Piedicile lui Faraon

Text: Exodul 5:1-4
Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie să aducem jertfe Domnului nostru
Diavolul nu vrea să-l părăsim. Ar rămâne făra robi.
El ne împiedică să ne pocăim serios.

Dispozitio
1) slujiți dar nu schimbați locația
8:25 "duceți-vă și aduceți jertfe poporului vostru aici în țară.
- pocăiți-vă dar nu vă schimbați stăpânirea

2) slujiți dar superficial
8:28 "să nu vă depărtați prea mult"
- nu fi prea neprihănit

3) slujiți dar singuri
10:10 - cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și copii voștrii... Duceți-vă voi bărbații și slujiți Domnului..."
- lăsați copiii să aleagă ei - strigă lumea

4) slujiți dar săraci
10:24 "să nu rămână în țară decât oile și boii voștrii"
- slujiți Domnului cu mâinile goale
- Moise: "turmele noastre merg nu noi... nu rămâne o unghie din ele"

Evanghelicii din România - ponderea în 2011

Populaţia evanghelică este prezentă în procente mai ridicate în regiunile Banat-Crişana, Nordul Transilvaniei, Maramureş şi Nordul Moldovei, şi scăzute în judeţele riverane Dunării (Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Tulcea). Cele mai mici procente de evanghelici le înregistrează judeţele Olt (0,20 %), Tulcea (0,21 %) şi Vâlcea (0,28 %), iar cele mai ridicate Arad (11,36 %), Bihor (10,53 %), Sălaj (8,71 %), Suceava (8,63 %), Bistriţa (7,96 %) şi Maramureş (7,09 %), împreună depăşind 50 % dintre evanghelici.

 Ponderea evanghelicilor din România la nivel judeţean, 2011

sursa: Nicolae Geantă, Dinamica teritorială a religiei în România, 

Din punct de vedere al indicelui de vitalitate, evanghelicii au o medie de 2,3 copii/femei, aproape dublu faţă de media României. Etnic, ponderea cea mai ridicată o deţin românii (77,7 %), urmaţi la distanţă de rromi (15,73 %), maghiari (4,17 %), ucraineni (1,26 %) şi germani (0,58 %). Prin urmare, evanghelicii nu sunt confesiune etno-culturală non-românească (asemeni reformaţilor sau mozaicilor).

Nicolae Geantă la Dumbrăviţa, Bihor

Eșecul și succesul - Nicolae Geantă

Am citit că într-o librărie era afișat un poster creştin cu imaginea unui om cu mâinile îndoite şi o privire de resemnare pe faţa lui. Pe tricoul lui era imprimat „Am renunţat.” În colţul posterului, foarte puţin vizibil, era o schiţă a unui mic deal negru şi pe el o cruce foarte mică. Sub ea erau imprimate aceste cuvinte: „Eu nu am renunţat”. 

Se spune că Napoleon Bonaparte ar fi strigat pe patul de moarte: "Eu am dorit să înving lumea prin forță și n-am reușit. Dar Tu ai învins-o prin dragoste, Galileene!

Dragostea nu are eșec niciodată! Iubește! Creștinii de 2000 de ani o fac.

Ai eșuat? Cel care a triumfat peste toate obstacolele Îşi întinde mâinile spre tine. Ia mâinile Lui şi dacă nu ţi s-a prezentat alt scop – încearcă din nou.

Nicolae Geantă

Nunta din psalmul 45

I. O invocatie adresata mirelui (2-9) 

a. despre frumusetea fapturii sale, v.2 

b. despre maretia înfaptuirilor lui, v. 3-5 

c. despre stabilitatea împaratiei lui, v. 6 

d. despre bucuria lui în fata casatoriei, v. 7-9

II. O invocatie adresata miresei (10-17) 

a. un apel la o daruire totala, v. 10-11 

b. promisiunea unei mari cinstirii, v. 12 

c. un elogiu al frumusetii ei, v. 13-15 

d. o promisiune a unui viitor stralucit, 16-17

Serbările Cireşarii Prahova

Pentru al treilea an consecutiv în localitatea Drăgăneasa, 11 km Vest de Câmpina.

Muzică creştină, mesaj din Sfânta Scriptură, drum spre veşnicie.

Predică Nicolae Geantă, Onisim Botezatu, Darius Filimon - absolvenţi ai Şcolii de Predicare Cireşarii.

Vor cânta grupurile "Călător spre Cer" (Bărbuleşti), "Raze de Lumină Band" (Boldeşti).

Evenimentul face parte din campania "Îmi pasă de tine".

Aşteptăm şi un predicator surpriză!

*

Aşteptăm toţi prahovenii!

Când vrăjmaşul îţi suflă în ceafă - Nicolae Geantă

foto preluat[ de la neclintit.com

Faraon nici nu şi-a spălat bine ochii  în dimineaţa plecării evreilor spre Canaan, şi întrebarea care l-a măcinat n-a fost loviturile primite de plăgi, ci: „Ce-am făcut? Am lăsat pe Israel să plece şi să nu-mi mai slujească?” Apoi şi-a luat tot arsenalul din dotare – cai, călăreţi, oameni aleşi (!), şi-a pornit în urmărire. Diavolul va fi pe urmele noastre în secunda doi când îl părăsim . E gelos, nu-şi permite să nu-i mai slujim. Atenţiune! Nu vine singur!

Faraon a ajuns poporul într-un loc îngust. Întotdeauna, la strâmtorare dracu’ e atât de aproape! S-a apropiat foarte mult de evrei, dar nu i-a ajuns! Nu cazi în mâinile celui rău când eşti sub protecţia lui Dumnezeu!

Poporul se teme, începe să strige. Îi cârteşte eliberatorului Moise. De fapt, eliberatorului Dumnezeu. Când diavolul îţi suflă în ceafă apar cârteli, întrebări fără rost. Nebuneli. Decizii greşite. Şovăieli. Păreri de rău. „Mai bine robi în Egipt decât morţi în pustie!”

Ce să faci când vrăjmaşul îţi suflă în ceafă? În primul rând stai liniştit. „Staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea... Domnul se va lupta pentru voi” Nu face paşi nici înapoi, nu-i flutura batista albă. Nu striga de teamă! Dumnezeu ştie. „Ce rost au strigătele astea? Spune copiilor lui Israel să meargă înainte.” Aveţi un drum de parcurs.  Spre Canaanul ceresc e sens unic. Şi obligatoriu înainte!

Unde a fost Dumnezeu când Faraon a plecat după evrei? Unde e când Satana ne suflă în ceafă? Înaintea noastră. Dar nu va rămâne numai acolo, ci va veni înapoia mea şi-a ta. Îngerul Domnului tabără în jurul celor plăcuţi lui. E călăuză dar şi bodyguard.

Când diavolul ne suflă în ceafă să te aştepţi ca Dumnezeu să facă minuni mari. Pentru El marea e totdeauna uscat. Dar şi pentru tine. Numai tu vei trece glorios. Vrăjmaşii vor încerca să te imite. Nu vor reuşi. Protecţia e sută la sută numai pentru fiii lui Dumnezeu!

Dimineaţa evreii erau izbăviţi. Oastea lui Faraon era franjuri. Murise. Şi Egiptul şi Israelul au văzut asta. Când vrăjmaşul îţi suflă în ceafă, Hristos intervine. „Nu doarme, nici nu dormitează Cel ce veghează pe Israel!” Atât vrăjmaşii, cât şi tu - ca iubit al lui Dumnezeu, veţi vedea mâna puternică a Lui Iehova. „Mărimea măreţiei Lui”. Atunci vei striga ca Moise: „Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?”

Israel a văzut, s-a temut şi a crezut în Domnul! Tu crede fără să vezi! Am înţeles de ce uneori Dumnezeu permite ca vrăjmaşul să ne sufle în ceafă: să ne mărească credinţa!

Gelozia şi invidia

Sunt surori. Au aceeaşi genă ereditară: urăsc! Sunt periculoase. Riscante. Ucigătoare. Şi totuşi, chiar considerate păcate de toţi, sunt practicate ascuns. Nu le vezi dar le simţi. Sunt ca şmirgelul fin: cum au trecut pe lângă tine cum ţi-au smuls pielea!

Oamenii vorbesc despre ele dar... în dreptul altora! Le dezaprobă dar... le săvârşesc!

V-aţi întrebat vreodată care este diferenţa dintre gelozie şi invidie? A.W. Tozer spunea că "gelozia este durerea pe care o simţi când crezi că cineva are ceva care îţi aparţine ţie".  Omul gelos este gelos dacă îi luăm ceea ce îi aparţine. "Invidia însă e durerea pe care o simţi când cineva are ceva care îi aparţine lui!". Adică invidiosul e invidios pe mine, sau pe dumneata, când noi avem ceva ce lui nu i-a aparţinut niciodată...

Când cineva predică mai bine e invidie, nu gelozie. Când cineva e mai apreciat decât noi în biserică e invidie, nu gelozie. Când cântă mai frumos alţii, când au autoritate mai mare, cuvinte mai cu tâlc, când sunt binecuvântaţi e invidie, nu gelozie!

Fariseii şi cărturarii au căutat să-L omoare pe Hristos din invidie, nu din gelozie.  El avea Duhul lui Dumnezeu, ei nu-L avusese niciodată! El vindecase, ei nu. El hrănea, ei nu. El oferea lumină, ei n-o aveau. El iubea, ei nu!

Oare de ce vă scriu despre invidie şi gelozie? În biserici nici n-ar trebui să există asemeni concepte. Hristos nu le-a practicat! El avea de Tată pe Iehova, fariseii pe... diavolul! Noi...?

Înmormântare Nicu Mărgăian (înregistrare video)

Am postat fimarea slujbei de inmormântare 

click http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2013/07/inmormantare-nicu-margaian.html

Cele mai mari pericole - Nicolae Geantă

Americanii zic că marele pericol îl constituie teroriștii, românii zic comuniștii, UE crede că țiganii. Unii spun că ne va lovi un asteroid, alții că vom rămâne fără petrol. Biserica se teme de iad, necreștinii de existența lui Dumnezeu.

William Booth spunea că cele mai mari pericole pentru societatea contemporană pot fi : o religie fără Duhul Sfânt, o mântuire fără naștere din nou, o iertare fără pocăință, o creștinătate fără Hristos, un cer   fără iad... Are dreptate. Mare dreptate. 

Totuși pericolele lui Booth mă fac să fiu și mai atent. Pentru mine însă cel mai mare pericol este "să ne trezim într-o dimineață și Dumnezeu să nu ne mai vorbească!".  Când Dumnezeu nu va mai vorbi lumii Biserica va fi deja răpită, Duhul Sfânt retras, harul oprit! Atunci mulți dintre cei ce s-au jucat cu pocăința, cu credincioșia lui Dumnezeu vor suferi cumplit. El nu va mai interveni. "Nu vă cunosc!"

Dumnezeu să ne ajute să fim conștienți că ne vorbește! Știți deja cine nu are nici o șansă să mai audă... Morții.

Să trăim cu urechile desfundate!

Nicolae Geantă

Pus preot de Dumnezeu, nu de oameni

Text: Exod 3:10-20

Inventio
Există preoți făcuți de oameni pentru oameni, de oameni pentru Dumnezeu și de Dumnezeu pentru Dumnezeu. Primii tratează slujba ca pe un serviciu banal, următorii ca pe o slujbă pentru semeni, al treilea grup ca pe o datorie sfântă față de Domnul.

Dispozitio
1. va scoate poporul din păcat
- 3:10 "vei scoate pe popor din Egipt",
- cum vor crede, cum vor auzi fără propovăduitor? (Romani 10:14)

2. va fi echipă cu Dumnezeu
- 3:12 "nu vei fi singur",
- Pavel "suntem lucrători împreună cu Dumnezeu" (colegi, spune limba greacă). (1 Cor. 3:9),
- eu și Dumnezeu formăm majoritatea.

3. va fi ascultat de semeni
-3:18 "ei vor asculta glasul tău"
- vei fi ascultat nu numai auzit.

4. va fi însoțit de realizări mărețe
-3:20 "Eu voi întinde mâna..., voi face minuni",
- Dumnezeu e Domnul minunilor; altfel n-ar fi Dumnezeu!

5. în fața prigonitorilor va fi ca... Dumnezeu
- Exod 7:1 "te fac Dumnezeu pentru Faraon"
- suntem mâna Lui Dumnezeu pentru oameni; suntem locțiitorii lui Hristos în lume.

Concluzio
Cei ce nu sunt trimiși de Dumnezeu nu vor putea săvârși lucrări mărețe!

Aş vrea, Isuse...

Înmormântare Nicu Mărgăian

Începând cu ora 13,00, azi 16 iulie 2013, înmormântarea fratelui Nicu Mărgăian poate fi urmărită 

Live pe site-ul www.misiuneacasasperantei.ro

În cazul în care wireless-ul nu va funcţiona la parametrii normali ne cerem anticipat scuze!

Adminstratorul a anunțat că poate fi urmărit în condiții mai bune pe
http://www.totalschimbat.ro/nicu-margaian-inmormantare-live/

*****
slujba de înmormântare - Video

* * *
filmări de la priveghi
http://www.youtube.com/watch?v=On-eJvzmfgk
http://www.youtube.com/watch?v=ddY4cd1NI6M
http://www.youtube.com/watch?v=oKY4Hi6N_A0
http://www.youtube.com/watch?v=WvwTIqiCT5Q

Alimentarea Creierului

Oameni de care are nevoie biserica - Vladimir Pustan

Uscăturile din biserică - Eugen Tanasescu

un editorial de Eugen Tanasescu 

(http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/uscaturile-biserica-1_51deb14ec7b855ff56299698/index.html#)

„Nu există pădure fără uscături“. Este dictonul pe care mulţi, uitând uneori de ei înşişi, îl rostesc referindu-se la Biserică, cu precădere la slujitori. Întrebarea este: ce facem cu ele?

Nu ştiu câţi oameni ştiu că dictonul de mai sus are un fundament biblic. Dar n-ar strica să afle. După Hristos, orice greşeală sau păcat ne transformă în „uscătură“. Ba chiar Hristos afirmă, la un moment dat, că EL, Cel Sfânt, este lemnul verde, iar cei lipsiţi de virtuţi sunt lemnul uscat. Astfel, însăşi Scriptura confirmă dictonul preluat din natură.

 Fără îndoială deci, uscăturile există în Biserică. Fie că sunt din rândul mirenilor sau clericilor, ele se comportă ca şi în natură: cu cât sunt mai uscate, cu atât trosnesc mai tare şi ard mai repede. Teama de a ajunge în această stare a fost un bun instrument de pocăinţă şi desăvârşire pentru sfinţi, care ziceau: uscătura sunt eu, lemnul verde îl ştie numai Dumnezeu.

 Această atitudine este şi baza unei relaţionări corecte la uscăturile existente. De regulă, atunci când se întâmplă să îţi iasă în cale o uscătură, există tentaţia de a o dispreţui şi a o condamna la punere pe focul osândirii. Numai că, creştineşte vorbind, ar trebui să luăm în calcul trei chestiuni.

Prima face referire la uscăturile din ograda proprie. Pilda cu paiul şi bârna este suficient de puternică pentru a ne păstra echilibrul şi raţiunea.

A doua ţine de posibilitatea pocăinţei, a transformării uscăturii în lemn verde. Încă din Vechiul Testament avem o imagine puternică legată de aceasta: toiagul lui Aaron care a înverzit. Iar Hristos foloseşte o imagine şi mai puternică: pietrele care se transformă în fii ai lui Avraam, fii ai credinţei. Dar asta depinde numai şi numai de voinţa lemnului uscat.

 A treia ţine de teologia pedepsei în Biserică. Orice pedeapsă bisericească are în vedere două ţinte: constatarea (cu durere) a unei deviaţii spirituale de la calea cea dreaptă şi izolarea acesteia, pentru a nu prolifera. Paradoxal, spre deosebire de natură, în Biserică uscăturile tind să prolifereze, să prindă lăstari la fel de uscaţi.

 De aceea, din toate cele spuse până aici, înţelegem că pădurarii au o responsabilitate foarte mare. Mai ales atunci când, în vreme de ispită, uscăturile tind să se înmulţească, atât de tare, încât pot pune în pericol întreaga pădure. Aţi văzut, probabil, destule relatări prin presă, cu păduri arzând din pricina uscăturilor.

Aşa că, meditând la Hristos, care spune dacă sarea se va strica, cu ce se va săra?, mă întreb şi eu: Dacă lemnul uscat se crede verde, unde se ajunge? Sau dacă pădurarul se va usca, ce se va întâmpla cu pădurea?

Nicu Mărgăian a plecat "acasă"

Sâmbătă 13 iulie. puțin după ora 19. Eram pe stadion la Brătășanca. Urma să predic în cadrul evenimentului "Deschide-ți inima". Mi-a vibrat telefonul. SMS: "Nicu Mărgăian a plecat la Domnul". Lacrimi. Câteva minute nu am mai auzit nimic. "E prea devreme Doamne!"...

Cu câteva zile în urmă am sunat să întreb cum se simte. Știam că e în comă! Avea o săptămână trăită cu aparate. "E mai bine puțin", mi-a spus fratele  său, Ștefi, de la patul spitalului. L-au deconectat apoi. Nu mai avea tuburi. Timp de două ore a fost liber. Ce credeți c-a făcut? A predicat! Nu auzea, nu vedea, nu simțea. Dar și-a făcut datoria de slujitor al Hristosului Preaînalt! Apoi a intrat din nou în comă. Și-a încheiat ultima mare "bravură" evanghelizând! La vreo 48 de ore mai târziu Domnul l-a chemat acasă!

L-am iubit tare mult! "O să-mi fie tare dor de tine prietene!. Am rămas măcar cu nădejdea că într-o zi o să alergăm împreună pe marea de sticlă a Cerului. Cu alautele lui Dumnezeu în mâini".

Duminică și luni vor avea loc servicii de priveghi, iar serviciul de înmormântare va avea loc marți, 16 iulie 2013, la Biserica Penticostală din Agrișul Mare.

Dumnezeu să-i mângâie familia și biserica! Dar și pe mine și pe dvs...

Isus la timpul prezent - Waren Wersbie

“Numele EU SUNT vine din cuvântul ebraic YHWH. Pentru pronunțarea acestui nume, evreii foloseau vocalele din numele Adonai (Domn) și YHWH devenea astfel Iahve (Domnul în versiunile englezești și românești ale Bibliei). Acest nume comportă conceptul de ființă absolută, Cel care este și a cărui prezență dinamică lucrează în favoarea noastră. Acest nume redă semnificația sintagmei “Eu sunt Cel ce sunt şi Eu nu Mă schimb. Eu sunt aici cu voi şi pentru voi.”

Numele Iahve (Iehova, Domnul) era cunoscut în vremea lui Set (Gen. 4:28), Avraam (14:22; 15:1) și Iacov (28:13; 49:18). Însă, deplinătatea semnificației acestuia nu fusese încă revelată. Legea lui Moise îi avertiza pe evrei: “Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui” (Ex. 20:7; vezi de asemenea Dt. 28:58). Teama de pedeapsa divină îl făcea pe poporul Israel să evite folosirea numelui sfânt Iahve și să-l substituie cu Adonai (Domn).

În nouă situații din Vechiul Testament, Domnul a “completat” numele EU SUNT pentru a-Şi revela mai bine natura Sa divină şi lucrarea Sa plină de har faţă de poporul Său:

Iehova-Iire: Domnul va purta de grijă (Gen. 22:14)

Iehova-Rafa: Domnul care vindecă (Ex. 15:26)

Iehova-Nissi: Domnul, steagul nostru (Ex. 17:15)

Iehova-Șalom: Domnul păcii (Jud. 6:24)

Iehova-Rohi: Domnul, păstorul meu (Ps. 23:1)

Iehova-Savaot: Domnul oștirilor (Ps. 46:7)

Iehova-Țidkenu: Domnul, neprihănirea noastră (Ier. 23:

Preluare de la http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2013/07/12/isus-la-timpul-prezent-2/

Mică reţetă antisomn. Pentru biserici. - Nicolae.Geantă

Somnul. Nu acasă, nu pe sofa sau laviţă. Ci... în biserică! Marea problemă a creştinismului nost' de toate zilele. De la corintenii Apostulului Pavel şi până azi Moş Ene tot vine pe la genele bisericii. Trimis de dracu', evident. Fraţi care dorm. Surori care cască. Nu aud, nu văd. Plictiseală. Corvoadă... Cum să evităm flagelul aţâpirii? Ce măsuri, ce predici, ce cântări? Ce alte soluţii?

Creştinul şi Încrezătorul din "Călătoria pelegrinului" lui Bunnyan, în timp ce înaintau spre Oraşul Ceresc se întreabă: "Ca să prevenim somnolenţa trebuie să vorbim despre ceva înălţător". "Şi de unde să începem?", întrebă creştinul "."De unde a început Dumnezeu cu noi". Apoi, au cântat plini de fericire.

Dacă dorim să nu ne punem scobitori la ochi întâi trebuie să privim spre El. Spre Hristos. El nu doarme nici nu dormitează. Căci veghează pe "Israel". Pe sfinţi. Adu-ţi aminte că te vede!

Dacă ne aducem aminte că mergem spre ceruri nu vom adormi la marginea drumului. Nimeni nu a fost încununat după o bucată de drum alergat. Ci după finiş.

Dacă ne gândim că diavolul e mereu pe urmele noastre, că iadul ne suflă în ceafă, nu vom fi cuprinşi de moleşeală. Focul său e pârjolitor, nimeni nu poate face plajă în apropiere. Şi nici să doarmă ca un câine sub căruţă.

Dacă dorim să fim martorii Răstignitului de la Golgota, nu vom trăi cu scop să cucerim pământul. Dumnezeu nu l-a creat să ni-l dea definitiv. Pentru că într-o zi şi Terra se va trece. Cuceririle telurice sunt oboseala noastră. Cucerirea Cerului a fost osteneala Lui! E odihna Lui...

Dacă  vom sta lângă Cruce nu avem cum să nu-i auzim ciocanele. Fiecare piron bătut e păcatul nostru. În fiecare strop de sânge suntem noi.

Isus. Cer. Diavol. Iad. Golgota. Păcat. Lumea. Eu. Undeva a început Dumnezeu cu noi. Să nu uităm niciodată cine am fost. Nici cine suntem!

Nicolae.Geantă

Hermeneutică elementară - Vladimir Pustan

Pe vremea lui Ceaușescu într-un autobuz aglomerat plin de cetățeni nădușiți, pe o rută de groază, Beiuș – Oradea, un filfizon de 1,67 cm, începe să facă glume cu un preot spătos ce stătea ca și el în picioare. A râs pe seama ”meseriei” acestuia, a râs de barba lui și a râs de Dumnezeul lui. Apoi i-a tras părintelui o palmă. ”În Biblia ta părinte, scrie: trebuie să întorci și celălalt obraz”. L-a întors și pogoniciul i-a tras o palmă și peste obrazul drept. Preotul a mai întors capul o dată și-a primit o a treia palmă, adică o a doua pe obrazul stâng. S-a întors agale i-a tras tremuriciului un pumn zdravăn în plex, de l-a proiectat până la ușa pe care scria ”Coborâți pe aici”, zicându-i sfătos ”În Biblia mea scrie doar de două palme”. De la părintele am învățat să nu treci niciodată peste ce e scris, că s-ar putea s-o iei peste nas.

Păcatul de a scoate ceva din Biblie e la fel de mare ca cel de-a adăuga ceva. Unii au o Biblie cât un bilet de tramvai, alții cât biblioteca din Alexandria înainte de a arde. Am ascultat o predică ziditoare a unui tip ce zicea sigur pe el, că mai bine adăugăm legi noi decât să rămână una din cele vechi neținută. Mi s-a părut raționamentul beton. I-am spus la sfârșit că pe ideea asta s-a bazat și inchiziția punând pe foc atâția oameni nevinovați.

E vineri dimineața și sunt deja la a doua cafea… Mă gândesc că mă frământ degeaba câtă vreme cei mai mulți n-au nici o Biblie, nici subțire, nici groasă. O au în cel mai bun caz pe videoproiectorul bisericii. Sunt tot atât de interesați de ea, cât eu de mersul trenurilor. Le aduc aminte că după Scriptură trebuie să trăiască pentru că după ea vor fi judecați. Iar pentru asta, trebuie s-o cunoască și să nu uite că fiecare literă e importantă. Și că doar Dumnezeu are voie să pună punct.

V l a d i m i r _ P u s t a n

http://www.ciresarii.ro/index.php/hermeneutica-elementara-vladimir-pustan/

Apel către prieteni - Vladimir Pustan

De ce nu mai vrea lumea facebook

Facebook intră pe linia plictiselii (o, ce mă bucur!). De ce oamenii nu mai vor această rețea? Citește o ştire de pe http://m.evz.ro/news/1046704

"Pew Internet şi American Life Project au realizat nu demult un studiu din care reiese că tot mai mulţi oameni sunt foarte plictisiţi de reţeaua de socializare Facebook! Conform studiului, cei mai multi utilizatori au menţionat că, de fapt, s-au săturat de drama existentă pe Facebook! Cu toate ca Facebook este una dintre cele mai mari reţele sociale în acest moment, studiul realizat pe un eşantion de 1006 persoane a scos la iveală faptul că tot mai multe dintre acestea au renunţat să se mai conecteze pe Facebook, din diferite motive. Iată, mai jos, „lista” acestor motive.

Deranjaţi şi îngrijoraţi

21% nu au timp; 10% nu mai sunt interesaţi; 10% considera Facebook-ul o pierdere de timp; 9% sunt de părere că pe Facebook există prea multă dramă, conflicte, negativitate şi bârfe; 8% au renunţat pentru că şi-au dat seama că sunt dependenţi de site; 8% folosesc site-ul doar ocazional; 8% au plecat în vacanţă;  7% sunt plictisiţi; 6% susţin că nu au un motiv concret pentru care nu mai folosesc Facebook-ul; 4% sunt deranjaţi de spam-uri şi sunt îngrijoraţi în ceea ce priveşte siguranţa informaţiilor postate; 2% nu au acces la internet; 2% preferă să păstreze legătura cu prietenii în stilul clasic; 2% au probleme legate de sănătate sau vârstă; 1% au renunţat la Facebook din motive religioase; 1% nu vor să facă publice detalii sau fotografii personale.

Probleme în viaţa amoroasă

Conform Cnet, foarte mulţi useri au menţionat că: s-au săturat de comentarii stupide, au prieteni nebuni, cu care nu mai doresc să ţină legătura, oamenii din listă postează chiar şi ce au mâncat la masa de seară, nu agreează politica de confidentialitate a Facebook-ului, au probleme în relaţia amoroasă! Pe de altă parte, o altă cercetare afirmă că oamenii care sunt prieteni pe Facebook au tendinţa să nu mai fie atat de conectaţi in viaţa reală, iar relaţiile dintre aceştia pot deveni superficiale."

Nicolae Geantă la Festivalul "Deschide-ţi inima" (Brătăşanca, Prahova)

sâmbătă 13 iulie 2013,

ora 19,00: Ovidiu Andreica, Viorel Dejeu, Crista, Naomi, Start,

ora 20,00 - mesaj biblic: Nicolae Geantă

duminică 14 iulie 2013

ora 19,00: Ovidiu Andreica, Viorel Dejeu, Crista, Naomi, Start,

ora 20,00 - mesaj biblic: Cornel Enea

Rromii evanghelici - Nicolae Geantă

Biserica Betel, Râmnicelu, BZ

621.573 rromi locuiesc în România potrivit recensământului populației din 2011. Asta înseamnă o creștere cu 16,12 % față de anul 2002, ultimul recensământ oficial.

Din totalul rromilor 71.262 sunt penticostali, 8815 baptiști, 2973 creștini după evanghelie și 871 "tudoriști" (nebotezați, cum sunt cunoscuți în popor). Adică 83.921 de țigani evanghelici. Dacă adăugăm și rromii adventiști (6793), atunci numărul țiganilor neoprotestanți, pocăiți, ajunge la 90.714. Prin urmare 14,6 % din țiganii ce locuiesc în România sunt evanghelici (decembrie 2011).

Biserica Rugul Aprins, Toflea, GL

Cele mai mari comunități de rromi evanghelici (peste 1000 enoriaşi) trăiesc la Toflea, Bărbulești, Cornetu, Râmnicelu (în mediul rural) dar și la Ploiești, Bucureşti, Sibiu, Mizil..

Etnia rromă din țara noastră a crescut per total între 2002 și 2011, de la 535.140 la 621.573 persoane, așa cum notam mai sus, peste 16 procente. Asta în ciuda tuturor migrațiilor din ultima vreme. Şi ei au plecat pe afară. Foarte, foarte mulţi. Neoficial se spune că ar fi de trei ori mai mult.

Biserica nr.2, Bărbuleşti, IL

În ceea ce privește rromii evanghelici ascensiunea lor numerică este îmbucurătoare. Mai ales pentru Hristos. Din anul 2002 numărul țiganilor pocăiți s-a dublat (de la 41.827 la 90.714) până în 2011; penticostalii au crescut de la 34.449 la 71.262 (107 %). baptiștii de la 4749 la 8815 (85,7%), creștinii după evanghelie de la 2029 la 2973 (46,5%), "tudoriștii" de la 600 la 871 (45 %).

PS: În ultimii ani am văzut ceva deosebit în bisericile rromilor din România: valizele Duhului Sfânt. Dumnezeu n-a plecat de tot în Brazilia, nici în Nigeria. A rămas şi pe la noi. E vremea de cercetare a rromilor! Am spus de câţiva ani că în România e vremea în care această etnie cunoaşte cea mai mare trezire spirituală din istoria sa. Unii nu m-au crezut, alţii m-au considerat... deplasat. Dar cifrele de mai sus adeveresc că Dumnezeu nu mi-a luat mintea! Am mai spus multor fraţi că Dumnezeu nu mi-a dat oportunitatea de a sluji în India, în Munţii Anzi sau Matto Grosso. Dar a adus India la mine. Şi la dumneavoastră... Slujiţi!

Nicolae Geantă

Cariera sau familia? - Nicolae Geantă

O bătrână de pe stradă mea, cu diabet 400 și cu băieții în Spania, se plângea aseară că îi este tare urât singură. Știu ce sacrificii a făcut femeia în copilăria lor. Dar și că de vreo 10 ani ei n-au dat pe acasă decât la înmormântarea vreunei rude!

O soră mi-a scris că nu prea are timp de gătit deoarece e foarte stresată cu jobul. Un frate, mare om de afaceri, mi-a spus că nu îşi vede copiii decât sâmbăta. În timpul săptămâni îi duce "babysitera" la tenis, în parc, la înnot, la germană... O verişoară de-a mea, economist, cară sute de dosare de la firme acasă. Şi lucrează până la doişpe noaptea... Căminul? Timpul nu e elastic...

Paradoxal, deși majoritatea avem o familie, am uitat că suntem căsătoriţi şi avem un soţ, o soţie, copii. (Unii dintre noi nici copii nu mai facem!). Ei aşteaptă să ne petrecem câteva clipe împreună. Dar când ajungem acasă, stresați de job, îi respingem cât colo. "Tati, cât câștigi tu pe oră?". "50 de lei". "Atunci îmi mai dai 25, căci am strâns eu 25? Vreau să cumpăr o oră cu tine!".

Cariera, jobul prelungit, munca pe rupte, asfixiază timpul familiei. E blestemul de a fi mereu ocupat. Suspendă treptat ombilicul între tine și ai tăi. "Ai tot ce-ți trebuie dar ești atât de istovit încât nu-ți mai trebuie nimic din tot ce ai, spune Andrei Pleșu. Nu mai ai bucurii, ci satisfacții... Reușita profesională intră în conflict cu bucuria de a trăi".

Nu trebuie să fie Thanksgiving, ori să tăiem porcul, ca să mâncăm împreună. Nici Paști, sau Crăciun, ca să ne reunim în familie. Și nicidecum vreo înmormântare ca să fim acasă o zi întreagă. Atunci e prea târziu.

Ce e mai importat pentru noi? Cariera sau familia? Cariera nu te aşteaptă acasă. Banii nu-ţi şterg lacrimile. Faima nu te îmbrăţişează noaptea! Diplomele te fac cineva, dar acasă nu trebuie să fi oricine!

Putere. Bogăție. Poziție. Nume. Statut. Influență. Dezbracă-te de ele și vei fi ce va rămâne!

În Cer nu putem duce nimic de pe pământ în afară de familie. Tocmai de aceea ne-a încredințat-o Dumnezeu. Într-o zi trebuie s-o returnăm. Întreagă.

Nicolae Geantă

Turneul Ciresarii - ROMALE AVEN CO DEL | Clip de prezentare | TOFLEA | 3...

Turneul Ciresarii - ROMALE AVEN CO DEL | Clip de prezentare | BAICOI | 2...

Turneul Ciresarii - ROMALE AVEN CO DEL | Clip de prezentare | RAMNICELU ...

Turneul Ciresarii - ROMALE AVEN CO DEL | Clip de prezentare | Cornetu | ...

Turneul Ciresarii - ROMALE AVEN CO DEL | Clip de prezentare | BARBULESTI...

Preţul unui zâmbet

Nu costă nimic dar îmbogăţeşte pe mulţi!

Simplitatea - Nicolae Geantă

Prin excelență nu ne plac lucrurile simple. Vrem totdeauna ceva complicat, complex. Să mai punem un buton în plus. Să apgradăm noi viața, biserica. Mesajul crucii, al pocăinței.

"Uitați- vă la crini", ne-a povățuit Domnul. Sunt simpli și totuși maestuoși. Nici Solomon n-a .avut eleganța lor. Iar când te apropii de ei... Te îmbată mirosul! Aici e cheia: lucrul simplu privit de aproape!

Marea e simplă întindere de apă. Plictisitor de netedă. Dar când te apropii de ea, valurile, curenții, mareea, peștii, scoicile spun profunzimea ei. Zăpada e frumoasă pentru că e simplă. Albă. De la un cap la altul. Dar când privim cu atenție un fulg de nea... E operă de artă. Deșertul simplu pare urât, un imens câmp cu dune și ued-uri (văi seci). Însă fiecare bob de nisip are povestea lui. Lucrurile simple au virtuți. Dar virtuțile nu se văd decât cu lupa iubirii. Cine are curaj să iubească?

Când privești de departe lanul de grâu vezi un simplu covor auriu. Când te apropii însă vezi spicele aplecate. Dar și neghina.

Nicolae Geantă

Cât costă o oră cu tata?

Un bărbat a venit de la muncă târziu, obosit şi  nervos, găsindu-şi băieţelul de 5 ani aşteptând la uşă nerăbdător.

- Tati, pot să te întreb ceva?

- Da, sigur! despre ce e vorba? a răspuns  tatăl.

- Tati, câţi bani câştigi pe oră?

- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi  astfel de lucruri? spuse omul nervos.

- Doar vreau să ştiu… Te rog, spune-mi, cât  câştigi pe oră?

- Dacă trebuie să ştii.. câştig 50$ pe oră.

- Ah, a răspuns micuţul trist, cu capul plecat.  Tati, îmi împrumuţi, te rog, 25$?

Tatăl s-a înfuriat:

- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat  asta este ca să îmi ceri nişte bani să îţi cumperi o jucărie prostească sau alte  prostii, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Gândeşte-te de ce eşti aşa  egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru aşa copilării.

Micuţul a mers în linişte în cameră şi a închis  uşa.

Omul s-a enervat şi mai tare pe întrebările  băiatului. Cum a putut să pună aşa întrebări doar pentru a cere nişte bani.

După o oră, tatăl s-a calmat şi a început să gândească: “Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ şi  chiar nu mi-a cerut bani des”. S-a dus la uşa baiatului şi a deschis-o.

- Dormi? Dormi? A întrebat…

- Nu, tati, sunt treaz, a răspuns băiatul.

- M-am gândit, poate am fost prea dur mai  devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă şi m-am descărcat pe tine.

Uite, aici ai 25$.

- Micuţul a sărit, zâmbind. Mulţumesc taţi, a  strigat.

După aceea a scos un pumn de bani. Omul a văzut  că baiatul avea deja bani şi s-a enervat din nou.

Micuţul şi-a numărat încet banii şi s-a uitat  către tatăl său.

- De ce vrei mai mulţi bani dacă deja ai? a spus  tatăl.

- Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a  replicat băiatul. Tati, am 50$. Pot să cumpăr o ora cu tine ??? Te rog să vii  mai repede acasă mâine. Vreau să mănânc cu tine.

Tatăl a fost distrus de durere. Şi-a luat  băiatul în braţe şi l-a implorat să îl ierte. “Este doar o reamintire pentru  toţi cei ce lucrează din greu în viaţă pentru familia lor. Nu ar trebui să lăsăm  timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiaţi de inimile noastre.

Să ne străduim să dăruim din timpul nostru celor  pe care îi iubim. Dacă azi murim, compania pentru care lucrăm ne va înlocui  foarte uşor, în câteva ore. Dar familia şi prietenii pe care îi lăsăm în urmă o  să simtă pierderea pentru tot restul vieţii.

Preluare de la http://sprelumina.wordpress.com/2013/07/05/o-lectie-dureroasa-pentru-un-parinte-2/

Rugaţi-vă pentru Nicu Mărgăian

Pastorul penticostal Nicu Mărgăian din Agrişu Mare (Arad), trece prin momente foarte dificile. De ieri este dependent de aparate în spital, la Arad. Singura lui şansă este Dumnezeu.

În luna Ianuarie am vorbit cu el la telefon. 87 de minute. Era foarte, foarte bolvav. Aşa, din senin. Nimeni nu ştie de unde a venit boala! La câteva zile după acea discuţie a rămas... surd. În ultima zi din Martie am fost la el la biserică. A fost Cina. L-am vizitat. Era tare firav, slăbit, derutat. Nu putea comunica cu mine decât pe... laptop. Mă bucuram însă că putea vorbi coerent. M-a uimit că nu m-a cunoscut. "Nu mai văd bine când mă trezesc", mi-a şoptit. Nu am putut să stau fără să plâng. Am fugit afară. Nu ştia că voi pleca acasă fără să-l aştept la masă, cum mă invitase. Nu am rezistat să îl văd aşa! Peste câteva zile am rămas şocat: orbise!

La jumătatea lunii mai am fost la Evanghelizare la Buteni. Nu am putut să-l vizitez deşi îmi era tare dor de el. Acum îşi pieduse şi ... gustul şi simţurile! Nu mai putea comunica cu nimeni, nimic...

Ieri, în timpul bacalaureatului am primit un SMS: alarmă de gradul zero - Nicu Mărgăian a intrat în comă! Medicii nu-i mai dau nici o şansă! Dumnezeu însă poate face o mare minune! Asta depinde şi de rugăciunile noastre! Ridicaţi glasul spre Tata! Poate să facă orice...

Nicu Mărgăian are 50 de ani, păstoreşte mai multe biserici. A fost pastor şi în Elche (Spania) câţiva ani. E preşedintele unei fundaţii creştine (Casa Speranţei). Acum trei ani a plantat o bserică în Oltenia, La Sterpoaia (Gorj). Anul trecut a făcut inaugurarea clădirii acestei biserici (cu 100 locur)i. E un tip deosebit, devotat lucrării Domnului, glumeţ, ospitalier, pasionat de rugăciune. Unul din cei mai buni păstori pe care i-am cunoscut. Coordonator înăscut. Un tip care a împins pe orbită mulţi tineri. Smerit. Fără ifose. A fost primul păstor care m-a luat într-o misiune, în Moldova. Acolo  am învăţat pasiunea pentru evanghelizare.

Un frate suedez a spus că atunci când l-a întâlnit prima dată pe Nicu, Duhul Sfânt i-a şoptit: "Iată un israelit în care nu se găseşte nici un vicleşug"!

Doamne te rog îndură-te de el!

Pustnicul

Doamne, mi-am întors faţa

de la lucruri vagi, omeneşti;

am ascultat în ploaie cum creşti

şi-am cântat dimineaţa

creaţiunilor tale.

Fumul focurilor risipite-n vale

nu m-a mai ispitit.

Eram ca un arbore singuratec şi fericit.

Anii treceau. Cunoşteam acum

povestea râului întors din drum

spre izvoarele care nu istovesc.

Aveam drept casă cortul tău ceresc,

cele patru zări, pereţii de cleştar

al templului în care mă umpleam de har,

sunau uneori pentru mine.

Sălbătăciuni supuse, vânturi line

veneau lângă peşteră să se-nchine.

Şi prin aceste glasuri, prin toate

semnele care-ncepeau să s-arate

pricepui că s-apropie ceasul…

Prea scurt îmi părea popasul.

Aş fi vrut multă vreme încă

s-ascult în munte vocea ta adâncă;

dar era vremea. Mi-am ales sub stâncă

un loc ferit. Acum aştept să vii.

Leii îmblânziţi mă-nconjoară.

Oare se vor întoarce la fiare iară?

Vai, ochii li-s ca focurile vii

care cândva m-au ispitit în vale!

Doamne, primeşte-mă-n rândul oştilor tale!

Magda Isanos

http://www.ciresarii.ro/index.php/pustnicul/

Dacă din nimic făcut-ai - de Valentin Popovici

Dacă din nimic făcut-ai, Doamne tot ce pot zări,
Salbe de mărgean de stele, fără număr, mii și mii...

Dacă în pustiuri moarte, la Cuvântul Tău Cel Sfânt,
Se ivesc narcise albe, gladiole, rând pe rând...

Dacă atârnând de boltă, faci Pământul zi de zi,
Să gonească fără zgomot înspre-un veșnic miază zi...

Dacă dintr-un nor ce zboară, fără țintă, fără gând,
Faci să picure minune, stropi de apă pe pământ...

Domane uită-Te la mine, azi cu ochii Tăi vei buni,
Fă si di pustia-mi seacă o grădină de minuni!

Romale aven co Del - Rugul Aprins, video din turneul Cireşarii pentru rromi

urmăriţi şi

http://www.youtube.com/watch?v=PS_pXFZCscs

http://www.youtube.com/watch?v=JaeuyN2mMkU

http://www.youtube.com/watch?v=7dxMXee-Z7U

Romale aven co Del - video - Vladimir Pustan la Băicoi

Romale aven co Del - video - Vladimir Pustan la Bărbuleşti

Romale aven co Del - ziua a IV-a, seara - Bărbulești (Ialomița)

La ora 15,00 ne-am îmbarcat pentru Bărbuleşti. De la Toflea faci vreo două ore jumătate. Norii începuseră să-şi verse lacrimile. Nici în ruptul capului nu ne doream să plouă. Pastorul Petrică Vasile şi câteva mii de rromi ialomiţeni ne aşteptau la stadion. Până pe la Rm. Sărat am tot sperat. Apoi s-au rupt norii. Înaintarea a devenit anevoioasă. Căci aşa cum gândea şi domnul Băsesescu: ploaia nu-i ca seninul!

Am ajuns în jur de 18.00. Cele două biserici de rromi din Bărbuleşti s-au hotărât să ţinem întâlnirea în clădirea cea mai mare. Băieţii munciseră ore întregi să tundă iarba de pe terenul de sport, să strângă gunoaiele, să construiască scena… Hristos le va răsplăti pentru efort. El ştie mai bine de ce a trebuit să fim în biserică. Logistica Cireşarilor nu se descarcă în câteva minute. Aşadar, băieţii au descărcat o oră pe ploaie. Toţi eram uzi în spate. Adidaşii, pantofii, smiorcăiau. Pe Miha şi Adriana le luaseră frigul.

La ora 18,30 peste o mie de rromi se înghesuiseră în Biserica 2. Fratele Pustan a urcat liota de prunci pe scenă şi-a început şcoala duminicală. Copiii au prins aripi. De avion. Rugul Aprins a început să cânte. Serbarea începea la 20. Şi oamenii continuau să vină. Puhoi. Deşi afară turna cu găleata! Bărbuleştiul e un sat cu 4968 de locuitori. 99 % sunt rromi. 2910 sunt penticostali! Au 3 biserici, dar nr. 3 momentan e închisă. Pe la 19,30 încă mai veneau fraţii, pe vijelie. Din Ialomiţa, Buzău, Prahova, Dâmboviţa sau Bucureşti. Un tânăr din grupul meu a adus 16 persoane de la 100 km. toţi odată, într-un buz de 9 locuri!

O cântare au avut “fraţii de la Bărbuleşti”. O rugăciune făcută de Tudorică, gazda manifestării. Apoi au cântat Toflea. Zeci de minute. S-au rugat Nicolae Geantă şi Vasile Căpitanu, apoi a predicat Vladimir Pustan. Despre “Calea cea bună”. Afară ploua cu găleata. Oamenii intrau uzi. Înăuntru erau 30 de grade. Zăpuşeală. Geamuri deschise. Curent. Arhiplin. Canapele peste tot. Nu aveai unde arunca o monedă. Nişte Eutihi s-au cocoţat pe fereastră. Staţi liniştiţi, nu a căzut nici unul! O mulţime a rămas afară, la streaşină. Fratele Pustan face chemarea. Se predau 16 persoane. Toflea cântă la maxim. Biserica plânge, Vladimir strigă: “încă 14 persoane!”. Se ridică o mână, trei, cinci…treisprezece, paisprezece. Aleluia! La final se roagă pastorul Petrică Vasile. Elegant. Nu degeaba I se zice Înţeleptu’.

Mulţumim pastorului Tudorică. Ne-aţi pus biserica la dispoziţie. Ne-aţi primit cu căldură. Mulţumim pastorului Petre Vasile. Faci alegeri înţelepte. Mulţimim fraţilor Costache Norel şi Radu Merişor pentru că au ajutat la descărcat-încărcat logistica. Pe ploaie, cu hainele lor bune! Hristos să vă îmbrace în in alb! 
Mulţumim Ali ai făcut grill excelent. Mai ales pastrama de oaie!

Mulţumim Domnului că ne-a călăuzit tot turneul. E minunat că slujeşti cu noi Isuse! Planurile Tale nu dau niciodată greş! Cu Tine mergem mai departe. Până la capăt! Am aruncat sămânţa Ta. Ploia binecuvântării a fost destulă. Tu o faci să crească. Şi să rodească…

La 23 Cireşarii au pornit cu microbuzul din Bărbuleşti. E  noapte, ploua mărunt, plictisitor. Beni Dudaş şi Dani Coste sunt déjà frânţi. “Am să conduc mai mult eu, a spus fratele Pustan, sunt mai fresh!”. După 5 seri consecutive de predici! La 6 dimineaţa se ieşea din Cluj-Napoca. A urmat Oradea. Şi înspre prânz Beiuşul…

Vladimir Pustan, Florin Ianovici, Nicolae Geantă & Cireşarii

Romale aven co Del - ziua a IV-a - Toflea (Galați)

Pentru Cireșari solstițiul de vară a fost mai târziu c-o săptămână. Noaptea de sâmbătă spre duminică a fost cea mai scurtă. După ce instalezi sonorizarea până la ora 2,00 noaptea e greu să te ridici din pat devreme. La ora 8,00 Biserica din Toflea era aproape plină. Cred că știți deja, e cea mai mare biserică de rromi din țara noastră. Toflea are peste 7000 de locuitori. "Nu cred că mai sunt doi români în sat", mi-a spus Vasile Oprea. Aproape sută la sută rromi. Peste jumătate sunt penticostali.

Oficial, recensământul din 2011 ne spune că la Toflea și Brăhășești (comuna lor de reședință) sunt 4274 de penticostali și 7 adventiști. Grupul de tineri ai bisericii depășește 500. Iar copiii, mult, mult mai mulți. Unii învaţă carte bine. Apropos, un tânăr toflean face studii pe la… Oxford!

La 9,00 fix biserica era arhiplină. Peste 1500 de femei şi bărbaţi. S-au pus multe bănci și afară. Rugăciunea de început a făcut-o tofleanul Vasile Iosub, apoi Nicolae Geantă a predicat despre "Umblarea cu Dumnezeu" (Piren le Devlesa)". Grupul "Rugul Aprins" s-a întrecut la cântare. S-au aprins! Oprea a cântat peste Oprea. La fel şi Isaura, şi Florin, Ionuţ şi Vasile de la Cluj. Cerul coborâse atât de jos. Simțeai fâlfâiala îngerilor la tâmple. De fapt în sală erau îngeri. Cu fețe poleite. Dumnezeu e cel mai bun fond de ten. Femeile de la Toflea au cântat "Ascultă Doamne strigătele mele". Mulţumim Doamne că nu-ţi înfunzi urechile la cererile noastre! Apoi, Vladimir Pustan a predicat din Ieremia 29. O scrisoare cu patru puncte, valabilă şi azi: fiţi credincioşi în viaţa de zi cu zi, implicaţi-vă în societate, faceţi curăţenie în mijlocul bisericii, promovaţi un mesaj al speranţei. “Nu s-au mai vărsat de mult timp în biserica noastră atâtea lacrimi”, mi-a spus un frate. Liviu Cabău şi Dani Coste au reuşit să transmit şi Tv. De pe stick. Uite că se poate. Chiar şi-n zone uitate de lume. (Căci la Toflea drumurile se înfundă. E cap de linie. Chiar dacă aici locuieşte un miliardar care a cumpărat CFR Marfă). Rugăciunea de mulţumire a făcut-o Vasile Căpitanu. Conduce biserica din Toflea. (Şi, aşa, pentru dvs:  a intrat primul la admitere la Şcoala de Predicare Cireşarii!).

Mulţumim Vasile Căpitanu pentru masă! Ne-aţi tratat ca pe prinţi. Doar eşti fiu de Rege. Mulţumim conducerii bisericii “Rugul Aprins”! Sunteţi oameni minunaţi. Şi cu lipici. D’aia vine lumea la Toflea. Să fiţi Muntele Athos al rromilor de pretutindeni. Creşteţi, înmulţiţi-vă şi terminaţi rapid biserica cea nouă!