Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
zilnic se preface tot ce-i pământesc
- numai Adevărul este-acelaşi soare.
Iarba se usucă, frunza cade iar,
apa-şi face vaduri, altele întruna,
peste toate-n lume plânge-un «în zadar»
- numai în iubire cântă-un «totdeauna».
Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier,
- numai conştiinţa sfântă e uşoară.
Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători,
cei aproape astăzi ţi-s departe mâne;
oamenii, ca anii-s aburi trecători,
- numai Domnul singur neschimbat rămâne.
…Nu-ţi lega de nimeni inima acum,
ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine!
Leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum,
Singur El rămâne veşnic lângă tine!
Traian Dorz
Frumoasa poezie! Fratele Traian Dorz a fost casatorit?
RăspundețiȘtergereDa, a fost.
Ștergere