O, strop de cer - de Traian Dorz

Când m-au închis, trântind în urmă

cu zgomot uşa grea de fier,

în noaptea grea privea spre mine,

pe-un strop de geam, un strop de cer!...

-O, strop de cer, în câte rânduri

spre tine mâinile-am întins

când sufletul zăcea-n durere

zdrobit, şi doborât, şi-nvins!

În câte rânduri, către Tine,

s-a ridicat privirea mea,

când întunericul acela

de nemaindurat părea!

De câte ori, în stări supreme,

când mii de duhuri mă-nvingeau,

legat şi doborât,

doar gândul şi ochii a privi puteau!

O, strop de cer, cu ce putere

şi har mă-nviorai atunci,

ce linişte-mi dădeai în suflet

când trupul se căznea în munci!

O, strop de cer, tu-ai fost solia

Acelui Care m-a iubit

să ştiu, să simt

că chiar şi-acolo

El mi-a rămas nedespărţit.

Când te-am văzut, din prima clipă,

simţit-am recunoscător

că sunt aici, dar nu sunt singur,-

în Mâna Lui, nu-n mâna lor!

Păcatele creștinilor - 2. Tăcerea - de Vladimir Pustan

Nicolae Geantă în Maramureş (Târgu Lăpuş şi Răzoare)

RUGĂCIUNE
sâmbătă (28 sept 2013) - Biserica Penticostală Nepos, Bistriţa
EVANGHELIZARE

duminică (29 sept 2013) ora 9,00 - Biserica Penticostală Răzoare, Maramureş

SEARĂ DE TINERET

duminică  (29 sept 2013), ora 18,00 - Biserica Penticostală Târgu Lăpuş, MM

Biblia și circulația rutieră - Nicolae Geantă

Un tip de-a doișpea, cam plictisit că facem oră de la 8,00, a început să-mi zâmbească acru în momentul în care le-am recomandat tinerilor să citească Scriptura. "Dar de ce ar trebui să citesc Biblia?", a întrebat ironic flăcăul. "Să zicem că sunt din Cârlibaba. În viața de sat nu am văzut decât brazi, drujbe, oi, cai și fânețuri. Am ajuns în București la muncă. Firma ce m-a angajat îmi dă o mașină, și-o hartă a orașului cu punctele mele de lucru. N-am șofat niciodată, nu cunosc semnele de circulație, nu am citit legislația. Nu-i așa că mă voi descurca de minune?". "Nu, veți face sigur accident", a fost sfatul clasei. 

Le-am spus elevilor că tocmai de aceea oamenii au "accidente" în viață: nu citesc Biblia! Cum adică mă descurc de minune când nu știu la ce să pun frână, unde să mă opresc, ce să ocolesc? Cum pot să mă feresc de beție, de înjurătură, de lucruri josnice, de mândrie, de eșec, de păcate, dacă nu citesc Scriptura? Cum pot iubi fără să-L cunosc pe Dumnezeu? De unde învăț morala, bunul simț, aprecierea semenilor, jertfirea pentru ei?

Scriptura e legislația rutieră a vieții. Fără ea nu pot ține drept drumul. O iau pe arătură. Fără Biblie merg înainte pe contrasens, trăiesc pe interzis.

Ea e GPS-ul care îmi strigă la fiecare abatere: "întoarceți-vă, întoarceți-vă!".

Nu numai tinerii liceeni au nevoie de Biblie pentru a evita accidentele vieții. Ci și Biserica. Atunci frații noștrii vor ieși pe străzi, vor dirija, îndruma. Vor ei însuși indicatoare! 

Nicolae Geantă

(va urma)

Vladimir Pustan - Obstacolele Credintei

Când credeai că nu te văd...

Când credeai că nu te văd ai pregătit o supă caldă unui vecin bolnav, şi am învăţat că trebuie să ne ajutăm unii pe alţii!

Când credeai că nu te văd, mi-ai pus mâna pe fruntea fierbinte iar ochii ţi s-au umplut de lacrimi, astfel am învăţat că în viaţă există durere şi nu este ruşine să plângi!

Când credeai că nu te văd, ai numărat banii din portofel, apoi zilele din calendar până la salariu, iar eu am învăţat că în viaţă trebuie să fi cumpătat!

Când credeai că nu te văd, ai reparat tractoraşul pe care-l demontasem, iar eu am învăţat că trebuie sa nu distrug jucăriile!

Când credeai că nu te văd, ai pansat aripioara unei vrăbiuţe, şi astfel am înţeles că trebuie să-ţi fie milă de animale!

Când credeai că nu te văd, ţi-ai şters pe furiş o lacrimă, când eu am recitat o poezie la serbare, şi am învăţat că poţi plânge şi de bucurie!

Când credeai că nu te văd, ai oferit bani unei bătrâne cerşetoare, şi am învăţat că, din puţinul de care dispui, îi poţi ajuta pe alţi şi mai necăjiţi!

Când credeai că nu te văd, mi-ai preparat prăjitura mea preferată şi am învăţat că lucrurile aparent neînsemnate, pot fi daruri importante în viaţa noastră!

Când credeai că nu te văd, m-ai sărutat pe obrăjori, m-ai învelit cu păturica, şi am înţeles că sunt iubit!

Când credeai că nu te văd, m-ai susţinut din umbră, m-ai încurajat, şi mi-ai dat încredere în mine!

Când credeai că nu te văd, mi-ai împodobit ghetele cu bomboane şi am înţeles cât de frumos e să faci surprize plăcute!

Când credeai că nu te văd, mi-ai făcut o pereche de mănuşi din lână, şi am învăţat că poţi face daruri pregătite cu mâinile tale!

Când credeai că nu te văd, ai rostit o rugăciune şi am învăţat că există Dumenezeu cu care pot sta de vorbă!

Când credeai că nu te văd ai îngenuncheat în cămăruţa ta şi ai murmurat „Mulţumesc Isuse Doamne pentru ziua de azi!”, iar eu am înţeles  că Cineva acolo sus ne iubeşte şi că trebuie să-i arătăm iubirea noastră!

Îţi mulţumesc pentru toate lucrurile pe care m-ai învăţat,  când tu credeai că nu te văd!

* Nu mai ştiu de unde, dar am compilat acest articol pentru revista liceului, de 8 martie 2005...

Azi, l-am regăsit întâmplător prin computer.

Înțeleptul

Înțelepciunea  este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi. Proverbe 3:18

Un om a fost acuzat pe nedrept. În urma multor procese, nici acuzatorii, nici apărătorii lui nu ajunseseră la o concluzie comună. Într-un final au căzut de acord ca soarta acestui om să fie trasă la sorți chiar de el. Așadar,  au pregătit ghilotina în piața publică. A doua zi atât judecătorii cât și cetățenii de rând s-au îngrămădit curiosi sa vadă ce se va întâmpla cu nevinovatul bătrân. Lumea se adunase, călaul era pregătit. Bolul cu cele două bilete pe care scria vinovat respective nevinovat era demult așezat pe o măsuță de către acuzatori. Bătrânul domn era și el gata să urce treptele eșafodului. Însă, chiar înainte de a urca, un tânăr se apropie de omul care-si aștepta soarta și-i spuse gâfâind: Domnule, domnule,  tocmai  am aflat ceva îngrozitor. Dușmanii dumneavoastră au scris pe ambele bilete  vinovat. Pieirea vă este sigură. Faceți ceva! Revolta-ți-vă! Denunțați-i!

Omul nostru își continuă liniștit drumul. Ajunse în fața celor două bilete. Liniștea cuprinse întreaga mulțime care aștepta sa vadă ce se va întâmpla cu bătrânul. El avea un chip senin. Vocea lui rupese liniștea: “Domnilor judecători, dragi concetățeni, am în față două bilete. Pe unul scrie vinovat și pe celălalt nevinovat. Fie ca acela pe care-l voi înghiți să-mi decidă soarta. Fără nicio ezitare trase un bilet și-l înghiți. Apoi îi rugă pe judecători să citească biletul rămas. Pe acesta scria mare VINOVAT. Astfel toți erau convinsi că biletul pe care-l înghitise era cel pe care scria NEVINOVAT.

Unii izbucniră în plâns de bucurie în timp ce acuzatorii nedrepți scrâșneau din dinți. Numai tânărul care știa toată povestea rămasăse fără cuvinte. O așa înțelepciune nu mai văzuse niciodată. Dacă omul i-ar fi ascultat sfatul poate că, deși s-ar fi corectat biletele, tot ar fi avut posibilitatea de a muri sub ghilotină. Dar înțelepciunea bătrânului a întors tot răul spre bine.

* preluare de la http://revistarespiro.ro/

Lumânarea speranței

Patru lumănări ardeau pe masă. Era aşa de linişte, încât se putea auzi ce “vorbesc”. Prima lumânare suspină: “Eu mă numesc pacea, dar oamenii nu mă doresc!”, iar lumina ei se stinse în următoarea clipă. Cea de a doua lumânare spuse: “Eu mă numesc credinţa, dar oamenii nu mai doresc să ştie nimic despre Dumnezeu”. O adiere de vânt stinse şi lumina acesteia. A treia lumânare spuse tristă: “Eu mă numesc dragostea, dar oamenii se gândesc doar la ei însişi şi nu la alţii”. O ultimă licărire şi se stinse şi aceasta. Un copil veni în cameră şi văzu lumânările stinse şi începu să plângă.

“Nu-ţi fie frică”, spuse cea de a patra lumânare. “Eu mă numesc nădejdea, şi atât timp cât ard, putem aprinde din nou lumânârile: dragostea, credinţa şi pacea!”

Vladimir Pustan - Risipitorii - Clip de prezentare

Acum este disponibilă seria completă “Risipitorii”, atât în variantă audio cât şi în variantă video. Pentru detalii: 0259/321.693, comenzi@ciresarii.ro
click http://librariaciresarii.ro/product/risipitorii-vladimir-pustan/

E mult mai greu - de Traian Dorz

E mult mai greu să urci în sus

decât s-alergi în vale

dar ce frumos e la Isus

iar fără El, ce jale…

Să-mi fie orişicât de greu

eu voi urca spre Dumnezeu

căci cei ce prea petrec acum

amar vor plânge-odată-n scrum.

De ce ni se stinge focul în biserici?

1. pentru că nu veghem să rămână aprins

2. pentru că nu iubim cu căldură

3. pentru că suntem tăciuni ce vor să ardă singuri

4. pentru că ne lipseşte combustibilul

Via și ulmul

Herma Păstorul (secolul I) povestește în scrierile sale (socotite în secolele II și III imediat după epistolele Noului Testament) că în ograda sa erau un ulm și o vie. Via plină de rod, ulmul golaș, numai frunze. 

Vița de vie face rod bogat, dar dacă nu se întinde pe ulm va avea roade sărace. Întinsă pe pământ strugurii ei nu se coc, ba dimpotrivă putrezesc. Dacă e urcă pe ulm, via face rod și pentru ea și pentru ulm!

Cele două plante sunt o preînchipuire a robilor lui Dumnezeu: săracul și bogatul. Săracul are numai rugăciunea. Bogatul are de toate, dar mărturisirea lui despre Domnul e fără putere, fiind legat de lucrurile pământești. Se roagă foarte puțin. Roadele lui se întind pe pământ. Când dă săracului din bogăția sa, acesta nu mai duce lipsă. Apoi, înalță rugăciuni pentru bogat, și înaintea lui Dumnezeu amândoi sunt fericiți.

Ulmul pare un copac fără roadă, dar în vreme de secetă el dă viței apă din ceea ce a reținut. Astfel vița nu se ofilește și dă rod și pentru ea și pentru ulm! Tot astfel și sâracul care mijlocește pentru bogat. Rugăciunile sale aduc binecuvântări bogatului, acesta își înmulțește bogăția, iar oferind ajutor săracului, de fapt îi îmbogățește sufletul. Și ajung amândoi tivarăși în fapta cea dreaptă!

Viaţa în X şi 0

Doi liceeni joacă X şi zero. La spatele caetului nou nouţ. Tabla clasei e plină de X, de 0. Profii de mate abia au aşteptat să vină din vacanţă... Fără X şi 0 nu se poate!

Am întrebat elevii ce înseamnă X? "O necunoscută". Dar zero? "Nimic". Apoi le-am povestit filosofia de viaţă X şi 0. Ca şi matematica, mulţi oameni trăim viaţa în X şi 0. De fapt jucăm cu semenii X şi 0. Când trecem pe stradă oamenii ne văd ca X. Necunoscuţi. Nu suntem de-ai lor. Pentru alţii putem fi zero. Adică nimic. pe de altă parte, noi, de dimineaţa până seara, în jur vedem mulţi icşi. Stăini. Îi tratăm cu indiferenţă. Reci. Pe alţii  îi vedem zero: beţivi, prostituate, homosexuali, infractori, repetenţi, şomeri, cerşetori... Fără valoare. Nimicuri. Nişte nulităţi. O clasă de zerouri, un sat de neisprăviţi, o ţară de rataţi. O biserică de nimic. Un preot nul, un pastor zero...

"Ce rezultă când ai o mulţime de zerouri?" "Zero", au răspuns la unison elevii. "Dar dacă le pui un 1 în faţă?". "Milioane". "Înţelegeţi cine sunt oamenii de milioane? Cei care au pe 1 în faţă. Cine e 1?". Tăcere... "Dumnezeu!". Le-am spus copiilor că la macroscară, e drept, fiecare din noi e 0. Dar dacă în faţa lui 0 punem un 1 rezultă un om de nota 10! "De nu-s oamenii de 10?"

Durerea mea cea mare e că românii îl tratează şi pe Dumnezeu ca X sau 0. Pentru cei mai mulţi dintre fraţii noştii, Tatăl din ceruri e un... necunoscut. Asta deoarece horoscopul, moaştele, tradiţiile, misticismul local sau regional, au luat locul Bibliei. Iar Dumnezeu a devenit străin.

Pentru alţii, Dumnezeu e considerat... zero. "Nu există!", e deviza ateilor, a comuniştilor, a nationalgeographicilor, a discaverylor. Sau "a murit", cum striga Niezsche. Pentru ei viaţa e X. Fără 1. Dar, fără 1 nu poţi fi decât... 0!

Să fiţi oameni de 10! Însă, să dovediţi asta, nu trebuie să vă reproşeze nimeni ca Ioan Botezătorul: "în mijlocul vostru este Unul pe care nu-L cunoaşteţi" (Ioan 1:26). Dacă îl cunoaşteţi pe Hristos, dovediţi-o! Trăiţi ca El. Pentru Isus, nimeni nu a fost X. Şi nici 0...

Vladimir Pustan - Pornografia

Predică rostită la conferința de tineret "Păcatele Generatiei"
Biserica Creștină după Evanghelie Iași, 2013
Mesajul începe de la minutul 7,31

Nicolae Geantă la "Emanuel" Ploieşti

Biserica Penticostală Emanuel Ploieşti,

duminică 22 septembrie 2013, ora 9,00



Titanic sau corabia lui Noe

85 de tineri înșirați pe zidul din fața liceului. Unii în șlapi, în pantaloni scurți, cu blugii tăiați. Piercing, păr mov, decolteuri, creste. Mult gel. Tatuaje. Cutii de Coca-Cola. Caiete rupte, contorsionate. Chiștoace de țigară. Fum. Pe nas, pe gură, în ochi. Nepăsare totală. Sfidare. Titanici! Nimeni nu m-a salutat. Nimeni nu s-a dat în lături. Am urcat scările liceului. (E drept, nu am avut ore la ei). "Ce e cu tinerii aceștia?". "Au venit să dea coringența la română și franceză!".

Am întrebat azi elevii dacă au auzit de Titanic. Acel vapor uriaș construit de englezi despre care inginerii au spus: "E invicibil. Nici măcar Dumnezeu nu-l poate cufunda". Nici val, nici furtună, nici mare, nici ocean nu-i putea veni de hac! "Știți cât a plutit pe mare Titanicul?". Trei zile (10-14 aprilie 1912). Și-n seara a treia Dumnezeu i-a sunat: "Băieți, ați zis că e invicibil vaporul? Că oceanul nu-l poate răpune? Că nici măcar Eu nu-l pot răsturna? Credeți că las scaunul din cer să scufund vapoare pe oceane? Nu. Vor veni slujitorii mei. Ați auzit de iceberg?". Și în noaptea aceea Titanicul s-a lăsat la odihnă veșnică pe fundul Atlanticului!

Le-am spus elevilor că mulți tineri se cred Titanici. "Nu ne învinge nimeni", e deviza lor. Apoi beau, fumează, țopăie prin discoteci și sparg pahare. Stau ore întregi pe Facebook, navighează pe site-uri pornografice, curvesc, avortează. Acasă trânesc ușa în nasul părinților, la școală sfidează profesorii, pe stradă sfidează bunul simț, la volan sfidează poliția. Titanic. "Nimeni nu e ca mine!". Adrenalină, nedormiți, necitiți... "Nu vom fi răpuși!"

Le-am zis să privească la majoritatea oamenilor din țara asta, dacă sunt elite sau se zbat în anonimat. Adulți ce abia așteaptă șomajul, alocația pruncilor, câteva pachete de la primărie sau de la biserică. "De ce-au ajuns așa?" Pentru că s-au crezut Titanic. Dar icebergul vieții i-a scufundat!

Icebergul e un sloi uriaș de gheață care poate avea 50-100 metrii peste apă și 700-800 metrii sub apă. Așa e și păcatul. în cea mai mare parte ascuns! Când apare, crezi că-l poți ocoli. "E departe", zic cei ce se cred Titanic. Apoi mai fac un pas, încă unul. Și unul final: la fund!

"Unde e azi Titanic?"."Pe fundul oceanului". "Dar corabia lui Noe?". "În vârf de munte". "Titanic e concepția omului. Corabia lui Noe e proiectul lui Dumnezeu! E drept, în vârf de munte încap puține corăbii. Dar pe fundul Atlanticului încape toată flota!"

Lacrimi...

Ieri am avut unul dintre cele mai grele momente din viaţa de profesor:

clasa la care sunt diriginte e alcătuită din... corigenţi pe vară (22) şi repetenţi (2)!
Numai 4 persoane din 28 au susținut examen de capacitate!
Am plâns de ciudă!
Când eram cu moralul la pământ, cineva, "Gargamel" mi-a trimis un mail cu imaginea de mai sus!

Cum poate fi un tânar plăcut lui Dumnezeu? - de Vladimir Pustan

Astazi, mai poate sa ramana un tanar langa Dumnezeu? Daca imi veti spune ca nu, inseamna ca suntem tristi. Merita incercat. Pana nu incerci nu iti dai sema. M-am tot gandit, “Ce as putea sa va spun?” Am copii de 21 de ani. Cateodata, cand predic in ultimul timp imi vine sa fiu sfatos ca un tata, ceea ce nu imi sta in felul meu de a fi. Vreau sa va spun cateva lucruri din sfanta Scriptura: Cum trebuie sa fie un tanar crestin. Nu am rostit ‘un tanar baptist sau penticostal’ pentru ca spune Biblia ca ‘cine rosteste numele Meu, trebuie sa se departeze de faradelege.

Il intreabă odată Timotei pe Pavel- Timotei era un episcop tanar- il intreaba: Se poate? Si spune Pavel: Se poate. Numai Pavel nu a crescut ca tânăr cum creştem noi. A crescut cu un sentiment al datoriei mai plenar si din cauza faptului ca fusese destul de tanar cand era membru in Sinedriu. Si se spune de Timotei ca nu avea incă 20 de ani si era episcopul bisericii. (A fost) criticat, “Esti prea tanar pentru asta. Când am fost ordinat pastor am fost cel mai tanar ordinat pastor din Romania. Am avut 25 de ani. Nu s-a pariat pe mine ca pot rezista. Au zis, “Prea tanar.” Dacă il critici pe un om ca e prea tanar, ce critici de fapt, lucrarea sau persoana? Persoana, si asta-i rau. Ne lovim unii pe altii de foarte multe ori datorita faptului ca noi atacam persoana. Noi omoram păcătosul cu păcat cu tot si atunci e rau. Hristos scotea dracii din oamenii din sinagogă, dar pe oameni ii păstra in sinagogă. Noi scoatem astazi oamenii din biserici cu draci cu tot. La grămadă, “Iesi afară.” Oamenii trebuie pastrati. Oameni nu-s cifre.

Eu mi-am taiat degetul cu securea si n-am zis, “Slava Domnului ca mi-a ramas 9.” Oamenii nu-s cifre. Si spune Pavel, “De ce te critica astia? Ca nu esti predicator bun? Ca nu esti sfant? Ca nu stai langa Domnul? De ce te critica ei pe tine? Ca esti tanar. Bine, dar asta a atacat omul, persoana, nu lucrarea.” Nu mesajul este atacat, ci mesagerul. Si asta e rau. “Domnule, are barba. E prea batran. E prea tanar. E cu masina.” Ce facem cu critica? Cand te critica cineva, “Domnule, uite e gelat, sau nu stiu ce are pe cap.” Ce faci cand te critica altii? Poti sa le raspunzi la fel. Pentru ca cel mai usor lucru in lumea asta este ca daca primesti o piatra sa o culegi de jos si sa o azvarlii inapoi, sa dai cu piatra si s-ar putea sa fii un tintas mai bun decat celalalt. Ce ai putea face cand esti criticat? Sa nu raspunzi, sa stai si sa taci. Dar, asta inseamna ca esti las. Ce ai putea sa faci cand esti criticat?

Continuare predică scrisă click http://neclintit.com/2013/09/15/c,um-sa-fii-un-tanar-placut-lui-dumnezeu

Înregistrare predică video 

http://crestintotal.ro/2013/09/15/vladmir-pustan-cum-sa-fii-un-tanar-placut-lui-dumnezeu/

Vladimir Pustan - De ce tineri au nevoie bisericile noastre?!

Ceva despre lumină -Nicolae Geantă

Ioan 3:19 "... odată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul..."

De ce nu vin oamenii din întuneric la lumină? Ca să nu li se vadă faptele. Petele, murdăria nu se văd în întuneric. Noaptea totul e imaculat.

Ce face Dumnezeu ca acești oameni sa fie totuși salvați, mântuiți? Trimite lumina. În întuneric. Și întunericul... dispare! Poate înlocui cineva deplasarea luminii?

"Sunteți lumina lumii" ne-a spus Isus. Lumina nu stă ascunsă. Nu puneți obrocul pe ea!

Şi încă ceva: de ce nu umblă morții? N-au viață, n-au lumină! Voi să umblați!

Nicolae Geantă

Te-am lăudat din buze Doamne - de Traian Dorz

Te-am lăudat din buze Doamne

și Te-am cântat frumos cândva,

Era atât avânt în toate

Doar suflet prea puțin era.

Știam să-Ți spun cuvinte-nalte

Cu grai smerit și grav știam

Aveam atâtea-n rugăciune

Doar suflet prea puțin aveam.

Primeam cu drag să-mi vii în casă

și chiar să stai la masa mea

Aveai loc larg în toate-a mele

Doar sufletul prea strâmt l-aveam.

Cu largă mână, zeciuiala

și darul, la altar, duceam

Iți dam atât din toate-a mele

Doar suflet prea puțin Îti dam.

...Iar astăzi , Doamne, când Cuvântul

Îmi luminează tot ce fac

Văd ce zadarnice-mi sunt toate

Când sufletu-i de har sărac.

Și-atât aș vrea să n-am nimica

Din tot ce m-a-nșelet cândva

Să nu mai cred că-n loc de suflet

Mai pot să-Ți dărui și-alceva.

Tineri și nefericiți

• Peste 29% dintre românii tineri, cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, consumă excesiv alcool în fiecare săptămână, se arată într-un Eurobarometru privind consumul de alcool şi politicile publice menite să reducă afecţiunile provocate de acesta, scrie Mediafax.

• O treime dintre adolescenţii români sunt fumători, potrivit unui studiu al Centrului pentru Politici şi Servicii de Sănătate, citat de Mediafax. Cea mai mare prevalenţă a fumatului se întâlneşte la grupa 15-24 de ani.

• Elevii români au cele mai scăzute performanţe în materie de citit din întreaga Uniune Europeană, iar rata tinerilor care îşi întrerup studiile după terminarea gimnaziului plasează România între primele cinci state europene ce se confruntă cu abandonul şcolar timpuriu, informează Gândul.

• România s-a clasat pe locul al 26-lea într-un clasament cu privire la bunăstarea tinerilor din 29 de ţări europene, realizat de cercetători de la Universitatea din York, pentru Child Poverty Action Group, relatează BBC News Online.
  
  
  * sursa: AICI

Prinșii de război - Nicolae Geantă

Text: Psalm 126:4 - "Doamne, adu înapoi pe prinșii noștrii de război"

Sunt atât de mulți prinșii de război! Frați din biserică încarcerați de diavol, tineri din familiile noastre capturați de Satana, bărbați și femei ținuți în lanțuri de pofte! Sunt surori cu soți ce nu-l cunosc pe Domnul dar și frați cu neveste încă la filisteni, copii ai căror părinți nu mai frecventează biserica, familii divorțate, bunici care nu vor să audă de Hristos, fii risipitori prin discoteci, prin baruri... Doamne ai milă de prizionerii luați dintr-ai noștri! E rugăciunea care zi de zi trebuie rostită în biserici, în casele sfinților, la cercurile de stăruință, de studiu biblic, la tineret...

De ce ar fi motivat cineva să ceară Domnului să-i aducă înapoi?

1. Pentru că sunt doar prizionieri și nu morți
- atâta vreme cât mai bate inima, mai e speranță de iertare,
- atâta vreme cât mai e viață se mai poate omul schimba,
- dacă vine viu din detenție e un câștig pentru cer, dacă a murit în lagărul patimilor e un câștig pentru iad.

2. Pentru că nici noi, nici Dumnezeu, nu ne putem veseli fără ei
- diavolul știe că nu poți să te bucuri în biserică, la rugăciune, când ști că ai tăi sunt acasă, în discoteci, robiți de păcate; rupe bucuria;
- veselia Cerului e când cineva se întoarce acasă, nu când pleacă; Cerul nu e un orfelinat care abia așteaptă să facem 18 ani să scape de noi; Hristos nu ne abandonează pe treptele maternității;

3. Pentru că fac parte din poporul Domnului și sunt răscumpărați de El
- Dumnezeu a dat pe Fiul său la moarte pentru toți oamenii (Ioan 3:16)

Dumnezeu e singurul care poate ajuta să evadeze "prinșii noștrii de război". Păcătoșii. Un singur lucru nu face însă: nu intervine dacă ei nu cer!

Teologia becului

Sursa : http://kristallherz17.wordpress.com/2013/07/22/teologia-becului/

De câţi calvinişti e nevoie ca să schimbi un bec?

De nici unul: dacă e predestinat ca becul să se schimbe, se va schimba singur!

De câţi ortodocşi e nevoie ca să schimbi un bec?

Schimbare? Ce schimbare? Becul a fost pus aici de Sfinţii Apostoli în urmă cu 2000 de ani!

De câţi catolici e nevoie ca să schimbi un bec?

De nici unul, ei folosesc lumânări!

De câţi atei e nevoie ca să schimbi un bec?

Bec? Ce bec? Noi nu credem în becuri!

De câţi penticostali e nevoie ca să schimbi un bec?

Zece. Unul schimbă becul şi nouă se roagă împotriva duhului întunericului!

De câţi membrii MISA e nevoie ca să schimbi un bec?

Zece să stea în cerc, până când unul din ei simte iluminarea interioara.

De câţi psihologi ai nevoie ca să schimbi un bec?

Nici unul. Becul trebuie să vrea să se schimbe singur!!!

De câţi cântăreţi de gospel ai nevoie ca să schimbe un bec?

Cinci. Unul să schimbe becul şi patru să cânte despre cât de bun era cel vechi.

De câţi budisti e nevoie ca să schimbe un bec?

Trei. Unul să-l schimbe, unul să nu-l schimbe, iar unul nici să-l schimbe, nici să nu-l schimbe.

De câte încercări are nevoie un pastor pentru a schimba un bec?

Nu ştim. Toata lumea a adormit în timp ce ne predica despre cum se schimba becul.

De câţi membrii ai corului ai nevoie ca să schimbi un bec?

Zece. Unul să-l schimbe şi nouă să se laude că ei puteau s-o facă mai bine.

De câţi creştini după evanghelie este nevoie ca să schimbi un bec?

Nici unul. Becul cel vechi este foarte frumos, şi nu există nici un motiv să-l schimbăm după standardele lumii!

De câţi baptişti e nevoie ca să schimbi un bec?

În Biblie nu scrie nimic despre becuri!!!

Sursa:

Păcatele creștinilor - Comoditatea - de Vladimir Pustan

Cineas stătea cu Pirus de vorbă și făcea planuri de viitor. ”Prima dată o să cucerim Sicilia, apoi Africa și Cartagina. După ce terminăm cu zonele acestea ne vom ocupa de Grecia”. Și cum ne vom bucura de aceste victorii?”, l-a întrebat Pirus. ”Vom sta jos în iarbă, vom mânca bine și vom bea bine”. ”De ce n-o facem acum și să renunțăm la cafteală?, l-a întrebat iarăși Pirus. Și n-a mai primit răspuns. Pentru că nu se poate… Pentru că devii obez. Pentru că a vrea victorii de tot soiul, cufundat într-un fotoliu, e imposibil.

Creștinismul nostru e un creștinism comod. Măsurăm pașii până la biserică. Ne uităm la termometru. Ne întrebăm mereu dacă se merită. Pentru că suntem comozi nu mai creștem spiritual. Cele mai multe e-mailuri pe care le primesc sunt de la oameni ce vor să scape de păcate și să crească spiritual, nefăcând nimic. Lipsa disciplinelor spirituale naște creștini malformați, naniști veșnici, gata oricând să creadă că au ceea ce nu au. Comoditatea lasă orfanii nehrăniți, văduvele necercetate, bisericile neslujite.

Dacă Hristos ar fi gândit ca și noi, ar fi rămas în cer să bea ambrozie cerească împreună cu îngerii. Dacă ar fi gândit ca noi, primii creștini ar fi plecat în vacanță iar noi azi căutam toți să ajungem în starea de nirvana. Comoditatea înseamnă moarte. Știți de ce a murit Uza? De comod, crezând că dacă duce chivotul în car își poate butona nestingherit telefonul.

Mulțumesc lui Dumnezeu că pe unii din noi ne scoate din comoditate aprinzând scaunul de sub noi. Atunci ne apucăm de treabă…

Va urma…

V l a d i m i r _ P u s t a n 

peluat de la http://www.ciresarii.ro/index.php/pacatele-crestinilor-1-comoditatea-vladimir-pustan/

Ia jugul lui Hristos - de Traian Dorz

Ia jugul lui Hristos pe umeri

și trage lîngă El arînd,

chiar dacă semeni numa-n lacrimi,

și umbli numai suspinînd.

Hristos cel sfînt te va cunoaşte

în sărăcie, nu-n belşug,

că mulţi au stat cu El la mese,

dar prea puţini au tras la jug.

Ia-I sarcina şi-o du alături

și simte-o apăsînd din greu

cum ai răspunde doar tu singur

de tot ce are Dumnezeu.

Hristos cel sfînt te va cunoaşte

odată-n cerul Lui de sus

nu după haina ce-ai purtat-o,

ci după sarcina ce-ai dus.

Ia-ți crucea ta şi-I mergi pe urme

tăcînd şi mulţumind ca El,

iubeşte, roagă-te şi rabdă

urmînd Dumnezeiescu-i fel.

Hristos cel sfînt te va cunoaşte

nu după numele ce-ţi pui

ci după ranele-ndurate

sub crucea ta şi crucea Lui.

Poezia am preluat-o de AICI. Mulțumim Alin Cristea!

Nicolae Geantă la Viena

 joi 12 sept. 13, ora 19 - BP Filadelfia Viena
vineri 13 sept.13, ora 19 - BP Elim Viena
duminică 15 sept.13, ora 13 - BP Filadelfia Viena
ora 18 - BP Bruck an der Mur

* pentru a asculta predica de la Elim Viena click
http://elim.at/resurse/resurse-audio/Servicii-divine/Anul-2013/09-Septembrie/3151-13-09-13-Vineri/04-Nicu-Geanta---cuvant-evanghelic/

Creștinul autentic

Inventio
Creștinismul este o viață spirituală, nu carnală.
Creștinismul nu este duplicitate; nu se poate sluji la doi stăpâni.
Creștinismul e o singură învățătură, doctrinele sunt multe.
Hristos ne-a chemat să fim autentici. Ca El.

Dispozitio
1. Creștinul autentic este un om născut din nou
Ioan 3:7b - Trebuie să vă nașteți din nou
- devine o făptură nouă
- devine templu al Duhului Sfânt
- (re)devine fiu al lui Dumnezeu

2. Creștinul autentic este un om care se botează (la maturitate)
F.Ap. 2:38 - Fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos
Marcu 16:16a - Cine va crede și se va boteza va fi mântuit
- botezul este o poruncă
- botezul nu se face decât celor ce împlinesc condițiile
- botezul aeste o cufundare în apă
- atât ucenicii cât și Domnul Isus au practicat botezul

3. Creștinul autentic trăiește asemeni lui Hristos
Galateni 2:20a "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine..."
- are o viață lepădată de sine; nu e egoist; nu trăiește în păcat; curat într-o lume murdară
- este sarea, lumina lumii, mâna lui Dumnezeu pe pământ; evanghelizează lumea
- are o vorbire curată ( "da" da și "nu" nu)
- în biserică trăiește în dragoste și unitate

4. Creștinul autentic rămâne credincios în toate încercările
2 Timotei 3:12 - Toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie vor fi prigoniți
Matei 5:11 - Ferice de voi când din pricina mea oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune cuvinte neadevărate împotriva voastră"
- este marturos (și martor și... martir!)
- urmarea lui Hristos cere un preț, o jertfă; are o cruce
- tot răul lucrează spre bine 

Concluzio
- cine trăiește ca Hristos, va moșteni cu Hristos!

7 contraste dintre Lege şi Har

Legea se adresează oamenilor ca membri ai vechii creaţii! Harul îi face pe oameni membri ai noi creaţii.

Legea a scos l-a iveală ceea ce era în om, adică păcatul. Harul, a scos la iveală ceea ce este în Dumnezeu, adică dragostea!

Legea a pretins oamenilor neprihănire. Harul le dăruieşte neprihănirea oamenilor.

Legea condamnă un om viu la moarte. Harul îl aduce la viaţă pe un om mort.

Legea spune ce trebuie oamenii să facă pentru Dumnezeu. Harul spune ce-a făcut Hristos pentru oameni.

Legea aduce cunoştinţa păcatului. Harul, înlătură păcatul.

Legea l-a adus pe Dumnezeu oamenilor, dar harul îi aduce pe oameni la Dumnezeu! (Prin lege, Dumnezeu a venit la noi. Prin har, noi suntem aduşi la El!)

Voia lui Dumnezeu în Biserică

Text: Matei 6:10 "facă-se voia Ta"

Inventio
- De ce se înghesuie românii la Biserică? 45,17 % din disperare, 24,41 % pentru salvarea sufletului, 20,11 % din fanatism, 8.3 % nu ştiu, nu mă interesează (sondaj INS).
- Câţi se înghesuie să facă voia lui Dumnezeu?

Dispozitio
1. Voia lui Dumnezeu este să ne pocăim
- nu vopsea peste rugină;
- nu pocăinţă alimentară, ceremonială, de sabat; ci zi de zi;

2. Voia lui Dumnezeu este să trăim curaţi
- curaţi într-o lume murdară; necontaminaţi; fără pete;
- ce curăţesc Eu voi să nu numiţi murdar;

3. Voia lui Dumnezeu este să slujim
- dragostea se manifestă prin slujire;
- mântuirea e prin har, dar răsplata e prin slujire

4. Voia lui Dumnezeu este să fim martori şi martiri
- veţi fi martorii Mei (grec, marturos),
- cine vrea să vină după mine să-şi ia crucea şi să Mă urmeze!

5, Voia lui Dumnezeu este să intrăm în cer
- El nu vrea Cerul fără oameni însă nici oameni fără Cer
- Cer se traduce ACASĂ.

Concluzio
- Ne rugăm facă-se voia Ta (rugăciunea domnească). Minţim sau spunem adevărul?
- Dumnezeu îşi poate face "voia Sa" chiar şi fără voia noastră. Totuşi, El are curajul să se folosească de noi! Binecuvântat să-i fie Numele!

Familia, altfel de campioană

Text Eclesiastul 4:9-12, 1 Corinteni 9:24

foto: Alin şi Florina Jivan

Inventio
De ce "Familia campion"? Pentru ca e într-un campionat ce se joacă în fiecare zi.
Probele sunt şi individuale şi la dublu.

Dispozitio
1. Familia campion e ascultătoare la sfaturile Antrenorului

2. Familia campion comunică tot timpul între parteneri

3. Familia campion se ajută reciproc între parteneri

4. Familia campion duce cursa până la final
- până când moartea ne va despărți!

Concluzie
Numai familiile campion sunt medaliate în Cer.
Pe pământ sunt deja medaliate. Medalia e celălalt.