Dragostea doare... - de Nicolae.Geantă

Nu știu dacă ați simțit vreodată cum dragostea doare. Cum îmbrățișările - fie ele și cerești - sunt precum niște lovituri de ciocan care te zdruncină. Dar nu să te distrugă. Ci să te cizeleze. Lovesc ca o daltă pusă în lucru, în marmură. Ești ca ascuțitoarea ce-nvârte un creion. Sau ca lutul pe roată. Uneori terciuit. (Dar nu zvârlit pentru totdeauna).

Am avut situații în care nu am înțeles durerea iubirii divine. Știam de fiecare dată pe de rost versetul „Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește” (Evrei 12:6), dar mai mereu credeam că Dumnezeu m-a lăsat singur. Că m-a uitat. Sau că în ironia Sa nu-i pasă că termometrul durerii mele e la pragul de sus. Alteori am crezut că mă dezrădăcinează. Dar El, de fapt... mă planta. În solurile cele mai fertile.

Noni, unul dintre prietenii mei septuagenari (ce bine să ai bătrâni lângă tine!), mi-a trimis o ilustrație care face cât o mie de predici. Da, nu știați că o poveste cu tâlc face cât un tratat de teologie? 

Într-o zi cuiul i-ar fi spus ciocanului: „De ce ești tu mereu cel care mă lovește?” Și, ciocanul a răspuns: „Nu o fac ca să te rănesc, o fac ca să te ajut să-ți îndeplinești scopul.” „Dar doare...”, a șoptit cuiul. „Știu, a spus ciocanul, dar fără acea lovitură nu ai intra niciodată în lemn, nu ai ține niciodată nimic, nu ai fi niciodată sprijin pentru nimeni”! „Și tu? Nu te saturi să lovești?”. „Bineînțeles că da, dar merită când văd că datorită loviturii îți îndeplinești misiunea”. Cuiul a rămas tăcut și, cu un mic zâmbet, a continuat „Mulțumesc că m-ai împins, chiar dacă doare! Mulțumesc că nu m-ai lăsat la jumătatea drumului!”

Morala poveștii cuiului ne arată că adesea viața ne lovește nu ca să ne distrugă, ci ca să ne așeze exact unde trebuie să fim. În locul cel mai potrivit.

Într-o zi, pe Dealul Golgotei, atârnat pe o Cruce, Dumnezeu și-a lăsat Fiul să fie pironit. Durerea ce a simțit-o Răstignitul era chiar forma Sa de... progres. De iubire. Prin rănile Lui am fost vindecați! Dar și mântuiți! Acolo dragostea s-a scris cu lovituri de ciocan în cuiul din palme. Dureros. Dar nu a fost altă cale pentru omenire! Mai poți sta nepăsător la o dragostea plătită cu un preț atât de mare?

Când mai simți dureri din partea iubirii nu uita că scopul lor nu e neapărat să te pedepsească! Nici să te disciplineze. Ci să te urce spre desăvârșire.

Știu bine ce spun: dragostea doare! Orice transformare mare începe cu durere. Progresul nu se face cu analgezice! 

Nicolae.Geantă