Cu fața spre noi

Pastorul James Moore din Houston, Texas, povesteşte despre un tânăr a cărui soţie a murit, lăsându-l singur cu băieţelul. La întoarcerea de la cimitir, cei doi au mers la culcare devreme, nefiind în stare de nimic altceva.

Şi cum stătea pe întuneric, cu inima frântă de durere, l-a auzit pe cel mic din pătuţul lui: „Tati, unde e mami?”

Bărbatul s-a ridicat şi l-a adus pe cel mic să doarmă cu el. Dar copilul a rămas tot neliniştit şi agitat, întrebându-l iarăşi şi iarăşi „De ce nu e aici cu noi?” sau „Când se întoarce?”

În cele din urmă, băiatul a spus: „Tati, dacă stai cu faţa spre mine, cred că am să pot dormi.” Şi nu a trecut mult şi copilul a adormit.

Tatăl a rămas în continuare treaz, în întuneric, şi, cu credinţă de copilaş, s-a rugat: „O, Doamne, nu văd cum o să pot trece peste asta. Dar dacă faţa Ta este întoarsă spre mine, cumva cred că am să reuşesc.”

Şi lucrul acesta a venit să ne înveţe Mesia: că Faţa lui Dumnezeu este mereu întoarsă spre noi. Omul şi Dumnezeu sunt împreună în această afacere dureroasă a istoriei pământului. Nimic nu ne va putea despărţi de dragostea Lui.