România fierbe deși afară e ger: Guvernul a adoptat ordonanțele privind grațierea și modificarea Codului Penal

Ceea ce a fost o teamă națională a românilor s-a întâmplat în seara asta: Guvernul, anunță ziare.com, a adoptat pe șuștache ordonanțele care lovesc în Justiție.

Guvernul pesedist nu se teme că OG-urile sale nu trec de Parlament, deoarece deține majoritatea. Nu se teme nici de suta de mii de manifestanți ieșiți duminică în stradă. (De fapt, PSD nu are rușine). Așa suntem noi românii: nu ieșim democratic la vot ca apoi să ne trezim că ieșim val-vârtej la proteste!

Populația nemulțumită va invada străzile în marile orașe. Vor fi euromaidane. Noi trebuie să punem genunchii la rugăciune! România a devenit un cazan ce fierbe în ciuda gerului din februarie... Și când mămăliga mioritică explodează...

Dumnezeu să aibă milă de noi!

Campinatv.ro și Oglinda de azi - Ziua internațională a scrisului de mână - clip de prezentare Nicolae.Geantă

video by CâmpinaTV

vezi  și articolul scris mai jos

Este har...

Este har sa iubesti fara sa fii iubit...
Este har sa slujesti fara sa fii pretuit...
Este har sa daruiesti fara sa ti se multumeasca...
Este har sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca...
Este har sa ierti fara sa fii iertat...
Este har sa.l susti pe cel care te.a lepadat...

Portul închis - de Vladimir Pustan

În 1770 a izbucnit o epidemie pe velierul „Santa Cruz” aflat sub pavilion spaniol.
Când au cerut să intre într-un port nu i-au lăsat. De fapt, nimeni nu le-a dat voie să intre în vreun port… Au murit cu toţii, iar corabia a plutit singură pe mare fiind văzută şi după doi ani de la moartea echipajului.
O imagine clasică pentru o biserică ce nu se mai implică în primirea în port a bolnavilor ce vin de pe marea lumii.
Oare de ce nu mai suntem interesaţi de recuperarea celor păcătoşi ce îndrăznesc să ne ceară ajutorul? (Culmea e că ei vin la noi, nu noi trebuie să ne avântăm în larg).
Poate de frica nebună de contaminare… Atunci ne închidem porturile, punem puştile la vedere şi scrutăm marea cu ocheanele ca nu cumva ciuma bubonică să se strecoare cu şobolanii greţoşi de pe punte spre vesela şi sănătoasa adunare.
Poate că din cauza preţului ce trebuie plătit. Nava decontaminată, oameni internaţi, doctorii plătiţi, recuperare lungă, mâncare bună (păşuni verzi şi ape de odihnă).
Apoi mai există şi riscul ca oraşul port să se umple şi totul să devină o înghesuială enervantă.
Poate din cauza comodităţii. E mai simplu să stai cu ochii în soare mâncând hamsii şi bând Cola pe terasa din port decât să ai de-a face cu toţi buboşii pe care să-i cari în spate.
Şi pot fi atâtea motive pe care să le găsim pentru a ţine portul închis. Iar navele cu echipajul mort pe punte se plimbă fantomatic prin marea nimănui spre bucuria şobolanilor graşi…

V l a d i m i r_ P u s t a n

Conferință pentru familii la Oderzo. Cu Ilie Potop și Nicolae Geantă

Vineri seara, de la ora 20 voi fi la Oderzo, Italia, alături de fratele Ilie Potop, la o Conferință pentru familii, organizată de Bisericile Creștine după Evanghelie din Oderzo și Pordenone. Conferință se desfășoară în fiecare seară, între 26-29 ianuarie 2017, și are ca invitat special pe prezbiterul sucevean Ilie Potop.

Nevoia de o îmbrățișare - de Nicolae Geantă

Astăzi la liceu o profă de chimie spunea că ar trebui să oferim și îmbrătișări, nu doar binețe. Pentru că o îmbrățișare are efect terapeutic. Ar declanșa ceva oxitocină pe creier.

I-am spus că tocmai terapia asta ne învață Hristos la biserică. O îmbrățișare care șterge dureri. O îmbrățișare stimulator de bucurie! Ca la prunci. Cei ce stau la mama în brațe sunt mai liniștiți decât cei tolăniți în plușuri groase de un metru.
Maica Tereza spunea că bolnavii săi nu de medicamente duceau lipsă în India. Ci de o îmbrățișare caldă... Lipsa ei arăta că nimeni nu era de partea lor!

Îmbrățișărea, îmi spunea prietenul meu Vlad Schlezak, reduce îngrijorarea. Stresul. Anxietatea. Balansează sistemul nervos. Și probabil reduce frica de moarte!
Americanii au început să pună post-it-uri la metrou cu nevoia de o îmbrățișare. Pentru că și-au dat seama că nu frigiderele burdușite, nu mac-urile, nu portofelele ghiftuite ori piscina cu samovar aduc mângâiere. Cu burta plină tot singur poți rămâne... Singur, sătul și nemângâiat!

Cine nu îmbrățisează, nu iubește. Declarațiile de dragoste sunt nule dacă nu se lasă cu strângeri la piept. Cu strângeri la piept și mângâieri sfinte, nu ca la Stalin, cu îmbrățișări false și înfigeri de cuțit în spate!

Îmbrățișati aproapele. Duios! Pios! Fiți menghine strângătoare la piept. Numai aricii nu pot îmbrățIșa! Îi spuneam doamnei profesoare că, din nefericire, mulți dintre semeni sunt repetenți la îmbrățișat dar experți la îmbrânceală! Între voi să nu fie așa!

Oferiți tuturor o îmbrățișare! Nu costă nimic, dar ține de cald cam o lună! Și nu uitați niciodată cum a murit Isus întins pe o Cruce. Îmbrățișându-ne!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă în Italia

28-29 ianuarie 2017, ora 18 - Mansue

29 ianuarie 2017, ora 10 - Basiliano

Scrisul, între taste și stilou - Conferință pentru liceeni la Colegiul Constantin Istrati Câmpina

Joi 26 ianuarie 2017, ora 12,00

Simpozionul este dedicat ”Zilei Mondiale a scrisului de mână”

program

moderator: dr. Nicolae Geantă

invitați: Cristina Dinu - doctor în litere, Alin Ciupală - istoric, muzeograf

participanți: elevi de la colegiile Constantin Istrati și Nicolae Grigorescu

colaboratori: Apostol Georgiana, Biolănescu Roxana, Georgescu Olivia

*

la final Nicolae Geantă lansează cea de-a opta carte

Isografii sub umărul Crucii

Vladimir Pustan | Mai e puțin | 13.Frunzele care nu cad iarna

video by  CiresariTV

Biserica Sfânta Treime Beiuș

22 ianuarie 2017

Congratulations sir Trump! - Nicolae.Geantă

Donald Trump în timpul jurământului de investire

Nu mă uit la televizor. Dar ieri am avut ocazia să văd jurământul de președinte al domnului Donald Trump. Primul om al planetei. Nu i-am auzit niciodată un discurs. Nu mă interesa. Însă speach-ul din 20 ianuarie de la Capitoliu m-a fascinat. Am lăcrimat deși nu sunt american!

Nu sunt analist politic și nu vreau să fiu, dar am auzit la DJT ceea ce vreau de ani buni să aud de la politicienii români, de la pastori și preoți: "când ne vom ridica toți împreună, nimeni nu ne va putea sta în față!". (Domnul Trump a spus despre USA: ”Când America e unită. America e de neoprit!”). Eu cred asta despre Biserică. Dacă se ridică împreună nimeni nu-i poate sta înainte! Nici islamul, nici terorismul, nici diavolul! Și mă rog, de ce n-ar crea unitate și românii pentru România?

Nevoia de minuni - de Vladimir Pustan

 Avem nevoie de ochi mari și semne de exclamare. Avem nevoie de minuni pentru a sparge monotonia de coșciug a slujbelor bisericești. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că încă de pe vremea lui (anul 400 după Hristos) nu se mai făceau miracole pentru că biserica nu mai avea nevoie de ele.

Citeam undeva că unui călugăr i s-a interzis să facă minuni. A văzut cum un om a căzut de pe o casă unde schimba țigla. A poruncit să rămână în aer până la noi ordine. A fugit până la stareț și i-a cerut voie… 

Avem nevoie să umblăm pe apă și să rostim cuvinte ca să prindă contur de material. Avem nevoie de minuni pentru că într-o zi copiii noștri ne vor cere să le spunem povești.

Avem nevoie de minuni ca să ne liniștească pentru a pricepe că acolo unde e minune e credință și unde e credință e mântuire. 

Ai nevoie să devii o minune a lui Dumnezeu ca să poți face minuni. Repede pentru că viața e scurtă și dacă nu ești grăbit te vei face de minune la judecată…  

V l a d i m i r _ P u s t a n

http://www.ciresarii.ro/index.php/nevoia-de-minuni-vladimir-pustan/

Omul cu mâinile cele mai lungi – de Nicolae Geantă

Un învăţat a pus odată o întrebare: ”Care oameni și care popoare au mâinele cele mai lungi?”. Unii au răspuns că un trib african, alții că negrii, nordicii, ori hoţii de buzunare, femeile care cară sacoșe pline de la piață, salahorii care ridică găleți grele cu ciment... Între răspunsuri cineva a opinat că ”mâinele cele mai lungi le au oamenii care se roagă din toata inima lui Dumnezeu; pentru că mâinele lor ajung până la Cer și iau de acolo, prin rugăciune, tot ce le trebuie!”

Anomalia este că, deși suntem înalți, unii dintre noi avem mâinile prea scurte! Cu ele nu ajungem nici la gura noastră, nici la a celorlați. Și nici atât la buzunare. Înțelegeți de ce e punga ușoară la colecte?

Creștinul trebuie să aibă mâinile lungi. Altfel nu va umple lumea decât de vorbe. Sau, în cazul celor ce scriu, de hârtie. 

O legendă spunea despre fiica lui Faraon că atunci când a văzut pe Moise în apele Nilului i s-au lungit mâinile cu 6 metrii! Dumnezeu lungește mâna celui cu inima bună! Mai ales când e chemat să facă bine...

Omul cu mâinile lungi ajunge unde alții nu au deloc acces. El nu-i va lăsa pe ceilalți să aibă paradise pierdute.

Cu cât mâinile ne devin mai lungi cu atât Dumnezeu e gata să le transforme în aripi!

Putem avea toți mâinile cele mai lungi! Dar pentru asta trebuie să îndoim mai mult genunchii!

Nicolae.Geantă

Tu, cu ce umplii lumea? - de Nicolae Geantă

Întâi și-a învățat discipolii cum să trăiască spiritual, apoi i-a trimis în lumea largă, în misiune. După 10 ani, trei dintre ucenici s-au întors la bătrânul învățător. Fiecare a început să povestească ce a realizat între timp.

— Eu, zise primul cu mulţumire de sine, am scris zece cărţi și le-am vândut într-o tiraj uriaș de exemplare!

— Ai umplut lumea de hârtie, zise călugărul.

— Eu, luă cuvântul al doilea ucenic - la fel de satisfăcut de el însuși, am ţinut multe predici în faţa a mii de oameni!

— Tu ai umplut lumea de vorbe, răspunse duhovnicul.

Al treilea ucenic, desfăcu un pachet mare și scoase o pernă:

— Eu părinte, ţi-am adus această pernă ca să ai pe ce să te odihnești când ești istovit!

— Tu, zise călugărul, l-ai găsit pe Dumnezeu!

Bilanțul vieții nu înseamnă să-ți contabilizezi realizările, să-ți etalezi succesul înregistrat, să te umfli ca păunul în pene, ci să te cercetezi cât de capabil ai putut fi împărțind iubirea celor din jurul tău!

Să nu uitați că atunci când vom ajunge la Poarta lui Dumnezeu vom fi întrebați decât dacă ne-am împărțit Evanghelia și pâinea cu ceilalți!

Din ce vedem în ultima vreme, tare mi se pare cî viața unora dintre noi se aseamănă cu frontispiciul unei biserici unde vântul a spulberat literele de pe un banner. Și în loc de ”Just Jesus” a rămas ”Just us!”

Tu cu ce umplii lumea?

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Ludești, Dâmbovița

22 ianuarie 2017, ora 10

Cât te iubește Dumnezeu!

Sfaturi pentru predicatori *(și pentru lideri) (22)

1. Fii înainte să le ceri lor să fie. 

„Așa cum doriți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel!” (Luca 6:31 NTR).

2. Respectă-i cu modestie. 

„Nu faceți nimic din ambiție egoistă, nici din slavă deșartă, ci, în smerenie, să-i considerați pe alții mai presus decât pe voi înșivă.” (Filipeni 2:3 NTR)

3. Protejează-ți și trateză-ți inima. 

 „Păzește-ți inima cu toată atenția, căci din ea ies izvoarele vieții!” (Proverbe 4:23 NTR)

4. Identifică și califică lideri. 

„Caută oameni destoinici din tot poporul, care se tem de Dumnezeu, oameni de încredere, care urăsc câștigul nedrept și pune-i peste popor drept conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece.” (Exodul 18:21 NTR)

Vladimir Pustan | Rețetă pentru creșterea spirituală

video by Ciresarii TV | 15 ianuarie 2017

Vladimir Pustan | Mai e puțin | 12. Șantier in lucru

video by CiresariiTV

15 ianuarie 2017

Biserica Sf. Treime Beiuș

Între psiholog și Hristos - de Nicolae Geantă

Două liceence, citeau curioase deunăzi Cool Girls. O revistă a generaţiei emoticon. Surprinse de povestea unei puştoaice, cititoarele de 19 ani m-au întrebat ce soluţia aş avea eu pentru cazul lui Andy, care se plânge redacţiei de disperarea sa: „Am 13 ani..., toată lumea mă vede Emo, părinţii mei divorţaţi nu mă înţeleg, prietenul m-a părăsit... Aş vrea să mă sinucid şi să scap de viaţă... de câteva ori am încercat... Ce mă sfătuiţi?”. Desprinsă parcă din pânzele lui Dali, psihologul de serviciu a sfătuit-o să privească dincolo de probleme..., să gestioneze disperarea..., să-şi schimbe hainele negre..., să se uite adânc în interiorul ei pentru resurse. „Urmăreşte un film, scrie poezii, citeaşte o carte, fă sport... Dacă nu te place nimeni, încearcă să-ţi faci prieten un animăluţ: un câine, o pisică...”(!!!). Şocant răspuns. Benefic, ca o frecţie la piciorul de lemn, ca parfumul pentru statui, ca un slide cu răsărit pentru orbi. Ori ca un telefon cu dulcegării pe fir pentru surzi. Nimic care să o ajute pe Andy.

Mică anatomie a durerii – Nicolae Geantă

Era prima zi de școală după vacanța de Crăciun. Prima oră. Cu clasa XII-a. 12 ianuarie 2003, ora 8,30. Am simțit că m-a lovit o săgeată în inimă. Că mi s-a rupt ceva. Respirația mi s-a tăiat. Cheful s-a dizolvat. Picioarele mi-au devenit plastilină. ”Mă simt rău, le-am spus copiilor, rămâneți aici și nu faceți gălăgie”. Am ajuns în cancelarie unde am stat pe o canapea. 40 de minute nu am vorbit cu nimeni. Mă întideam în toate părțile încercând să deșurubez junghiul din piept. Apoi m-am ridicat. Dar nu m-au lăsat picioarele... Alarmare. Directorul m-a dus cu mașina direct în spital. Furtune. Radiogarfii. Perfuzii... Ani de durere!

În ziua aceea, nici după, nu mi-a spus nimeni că am făcut un preinfarct. Nici un medic măcar. Dar eu am știut... Soția m-a încurajat dumnezeiește. Trei ani jumătate am avut o presiune în piept. Oboseli, amețeli, disconfort. Insomnie. Mă înecam în somn. Trei ani nu puteam adormi decât în șezut. Iar gândurile? Tsunami devastator. Mă chinuia Satana în fiecare noapte. ”Nu te aude Dumnezeu!”. Calmul creștin mi se transformase în haos. Plângeam lângă patul copiilor. Iar ei dormeau liniștiți. Mă vedeam în coșciug. Autohipnoză. Mă așezam în genunchi. Și mă certam cu Hristos... ”De ce să sufăr?”, ”Cu ce ți-am greșit?”, ”Sunt încă prea tânăr”, ”De ce-ai îngăduit să mă abandoneze mama?”, ”De ce-ai promis că vei fi cu mine?”... La fel ca CS Lewis am început să-I strig lui Dumnezeu nu îi pasă de grupul Său exclusivit.

Cât costă un avort? - de Vladimir Pustan

80 de lei la Spitalul Municipal din Timișoara. Cam tot atât la Beiuș, dar acum cu strâmtorarea asta financiară merge și la 50 de lei. O ciorbă, un șnițel și un pahar de suc sau trei pachete de țigări sau 10 cafele. Atât e prețul unei vieți în România. Și nu toate femeile ce fac avort se aleg cu o depresie sau cu un sentiment de vinovăție.

Sfântul Augustin zicea că pruncii nebotezați merg în iad iar raportul sexual e păcătos în familie dacă nu duce la procreere.

Ce ne facem atunci cu 23 milioane de copii uciși în ultimii 50 de ani în România? Pe ei cine i-a botezat cu botezul morții?

Realizăm oare că suntem sub blestem național, realizăm oare că biserica e incredibil de tăcută și că ar trebui să ne agităm mai mult în raport cu această problemă decât am făcut-o în cazul căsătoriilor homosexuale?

Nichita Stănescu scria între 2 pahare de vodcă: ”Tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră”.

Dar câinii nu fac avort…

V l a d i m i r _ P u s t a n

http://www.ciresarii.ro/index.php/cat-costa-un-mort-vladimir-pustan/

Poate nu s-au prăbușit de tot... - de Nicolae.Geantă

Un risipitor se droghează și nu poate renunța. Se lasă și o ia de la capăt. O risipitoare a ieșit din închisoare, s-a botezat, apoi a intrat iar pe autostrada păcatului. O femeie a jurat credință după un accident ce-a pus-o în cârje, apoi când s-a ridicat pe picioare a aruncat pe Dumnezeu la coș. Un frate țigan (ajuns în Franța) mărturisea: ”I-am promis lui Hristos că dacă scap de închisoare îi slujesc. Dar când am fost liber i-am strigat în nas: te-am păcălit Doamne!”

”De ce nu se potolesc oamenii ăștia?”, m-a întrebat Marian Mocanu care consilia un tânăr ce nu scăpa de vicii. ”Poate că nu au căzut de tot”. Și, le-am explicat filosofia că viața e ca toboganul: ”Când alunecăm ne ducem până jos. Acolo ne trezim. Dar nu toți!”.

Când cei răi alunecă se prăbușesc. Dar neprihăniții dacă pică în tobogan, jos sunt prinși de Dumnezeu în brațe!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă și frații de la Bărbulești la Târgoviște

13 ianuarie 2017, ora 19,00, BP Elim

Chemare la Cina cea Mare - Vladimir Pustan • Biserica Sfânta Treime - Londra

video by Biserica Sfânta Treime London Hendon

8 ian. 2017

Un om s-a întâlnit cu Domnul - Vladimir Pustan

Biserica Sfânta Treime Londra

08 ianuarie 2017

video by Sfânta Treime London Hendon

Cu cât mai strâns te ții de Domnul - Traian Dorz

Cu cât mai strâns te ții de Domnul

cu-atât te rupi de toți cei răi,

cu cât ți-s mai străini streinii

cu-atât mai frați ți-s frații tăi.

Cu cât mai drept ții calea bună

te-ndepărtezi de calea rea

cu cât mai dragi ți-s alte case

ți-e mai urât de casa ta.

Mama

Mama
1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA:
 „Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat”
2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA:
 „Roaga-te sa iasa pata aia din covor”
3. Mama m-a invatat ce e LOGICA:
 „Pentru ca asa am zis eu,de-aia”
4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA: 
„Daca cazi de pe hinta si iti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras”
5. Mama m-a invatat ce e IRONIA: 
„Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt care sa plangi”
6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL: 
„Uita-te la murdaria de pe ceafa ta ”
7. Mama m-a invatat ce e VREMEA:
 „Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea”
8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA: 
„Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!”

Nicolae Geantă în Bihor

Beiuș - 6 ianuarie 2017, Oradea - 7-8 ianuarie 2017

2017. Ce trebuie și ce nu... - de Nicolae.Geantă

Trebuie să fim oameni de foc! Majoritatea semenilor noștrii au devenit o lume de piatră. Nici nu plâng, nici nu râd. Și nici nu se mai roagă! Samuel Chadwick zicea că semnul creștinului nu e o cruce, ci o limbă de foc! Focul naște foc!

Trebuie să reparăm toate podurile distruse. Cea mai mare tragedie este că noi credem că lucrurile se rezolvă de la sine!

Trebuie să păstrăm Scriptura integrală. Și, zicea Oswald Chambers, să ne ferim de raționamente cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu! Împliniți-L!

Trebuie să ne oprim din drumurile care nu duc nicăieri. Calea e una singură: Isus Hristos. Nu contează de unde vii, ci unde te duci. Trebuie să ajungem în Cer!

* acest articol apare integral pe www.ciresarii.ro

Ce fel de biserică trebuie să fim în 2017

Text: Faptele Ap. 4:29-34, 5:14-15

Inventio
Vara trecută am vizitat cu un frate Săpânța. Cimitirul vesel. Crucile, mormintele, noua clădire a bisericii din lemn din incinta țintirimului. Lume buluc, lumânări, acatiste... Selfiuri cât nu poate înghiți facebooku. La ieșire, o doamnă de la pangarul Cimitirului Vesel mi-a înmânat Cartea de oaspeți. "Nu doriți să scrieți ceva?". Al luat pixul din lemn și am scris. ”Sunt încântat de tot ce am văzut. O singură întrebare am:  Câți oameni s-au mântuit în această biserică?”
În 2017 ar trebui să se mântuiască mulți oameni în bisericile noastre!
Ba mai mult, ce biserici ar trebui să fim?

Dispozitio
1) o biserică mai caldă, mai unită - părtășie (v.32)
2) o biserică mai profundă, mai înțeleaptă  - ucenicie (v.7 c.6 )
3) o biserică mai puternică, mai dinamică - închinare (v. 29-31)
4) o biserică mai activă, mai prezentă - slujire (v.34)
5) o biserică mai extinsă, mai largă - evanghelizare (v.33, v.14 c.5)
6) o biserică mai pregătită să întâmpine Mirele!

Concluzio
Un creștin ajunge la ușa Raiului. "Cine-i?", întreabă îngerul. "Eu, Ionică". "Cu cine ai venit?". "Singur". "Nu pot deschide. Ni s-a poruncit să nu primim pe nimeni singur!"
Căutați să NU vă duceți la biserică singuri! Și nici în Cer!

Nicolae Geantă
1 ianuarie 2017

Lecție din 2016 pentru 2017 - de Nicolae Geantă

Am învățat că în viață succesul nu este unde ai ajuns, ci ce ai ajuns. Balzac se temea de oamenii care urcă pe scaune mai înalte decât cărțile pe care le-au citit. Trebuie să refuzăm să mai facem ce nu știm!

Am învățat că bucuriile mari vin și din lucrurile mărunte. Un zâmbet, o lacrimă, o mână caldă, un sandviș, un sărut... Să știți că îngerul responsabil cu boabele de rouă e la fel de important ca cel ce vindecă oamenii în spitale!Trebuie să facem surprize mărunte!

Am învățat că nu contează de unde vii, ci unde te duci. Linia de sosire e mai importantă ca startul. Intențiile bune nu se contabilizează. Trebuie să ne oprim din drumurile care nu duc nicăieri!

Ce vă doresc în 2017 - de Vladimir Pustan

Să vi se întâlnească mintea cu capul și inima cu Dumnezeu.
Să aveți suficiente înercări cât să vă țină puternici. Cele mai bune viori se fac din lemnul cel mai expus la furtuni.
Să aveți suficientă durere cât să nu uitați că sunteți oameni.
Cerul e încă departe.
Să aveți suficientă pâine ca să nu furați dar și suficientă lipsă ca să vă țină dependenți.
Vă doresc suficiente eșecuri ca să vă țină smeriți și suficiente victorii ca să nu intrați în depresie.
Vă doresc suficientă motivație ca să faceți ziua de azi mai frumoasă ca cea de ieri, anul ce vine mai rodnic decât cel ce-a trecut.
Vă doresc să trăiți bine și să muriți frumos și toate la vremea lor.
La mulți ani, prieteni!

V l a d i m i r _ P u s t a n 
Beiuș, 31 decembrie 2016
www.ciresarii.ro