E timpul tău. Turneul Misiunii Bethany Chicago. Jurnal de misiune. Ziua 8. Galați

foto by Nicolae Geantă

Duminică. E ultima zi de turneu. Avem un drum lung de parcurs. De înfruntat oboseala. Și o zi dogoritoare.  Căldura e parcă venită din poeziile lui Labiș: „seceta a ucis orice boare de vânt/soarele s-a topit și a curs pe pământ…”. Dar duminica, orice vreme ar fi, oricât de implicați am fi în evanghelizare, este zi de biserică. La Biserică e tinda Raiului. Camera aceea tranzitorie de dinaintea Sălii Tronului lui Dumnezeu. Nu știu de ce unii cred că pot ajunge-n Rai fără Biserică. Poate nu le-a explicat nimeni că ușa Raiului se deschide numai din Antecamera lui Dumnezeu? Dacă civilizația cucerește, Biserica sfințește! Doar aici dai nas în nas cu Sfințitorul Lumii, cu Mântuitorul ei, cu Hristos Isus cel răstignit și înviat pentru omenire. „Venirea noastră la biserică este dovada sănătății sufletului”, zicea Ioan Gură de Aur. Oare de de ce umblăm hai-hui uneori încercând să ne vindecăm sufletele bolnave în afara ei? Prin urmare și duminica aceasta am făcut trei echipe de slujire: pastorii Luigi Mițoi și Dorin Juravlea au mers la Biserica „Elim” din Piatra Neamț, pastorul Cosmin Cnejevici a mers la Biserica „Maranata” din Bacău iar Nicolae Geantă la Biserica „Vestea Bună” din Bacău.

La finalul slujbei divine oamenii vor să te rețină, să-ți vorbească, să te atingă, să-și spună păsurile, să te rogi pentru ei… Dar toți suntem grăbiți deoarece la ora 15,30 trebuie să fin la Galați pentru ultima ședință de dinaintea ultimei seri de turneu. Așa că alergăm prin arșița Moldovei. Apoi prin cea a Bărăganului. Să circuli ziua la ora 14 prin estul arid al Bărăganului, la aproape 100 grade F e o provocare. Mai ales că satele înghesuite de-a lungul drumului (dinspre Focșani spre Galați) au o pătură asfaltică degradată. Cu onduleuri. Cu gropi. Cu mii de petece. Ca tablele de șah (În Galați, din cauza căldurii, dar și a mașinilor de tonaj care vin din, și spre Ucraina, păturile asfaltice sunt ondulate, cu șanțuri, cu dâmburi. Pun șoferii la încercare. Și mai ales suspensiile). Căldura ne moleșește cu tot aerul condiționat. Am ajuns la hotel la timpul stabilit dar… s-a anulat ședința. Tot după 15,00 au ajuns și cele trei autocare. Erau 34 grade C (93 F). E aproape imposibil să ai un „meeting”, să te cazezi, să te echipezi pentru evanghelizare și să ajungi și cu vreo 80 minute la sala sporturilor pentru concertul final. Hotelurile din Galați la care ne-am cazat au fost destul de modeste la prețurile cerute. Mai ales la Ibis, unde aerul condiționat nu funcționa nici 10 %! Încă odată m-au convins că turismul românesc suferă cel maim mult din cauza „HoReCa” (hotel-restaurant-cafenea). Peisaje superbe avem, oameni buni mai sunt, dar oferta de cazare e încă neatrăgătoare (4 stele, prețuri occidentale pentru o noapte dar condiții din secolul trecut). Mai ales acolo unde simți de la intrare că ultima modernizare a făcut-o… regimul ceaușist!

foto by Daniel Chetroni

Galațiul este cel mai mare oraș de la Dunărea Românească. Cu o populația care a ajuns cândva la 300.000 de locuitori, orașul unde Siretul întâlnește Dunărea este și cel mai mare port fluvial. Aici pot pătrunde chiar vase maritime. Căci în aval de el Dunărea este… „maritime”. Prin urmare, la Galați s-a construit cel mai mare combinate siderurgic din România (Sidex, după 1960), care utiliza minereuri aduse din import. Combinatul era un pol industrial remarcabil pentru economia românească, deoarece atrăgea peste 50.000 de muncitori, producea peste 8,2 milioane tone de oțel cu o valoare de peste 7,2 miliarde dolari (valoare în anii ’80!). Degringolada instaltă după Revoluția din 1989 l-a adus în pierderi de peste 1 milion de dolari pe zi, și datorii de peste 3 miliarde USD. Astfel a fost vândut, producția s-a înumătățit iar angajații au ajuns de 10 ori mai puțin (sub 5000 în prezent). După ce s-a numit ArcelorMettal Steel, azi poartă numele de Liberty. Galațiul are încă un aspect muncitoresc. În ciuda faptului ca cel mai mare combinat siderurgic al României este parțial nefuncțional. este este principalul producător de fontă, de oțel brut și de laminate finite plate; este al doilea producător din țară la producția de nave maritime.  Azi Combinatul Siderurgic realizează 55,6% din producția de oțel a României, 55% din cea a producției de laminate și 90,4% din producția de tablă și benzi laminate la rece. Datorită oțelului tot aici s-a construit și un șantier naval. Portul Galați are și o capacitate de transport-tranzit de peste 8,7 milionae tone/an (La Galați Dunărea are o lățime de aproape 800 de metri și o adâncime cuprinsă înre 20-36 m). Amintim și că orașul este unul din cele mai mari noduri de trafic comercial din Romania 

Unii spun că Galațiul este oraș antic. Că numele său ar deriva din numele „Galatiei”, o provincie din Asia Mică (pe care o găsim și în Noul Testament). Alții zic că ar avea un nume turcesc ca și Calafat, care ar însemna fortăreață). Unii spun că de aici au plecat misionarii creștini care au participat la convertirea la creștinism a populației din fosta Dacie, și că, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare a înființat un vicariat condus de vicarul Cocceius Galatus. Istorici. Știm sigur că municipiul de pe malul stâng al Dunării este menționat documentar la 1445 (de domnitorul Ștefan al II-lea), pe atunci rămânând singurul port al Moldovei, că a fost unul dintre cele mai mari porturi (numit porto-franco) cerealiere europene înainte de Primul Război Mondial (era gazda a 11 consulate străine!), că a construit unul dintre primele licee din România („Vasile Alecsandri”, din 1867), prima statuie din România care îl înfățișează pe poetul Mihai Eminescu și că a fost un oraș cosmopolit (turci, greci, evrei, elvețieni, și  mai recent… indieni). Azi românii sunt puțin peste 80 % din total.

Confesional, cel mai mare municipiu din lungul Dunării românești este dominat de ortodocși (77,7 %). Interesant este că 20 % din populație nu și-a declarat nicio religie. Creștinii evanghelici abia depășesc 1600 de persoane în momentul de față (sub 1% din populație), cei mi numeroși fiind penticostalii (aproximativ 1000 de membri), baptiștii (cca 300), creștinii după Evanghelie (cca 250) și „tudoriștii”/BER (sub 40). Mai remarcăm prezența și a „altor grupări”, cu ceva peste 150 de adepți. De departe cea mai mare biserică este BP Emanuel, condusă de pastorul Mihai Dumitrașcu. Alte biserici sunt: Filadelfia, Speranța, Templul Penticostal, Sfânta Tremie (baptistă, 100 ani), Maranata, Agape (creștine după Evanghelie) etc.

După ora 18,00 Sala Patinoarului din Galați încep să apară grupuri-grupuri. Clădirea construită în 1968, care a găzduit trei ediții ale Campionatului Mondial de hochei pe gheață (1970, 1981, 2017), are 3500 de locuri în tribune, dar pe căldură de peste 30 grade C devine un mic solar. (În viitor se va moderniza). În apropiere de sală este un mall imens, și în ciuda faptului că e foarte cald, că e duminică seara, forfota la mall e în toi! Pentru români mall-ul a devenit religie! Privind grupurile de turiști comerciali, mă întrebam de ce oare duminica alegem  shopping-ul în detrimental închinării? Mai ales că la mall totul se plătește iar la Biserică totul s-a plătit cândva!

E ora de start. 19,00. Sala are undeva între 1500-1800 de oameni. O tribună plină și sute de scaune așezate direct în fața scenei, în patinoar. Deschiderea a făcut-o pastorul Mihai Dumitrașcu, apoi au cântat Bethany United în aplauzele publicului cu evantaie! Atmosfera era caldă și la propiu și la figurat. Am întâlnit în sala fete tinere care ofereau bomboane oricărui visitator, bătrâne venite cu cel puțin 80-90 minute înainte de evenimnet, bărbați pregătiți parcă de acasă cu diferite întrebări, tineri zâmbitori, devotați slujirii lui Hristos… Dar și o echipă de ordine și de consilieri foarte bine instruiți. Fiecare la locul său, gata să intervină la momentul oportun. Un organism viu, unde mădularele nu sunt în competiție, ci în complementaritate. Tu ai un rol, eu am un rol. Și Biserica e un trup „bine închegat”, vorba lui Pavel.                      

După o scurtă prezentare a pastorului Dorin Juravlea, a început predica pastorului Luigi Mițoi. Acesta a debutat direct cu o întrebare retorică: „E timpul, e vremea nostra? Când este? Acum. Nu am garanția pentru mâine!”. Apoi a citit pilda „Tânărului bogat” (Textul pune în evidență dorința lui după Dumnezeu dar și după avuția socială). Omul nu era numai bogat, ci și un fruntaș religios, lider, autoritate civilă sau socială. Totuși era neîmplinit. Nici bani, nici faima, nici religia nu îi răcorea sufletul. Astfel că a alergat la Isus să-I pună cea mai mare întrebare din lume, celei mai avizate persoane din lume: „Ce să fac să fiu mântuit?” Oamenii măsoară succesul prin diplome, servicii, lucruri materiale. „Educația și statutul social nu oferă mântuirea”. „Religia e suma obiceiurilor oamenilor în legătură cu divinitatea. Dacă sunt mai multe tradiții, care sunt cele bune? Cel din Moldova, din Oltenia, din Banat? Biblia este însă una singură. Este la fel peste tot. Dacă aveam trei Biblii care era cea bună? Dar Dumnezeu ne-a dat una singură.

„Nu confundați moralitatea cu mântuirea!”, a mai adăugat pastorul Bethany. „Sunt mulți oameni musulmani, atei care sunt foarte morali. Dar nu și mântuiți. Moralitatea nu rezolvă problemele trecutului. Ci sângele Domnului Hristos Isus!” Tânărul bogat era moral. Dar îi lipsea un singur lucru: mântuirea. De aceea Hristos îi răspunde iubindu-L: „Îţi lipseşte un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!” (Marcu 10:21). Tradus „scapă de idoli!” Bogățiile pot fi idol, alcoolul poate fi idol, viciile… Scapă de ele! „Ești om de treabă dar mai ai o singură problemă ce te macină: scapă de ea!” Tânărul a plecat. Era greu să renunțe la ceea ce credea el că îl face fericit! Bogatul era între două iubiri: între Isus și banii lui! Isus era în competiție cu banii omului. La cineva trebuia să renunțe. De aici învățăm că ceea ce nu putem lăsa pentru Dumnezeu, ne vorbește despre adevăratul lucru ce e în inima noastră! Acela e idol. „Am acumulat multe lucruri, și de unele nu scăpăm pentru ca nu-L iubim pe Dumnezeu... Dragostea Mântuitorului nu flatează ci provoacă... Mântuirea nu se cumpără, se primește”, sunt numai câteva dintre ideile prin care pastorul Mițoi a răscolit inimile și mințile publicului prezent.

„Te gândești la viața după moarte?”, a mai întrebat acesta. „Dumnezeu așteaptă ca atunci când auzim Evanghelia să luăm atitudine și să ne depărtăm de păcate!” Apoi a continuat cu noțiuni despre păcat, despre consecințele lui. „Dacă Adam a fost izgonit din Rai pentru un singur păcat, pe noi care avem munți de păcate, cum ne va pedepsi Domnul, cum vom sta în fața Sa?” După prezentarea gravității păcatului s-a vorbit despre speranță, viitor plin de nădejde, un Dumnezeu care iartă, care iubește. Apoi oamenii au început să coboare din tribune în fașa scenei, unde a urmat rugăciunea și consilierea. Hristos a cules un nou rod. De aceea facem evanghelizări: să strângem rod pentru Împărăție.

Era în jur de ora 22 când s-a strâns toată logistica în mașini și am pornit cu toții la Biserica Emanuel unde a fost o masa festivă. E adevărat orele de cină sunt târzi, dar în misiune timpul nu se măsoară cu ceasul. Nici cu pasul. Pur și simplu se trăiește intens fiecare moment! Mulțumim pastorului Dumitrașcu și echipei de organizare pentru tot ajutorul oferit. Și pentru bucate… Trupul are nevoie și de hrană. Și de odihnă…

În jur de miezul nopții echipa de misiune Bethany s-a împărțit. Un autocar a plecat la aeroportul henri Conadă din otopeni. A doua zi, luni, la prima oră mulți „americani” au zburat spre casă. „Marți începem serviciul!”. Din câmpul de misiune direct la munca de zi cu zi! Un alt autocar a pornit spre nordul Moldovei. Un grup numeros a rămas în Galați la hotel până a doua zi. Mai multe autoturisme și microbuze au plecat direct spre casele lor sau ale părinților. Spre Cluj, Hunedoara, Reșița, Satu Mare, Bihor, Arad… Eu l-am dus pe Cătălin la Aeroport. Am alergat ore grele de noapte prin Bărăgan. Apoi am moțăit puțin în mașină. Se ridica soarele odată cu avionul de Chicago. 

Turneul Misiunii Bethany Chicago 2025 s-a încheiat aici. Dar pastorul Luigi își va continua misiunea în România încă multe zile.

Mulțumim Bethany Mission! Și tuturor celor implicați în fiecare localitate! Etapa 2025 s-a încheiat. Pregătirile pentru anul viitor abia încep. Cămașa lui Hristos, pe care a lăsat-o la Golgota trebuie îmbrăcată de câți mai mulți oameni. Dar ca s-o îmbrace, ca s-o poarte, trebuie dusă de noi!

 

Nicolae.Geantă & Misiunea Bethany Chicago