ani au devenit “sfinte tradiții” azi. La intrarea Domnului Isus în Ierusalim oamenii au rupt ramuri din copaci și L-au întâmpinat. De aici sărbătoarea celor cu…nume de flori. Ulterior și-au întins hainele pe jos în semn de respect însă multe alte aspecte ale vieții lor, au trădat lipsa acestuia.

Deși nu este specificat, este foarte posibil ca la intrarea în Ierusalim să fi fost cântată cântarea menționată de Ieremia în cap. 9:9 *GILI MEOD BAT SION* _(Saltã de veselie, fiica Sionului)_ *Harii bat Yerushalaim* _(Strigã de bucurie, fiica Ierusalimului)_ *Hine Malkeh yavo lach* _(Iatã cã Împãratul tãu vine la tine)_ / *Tzadik venosha hu* _(El este neprihãnit şi biruitor)_ / *Ani verochev al chamor* _(smerit şi cãlare pe un mãgar)_  *Veal air ben atonot* _(pe mânzul unei mãgãriţe)_. 

Să ai profeția împlinită în fața ochilor tăi, s-o cânți/rostești cu gura ta și totuși s-o refuzi, arată cam cât de mare a fost gradul de orbire. Așa ești tentat să crezi… însă nu este așa. Nu au fost orbi pentru că rugăciunea lor a trădat faptul că au recunoscut cine era Cel care venea pe mânzul unei măgărițe: era Împăratul neprihănit, Mântuitorul promis!

*”Oshana Bamromim”* _(Osana în cerurile preaînalte, traducem noi)_ însă în realitate această exprimare înseamnă *”Mântuiește-ne cu mântuirea pe care ți-a dat-o Dumnezeu să ne-o dai”* ... și asta schimbă datele problemei. Această rugăciune dovedește faptul că știau cine este Isus. Faptele Lui, minunile săvârșite, învățătura dată, dragostea răspândită, vorbirea ca ”unul care are putere” și mai ales iertarea păcatelor, toate erau confirmate în această rugăciune adresată Domnului și prin care I se recunoștea mesianitatea! Însă nu a fost suficient … Vrem mai mult. Ne scapi și de romani?! Ne eliberezi de sub dominația lor?!

România Înjunghiată – de Nicolae.Geantă

Nici nu s-a uscat sângele pe cuțitul unui licean - ce-a atacat jugulara unei profesoare de japoneză din București (care culmea nesimțirii ar fi vrut să dea test la clasă !?), că România școlară vuiește din nou: niște beizadele de 13 ani din satul prahovean Pietriceaua au ridicat fusta profesoarei de engleză, și au simulat acte sexuale cu dânsa, chiar sub camerele smartphone-urilor. Nesimțirea pruncilor dintr-un sat cunoscut în zonă pentru „ciobănie și țuică” a aprins media românească. Profesorii, sindicatele, televiziunile, dar și neprofesioniștii părelologi, au început să-și deie cu presupunerea. Oare Poliția doarme? Dar consilierii școlari? Oare trebuie să iasă profesorii în stradă? Chiar trebuie să moară câțiva dintre dascăli ca în România să se aprobe (odată) Statutul Cadrului Didactic? Sau nu știați că în România profesorii NU sunt protejați prin lege?

O sumedenie de voci, care au văzut filmulețul sexi-educativ al pruncilor pietriceni împietriți la morală, m-au întrebat de ce n-a reacționt doamna profesoară? Dar directorul școlii? Ce e de lemn tănase, vorba bunicii? Nu știu de ce... Poate e o doamnă mai blândă. Poate femeii i-a fost frică. De o chelfăneală a derbedeilor. Sau de o săpuneală, ori reclamații ale părinților. Nu vrea să intre în gura lor. Da, în România Educată a domnului Johannis părinții aproape că au ajuns să dicteze ce note să primească odraslele! Dacă îi vezi cum vin și țipă prin școli... Și ce limbaj trivial folosesc... Iar dacă nu reușesc să calomnieze, sau să dărâme un profesor ce nu joacă după muzica beizadelelor, cer ajutorul televiziunilor. Care înțesate de troli ce-abia au trecut bacu’, le dau apă la moară ca pe Amazon. Iar dacă televiziunile nu reușesc să facă jocul părinților se apelează la avocați! Da oameni buni, se dă școala în judecată! „A stresat copilul! Nu i-a securizat perimetrul. A lucrat în detrimetrul lui!” Și culmea: școala pierde procesul, apoi tot ea plătește oalele sparte!

Tâlharul...

Cuvintele sunt slabe și ruga prea puțină
să pot Isuse dulce vreodat' ați mulțumi
Când sub povara Crucii purtându-mi a mea vină
Mi-ai arătat și mie cât m-ai putut iubi!

Eu
un nimic, un nimeni, un bulgăr de ţărână
Un vinovat de moarte numit de toţi tâlhar,
Eu, meritam Isuse pe-o cruce să mă pună
și pentru-a mele fapte să-mi duc acest amar.

Dar Tu?... Un Fiu al Păcii Te-ai coborât din slavă
Şi-ai vindecat bolnavii şi morţii-ai înviat,
Azi lângă mine-alături Te-au pus pe-o cruce-n grabă
Şi nu-nţeleg Isuse de ce eşti vinovat?

Şi-apoi, privind la Tine ţi-am înţeles răbdarea
Şi dragostea şi jertfa şi chinul îndurat,
Şi cuiele din palme şi spinii şi sudoarea
Erau şi pentru mine, să pot să fiu iertat.

Ooo... Clipă minunată o scumpă uşurinţă
Când glasul Tău Isuse mi-a spus o clipă: „Stai!
-Ţi-am înţeles căinţa şi drept recunoştinţă
Chiar astăzi tu cu Mine vei fi pe veci în Rai!”

Nicu Fasolă

Puțin despre etica profesională. Și nu numai – de Nicolae Geantă

Etica este un cod moral. O analiză a problemelor de conduită. O formare a nobleței umane. Când auzim de etică ne gândim la comportament frumos. La relații superlative cu ceilalți. Cu tine. Dar mai ales cu Dumnezeu...

Zilele trecute am văzut pe tabla unor liceeni înșirate câteva principii ale eticii profesionale. Da, există și o etică profesională, si o etică de afaceri. Etica profesională trebuie cunoscută de orice om! O doamnă a scris pe tablă că etica profesională are patru piloni: 1) moralitate; 2) legalitate; 3) îndeplinirea sarcinilor; 4) „corectitudine” în cadrul grupului de lucru. Am întrebat liceeni dacă pot defini ce este „moralitatea”? Spre uimirea mea NU a știut nimeni! (Nici cei de-a zecea, nici cei de-a doișpea!). Moralitatea nu mai este de bon ton. Nu mai e normă.

Le-am spus copiilor că societatea nu poate funcționa etic fără moralitate. Că la serviciu (fie că ești frizer, stewardesă, director de bancă, medic sau simplu curier) înainte de a fi profesionist trebuie să fii moral! România e plină de profesioniști imorali. Imoralitatea nu e numai despre curvari, elghebetiști sau consumatori de pornografie. Imoralitate înseamnă politicieni corupți, directori de spitale hoți, medici șpăgari, profesori abuzivi. Lipsa de morală înseamnă chelneri care te fură la nota de plată, colegi care te bârfesc, elevi care copiază, politicieni cu doctorate plagiate. Sau creștini -  fie ei preoți, pastori sau creștini laici – care nu trăiesc ceea ce propovăduiesc!

Nu judeca!

“Nu judeca ce nu cunoști”

Mi-a spus un om deștept odată…

“Lumea vorbește mult și prost,

și n-ai s-o mulțumești vreodată”.

Urâm, invidiem, bârfim…

Ne aliem cu alți dușmani 

pentru poziție și bani.

Și, am uitat cum să… iubim!

Nu judeca ce tu nu știi

Căci viața nu poți s-o prevezi,

Încearcă mai modest să fii

Și sufletul să-ți luminezi!

Și, uite-o vorbă înțeleaptă:

“Nu toți Frumoșii sunt frumoși!

Și nu toți cei cu spini înțeapă, 

Chiar dacă par mai fioroși!”

Nu judeca! Și TU greșești!

Iar vorba spusă NU se spală!

Ai grijă ce, și cum vorbești!

Căci aparențele înșeală!

Claudia Anca Pavel

Nicolae Geantă la Bistrița și Năsăud

 Duminica aceasta sărbătorim Floriile. Vă aștept la Bistrița și Beclean!

Să sărbătorim Regele înlăcrimat! Pe Isus Hristos!

Campanie umanitară pentru săracii din Delta Dunării

Înainte de Paști vom merge din nou printre săracii din județul Tulcea și chiar în satul Chilia Veche din Delta Dunării, pentru a le face o mică bucurie.

Orice susținere a dvs este binevenită. Vă atașăm mai jos datele de contact unde puteți face donații.

BISERICA CDE IZBÂNDA DRĂGĂNEASA (CUI 18487686)

cont RON: RO95 BTRL RON CRT 04222 08101

Banca Transilvania, Agenția Câmpina (CUI RO5022670)

cont USD: RO59 BTRL USD CRT 04222 08101

(Orice valută se convertește automat)

(Nicolae Geantă, Misiunea Speranță și Destine)

e-mail: nickbags@gmail.com

Diabetul sufletului - de Nicolae Geantă

Ca limba unui bocanc stricat care nu-și mai găsește locul, așa e limba zvonistului de serviciu, care e mai abil la împrăștiat vitriol decât odicolon. Bârfitorul - căci despre el este vorba, e încântat să relateze lucruri care-i plac despre persoane care nu-i plac! Can-can-ist de profesie, bârfitorul e facebook-ul diavolului: împrăștie tuturor știri cu interese oculte!

Bârfa - acest viol al intimității, este „mica istorie de alcov, intriga de culise, raza care penetrează dincolo de măștile politeții cotidiene", spunea un prieten al meu, critic literar Christian Crăciun. E o obsesie față de imaginea celuilalt. Negativă. E judecata fără rost, care nu se scrie în cărți. Forța ireductibilă a oralității care se transformă rapid în mit. E „glonțul care ucide trei persoane deodată", vorba pastorului Luigi Mițoi: pe cel bârfit, pe cel ce ascultă, dar și pe bârfitor! Când bârfim sufletul începe încet să moară.

În bârfă nu există demonstrații, ci doar axiome. Verdicte date de o curte supremă fără a accepta niciun drept de recurs. Bârfa nu deține tabu-uri. E folosită tot timpul pe ascuns, în „planul din spate", în zona obscurului. E pikamer cu limbaj demolator. Dragostea zidește, dar bârfa dărâmă.

Noutate editorială: Vladimir Pustan - Coșmarul lui Dumnezeu. Pilda fiului risipitor

Această poveste totuși nu e despre el, nici despre fratele mai mare, nici despre tata, nici despre Dumnezeu. E despre tine și despre mine....

Comandă acum ultima carte apărută în librăria noastră: https://ciresarii.ro/.../cosmarul-lui-dumnezeu-pilda.../

Primele 100 de cărți comandate vor fi trimise cu autograful scriitorului.