Nici vechi tradiții moarte ce n-au fost poruncite
De Dumnezeu cel Veșnic în Sfântul Său Cuvânt,
Nici ritualul rece, nici straiele-aurite
Nu mântuiesc pe nimeni. Ci bagă în mormânt.
Nu formele contează, nu locul de-nchinare,
Să nu ne facem idoli din lingură și blid.
Înaintașii noștri goniți din sanctuare
S-au închinat oriunde. Biserica nu-i zid...
Și prin păduri și peșteri, prin catacombe sumbre,
S-au strâns uniți de-același dumnezeiesc avânt.
N-au venerat nici morții, nici ne-nțelese umbre
Meșteșugite-n chipuri de oameni de pământ.
Suntem urmașii celor ce și-au jertfit cu sete
Pe-altarul suferinței și-al dragostei de frați
Și ultima suflare menită să reflecte
A Domnului Iubire, prin ochii lor curați.
O, ce-are-n Cer valoare, o lingură și-o cupă
Sau pâinea-Trup și vinul în Sânge preschimbat?
Să nu lăsăm azi ritul și datina să rupă
A-mpărtășirii Taină ce ni s-a-ncredințat...
mihaela,
14 mai 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu