Pocăința - de Valentin Popovici

Mă-ntreb: 
de-ar fi să-ntoarcem vremea
Și să trăim de la-nceput, 
am corecta cu-nțelepciune
greșelile ce le-am făcut? 

Atâtea socoteli sucite,

și gândul mârșav, vorba rea,

și-atâtea căi de strâmbătate

le-am îndrepta dac-am putea?

Sau poate cu mai multă sete

ne-am avânta înspre păcat,

ca să ne bălăcim în pofta

de trai urât, nerușinat.

Dar roata vremii nu se-ntoarce,

nici ceasul nu merge-napoi;

nu se mai șterge niciodată

ce-am scris cu-al timpului priboi.

De-aceea s-avem grijă mare

căci totul va fi judecat:

până și vorba spusă-n șoaptă

și orice gând necumpătat.

Un singur lucru - Pocăința

aduce harul iertător,

trecutul negru de păcate

e șters ca umbra unui nor!

Valentin Popovici