Despre călugărul Bernhard se spune că avea o viaţă simplă si umilă. Îi plăcea să facă numeroase călătorii în care să încurajeze pe tovarăsii de credinţă din diferite sihăstrii. Odată vizitând o mănăstire, a fost surprins de răceala cu care a fost primit. Înteresat să afle care este motivul, a descoperit că acesta se datora faptului că saua pe care călărise era frumos ornamentată, lucru care nu se potrivea cu gândirea călugărilor, orientată spre simplitate. În mintea lor, călugărul misionar, pierduse lecţia umilinţei, asa că preferau să fie rezervaţi. Au fost curând surprinsi când călugărul Bernhard le-a spus că nici nu a observat pe ce sa a călărit. Atât calul cât si saua erau împrumutate, asa că nu a avut prea mult timp să se gândească la ele.
Aparenţele nepotrivite devin de cele mai multe ori „pricini de poticnire” pentru semenii nostri. Lucrul acesta este foarte grav. Afirmaţia făcută de Mântuitorul, „mai bine să fie aruncat în mare decât să facă pe unul din acesti micuţi să păcătuiască”- Luc 17:2, arată cât de riscant este să tolerăm astfel de aparenţe. Pe de altă parte, doar salvarea aparenţelor de frica pedepsei nu rezolvă cu nimic problema. Drept este să fim cinstiţi cu noi însine si cu semenii, având o „viaţă curată ca să nu se vorbească de rău Cuvântul Domnului” – Tit 2:5
(nu stiu autorul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu