E timpul tău. Jurnal de misiune de la Băleni Sârbi.

Luni 7 iulie. Caniculă. Peste 35 de grade C. Ba chiar mai mult. Americănește peste 100 grade F. Autoritățile locale dau alerte pe telefon. „Nu vă expuneți la soare!” E o zi cu maxim discomfort. Când au discomfort termic oamenii se ascund la umbră. La răcoare. Dar când au disconfort veșnic, când au murit neîmpăcați cu Dumnezeu unde se mai ascund? Tocmai de aceea noi evanghelizăm lumea. Să-i alertăm despre disconfortul veșniciei. Despre iad! Prin urmare, după un drum obositor și finalizarea Turneului Misiunii Bethany Chicago la Galați, am ajuns la Băleni Sârbi, unde a fost invitat pentru o seară de evanghelizare pastorul Luigi Mițoi.

imagini aeriene cu serele din Băleni

Băleniul este un sat cu 8000 de locuitori, pe drumul dinspre Târgoviște și București. Privit în ansamblul lui este o „mare de sere”. Peste 40 ha de sere și solarii, și peste 100 ha cultivate în câmp fac din Băleni „grădina de legume” a orașelor din sudul României. Deși se zice că e locuit din secolul VI, atestat documentar în secolul XV, satul și-a luat numele de la Ban Udrea Băleanu, paharnic al domnitorului Alexandru Voievod. Numai că pe la 1600 Băleniul se numea… Ruși! De la populația majoritară de origine slavă! Uimitor este că slavii erau… bulgari! Încurcate mai sunt uneori căile oamenilor. Mulțumim Domnului că le poate descurca! Bulgarii emigranți în anul 1930 reprezentau cca 3000 de locuitori din totalul de 4000 ai Băleniului. Care s- împărțit în două: Băleni Sârbi și Băleni Români. Azi din cei 8000 de locuitori bulgarii mai sunt doar vreo 13-14%. Iar românii depășesc 60 %.

Creștinii evanghelici din Băleni sunt în jur de 1000 de persoane. Cei mai mulți fc parte din Biserica Evanghelică Română („tudoriștii” cum mai sunt cunoscuți), care are peste 500 de membri, din care majoritatea de etnie… bulgară. Creștinii după evanghelie sunt și ei peste 100, iar penticostalii (două biserici) sunt în cca 200.

La ora 18,30 e mare arșiță. 34 grade C. Undeva în depărtare e un nor amenințător. Negru. Fiind secetă oamenii își doresc ploaia. Dar să nu strice Evanghelizarea. Care va fi undeva în aer liber, pe islazul communal de la marginea satului. Vopsită frumos aceste zile. O echipă de tineri de la Biserica Protector București și corul de tineri al Bisericii BER din Băleni fac deja repetiții. Iar băieții de la ethnic, împreună cu Sami Dorobanțu înșiră cabluri, camere, boxe  si tot ce ține de sonorizare.

 

Norul se duce spre Târgoviște. De acolo oamenii își sună rudele că „plouă cu găleata”. Am văzut ceva fulgere pe Cer. Dar departe. Organizatorii se uită pe cer. „Toată ziua ne-am rugat ca Dumnezeu să ne protejeze la ora de evanghelizare de arșiță”, spune unul dintre lideri. „Nu va ploua!”.

Oamenii încep să vină pâlcuri-pâlcuri spre islaz. Cu mașini. Pe jos. Cu biciclete. Am văzut o bătrânică ce abia mergea. Ar fi putut stea acasă, dar a venit să arate tuturor de partea cui este. De partea Domnului! Înarmată cu o umbrelă. La purtător. Așa am iubit-o! Face parte din veteranii aceia care luptă până la capăt. Cu genunchii…

Alții vin cu scaune. E prima dată în viața mea când văd că oamenii vin cu scaune de acasă la evanghelizare! Scaune de toate tipurile. Unii aveau scune de pescuit. I-am întrebat în glumă dacă au și undițe. „Frate aici prindem altfel de pește”, mi-au răspus zâmbind ei. Alții îți întind păturile și stau jos. Direct pe iarbă. E un peisaj ca pe vremea Domnului Isus. E ceva particular. Vorbeam cu fratele Luigi că fiecare sat are particularitățile lui! E atmosferă câmpenească. Mai ales ca satul e plin de legumicultori. Cei mai buni apropierea Bucureștiului. Una peste alt e ceva ceresc. Oare în Cer vom putea sta jos pe iarbă pe pături? Eu îmi doresc să fie iarbă cu flori, să trag zilnic câteva brazde și să miroasă a fân.

La 19 fix Andrei, unul din prezbiterii Bisericii Evanghelice din Băleni, deschide evenimentul. Îna fața  peste 1500 de oameni, printre câțiva pastori din localități dâmbovițene, este prezent și domnul primar! Chiar seara trecută, în biserică, a spus că așteaptă tot satul la evanghelizare! Dacă toți politicienii ar face așa… România ar concura la „the Best”. Tinerii cântă laude Domnului! Oamenii se bucură cu un ochi, dar cu altul se uită la Cer. Tot se învârt norii. Tună în depărtare. Toți ar dori să plouă. Pentru agricultură! Dar nimeni nu ar vrea asta acum. Acum e vremea Evangheliei. 

Bate vântul destul de tare. E 19,45. Într-un minut a început și ploaia. Alertă în public. Se deschid sute de umbrele. Plouă câteva minute. Privim mirați la oameni. Stau în ploaie. Bătrâna de mai sus și-a deschis umbrela veche. Un bătrân, șchiop de un picior, își mută scaunul mai în față. O femeie își strânge părul ud. Unul are o umbrelă verde uriașă. Umbrelă de prăvălie. Câțiva se „vâră” prin mașini, dar cu geamurile deschise. Tinerii au cam fugit la mașini. Dar bătrânii au rămas să înfrunte minutele de ploaie. E binecuvântarea lui Dumnezeu! „Când eram tânăr eram și eu nemulțumit, acum accept totul așa cum mi se oferă”, mi-a spus fratele Luigi. Apoi privim amândoi, cu ochii umezi de lacrimi, cum oameni cu cămășile ude își rearanjau scaunele. Câteva femei își scuturau părul. Bătrânica „noastră” e în rândul întâi! Cu broboada pe cap și bățul în care se sprijine. Chiar pe scaun. A lăsat umbrela jos. Ploaia a trecut. „Sărăcuța! Îți dai seama Nick, ca ea cândva a avut 18 ani?”. Iar lăcrimăm amândoi. Și noi am avut cândva 18 ani! Ce repede se face târziu în viață! 

După scurta ploaie Nicolae Geantă a rostit un mic devotional: „Am văzut multe sere și solarii la dumneavoastră în sat. Asta înseamnă ca lucrați cu semințe ce dau roade. Vreau să vă întreb respectuos: Dumneavoastră ați cules vreodată ceea ce n-ați semănat? Se poate? Atunci de ce oamenii cred că pot culege dumnezeire fără să o însămânțeze? Poate cineva la sfârșitul vieții să culeagă Dumnezeu dacă niciodată nu a semănat Dumnezeu?” Oamenii sunt cercetați. Cu toții știm că nimeni nu seceră dacă n- semănat. Nimeni nu culege altceva decât a semănat. Nu poți avea Dumnezeu dacă nu l-ai lăsat să răsară în tine. Inima e un ogor. Dar dacă nu răsare Dumnezeu răsare altceva. Neghina păcatului!

După ora 20,00 a fost invitat în scenă pastorul Luigi Mițoi care a spus că despre mica ploaie că Dumnezeu și-a făcut datoria, deși nu era dator nimănui. Apoi a citit textul biblic despre… Pilda Semănătorului. Ce altceva poți predica mai efficient unui public alcăturit majoritar din grădinari? Pastorul Betaniei a spus că nu toți oamenii reacționează la fel. Ei sunt ca cele 4 categorii de pământ, care acționează diferit, deși sunt plantate aceeași sămânță, aruncată de același semănător.

înșirați pe pajiște... meditând...

„Valoarea unui pământ bun: mai ușor de lucrat, mai multă recoltă. Așa e și inima oamenilor”, a început să explice pilda fratele Luigi. „Pământul de lângă drum e bătătorit! Adică inaccesibil. E cineva care nu are chef să te asculte! E omul împietrit! Cu omul ăsta nu ai ce face! Dacă nu pleacă și rămâne în biserică, e acolo dar nu te aude! Are o surzenie psihică!”, fost altă idee de pune publicul pe gânduri. „Stânca, e zona superficială a inimii care în trei zile uită binele!... Uită că a primit cu bucurie Cuvântul lui Hristos atunci când ajunge la un necaz!... Pe stâncă unde este rodul?” (Chiar așa, grijile, aceste păsări ce zboară prin gândurile noastre ne pot priva de rod. Nu m-am gândit până ieri niciodată că îngrijorările produc o aridizare a Evangheliei!). „Am primit multe beneficii în viață de la El. Unde este rodul?”

E ora 20,45. Începe din nou vântul. Crește în intensitate. Tună în depărtare. Soarele e ca o minge de foc, roșie, la zenit, între doi nori. Ar mai străluci, dar ce doi „neprieteni” îl închid total. Nu-l mai vedem, dar el râde,e  încă acolo! Deasupra lor! Așa e și Dumnezeu. Deasupra tuturor încercărilor, eșecurilor, greutăților. Nu disperți când vin nori grei ai vieții. Sunt trecători. Doar Dumnezeu este veșșnic!

În concluzie pastorul Mițoi a spus că pilda din predică nu e despre agricultură, ci despre suflet! Fiecare avem un suflet. Ce facem cu el? „Dacă îl ai pe Isus, du-te acasă și pune capul pe pernă! Liniștit. Dar dacă e aici cineva nepocăit, noi nu putem face asta în locul dumneavoastră. Fiecare om trebuie să se pocăiască, și să creadă. Pentru ca fiecare om trebuie să fie mântuit!”.

evanghelia are eficiență și pe ploaie

„În eternitate locul ce ți-a fost dat va sta liber, ca dovadă că Dumnezeu s-a ținut de cuvânt, și ți-a ținut un loc, gratuit, pentru Cer!”… Ce fel de pământ ești? Superficial? Împietrit? Sau cel ce aduce rod, 30, 60,100 de boabe?... Eu mâine plec și nu știu dacă mai vin. Dar Dumnezeu va veni!”, au fost idelile finale ale mesagerului din Chicago apoi ploaia s-a dezlănțuit. Totuși, pastorul Mițoi nu s-a descurajat. A coborât în plină precipitație. Iar oamenii au venit la rugăciune, la consigliere, la îmbrățișări. Am constatat încă odată că oamenii au multe întrebări.

Ploaia a fost rapidă. A răcorit pământul. Unii oameni erau vizibil deranjați că a plouat chiar la final. Le-am spus că a fost excelent așa. E drept că cei cercetați de Evanghelie nu au reușit toți să vină în față, să ne punem mâinile peste ei, să ne rugăm împreună. Dar cel ce face să răsară sămânța e Dumnezeu. Nu toate semințele răsar imediat. Unele răsar după timp lung. Săditul e datoria noastră. Răsăritul e datoria lui Dumnezeu. „Am putea să ne plângem de toate nemulțumirile ce ne trec prin cap. Lungimea vieții o hotărăște Dumnezeu, calitatea ei depinde de noi”, spunea pastorul Mițoi.

Se înserase când am plecat de pe islazul comunal. Căldura de topise. Miroasea a aer proaspăt. Mă gândeam că trebuie câte o ploaie la fiecare evanghelizare. Nu numai peste trup. Ci peste suflete…

După eveniment am avut bucuria să cinăm împreună cu domnul primar, cu viceprimarul, și evident cu organizatorii. Mulțumim pentru toată implicarea tuturor. Pentru masă! Și mai ales pentru plăcintele cu brânză! Excepționale.

Am condus apoi prin noapte câteva ore. Pastorul Mițoi a rămas în Băleni. Zilele următoare urmează alte evenimente. E iulie. Majoritatea oamenilor au vacanță. Evangheliștii au însă mult de muncă. Rugați-vă pentru ei!

Nicolae Geantă