Şi iar Te naşti din nou, Isuse, şi iarăşi vii, ca alte dăţi,
în lumea urii neapuse, cărarea păcii s-o arăţi.
Spre-a Tale zări de pace pline, pe-ai urii fii îi vei chema,
dar, vai, îndemnul spre mai bine aşa de greu îl vor urma…
Din Slava dragostei nespuse, cobori în lumea Ta să-i iei,
cu drag îi chemi spre ea, Isuse, dar ei se sfâşie-ntre ei.
O, Doamne, lumea-i astăzi plină de patimi şi de farisei
şi totuşi mila Ta divină mai vine şi mai stă-ntre ei.
Mai vii, chiar dacă Sfântu-Ţi Nume din nou un an Îl vor huli…
…Ce dragoste Te-aduce-n lume, cu ce putere-o poţi iubi!
Cobori la ei şi-i chemi la Tine, cu milă-i chemi, de ei Ţi-e dor,
…o, dac-ar şti ei Cine vine şi Cine-aşteaptă-n uşa lor!…
Dar vii, căci dintre ei, Isuse, câţiva primi-vor scumpu-Ţi har
în taina inimii supuse… Şi pentru ei cu drag vii iar.
Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu