youtube

sâmbătă, 2 aprilie 2022

Nicolae Geantă - Romii evanghelici din România. În loc de concluzii

ÎN LOC DE CONCLUZII

Aveam 25 de ani. Era duminică seara și mă aflam pe aeroportul din Heatrow, Londra. Din cauza unor inadvertențe așteptam de pe la prânz într-o sală a National Immigration. Eram singurul european, singurul alb. Jamaicani, nigerieni, columbieni, peruani, indieni, femei asiatice. Lume pestriță. Dar fără a face între noi diferența. Am povestit între noi. Și deodată vine un american. Cu haine de rapper, cu șapca întoarsă. Ca și mine avea și el probleme cu biroul de Immigration. Destul de agitat, se tolănește pe o masă și începe interogațiile ad-hoc: „Are you from?” („de unde ești?”). Emigranții îi răspund politicos. Mă întreabă și pe mine și îi răspund bucuros „I am from Romania!”. Face ochii mari. „You are gypsy?”. În clipa aceea am simțit cum vreo 10 perechi de ochi m-au ars în ceafă. Emigranții, indiferent de culoare sau castă socială m-a pironit în priviri, apoi s-au distanțat „social” față de mine. Simpatia mea de român pierise dintr-un foc. Am înghițit în sec și-am înțeles că Dumnezeu făcuse un studiu biblic pe pielea mea: „cum e să te simți țigan, marginalizat într-o lume ce tinde să se strângă în centru”. Am înțeles imediat ce înseamnă să umbli mereu cu stigma atârnată de gât. Și asta pentru ceva ce nici măcar tu nu ai ales: să te naști altfel decât majoritatea! Să fii periferic.

Un periferic este o persoană care nu poate fi încadrată într-un curent principal, în majoritate. Trăiește marginal cu temerile lui, cu întrebările lui foarte mari, cu îndoielile lui foarte mari, „într-o atmosferă amorfă unde nu e nicio regulă”, vorba lui Dănuț Mănăstireanu. Viața sa e ca la marginea cercului. Nu-i poate trece circumferința spre interior. Deși ar vrea. Încercările lui de-a se autodepăși sunt sortite eșecului. Fiecare pas înăuntru înseamnă o nouă rejectare din sistem. Și după câteva nereușite se instalează resemnarea: nu se poate depăși karma! Iar când cineva încearcă să-l ajute nu-și mai asumă riscul!

De sute de ani pe teritoriul dintre Dunăre, Carpați și Marea Neagră, rromii au trăit periferic. Și-au construit o lume a lor. Dură. Stagnantă. Respingătoare. Haotică. Și asta la numai doi pași de lumea majorității. Eșecurile repetate ale politicilor  majorității cu privire la ei, fie pornite din curțile imperiale, ale boierimii, ale mânăstirilor, ale regimurilor burgheze sau comuniste, încercările de asimilare, de „indigenizare” ori de eliminare și-au confirmat post factum misiunea neîndeplinită. Drept urmare marginalizarea a continuat să-și îngroașe rândurile iar rromii au conviețuit într-un naufragiu existențial.

Ei bine, tocmai în acest vârtej al nepăsării sau neputinței colective, pătrunderea Evangheliei a rodit primele semne majore ale schimbării în lumea rromă. Pentru că, spre deosebire de toate celelalte încercări, Evanghelia e singura care aduce convertirea, transformarea radicală a unui individ. Perceperea stării păcătoase aruncă omul într-o criză caracterizată prin reevaluarea întregii sale existențe, prin căutarea unor răspunsuri fundamentale legate de sensul vieții și realitatea inevitabilă a morții. Totodată, Evanghelia aduce speranță, încredere, conexiuni interumane, maturizare, implicare socială, eliberarea de tensiuni sociale, psihice, progres socio-profesional și spiritual. Acest proces înseamnă părăsirea lumii periferice și integrarea în normalitate, trecerea de la stările de neliniște, deprimare, haos social, teamă de reguli, dorința de neadaptare, segregare etnică sau socială, lipsa satisfacției de viață, înapoiere etc la integrarea morală, socială și economică. Dacă privim la Hristos - punctul de sprijin al omenirii, vedem că El nu a eliminat diferențele etnice sau culturale, ci a relativizat semnificația diferențelor de clasă, națiune, rasă ori sex.

Am observat în studiul de mai sus că odată pătrunsă lumina Scripturii în rândul populației rrome, pentru dezvoltarea comunității trebuie acționați mai mulți „piloni” care pot consolida educația, centrele sociale, activitățile profesionale, valorificarea tradițiilor meșteșugărești, activitățile culturale sau de misiune a bisericilor înființate. Trebuie să recunosc, apropierea de lumea marginalizată a rromilor presupune și riscuri, dar nimeni nu câștigă dacă nu riscă. Semnificația socială a reconcilierii este modelată de iubirea care se dăruiește indiferent de costuri. Una dintre cele mai mari binecuvântări este să simți ce simte celălalt. Să te identifici cu el. Să intrii în pielea lui. Cum am intrat eu după evenimentul de la aeroportul Heatrow!

În prezent numărul rromilor evanghelici din România a ajuns la cca 100.000 de persoane. Incluziunea continuă. Viitorul lor rămâne deschis: și pentru integrarea acestora în societatea românească - devenind cetățeni responsabili, și pentru accesul în Biserica lui Hristos și în Împărăția Lui veșnică! Piren le Devlesa romale! 

Nicolae.Geantă



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu