Promo: Luigi Mițoi, Laura Bretan, Misiunea Bethania Chicago pe stadionul Petrolul din Ploiești

 

He is alive! Christ is risen!

 

Te iert! Dar... schimbă-te! – de Nicolae.Geantă

Odată, la o întâlnire științifică, după ce m-a făcut cu ou și oțet, un septuagenar cam ateu, a mai stat câteva clipe la masa de protocol, apoi s-a ridicat în picioare, și-a dres vocea și a precizat: „Îmi cer scuze dacă v-am stricat evenimentul! Dar eu acesta sunt și așa voi rămâne!”

Să fiu sincer cu dvs? Eu nu i-am primit cererea asta de iertare... Pentru că scuzele nu reprezintă nimic dacă mai departe comportamentul rămâne același!

Ți-ai cerut vreodată iertare și ai continuat să „dai cu piatra-n baltă?” Ai trecut vreodată prin dușul asta rece, când cineva pe care l-ai iertat a continuat mai departe cu același ritm de... ticăloșie? (Scrie mai jos în comentarii!)

Știu, Domnul Isus a spus să iertăm de 70 de ori câte 7! Dumnezeu e iertare în esență! Și totuși, inclusiv Tatăl ceresc într-o zi va trage linie! De aceea te îndemn: dacă te-a iertat - Dumnezeu sau oricine - luptă să-ți schimbi caracterul!

PS: Cineva zicea că dezamăgirile te fac să deschizi ochii mai mult decât o mie de sfaturi! 

Nicolae.Geantă

În cufărul unei fetițe – de Nicolae.Geantă

30 Martie. 24 grade Celsius. Au înviat muștele. Iarba crește privind-o la ochi. Un crin a crescut de ieri până azi vreo cinci centimetrii. Îmi trebuie un cablu. Singur am în pod. Podurile caselor românilor sunt curbate. Fiindcă ascund... nimicuri! (Dar noi le citim comori). Podurile caselor sunt veritabile talciocuri. Cu lucruri puse undeva... bine. Cotrobăindu-le te vezi prin Aksaray. Sau Kampala. Oare de ce păstrăm nimicurile în viață?

Am găsit un cufăr plin de praf. Cufărul lui Fivi, de acum 22 de ani! Prăfuit. Îmbătrânit. L-am deschis. Dintr-o dată m-a bușit nostalgia. Da, nostalgia e ca un tren pe cărbuni care vine din spate fără șuier. Deodată te trezești tăvălit sub roțile ei. Oare o fi bună la ceva nostalgia? Căci ea vede trecutul favorabil și viitorul negativ.

Ce poate păstra o fetiță de-a cincea într-un cufăr? Toate caietele din clasele a cincea și a șasea. Dar și altele de mai târziu. Cărți de comentarii. Culegeri de teste. Exerciții la matematică. Doamne câte foi! Nicio păpușă! Un mic clasor cu timbre. Poate 50-60. Carnetul de elev cu toate notele trecute, semnate și de profesori și de părinți. Abonamente de autobuz. Schițe de desene. Caricaturi. Într-una cineva a încercat s-o imortalizeze. Alături de un pici evident. E vârsta la care fetițele nu se gândesc numai la păpuși. Ci fac fluturi. Apropos, printre hârtii era chiar un fluture roșu uriaș! Kupu-Kupu. Un flyer dintr-o bookmark. Extemporale. Toate extemporalele! Puse pe clase, pe materii! Mărțișoare. Interesant: unele tot cu fluturi! Cartea de cântări creștine „Calea Credinței”. Lipită cu scotch, zgâriată, colorată. Altădată familiile cântam din cărțile bisericii seara acasă cu copiii! Astăzi... fără videoproiectoare murim! Nu, Biblia nu era acolo. Biblia nu poate fi niciodată păstrată în cufăr! Biblia o porți cu tine pretutindeni. Și mai ales în inimă. Biblia îți crește o pereche de aripi zi de zi. Pe dinăuntru...

M-a emoționat până la lacrimi cufărașul unei fetițe. Caiete, timbre, fluturi, carnetul de note, vocabulare, exerciții la mate. Câteva mărțișoare, insigne, legitimații de la concursuri. O factură de la primul computer pe care i l-am cumpărat acum 20 de ani de la second-hand! Un ziar în care Steaua devenise campioană! Sute de texte decupate de prin reviste și așezate în plicuri! Lucruri care o vor face fericită privindu-le într-o zi când va spune: „A fost odată!” Sau pe care le arunca la coș deoarece nimic nu e folositor! Ehehe, câtă istorie ascunsă în cufere nu s-a pierdut prin gropile de gunoi ale comunităților umane!

Când am coborât m-am gândit că fiecare dintre noi purtăm în spate un cufăr cu lucrurile făcute în trecut. Într-o zi, când îl vom deschide în fața lui Dumnezeu, cufărul va deveni cartea noastră de vizită. Și, în funcție de ce am adunat, vom etala Domnului comori sau... nimicuri!

Cufărașul lui Fivi nu conținea nimic condamnabil. De aceea m-am gândit că nostalgia nu te lovește decât cu fericire! Cu zâmbet. Dacă trecutul te lovește cu dureri, acela nu-i nostalgie, este coșmar! Străduiți-vă să vă umpleți cuferele vieții cu fapte ce vor aduce bucurii! Altminteri, se va umple involuntar cu fapte care aduc regrete.

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Onisim. Întoarcerea sclavului risipitor

video by Ben Hur Nicolae Geantă via Renovatio live

Oameni care mi-au influențat viața: Domnul Ioan Ianoș - de Nicolae Geantă

Domnul profesor universitar Ioan Ianoș este cel mai influent profesor de Geografie Urbană din România și printre cei mai titrați în acest domeniu din Europa! Cu trei titluri de Doctor Honoris Causa, fost secretar de stat în Educație, fost președinte al Comisiei ARACIS, unul dintre artizanii proiectului Regionalizarea României, fondator al Centrului Interdisciplinar de Cercetări Avansate asupra Dinamicii Teritoriale (CIDADIT, 2003), autor a zeci de cărți și sute de articole academice, coordonator al școlii doctorale „Simion Mehedinți” a Universității din București - unde în anul 2009 am obținut doctoratul în Geografie Urbană sub îndrumarea domniei sale!, vineri a fost invitatul meu la Ploiești pentru o Conferință inedită despre Satul Românesc. Știți cu ce a venit? Cu trenul…

Chiar dacă ne cunoaștem de peste 26 de ani, sunt încă uimit și astăzi de ce un „titan al științelor geografice” este prieten cu mine, și de ce m-a ajutat în dese rânduri în (mică mea) carieră științifică?

În ciuda pozițiilor sale înalte, în tot acest sfert de veac m-a tratat cu deosebită dragoste, m-a încurajat și m-a împins spre realizarea unor lucruri pe care nu mi le-am imaginat vreodată că le pot finaliza! „O să te descurci!” Când am susținut teza de doctorat m-a făcut să plâng cu declarația sa în fața unui întreg Amfiteatru: “Nicu Geantă este peștele pe care l-am aruncat în acvariu și a învățat să înoate singur!”

Poate sunteți curioși cum ne-am împrietenit? Ei bine la cursul de „Geografia Religiilor”, introdus la finalul anilor ‘90 de domnia sa (azi nu mai există). După aproape un semestru de discuții (l-am bombardat cu Q&A, într-o zi, în biroul său mi-a zis față de alți profesori: „Nicule, cursul asta trebuia să-l predai tu! Știi mai multe ca mine!” Nu mi-a venit să cred urechilor. Un om care era în Comisia Mondială de Urbanism să-mi spună asta… Și culmea, tocmai mie, un student? Șocant!

Profesionist, inovator, iubitor, seriozitate maximă, good helper, influencer, părinte spiritual pentru zeci de doctoranzi, globetrotter neobosit, invitat să susțină cursuri la diverse universități din țară și străinătate, domnul profesor Ianoș a fost mâna lui Dumnezeu pentru mine în cariera didactică! Da, Dumnezeu l-a scos în calea mea! Ori pe mine în calea domniei sale…

Mulțumesc Domnului pentru dvs domn’ Profesor! Și mă rog, în fiecare zi, ca Hristos să v-ajute să primiți veșnicia! Un om ca dvs nu trebuie să rateze Cerul!

(Nicolae.Geantă,

un anonim din Subcarpații Curburii)

vezi și https://www.instagram.com/reel/C48uI21od2O/?utm_source=ig_web_button_share_sheet&igsh=MzRlODBiNWFlZA==

Nicolae Geantă la Renovatio București

 

Sunt rromă. Nu mănânc litere. Le studiez...

... Când treceau pe lângă mine oameni cu faţa albă, mă uitam lung la ei și mă întrebam serios ce-or fi făcând ei de au pielea albă …au meritat prin ceva anume, s-au nevoit ei prin ceva în faţa lui Dumnezeu ? Pielea lor albă era o răsplată a unor eforturi personale sau cum …dacă nu era așa de ce se purtau atât de urât cu noi, sărăcimea, țigănimea?! De ce scrâșneau din dinți şi rosteau un abia auzit ,,țigani nenorociți” când treceam pe lângă ei, dacă s-ar fi născut ei în locul nostru şi noi in locul lor?

N-am reuşit să inţeleg atunci. M-am revoltat împotriva acestui “dat” al lui Dumnezeu considerîndu-l un stigmat nedrept de care am fugit toată viaţa. A trebuit să termin a doua facultate ca să inţeleg că ,,țigan nu te naşti, țigan devii “! atunci cînd furi, cînd minţi, cînd ucizi, atunci devii rob. De născut ne naştem toţi liberi! Din dragoste pentru noi oamenii, Dumnezeu a rînduit fiecăruia o familie, o ţară, o culoare a pielii …. Abia după ce l-am cunoscut pe Dumnezeu am încetat cu acuzaţiile şi am putut sa-I mulţumesc pentru familia de țigani săraci în care m-a aşezat.

Apoi am ales eu singură un alt stigmat oricît de urât ar suna şi oricăt de urât m-ar privi oamenii: acela de credincios. Sunt mândră că sunt copilul lui Dumnezeu. Sunt mândră că tatăl meu pământesc a fost un țigan sărac, ghebos, care cânta extraordinar la acordeon, plin de dragoste pentru copiii săi, așa cum sunt recunoscătoare pentru Tatăl meu ceresc care, din dragoste pentru noi, ne-a dat voie să ne numim copiii Săi.

Pe scurt: sunt mândră de stigmatele mele căci unul (țigănia) l-a hotărât Dumnezeu pentru mine pentru viața aceasta şi, celălalt, (credincioșia), l-am hotărât eu pentru Dumnezeu pentru viața veșnică! " 

pentru tot articolul click aici

Conferință despre satul românesc la Ploiești - cu Ioan Ianoș și Nicolae Geantă

 vineri 22 martie 2024, ora 10, sala mare a Inspectoratului Județean Școlar Prahova

Peace - femeia ce se deplasa ca un câine - a primit un cărucior cu rotile! – de Nicolae.Geantă

Vă mai aduceți aminte de femeia care se deplasa în patru labe în Karamoja, Uganda? Trasă de cămașă ca un câine de lanț? Mulți m-au întrebat de ce merge așa, dacă e vreun ritual, dacă face asta să capete atenție... Le-am spus că femeia are probleme cu picioarele și pe deasupra nu vede mai deloc (e oarbă de un ochi, cu celălalt vede foarte încețoșat). Pentru mine deplasarea ei în patru labe prin savana semideșertică a fost cea mai șocantă ipostază ce-am întâlnit-o în Africa! Înainte să plecăm din satul său – Lorikowka – noi i-am promis un cărucior cu rotile. Ei bine, ieri, Peace (căci așa o cheamă pe femeia cu dizabilități) a primit un cărucior în aplauzele și uralele nepoților și copiilor săi. Căruciorul a fost donat de Fundația Forever Aqua Mission Uganda, coordonată de Marian și Rodica Volintiru, și a fost dus special din Kampala de către Ivan, partenerul fundației din Uganda. Bucuria femeii a fost ceva ce nu se poate descrie cu cuvinte! Fundația Forever Aqua Mission mulțumește și pe această cale tuturor celor care ați participat cu sponsorizări la acțiunile făcute de noi pe teritoriul Ugandei. Mulțumim și celor ce v-ați rugat! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Nicolae Geantă, Marian Volintiru, Ivan Twinobusingye

Spre ce munți ne ridicăm ochii? – de Nicolae Geantă

 Când am fost în Africa cineva mi-a spus explicația unui pastor despre Psalmul 121. Zicea că versetul 1 care începe cu întrebarea retorică: „Îmi ridic ochii spre munți... De unde îmi va veni ajutorul?”, în contextul în care s-a ascris a doua cântare a treptelor, „munții” erau considerați și oamenii bogați sau sus puși. Nobilii. Ofițerii. Politicienii. Preoții cei mai de seamă. High-life-ul societății. Și, zicea pastorul american, când cineva avea o problemă mare se uita la „munții sociali” și aștepta ajutorul. Mâna întinsă. Sprijinul prin care te pot scoate din necaz. (Evident că pastorul spunea că ajutorul vine dela Dumnezeu, și concluzia era că niciun munte social nu se poate compara cu ajutorul Tatălui ceresc).

Chiar dacă pare verosimilă, teoria teologului transatlantic nu m-a dat pe spate. E drept, se poate să vedem oamenii cu poziții pe niște munți. E drept că ei pot interveni și face „minuni” în viețile multora. Dar nu cred că autorul Psalmului (poate chiar David) a vrut să spună asta. Ci mai degrabă a vrut să condamne modul greșit de închinare al evreilor! Dacă citiți cărțile istorice veți vedea că pe munți evreii au construit altare idolilor. Ca și popoarele din jurul lor. Populația antică ridica altare pe înălțimi. Pe munți. Le dedicau unor zei și strigau la ei pe crestele montane așteptând intervenția acestora. Iar autorul Psalmului 121 nu a scris dezamăgit de (ne)ajutorul uneo clase sociale. Ci a scris ironic la adresa zeilor de pe munți. Ajutorul nu vine de la ei. Pentru că sunt idoli. Și idolii sunt fabricați de oameni. Ajutorul vine de la Dumnezeu. El e Creatorul tuturor lucrurilor. El e deasupra tuturor „munților”. Și-a tuturor problemelor.

Unii pastori  spun că „munții” reprezintă încercările, greutățile. Nu facem polemici. Dar „ajutorul care vine de pe munți” se referă la idolii ridicați acolo. În contrast cu Dumnezeu, ei nu ne pot păzi oriunde, oricând. Și nici pe oricine...

Nu vă faceți idoli! Nici financiari, nici educaționali, nici militari, nici politici. Și nici atât religioși. Și mai ales nu-i urcați pe munți. Oricât de sus ar fi idolii nu ne pot păzi! Nici ziua, nici noaptea, nici la plecare, nici la venire. Pentru că un idol e totuna cu nimic! Dacă nu mă credeți puneți-i la probă când ați ajuns în încercare! Evreii i-au pus. Prin urmare s-a ales praful de națiune...

Ridică-ți ochii spre Dumnezeul cel viu. Oricând. E oriunde. Gata să ajute. Dar fiind Gentlemen, nu intră forțat în viața noastră. Închinarea nu se face forțat. Și nici colaborarea cu El. Ci benevolă.

Nicolae.Geantă

lumea Nouă - de Adriana Stoicescu

Bun venit în mirifica lume Nouă….

În lumea în care profesorii sunt bătuţi de nişte puştani de 15 ani, care au învăţat acasă că asta înseamnă democraţie şi libertate: să baţi pe oricine, oriunde.

Doar să baţi.

Suprema dovadă de “măreţie” a noii fiinţe umane este imbecilitatea agresivă şi urlătoare.

Bun venit în lumea în care consumul de droguri ar trebui legalizat, pentru că altfel tinerii se simt oprimaţi şi li se încalcă dreptul fundamental la a face “ce vrea muşchii lor”.

În lumea Nouă în care ne grăbim să facem comitete şi comisii de “analiză a factorilor care conduc la violenţă în şcoli” pentru că nimeni nu are curajul să urle: educaţi-vă copiii acasă!

A, dar, staţi…

Părinţii, cei care ar trebui să îşi educe progeniturile, nu ei sunt cei care îi învaţă pe dascăli tabla înmulţirii în lumea Nouă?

Nu sunt ei cei care dau în judecată profesorii pentru nota domnului Goe, care nu ştie să numere dar cântă Macarena, că e cool?

Nu v-aţi plictisit să ascundeţi gunoiul sub preş?

Lumea Nouă e lumea nesimţirii absolute, a grobianismului, a idioţeniei botoxate.

A înjurăturii ca formula de salut, a pornografiei ca “formă de exprimare”, a hoţiei şi minciunii ca politică de stat.

Lumea Nouă e lumea care nu are nevoie de carte şi de dascăli, ci doar de bani căzuţi din cer.

Şi multă, infinită, nepieritoare prostie.

Dragi dascăli, să ne iertaţi pe noi, ăştia de mai citim.

Nu suntem în stare să ne apărăm pe noi, darămite pe alţii.

Vă iubim din vorbe, dar ne ascundem când ar trebui să ieşim şi să facem scut în jurul vostru, al celor care ne-aţi ajutat să devenim Oameni.

Din lumea asta Nouă scapă cine poate...

Adriana Stoicescu, judecător

Nicolae Geantă - De ce nu cădem de oboseală

video by Ben Hur Nicolae Geantă

Germania wo? - de Nicolae Geantă

Germania. Țara lui Guttenberg. A lui Martin Luther și Filip Melancton. Reforma protestantă. A Europei. A planetei. 2024. Creștinii minoritari! Catolicii și Protestanții împreună nu mai strâng 50% din populație! (În 1990 erau 72%!). În fost DDR. Sau ex-RDG. 40% din germani sunt non-confesionali. Ateii depășesc 75-80 % în Est! Și cresc ca iarba și în restul teritoriului. Între timp bisericile se închid, la presiunea laicului hirotonisesc femei (!), ordinează elghebetequ-iști, căsătoresc persoane unisex, beau bere și vizionează meciuri în adunare, au amenajat spații de fumat (!) în incintă sau în afara sediilor, au renunțat la misiune, la rugăciune, la întâlnire în Sâmbăta de Înviere! Nu mai sunt pline bisericile nici la Paști, nici de Crăciun. Ba mai mult în mai 2021 la Berlin creștinii, evreii și musulmanii au pus piatra de temelie a primei case de rugăciune comune!!! Rugăciune la cine? Sau poate e un fel de carnaval religios... Este oare sfârșitul bisericilor pentru nemți? 

Germania nu mai e de mult un etalon pentru creștinism. Credința nemților moare încet-încet. Zi de zi. Nu știu dacă ce trăiesc ei sunt consecințele bunăstării, ale spălării de creier comuniste, hedonism sau nota de plată a Holocaustului. Mai degrabă este blestemul păcatului! Consecințele lui. Cine întoarce spatele lui Dumnezeu se pedepsește singur.

Marea dilemă pe care o am eu cu privire la nemțălăi este „Cine se implică pentru salvarea lor?” Cine oprește tăvălugul care e gata să-i terciuiască pe toți? Pentru că, oricât de mare putere (economică, financiară, politică etc) ar fi, Germania nu se poate salva singură!

PS: Wo = încotro?

Nicolae.Geantă

Jurnal de Karamouja, Uganda | Cu predicatorul Nicolae Geantă

video by Vocea Creștinilor

Vocea Creștinilor live - Jurnal de Karamoja. Cu Nicolae Geantă

 MIERCURI 13 MARTIE 2024, DE LA ORA 20,00

FĂ CLICK AICI - https://www.youtube.com/watch?v=IL-P9XrEfwQ&ab_channel=VoceaCre%C8%99tinilor

Păcatul se iartă. Dar consecințele... - de Nicolae.Geantă

Cred că vă mai aduceți aminte cu toții că în Cartea de Citire, din clasele primare ale anilor '60-'70, era o poveste cu un băiat care făcea rele. și la fiecare boroboață tatăl său bătea un cui în ușă. Când fiul s-a „pocăit” și-a propus să facă numai fapte bune. Și tata să scoată cuiele din ușă. După ce a scos ultimul cui, fiul a strigat fericit. Tatăl însă i-a replicat: „Fiule, cuiele le-am scos. Dar găurile... au rămas!”

Mă gândeam zilele trecute că o mulțime dintre oameni care fac gafe monumentale se pocăiesc. Dar consecințele rămân. David s-a pocăit de curvia cu Bat-Sheba. Dar consecințele au fost uriașe. Patru prunci i-au murit, o fată fecioară i-a fost violată. Etc. Samson s-a pocăit pe dalele închisorii. Dar a rămas orb, cu ochii scoși până în ziua morții lui. Ezechia s-a pocăit pentru fudulia sa de a arăta vrăjmașilor visteriile Templului. Dar mai târziu țara a fost prăduită datorită nesăbuinței sale. Nu știm dacă după uciderea lui Abel, Cain a avut vreun regret. Dar știm că abaterea sa are consecințe până în ziua de astăzi. Păcatele sunt iertate, dar consecințele rămân.

Un bărbat s-a pocăit după ce a scos ochiul altui bărbat. Dar ultimul a rămas orb toată viața. Un soț s-a pocăit pentru aventura avută cu altă femeie. Dar aventura a lăsat în urmă un copil fără tată și o mamă părăsită. După o dispută aprinsă în biserică frații s-au împăcat. Dar consecințele au rămas în mintea comunității. Chiar copiii mei au rămas și acum în minte cu batjocurile la care am fost supus de unii „frați” pentru păcatul că Dumnezeu „m-a botezat într-o zi cu Duhul Sfânt!” 

Acasă, la muncă, pe stradă și în biserică putem genera probleme. Greșeli uriașe. Păcate. Apoi noi ne cerem iertare. Ne pare rău. Ne pocăim. Ne reabilităm. Dar consecințele continuă... 

După ce viața ipocrită a unui creștin cu renume a fost dezvăluită, un ateu a declarat: „Dacă nu aș fi fost deja ateu, viața acestui om m-ar fi determinat să devin unul!”

Luptați-vă să nu păcătuiți. Păcatele vă pot fi iertate. Dar consecințele lor pot distruge în continuare vieți. Reputație. Și, ce e foarte grav, vor lovi în Împărăția lui Dumnezeu! Știți ce se spune despre David după ce a venit prorocul Natan la el și a recunoscut după ce a curvit cu femeia altuia și apoi i-a ucis soțul nevinovat? A făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească!”

Luptă. Trage de tine să nu faci păcate. Tu poți scoate „cuiele” dar  nu uita „găurile vor rămâne!” Poate tocmai de aceea Isus Hristos a rămas cu găurile piroanelor în mâini...

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Ce sunt femeile…

De 8 Martie tuturor femeilor!

 

După ce a învins pe uriașul Goliat, David a început să fie urât de regele Saul. Nu făcuse niciun rău. Ba dimpotrivă, devenise erou. Dar pentru asta intrase în iureșul luptei în timp ce Saul se ascundea la umbră!

Hristos a fost urât de farisei și mai marii norodului nu pentru că a făcut ceva rău. Era mai popular decât ei. Știa să se apropie de inima norodului.

Uneori primim reproșuri de la oameni. Alteori suntem terfeliți. În ciuda faptului că nu facem nimic rău. Ei nu ne urăsc, nu ne detestă că am fi făcut ceva reprobabil. Ci faptul că am făcut ceva mai bine decât ei!

Nu odată am trăit asta pe pielea mea...

Când am fost pus la colț fără vină, pentru că am depășit pe cineva și el nu a suportat, am învățat o lecție fundamentală: dacă urăsc, dacă ripostez, voi duce o povară prea greu de suportat! Ura rănește pe cel care urăște mai mult decât îl rănește pe cel urât!

(Nicolae.Geantă)

Apăsare - de Mihaela Mănescu

În odaia mea săracă și sihastră

Mă închin cu fața la pământ

Și Te-aștept, din zarea Ta albastră,

Să cobori în duhul meu înfrânt.

Iarăși n-am ce să-Ți aduc pe-Altare;

Numai lacrimi calde de pribeag.

Mă proștern, Isuse-n remușcare

Ridicând al renunțării steag...

Pe cărarea strâmtă către Casă,

Prin amurgu-ntunecat și slut,

Mi-a furat podoaba de mireasă

Un tâlhar de vise din trecut.

Cum să mă întorc așa la Tine?

M-ar ucide îngerii pe drum

Dac-aș îndrăzni s-aduc cu mine

Rănile ce-mi sângerează-acum.

Chinuit de vină, în tăcere,

Mă închin cu fața la pământ...

Vino, Doamne, să-mi mai dai putere

Și iertare și un strop de miere.

Spune-n dreptul meu doar un Cuvânt...

 mihaela mănescu

Kampala colors – de Nicolae Geantă

Cocoțată pe 7 coline. Ca vestita Romă. Dar în plin climat ecuatorial. Doar e la 0 grade și 19 minute Nord. În continuă vară. Mereu peste 25 de grade Celsius. Situată la 1190 m altitudine. Ceva mai sus decât Predealul românesc. Străjuită la sud de Lacul Victoria. Cel mai mare lac din Africa și al treilea de pe glob ca suprafață. Cu cea mai mare creștere demografică a unui oraș african. Da, peste 4,04 % pe an! Cu case azvârlite pe dealuri și în văi. Vile și mahalale. Stup. Case din cărămidă, lipite cu lut, și clădiri cu sticlă. Bogați și săraci. Limuzine scumpe și boda-boda (motociclete ieftine indiene). Cu cocotieri, palmieri, plantații de banani, dar și cu milioane de celofane, pet-uri și gropi. Căci da, cel mai vestit oraș al Africii de Est are autostradă pe centura de vest, bulevarde bine asfaltate și străzi ce arată ca după bombardament. Uneori, după o ploaie ecuatorială de câteva minute, inundațiile ajung chiar în... magazine! Mai ales dacă ai șansa să fii cu prăvălia în partea joasă a șoselei. Ori mai ales a orașului. Unde sunt chiar mlaștini. Și deci mosquitos (Cum ce sunt? Țânțari!) Claxoane, muzică, tamburine și strigăte. Poliție înarmată, cu fluiere, și unii cu bețe lungi cu care mai altoiesc motocicliștii rebeli. Circulația? În toate direcțile dintr-un foc. Iar paza la magazine cu...pușca! E drept veche. Dar și gloanțele din secolul trecut ucid.

Da, ați ghicit, despre Kampala e vorba. Capitala Perlei Africii. A Ugandei. Un oraș efervescent. Viu colorat. Care m-a captivat de când i-am trecut frontiera/pragul. Un oraș așa de animat cum nu am mai călcat în 55 de ani nicăieri pe planetă! De la Golful Persic la Pacific. Probabil doar Napoli poate concura cu Kampala la „life color”. Mercer, o firmă de consultanță newyorkeză, a clasat Kampala pe locul I, drept cel mai bun oraș de locuit din Africa de Est. Înainte de Nairobi (Kenya) și Kigali (Rwanda).

Am spus despre Kampala că e urcat pe coline. Old Kampala a fost nucleul inițial. Unde, pe vechiul deal al urbei de azi s-a aflat Fort Lugard – sediul inițial al autorității britanice. În Protectoratul Ugandei. Aici a fost cândva rezervația de vânătoare a regelui Bugandei (regelui i se spunea „kabaka”). Dealul înalt era cunoscut ca „Hill of the Impala”. Bugandezii l-au tradus ca „Akasozi ke’Empala”. Apoi a fost prescurtat K’empala, iar azi se numește Kampala. „Kasozi” înseamnă „deal”. Iar „empala” este pluralul de la „impala”, o specie de antilope. Deci Kampala ar fi tradus „Dealul Antilopelor!” Celelalte coline sunt denumite Mengo, Kololo, Nakasero, Namirembe, Rubanga și Makerere. Dar orașul, care e inima Ugandei și a districtului Wakiso, mai cuprinde ceva divizii: Rubanga, Nakawa, Makindye, Kawempe și Central Kampala. Eu am locuit în Nira. În nord.

La mulți ani Sefora!

 

Happy Birthday Sefora!

Dacă fericirea ar putea purta un nume, atunci ar trebui să se numească Sefora. Multe fete fac pe tați lor fericiți, dar tu mă faci să radiez! Lumina nu vine decât din lumină.

Îi mulțumesc Domnului că s-a gândit la mine când a hotărât să mi te trimită cadou, acum 25 de ani. Tu ești darul Lui nu numai pentru casa noastră. De aceea, tu printre noi, e o idee grozavă a lui Dumnezeu.

Mă rog Tatălui Ceresc, care ți-a întocmit mădularele, să te protejeze cu aripile Sale! Să te înconjoare cu îngeri pe dinainte și pe dinapoi! Să ningă peste tine fericire cât zăpezile din Alaska. Să îți dea putere de Leviatan, curaj de tigru și înțelepciune de rabin!

Domnul să te facă un izvor de iubire. Oricât ai risipi, dragostea e interminabilă. Să te călăuzească să faci pentru oameni ce a făcut Moise pentru evrei: să-i scoți din pustiu!

Domnul Hristos să îți îndeplinească toate visurile! (Să ai visuri mari, XXL. Dumnezeu e foarte generos, să știi). Să îți crească aripi de înger și într-o zi să zbori. În veșnicie. El nu te-a creat să te bucuri numai pe Pământul trecător!

„La Mulți Ani” de ziua ta! Și toate binecuvântările sfinte forever!

Tati,

NkG   

 (tații adevărați sunt tații de fete!)

Nicolae Geantă și Marian Volintiru - Kosiloui, Karamoja

video by Ben Hur Nicolae Geantă

Nicolae Geantă intrând într-o manyata din Karamoja

De 1 martie...