Nicolae Geantă și Titus Corlățean la Biserica Profides de 1 Decembrie

1 decembrie, Ziua Națională a României

 Biserica Profides București, Romexpo, pavilion C 2

ora 19,00

Toni Berbece și Trupa Profides 

Nicolae Geantă și Titus Corlățean

România în șapte cuvinte - de Nicolae Geantă

Rugăciune. Cine se roagă aude pe Dumnezeu vorbind. În catedrală sau în inima Bărăganului.

Ospitalitate. Cine hrănește un sărac, un pelerin, un misionar, hrănește pe Dumnezeu. Îl satură.

Mântuire. Ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul? Comoara sa.

Atitudine. Nu contează cât de multe ști, ci cât de multe faci! Așa rămâi în nemurire.

Națiune. Oriunde ai fi tu ai doar o patrie. Restul sunt doar țări.

Iubire. Cine iubește nu face rău nimănui. Iar Dragostea NU moare niciodată!

Ascultare. Ascultarea e mult mai de preț decât jertfele. E așteptarea Cerului de la noi.

Viața începe cu rugăciune și se termină cu ascultare. Între timp fii gazdă bună, iubește semenii, păstrează atitudine pozitivă! Și vei fii mântuit.

PS: Nu poți să fii român și să-ți amintești că iubești România numai de ziua ei! România e ca aerul. Se respiră clipă de clipă.

 Nicolae.Geantă

Sunt evanghelicii invizibili? - dr. Nicolae Geantă

Unul dintre cei mai de seamă politologi români, Daniel Barbu, scria într-un volum recent (Omul Evanghelic, coordonat de Dorin Dobrincu și Dănuț Mănăstireanu) că „societatea mare” din România, atunci când este vorba să ia în calcul creștinii protestanți (cărora aparțin și evanghelicii) „nu este dispusă să decline sub specia diversității și a multiculturalismului”. Pentru mine asta sună a invizibilitate politică. Deși mai numeroși decât catolicii, evanghelicii (și ceilalți protestanți) nu sunt luați în considerare în luarea celor mai diverse decizii publice – de la istoriografia ideii naționale sau a represiunii suferite în comunism, până la chestiunile de libertate a cultului sau a problemelor de ordin moral ridicate de minoritățile sexuale, ideologie care bântuie ca o stafie țara noastră periclitând viitorul familiei și al națiunii.

Chiar dacă statul român a fost interesant dintotdeauna de apartenența religioasă a cetățenilor săi (încă din interbelic oficializând obligativitatea înscrierii religiei la starea civilă), guvernele (cu excepția celor comuniste) utilizând apartenența la „neam și religie strămoșească” au sfidat rând pe rând impactul și rolul pe care îl joacă evanghelicii în spațiul dintre Maramureș și Dobrogea. Nu vreau să menționez aici decât faptul că în ceea ce privește cunoașterea învățăturilor Scripturii, evanghelicii, în fiecare familie au obținut didact sau autodidact o cultură biblică și holistică, spre deosebire de religia majoritară (ortodoxia) care a încredințat educația unei clase de corporații clericale, vorba domnului Barbu, care folosesc un limbaj greoi, arhaic, aproape de nemestecat, teologia acestora fiind mai mult populistă decât izvorâtă din conștiință. Și pe deasupra au acuzat ades că evanghelicii sunt „secte” care desfășoară activități de „înrobire psihologică și chiar fizică”, și că „a fi român înseamnă a fi ortodox” (o imensă greșeală de identitate), ca și cum evanghelicii ar fi trădători de neam și patrie. Câtă diferență față de sintagma lui Simone de Beauvoir – cel mai important istoric al Reformei din Franța, care spunea că „nu te naști, ci devii protestant”. Adică îți capeți identitatea religioasă, nu o moștenești. Și asta în orice religie!

Profesorul, Școala și testul de salivă – de Nicolae.Geantă

 

Debusolată de propriile sale idei (a se citi îngrădiri), clasa politică românească a mai găsit un mod de-a cotonogi binișor școala. De-a intra în ea fraudelor, prin alunecare: elevii să fie testați anticovid de către... profesori! Cu teste de...salivă. Adică de scuipat! Da, profesorii care și-au tocit coatele pe băncile facultăților au devenit peste noapte... colectori de salivă!

Că trebuie să fie echipați corespunzător nu s-a luat deloc în discuție problema. Dar s-a obligat (legea nu e tocmeală, nu?) profesorul să adune ambalajele, deșeurile testelor efectuate și dacă-s pozitive și să le depoziteze în săculeți speciali (galbeni)! Lunea și joia la prima oră. Dacă din nefericire cineva are virusul testele se încuie într-o încăpere „specială”, iar pruncul e dus în altă încăpere „specială” până vine DSP. (Și dacă școala nu are astfel de încăperi domnilor politicieni? Că de ani de zile dvs nici măcar toalete nu ați construit în școli). În plus școala trebuie să aibă un delegat desemnat care merge săptămânal la depozite după teste, un alt desemnat care monitorizează săptămânal profesorii nevaccinați, ședințe ad-hoc ale Consiliului de Administrație cu reglementările aproape zilnice. Și toate astea în regim de voluntariat. Adică Statul își face treaba pe moca! Pardon, pe cârca școlii.

Nicolae Geantă și Cornel Dărvășan - De ce românii nu au și Thanksgiving

video by Ben Hur, via A7Tv

Nicolae Geantă la A7Tv. Despre Thanksgiving cu Cornel Dărvășan

sursa: https://fb.watch/9voLm7s0oc/

Armura care nu se dezbracă – de Nicolae Geantă

În repetate rânduri am auzit de la amvoanele bisericii îndemnuri stringente de a îmbrăca „armătura” lui Dumnezeu! (conform Efeseni 6:13). Da, da, armătura. Termenul, mai arhaic e drept, e folosit de unii predicatori ca fidelitate pentru traducerea Cornilescu. Poate Dumitru Cornilescu s-a inspirat din latină când a folosit termenul „armătură”.  Italienii traduc și azi „completa armatura di Dio”. Englezii vorbesc despre armura lui Dumnezeu („armor of God”), iar francezii despre toate armele lui Dumnezeu („tout les armes de Dieu”). Traducerea românească Galaction spune de asemeni „toate armele lui Dumnezeu”. Rețineți: toate. Asta înseamnă că nu trebuie uitat să atașezi ceva! Un singur accesoriu lipsă și ești ineficient în luptă! Apostolul Pavel, când le sugerează efesenilor să îmbrace „armura lui Dumnezeu” folosește cuvântul grecesc „panoplian”. Acesta poate fi tradus ca „toate armele” sau „tot armamentul”. Dar ceea ce îmi place cel mai mult este faptul că verbul „îmbrăcați-vă” (cu armura aceasta) este la timpul aorist, indicând o îmbrăcare cu armura pentru totdeauna, fără a mai fi dată vreodată jos! Cine se îmbracă cu armura lui Dumnezeu nu o poate dezbrăca! 

Dar ce a dorit Apostolul Pavel să ne sugereze? În primul rând armura nu se dă jos niciodată pentru că lupta cu diavolul, cu vrăjmașii lui Hristos, este permanentă. În al doilea rând, pentru că numai o clipă fără armură și putem fi loviți fatal de către adversar. În al treilea rând, pentru că numai puțin dezbrăcată și devii relaxat, s-ar putea să nu mai vrei să o îmbraci din nou. Vei rămâne apoi total neprotejat pentru luptă, pentru încercarea cea grea. Pavel spune că în ziua aceea trebuie „să rămâi în picioare după ce vei fi biruit!”

Nu lăsați jos adevărul nicio clipă. Mai bine suferiți dvs pentru el decât adevărul pentru dvs!
Nu lăsați jos neprihănirea! Pentru o singură mică pată se poate pierde tot Cerul.
Nu lăsați jos râvna pentru predicarea Evangheliei. Cu cât e predicat mai puțin Dumnezeu cu atât e mai activ diavolul!
Nu lăsați jos credința. E ca o șopârlă, spunea Vladimir Pustan. Poate fugi de lângă tine în orice clipă și n-o mai poți niciodată prinde!
Nu lăsați jos Biblia. O să rămâneți spadasini fără sabie!
Nu lăsați nimic din armele lui Dumnezeu! Cine renunță la ele, rămâne fără mântuire!

PS: Armura Domnului poate fi grea. Dar când Dumnezeu îți pune în spate o greutate cu siguranță mâna Lui te sprijină!

Nicolae.Geantă

Thanksgiving day pentru liceeni la Câmpina

 25 noiembrie 2021. Dacă e ultima joi din Noiembrie atunci e Thanksgiving day!

Anul acesta avem sărbătoare pentru liceeni. La Câmpina. 

Vom învăța cum putem să ne deprindem cu Recunoștința. Această „rara avis” a mulțumirii.

Invitat special: consilier școlar Ruxandra Corodeanu.

Mesaj motivațional: Nicolae Geantă. 

A devenit Germania cel mai ateu loc din lume? - de Nicolae.Geantă

sursa hărții reditt.com

Germania atee? Țara lui Luther și a Reformei fără Dumnezeu? Inima protestantismului  încetează să bată, după 500 de ani? Credința nu mai e atrăgătoare, creștinismul nu mai este ceva de dorit? A devenit estul Germaniei cel mai fără de Dumnezeu loc al lumii? Oare în Germania, așa cum susținea din 1880 filosoful Nietzche, „Dumnezeu a murit?”  Sunt numai câteva dintre întrebările care ne frământă în ultimele decenii cu privire la leagănul protestantismului mondial. Da. Germania e plină de atei și agnostici. O țară a „ireligiei” cum o numesc analiștii. În Germania de Est, adică fosta RDG comunistă, procentul de atei și agnostici este de ani buni peste 70%. Unii îndrăznesc să spună că sunt chiar regiuni cu 100% ireligie, adică cu niciun credincios! 

Cu ceva ani în urmă „The Guardian” preciza că din cei 25 % credincioși germani din est, 21% sunt protestanți și numai 4% catolici și musulmani. Un studiu făcut pe un eșantion important anunța că NU a găsit nicio persoană sub 28 de ani care să fie credincioasă! Biserica est-germană este părăsită anul de sute de mii oameni! „Kulturkampf”-ul (secularizarea), „ateismul popular” și chiar comunismul sunt pilonii despre care se spune că ar fi golit nemții de Hristos. Însă niciun analist nu aduce în discuție... păcatul! Nu ideologiile sunt novicele care au erodat rolul bisericii în societatea germană, ci slăbiciunile față de pofte care au târât preoții în căsătorii homosexuale și enoriașii într-un galopant ritm spre avort! Ce m-a uimit foarte mult a fost o declarație simplă a unui neamț care a crescut cu Biblia în casă (a citit-o, dar recunoaște că n-a crezut-o), cu Biblia la școală: „preoții și călugărițele noastre (catolici, n.r.) ne vorbeau din Biblie dar susțineau evoluția ca știință, adevărurile biblice fiind relative! Și ne mai mirăm de ce Germania e invadată de (refugiați) musulmani!

În urmă cu câțiva ani de Paște am fost în Germania. Am participat la cea mai ștearsă sărbătoare a Învierii Domnului din viața mea! Nemții nu simțeau nicio bucurie!

Sunt uimit că germanii ne comentează pe noi românii că am fii medievali în gândire. Pentru că suntem „cei mai religioși creștini europeni!” Nemților, dacă cei credincioși sunt medievali, cei necredincioși și atei sunt din comuna primitivă!

Frați români! Luați cu asalt bisericile din Germania. Nu-L putem lăsa pe Hristos fără nemți, și nici pe nemți fără Hristos! 

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - De(s)prins să fiu recunoscător (audio)

sursa: Ben Hur

Nicolae Geantă - Căsătorie garantată

video by Ben Hur

Ziua Recunoștinței la Biserica Izbânda Drăgăneasa

     2021 este spre sfârșite. 2021 a fost un an dificil. Avem pentru ce să fim recunoscători? Ai mulțumit vreodată că Domnul te-a scos din (multe) nenorociri? Că nu face niciodată greșeli? Că Dumnezeu nu discriminează? Că ești ales să îl reprezinți la cel mai înalt nivel în această lume? Atunci e cazul să fii cu noi duminică 21.11.21. Va fi o sărbătoare pe cinste. În cinstea Mielului Isus! De la ora 10 fix!

Nu riposta pentru fleacuri! - de Nicolae.Geantă

O bătrânică în călătoria sa cu autobuzul a avut ocazia să stea pe bancă lângă o tânără arogantă! Aceasta a lovit bătrâna de mai multe ori cu sacoșele fără să-și ceară scuze. Bătrânica a continuat să privească pe fereastră ca și cum nu i s-ar fi întâmplat nimic. Mirat, un bărbat a întrebat-o pe bătrânică de ce nu s-a lamentat, de ce nu a protestat când tânăra a lovit-o intenționat cu sacoșele. Bătrânica, cu ochi blânzi și voce dulce, a argumentat surprinzător: „Nu e necesar să fii nepoliticos sau să te cerți pentru ceva nesemnificativ. Oricum călătoria mea cu această fată este scurtă. Cobor la stația următoare”.

Nu știu cum (re)acționezi când cei din jur fac fapte iresponsabile. Poate că ades faci ca Hunter și Masha (cei doi câini ai mei) atunci când merg pe stradă: nici nu se sinchisesc de câinii care-i latră din curți. Sunt foarte nepăsători. Ei au libertate. Schelălăitori au lanțuri. Sau poate vrei să aplici legea talionului: „ochi pentru ochi, și dinte pentru dinte”. Să știe și ei cu cine au de-a face. Nici nepăsarea, nici violența nu fac bine. Ar trebui să înțelegi că viața e o călătorie scurtă. Nu riposta pentru fleacuri! Nu vei mai avea timp să-ți trăiești frumos visurile. Ba mai mult, fleacurile sunt trecătoare.

Regelui David i s-a confecționat un inel de aur pe care scria: „Și aceasta va trece!” Când era trist și-l privea se înveselea. Iar când era vesel și-l privea se umplea de tristețe!

Lucrurile vin și de duc. Omul rămâne. Fiți oameni! Doar oamenii pot fi mântuiți de Dumnezeu!

Nicolae.Geantă

Cine sunt cei mai mari hoți - de Nicolae.Geantă

Zicea părintele Cleopa că pădurea nu se teme cel mai tare de hoțul care fură lemne cu carul. Din lăcomie acesta va încărca cât mai mult, și singur se va pedepsi. Va cădea cu căruța într-un șanț, într-o văgăună, va întâlni o groapă în care se va împotmoli... Cel mai tare pădurea se teme de hoțul care fură cracă cu cracă. Acesta prăduiește puțin câte puțin. Până va șterpeli toată pădurea!

Tare mă tem că asemeni pădurii, o astfel de presiune trăim și noi în aceste zile cumplite. Suntem furați puțin câte puțin. Mai întâi ni s-a furat dreptul la medicamente, apoi la operații, apoi la spitalizare. Apoi ni s-a furat dreptul la exprimare, ne-au cenzurat. (Doar pe cei ce au avut altă opinie). Apoi ni s-a furat dreptul la deplasare, ori la participarea socială. Și dreptul la îmbrăcăminte. Acum se încearcă să ne fure dreptul la muncă. Apoi la hrană, la existență. La identitate. Până se fură cel mai mare drept: dreptul la libertate.

Pe de altă parte știm că diavolul lucrează șiret. Zilnic ne fură câte puțin timpul, părtășia, viața colectivă, dragostea de aproapele, dărnicia, rugăciunea, încrederea în Dumnezeu. Puțin câte puțin, vrea să ne fure credința. Fără libertate și fără credință viața nu e decât o… neplăcere! O neîmplinire.

Nu mai am posibilitatea să îi spun azi părintelui Cleopa că a avut parțial dreptate. Știu, nici el și nici noi, nu ne temem că dispare pădurea. Ea nu se teme de topoarele ascuțite chiar dacă ar fi tăiată pe ras. Pentru că… nu-i poate nimeni scoate rădăcinile! Pădurea, românii, creștinii, în general trăiesc prin… rădăcini!

Faceți-vă rădăcini în Hristos! Și nu veți pieri niciodată! Biserica a rezistat tuturor „defrișărilor” de două mii de ani. Cu credința în Înviere! Cu îndemnul Domnului Isus „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit va trăi!” (Ioan 11:25a)

Hoții vin și se duc. Hoții sunt trecători. Pădurea însă rămâne! Sunteți mai mult decât o pădure!

Nicolae.Geantă

Suntem cruci - de Mihaela Mănescu

Suntem cruci cu dor de ceruri
Scump Isus, sub Crucea Ta.

Fie lumea-n câte feluri...

Suntem cruci cu dor de ceruri:

Doar pe Tine Te-om urma!

Suntem cruci cu inimi sfinte

Împletite-n Duhul Tău.

Fie lumea foc fierbinte,

Suntem cruci cu inimi sfinte:

Nu ne-atinge niciun rău.

Suntem cruci înaripate

Ce spre Tine vom zbura.

Lumea asta de păcate

Să ne piardă, nu mai poate!

Suntem cruci înaripate

Așteptând venirea Ta...

mihaela

Nicolae Geantă - Unde este Dumnezeu în frică?

video by Ben Hur

(via BP Emanuel Năsăud)

Nicolae Geantă la BP Emanuel Năsăud

 

De ce nu răspund oamenii chemării Scripturii? - de Nicolae Geantă

Deși e cea mai răspândită carte din lume, totuși Biblia e refuzată de cei mai mulți oameni. De ce când aud Biblia ei o refuză? De ce o declară „o prostie”, „o carte învechită”, „un manual de Evul Mediu care trebuie ignorant”? De ce oamenii fug de chemarea Scripturii Sfinte? Căci ea e Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Fug de ea fiindcă-L urăsc pe Dumnezeu? Fug de ea pentru că le cere restricții? Fug de ea pentru că nu mai e actuală? De ce totuși fug? Ca să aflii adevărul citește următoarea poveste:

„Într-un orășel de provincie, un dricar (vizitiu al carului funerar) era foarte împotrivitor Scripturii. La fiecare înmormîntare era ironic, murmura împotriva pastorului, a predicilor de la cimitir. „Sunt o prostie toate acestea”, era deviza sa de bază. Orice încercare a pastorului de-al convinge era înăbușită de refuzuri. Într-o zi, mașina pastorului s-a stricat. Fiind un noroi gros în drumul spre cimitir, pastorul s-a urcat în dric alături de vizitiu. A început să-i explice că Biblia vorbește despre el. „Domnule în Biblie, scrie despre dvs. E un verset în care Hristos spune: <Lasă morții să-și îngroape morții!> Dar un dricar mort nu poate îngropa un mort, un pastor mort nu poate îngropa un mort... Atunci ce a vrut Isus să ne spună?” izitiul rise: „Pastore ți-am zis că Biblia e o prostie! Chiar vorbele lui Isus o dovedesc”.

„Hai să judecăm puțin. Ai auzit soția mortului cum striga când a ieșit din casă <Nu pleca! Nu pleca! Nu mă lăsa singură>? Ai auzit copiii care urlau de durere și își rugau tatăl mort să rămână cu ei? În zadar, mortul nu le răspundea. Pentru că era mort. Tot așa este și cu dumneata. De ani de zile Hristos, Biblia, Biserica, creștinii te îndeamnă la pocăință. Te cheamă la Dumnezeu. Nu răspunzi pentru că dumneata ești mort! Mort spiritual!”

De ce oamenii nu răspund Scripturii, chemării lui Dumnezeu? Simplu: sunt morți față de valorile ei! Și valorile ei sunt viață!

Dacă s-ar finaliza așa ar fi trist! Știți ce e interesant? Că Dumnezeu poate să-i învieze! Abia apoi morții umblă, iau decizii, trăiesc!

Nicolae.Geantă

Dreapta socoteală - de Nicolae Geantă

Savatie Baștovoi - un ieromonah pe care-l citești cu sufletul, nu doar cu mintea -  spunea că odată un pustnic a fost întrebat „care este cea mai mare virtute?”. „Dreapta socoteală”, a răspuns imediat pelegrinul. „Pentru că fără dreapta socoteală, orice altă virtute se prăpădește!”

Ceea ce lipsește societății contemporane este exact dreapta socoteală. „Diakrisis”, cum ar zice grecii. Discernământul. Ascuțimea cugetului. Gândirea așezată. Știința de a face fapte cu măsură. Fericirea mea nu trebuie să vină din lacrimile celuilalt.

În plină luptă cu pandemia lipsa dreptei socoteli a impus vrajba socială. A pus România cu tălpile pe jar. Teze, sinteze și antiteze. Pe de o parte încălcări de lege. Iz de dictatură. Lipsă de bun simț. Mult, prea muuult fripturism. Oportunism. Călcare peste cugete. Decizii fără scrupule. (Președintele, parlamentarii, gazetarii, medicii, vac.ci.ni.știi...) Pe de altă parte conspirațiile. (Șoșocismele, nu dezvăluirile inadvertențelor). Din frică, din neîncredere, din dorința de creștere a ratingului, a capitalului, a like-urilor, a ticăloșiei. Ori din pură prostie. Toate epitetele de mai sus țin până la proba contrarie. Apoi cel ce a zis altminteri devine rătăcit. Iar pierzători suntem cu toți.

Dreapta socoteală ar trebui să pornească de sus. Te aștepți ca cei de jos să facă supoziții, derapaje, abrambureli. Dar la români pară și logica bate filmul… Iacătă, sucelile se fac la vârf! Precum domnul președinte Iohannis. Poate că de aceea statul român a eșuat: datorită sucelilor (nu socotelilor) ’mnealui! Suceala nu e dreaptă socoteală, domnule președinte! Politica giruetei e plan diavolesc!

Lipsa dreptei socoteli se vede la politicieni chiar dacă am fi orbi! Lipsa dreptei socoteli se vede la jurnaliști chiar de-am fi legați la ochi! Lipsa dreptei socoteli se vede când un om e rece, e indiferent față de semenul său. Fie el și în biserică! Când nu mai este clar de unde vine învățătura de unire, când risipirea și deznădejdea se așază pe scaunul unde altă dată stătea iubirea, când libertatea mea îngrădește libertatea ta, când unii suntem mai egali ca alții, când privim la cei de lângă noi nu ca la frații noștri, ci ca la dușmanii noștri. Pentru că asta-i chintesența lipsei dreptei măsuri: să vezi în toți ceilalți numai vrăjmași!

Lipsa dreptei măsuri a generat un tsunami de neîncredere. România chiar revarsă un atlantic de neîncredere. Iar boala asta nu se tratează peste noapte. Încrederea românilor se va reface doar în decenii. Așa s-a dărâmat. Da, nu poți repara în câteva zile ce ai distrus în zeci de ani!

Dreapta socoteală e o așezare a sufletului. Aduce liniște. Credință. Speranță. Vindecare. Atenție însă, discernământul nu se capătă decât cu rugăciune! El e criteriul normalității!

Rugați-vă pentru tot ce faceți! Deveniți buni! Judecați drept! Și vorbiți nu din încredințare, ci numai dacă vă vine de sus. Vorbiți oracolele lui Dumnezeu. Vorbiți cu dreaptă socoteală!

Nu uitați nicio clipă: oamenii fără dreaptă socoteală se distanțează zi de zi de Dumnezeu!

Nicolae.Geantă

Împodobită-i Masa pentru Cină - de Mihaela Mănescu

Împodobită-i masa pentru Cină
Cu vinul-Sânge și cu pâinea-Trup.
În amintirea Jertfei pentru vină
Se-mparte vinul, pitele se rup...
Sub cercetarea Duhului în rugă
Se pocăiesc toți frații lui Isus...
Și-și pun pe rând ștergarul cel de slugă
Precum Hristos în camera de sus.
Cât de frumoasă-i Casa-n zi de Cină,
Când frații Domnului se-mpărtășesc
În amintirea Jertfei fără vină
Cu vin și pâine-n chip dumnezeiesc...

mihaela

Miisunea Genesis Chicago, US - 20 de ani

 

Nicolae Geantă la BP DIțești, Filipești de Pădure

 

Când femeile se roagă

Când femeile se roagă

Cerul freamătă   ușor

Dumnezeu le-ascultă glasul

și trimite ajutor.

Când femeile se roagă

lângă ele îngeri stau;

să le-aducă bucurie,

și nădejde, dacă n-au.

Când femeile se roagă

dorul lor se duce sus,

printre nori și printre stele,

până-n fața Lui Isus.

Isus-ul din ocazii mărunte - de Nicolae.Geantă

Dominique s-a trezit târziu și trebuia să se grăbească să nu piardă trenul. A încălecat bicicleta și a pedalat cu viteză spre gară. Dacă întârzia de la serviciu? La colțul străzii însă a ciocnit un băiețel care avea sub braț un puzzle. 300 de piese s-a răspândit în toate direcțiile! Haos...

În ochii piciului s-au ivit lacrimi. Dominique a oftat, a lăsat bicicleta jos și a început să adune piesele împrăștiate ale micuțului. Între timp trenul părăsea gara fără el! Copilul l-a urmărit uimit, iar când toate piesele au fost strânse înapoi în cutie l-a șocat cu întrebarea sa: „Tu ești oare Isus?”

A fost rândul lui Dominique să lăcrimeze. De bucurie... Acel mic incident l-a făcut să piardă trenul dar i-a oferit ocazia să-L arate pe Domnul Isus!

Creștinismul nu este chemat să se zbată pentru a-L arăta pe Hristos numai în ocazii mărețe: duminica la biserică, în producerea unei minuni, la pelerinaje aglomerate, la botezuri, evanghelizări, predici bine ticluite ori cărți groase de 1000 de pagini. Nu e chemat nici măcar să construiască biserici impunătoare. A fi martorul Mântuitorului nu înseamnă să vorbim mult despre El sau să facem fapte impresionate. Ci să arătăm în fiecare zi, în fiecare faptă măruntă. Fii bun, iartă, întinde mâna unui neputincios, spune politicos un salut, râzi alături de un copil, zâmbește unei bătrâne, mângâie un suferind, îmbrățișează un orfan... 

Nu toți oamenii sunt chemați să facă mari bravuri. Dar lucruri mărunte avem zilnic ocazia să facem toți!

Imită-L pe Isus (și) în faptele mărunte! Iarba e hrănită mai mult din boabele de rouă decât din ploi abundente!

Nicolae.Geantă 

Și spinii vorbesc despre dragoste – de Nicolae Geantă

În timpul marii glaciațiunii aproape toate animalele au murit din cauza frigului. Trecând prin gerul polar, porcii spinoși au simțit să se grupeze unul lângă altul, așa că s-au înfășurat bine și s-au protejat între ei. Numai că au început să se rănească între ei! Prin urmare au hotărât să rămână despărțiți. Și au început din nou să înghețe și să moară. Așa că au trebuit să facă o nouă alegere: fie să dispară definitiv de pe fața pământului, fie să accepte spinii aproapelui și să supraviețuiască.

Porcii spinoși au decis cu înțelepciune să rămână împreună. Așa că au învățat să trăiască cu micile răni pe care le-ar putea provoca o relație foarte apropiată, pentru că cel mai important era căldura dată de celălalt. Au învățat o lecție dureroasă dar sănătoasă: uneori și spinii vorbesc despre dragoste! Numai așa au supraviețuit. 

Ne place sau nu, în jurul nostru ne lovim ades de relații spinoase. Greu de suportat. Așa că ne îndepărtăm repejor de astfel de oameni. Sau scoatem foarfeca să-i tăiem din rădăcină. Dar tăiatul spinilor nu e decât o cosmetizare exterioară care lasă rădăcinile întregi înăuntru. Astfel că spinii nu mor, cresc din nou. Uneori poate nu sunt stârpiți deloc. Un sentiment pe care-l ignori nu e unul care moare, ci care crește.

Arthur Schopenhauer spunea că „trăim într-o societate de porci spinoși surprinsă de iarna răului universal; vrem să ne încălzim unii de alții dar țepii de pe spatele fiecăruia nu ne lasă”. La prima privire suntem încredințați că are dreptate. Dar aș vrea însă să-l contrazic pe celebrul filosof. Lecția cea mai eficientă n-o învățăm de la tine maestre, ci de la Domnul Isus. Ca să fie aproape de noi, El a purtat o cunună de spini! Mântuitorul a vrut să ne învețe că și spinii vorbesc despre dragoste! Nu despre dragostea celor ce îi folosesc ca să înțepe, ci despre a celor care vor să-i suporte!

Nicolae.Geantă

Consumatori fără vise – de Nicolae.Geantă

Abia sosit într-un sat, un evanghelist își uimi ascultătorii cu predica sa plină de putere. Vestea despre dinamicul predicator s-a răspândit ca fulgerul și duminica următoare tot satul era prezent la biserică. Păstorul a susținut exact aceeași predică. A treia duminică s-au adunat la biserică și oameni din satele vecine. pastorul nu s-a schimbat: a rostit aceeași predică. Tot așa s-a întâmplat și duminica a patra. Atunci bătrânii bisericii au gândit că evanghelistul e fără dor și poate un șarlatan! Așa că l-au întrebat?: „Dar tu alte predici nu mai ști?” „Nu v-am văzut pe niciunul împlinind ce v-am învățat în prima predică? La ce v-aș mai împovăra cu încă una?”

De ce trebuie să ascultăm de fiecare dată predici noi, să auzim pe media știri noi, să cumpărăm (dar și să citim!) cărți noi dacă niciodată nu punem în practică bunele lucruri învățate? De ce ascultăm emoționați tragediile desfășurate în lumea largă și nu ne preocupă rezolvarea tragediilor din jur, sprijinirea celor în nevoi cu care ne ciocnim nas în nas? Și de ce ne facem regulamente zilnice, lunare, anuale de citit Sfânta Scriptură dacă n-o împlinim? Mark Twain zicea că nu de faptul că nu știe toată Biblia se teme, ci de cel că știe o mulțime de versete și nu le împlinește.

E drept, într-o societate a consumerismului am mușcat curioși din otrava ei. Am devenit chiar consumatori de programe bisericești. Prin urmare sărăcia, morala, golăneala, stereotipiile, lipsa bunului simț, bolile sau alte o mie de păcate au împânzit România. Și lumea. Apostolul Iacov, fratele Domnului Isus, spune că „cine știe să facă binele și nu îl face săvârșește un păcat!” (Iacov 4:7). Apoi, mai există un postulat biblic: orice om trebuie să rodească pentru ceilalți! Niciun om nu trăiește pentru sine. Și nici nu moare pentru sine!

Nu știu dacă consumatorii sunt astfel din lene sau lipsă de timp. Dar știu ceva: consumatorii nu sunt visători. Visătorii nu mor niciodată!

Examinează-ți vorbele! Vei vedea că cele mai multe nu erau necesare.
Examinează-ți faptele! Vei vedea că multe dintre ele n-au ajutat nimănui.
Examinează-ți informațiile dobândite! Vei vedea că n-ai făcut aproape nimic cu ele.
Examinează-ți viața! Vei găsi în adânc mult timp irosit și șanse de-a face bine ratate. A face bine cuiva e cel mai mare bine pe care ți-l faci ție!

Nu te provoc să renunți la consumul de informații (utile). Ci te rog să le pui în practică. Dumnezeu nu vede numai ce nu s-a făcut. El vede și ce este de făcut!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Secretul Recunoștinței

video by Ben Hur

La Mulți Ani România!