Colegilor mei de ziua dumnealor! - de Nicolae.Geantă

L. Rebreanu spunea că sunteți „lumânările care se consumă arzând!” Să luminați cât mai intens în întunericul gros ce s-a lăsat peste țara noastră! Faceți cât mai multe găuri în întuneric!

Să aveți curaj! Nu lăsați capul jos de frica sabiei. Daniel Sihastru spunea că „spinările se îndreaptă când nu mai pot suporta loviturile de bici!” E timpul să stăm drepți! Apoi, nimănui cu capul lăsat nu i s-a ridicat vreo statuie.

Să fiți uniți! Dezbinarea nu a adus niciodată victorie nimănui. Decât celor din tabăra adversă. Iar dușmanii școlii sunt mulți! Nu le pricinuiți bucurie.

Să investiți zi de zi în orice prunc! Nu știți cine poate fi printre ei un nou Eminescu. 

Să vă pregătiți temeinic! Nu doar urcând la catedră cu lecții, nu doar cu regulamente școlare. Ci cu răbdare (îndelungă răbdare), cu iubire, cu lecții de viață. Învățați pruncii cum să trăiască frumos! Veți trăi și dvs frumos!

Să fiți atractivi! Nu plictisiți elevii și nici atât studenții! Căci, vorba lui Simion Mehedinți: “dacă ești un adevărat dascăl, tu ești centrul Universului!” Aduceți școlii un Univers atrăgător!

Să fiți modele pentru cei din jur. Influenceri. În școala dvs sunteți etaloane.

Fie ca fiecare zi să vă aducă recunoștința pe care o meritați și bucuria de a vedea cum cresc și înfloresc generațiile pe care le îndrumați. Să vă fie munca prețuită, iar vocația răsplătită cu împliniri și momente frumoase!

dr. Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Ne vom ruga pentru România?

 România are nevoie de rugăciune mai mult ca niciodată! 

Când protecția ta e o pânză de păianjen... – de Nicolae.Geantă

În timpul unei persecuții din Nordul Africii, Frederick Nolan, alergat de vrăjmașii săi, epuizat fiind și fără nicio șansă de scăpare, a căzut într-o peșteră din apropiere și se aștepta să fie găsit și ucis  în curând. În timp ce zăcea prăbușit, așteptându-și moartea, Nolan povestește că deodată „un păianjen a început să țeasă o pânză la intrarea în peșteră!”. În câteva minute, acesta a reuși să acopere intrarea peșterii cu pânza sa! Imediat urmăritorii lui au sosit și s-au întrebat dacă Frederick se ascundea în peșteră. „Sigur este aici? În alt loc nu se poate ascunde”, a spus un bărbat din grup. „Nu, nu se poate! Nu vezi că la gura peșterii e-o pânză de păianjen? Dacă ar fi intrat, ar fi rupt-o!”, a spus un altul mai în vârstă! Astfel, prigonitorii au pornit mai departe cutându-l. Scăpat de o moarte sigură, Frederick Nolan a exclamat o maximă celebră: „Unde este Dumnezeu, o pânză de păianjen este ca un zid! Unde nu este Dumnezeu, zidul este ca o pânză de păianjen”

Uneori, ne simțim ca într-o capcană. Fără ieșire, constrânși. Pregătiți să fim „devorați de vrăjmaș”! În clipele acelea nu vedem decât teama care gonește nebună din din urmă... Dar ce nu știm este că Dumnezeu i-a ieșit deja înainte! Da, frica face zgomot mare. Însă o singură vorbă a Cerului îi poate tăia tot sonorul!

Nu te teme când situația pare scăpată de sub control! Dumnezeu are puterea de a desena o ușă acolo unde nu este niciuna. Sau de a zidi una în imposibil. Fie ea și dintr-o pânză de păianjen!

Când ți se pare că nu mai poți, doar ți se pare! Când ți se pare că nu mai e nicio soluție, doar și se pare... Privește în sus! Roagă-te! Așteaptă-L. Dumnezeu va interveni. Indubitabil.

Și încă ceva te mai rog: păstrează-ți lacrimile pentru momentele de fericire!

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Și eu am fost la Cruce! - de Nicolae.Geantă

„Noi nu l-am fi răstignit!”, este vocea aproape unanimă a contemporanilor care acuză modul brutal în care evreii l-au răstignit pe... Dumnezeu. Da, la Golgota omul l-a răstignit pe Dumnezeu! În Hristos.

Astfel de declarație nu este o dezvinovățire! Ci dimpotrivă: o auto-acuzație. O vinovăție. Toți l-am răstignit pe Hristos. Golgota nu e numai pe Dealul Căpățânii din Ierusalim. Ci oriunde săvârșim fărădelege. Păcate. Lucruri care-L oripilează pe Dumnezeu. Fie ele și minciuni „nevinovate”. Păcatul e un piron. Bătut în palmele iubirii! Iubirea este ISUS!

Traian Dorz spunea într-un poem că „Nu numai Iuda-i vinovat... Ci eu. Și tu!”. Ei bine, putem să zicem. Aici e vorba de trădare. Dar tu ne vorbești despre răstignire.

Am citit despre un păstor (Horațiu Bonar) care a visat răstignirea Domnului Isus. Acesta povestea în detaliu cum Isus Hristos era bătut crunt și cum oamenii din jur strigau „să fie răstignit!” Păstorul îl vedea din spate pe soldat, în timp ce acesta bătea piroane în mâinile lui Domnului Isus. Când soldatul s-a întors, era chiar... el. Când a privit atent la fețele celor din jur toate purtau chipul... păstorului!

N-am fost la Cruce acum 2000 de ani! Dar și eu l-am răstignit pe Hristos! Nu numai odată! Tu?

L-am răstignit! Dar mi-am cerut iertare. Dar nu l-am auzit spunând niciodată: pentru asta nu te pot ierta! Încă se mai aude „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!”. Cât? Câtă vreme mai e har! Într-o zi ușa se va închide. Și cine rămâne afară (dacă nu și-a cerut iertare)... 

PS: Ultima perioadă am ca lipsit de pe blog. A fost foarte încărcată. Și problematică pentru mine. Am trecut peste toate cu bine! Revin. Sper să scriu în fiecare zi câte ceva pentru inimile noastre. Rugați-vă să pot!

Nicolae.Geantă
Drăgăneasa, Prahova

Nicolae Geantă I Sfaturi rele din intenții bune

sursa: Nicolae Geantă Ben_Hur, via BB Logos Chicago

 

Anunț umanitar: Hai să cumpărăm împreună un container de locuit unei mame și fiicei sale!

Are aproape 55 de ani și mai puține kilograme. A crescut 9 copii, cu greu, aproape singură. Azi mai are acasă doar o fiică, elevă în clasa XI-a la liceul unde sunt profesor. De trei ani locuiește într-o mică rulotă veche, ruptă pe alocuri, acoperită cu nylon. Pentru că soțul i-a incendiat casa!

Rulota a fost donată de un vecin. Suprafața locuibilă e puțin peste 11 mp. Unde să te învârți două persoane? Problema este că vreo trei ierni a rezistat. În frig, cu ligheanul în „jumatea cășii” sau chiar în pat, în zilele cu ploaie. Cineva i-a donat o folie de nylon. Anul trecut soția mea i-a cumpărat niște polistiren pentru izolație. Dar rulota cedează. Se rupe! În timp și fiarele se rup. nu numai că ruginesc! 

Aaaa, uitasem să vă spun: este vecină cu noi! Pe aceeași stradă la vreo 3-4 sute de metri distanță. 

A încercat toate variantele să își procure un container nou. Nu a reușit. „Dar eu nu sunt a nimănui?”, mi-a spus plângând într-una din zile. Noi știm că Dumnezeu nu părăsește pe nimeni. Prin urmare haideți să o ajutăm să-și cumpere un container/modul nou, bun de locuit! Cine se poate implica alături de mine să mă contacteze. Fie pe e-mail (nickbags@gmail.com), fie mai jos în comentarii, fie pe telefon (pentru cine nu îl are să îmi scrie e-mail și apoi vom discuta).

Este jumătatea lui septembrie. Vine toamna cu ploi, cu frig, cu vânt! Am vrea ca Elvira să nu mai doarmă cu frică! Dar pentru asta e nevoie de implicare... De orice fel!

Mulțumim pentru înțelegere!
Și pentru sprijin. Fie el și numai o rugăciune!

Nicolae.Geantă

Ziua Limbii Române la Heritage Romanian Center Chicago – de Nicolae.Geantă

Miercuri 02 septembrie 2026. În jur de ora 18,15. 6,15 PM cum ar zice americanii. Romanian Heritage Center Chicago. Forfotă mare din parcare până în fața ușii micii clădiri pe care flutură drapelul României. La intrare ești întâmpinat cu pâine și sare de un bărbat și o femeie îmbrăcați cu costume naționale românești. Și, cum ai pășit pragul te îmbie mirosul de sarmale, mămăliguță cu brânză, zacuscă, slană cu ceapă, kaiser, cozonac... și alte câteva zeci de delicatese românești! Și toate acestea pentru că e sărbătoare! Dar nu una religioasă, politică sau cumva vreo întâlnire ad-hoc a românilor de pe aici! Ci e Ziua Limbii Române! Iar dacă sângele apă nu se face, limba maternă nu te lasă să gândești altfel oriunde ai trăi! Limba maternă te face să gândești nativ! Dar și să visezi! Românii oriunde ar trăi, nu pot visa decât românește! Oare de ce?

Romanian Heritage Center e-o clădire mai mică dar generoasă, situată pe 81 N Broadway, în Des Plaines, în Nordul metropolei Chicago. Are două săli, din care una e așa de cochetă și ticsită cu... cărți. De fapt e un fel de library româno-american. Ori invers. Amenajată de Steve Bonica, un neobosit maratonist al valorilor tradiționale românești printre yankey! Și mai ales printre ai săi pe tărâmul dintre Atlantic și Pacific! Steve este coordonatorul Centrului dar și directorul gazetei Chicago Romanian Tribune, autor sau co-autor al unor volume, broșuri, enciclopedii etc, despre activitățile românilor, bisericilor ori proiectelor românești derulate pe teritoriul USA, și totodată organizatorul unor remarcabile evenimente organizate de Romanian Heritage Center și statul român pe teritoriul american. (Printre altele, Steve Bonica mi-a spus că dorește să amenajeze în Chicago un Muzeu al satului românesc, în aer liber! Cu case tradiționale din regiunile noastre istorice! Dumnezeu să-l ajute să poată vedea visul cu ochii!).

Nicolae Geantă | Altarul dela locul de muncă!

 V-ați gândit vreodată că cea mai mare provocare a creștinului contemporan este oferită de locul de muncă? Dar că munca este tot o închinare? Că acolo unde lucrezi este un altar?

Ascultă și dă mai departe!

Armonia dezarmonizată – de Nicolae.Geantă

Chicago. Sala de teatru a impozantei McCormick. 4188 locuri. Convenția 56. A penticostalilor români din America. Fanfara Unită (185 de instrumentiști, brass și woodwind, veniți din Chicago, Atlanta, Portland, Florida, Arizona, Franța și România). Dirijor Narcis Oros. Un tip înalt. Mișcă mâinile în toate direcțiile. Tot corpul lui transmite starea generală a muzicii. Mai ales diapazonul. În orchestră sunt multe, multe instrumente. Și diferite. Trompetă. Trombon. Flaut. Vioară. Tobă. Corn francez. Tubă. Oboi… Nu le știu pe toate! Dar ce văd, ce aud e fascinant! Toate instrumentele se sincronizează perfect. 100 %. Sunt diferite dar cântă un singur sunet! Niciunul fals! Nimeni n-o ia ‘nainte, nimeni nu rămâne ‘napoi! Un deliciu nu doar pentru urechi…

Eu l-am urmărit cu ochii pe Narcis. Dar cu inima am urmărit armonia perfectă a orchestrei! Când s-a încheiat partitura mi-am pus retoric o întrebare. Grea. Tare grea! „Oare cum pot două sute de instrumente diferite din mai multe biserici să rămână în armonie perfectă tot programul și noi oamenii nu putem să ne sincronizăm integral nici trei sau patru?” Ce au diferit niște „fierătanii muzicale” față de sufletele omenești?

Poate le lipsește competiția. Cum știe fiecare instrument că nu concurează cu nimeni! Și cum fiecare cântă perfect completând ce lipsește celorlate din orchestră?

Poate le lipsește mândria. Oare știu instrumentele că niciunul nu e „pares inter pares” (primul între egali)?

Poate le lipsește răutatea. Zilele acestea am auzit un proverb englezesc care m-a zdruncinat: „cea mai puternică dragoste e ura creștinilor!!!”. Noi am înțeles de ce Petru îndeamnă Biserica să „lepede” haina de răutate?

Cu toți știm că nu gândesc instrumentele. Dar știm că dacă numai unul a cântat diferit strică toată muzica! Un singur sunet „fake” și toată armonia se face praf! Armonie dezarmonizată!

Am analizat mai adânc și am ajuns la concluzia că muzica nu depinde de instrumente! Ci de dirijor! Toate cântă după comenzile lui! Dacă fiecare instrument ar scoate numai ce sunete ar dori, muzica ar deveni haos! Haosul e dezarmonie. Tot așa și cu armonia Bisericii: se strică atunci când instrumentul vrea să fie dirijor! Când domnește omul, nu Dumnezeu! Știați că pentru oameni dezarmonia se traduce… discordie?

Străduiți-vă să cântați după diapazonul Domnului Hristos! Altfel sunăm a chimvale zăngănitoare! Iar un instrument ce scoate sunete false nu numai că e scos din orchestră! Poate ajunge la foc!

Nicolae.Geantă
Chicago, Mc Cormick Place

Ce pierdem când îl scoatem pe Dumnezeu din școală

Aveți mai jos câteva paragrafe dintr-un recent articol scris de președintele Bisericilor Penticostale din România - pastorul Nelu Filip din Timișoara. Recomand: citit cu atenție și trimis și la alți prieteni.

„Mai devreme sau mai târziu, fiecare copil va trebui să răspundă unor întrebări pe care nici matematica, nici informatica nu le pot rezolva: Ce fel de om vreau să fiu? Ce este bine și ce este rău? Ce datorie am față de celălalt? De ce trebuie să spun adevărul atunci când minciuna îmi este mai convenabilă? Ce fac cu suferința? Cum învăț să iert? Ce dă sens vieții mele? Aici educația religioasă are un rol pe care nu ar trebui să-l tratăm cu superficialitate.”

„A numi orice educație religioasă „îndoctrinare” înseamnă a închide discuția înainte ca ea să înceapă cu adevărat. Da, religia poate fi predată prost, după cum istoria, literatura sau chiar științele pot fi predate prost. Dar abuzul nu definește disciplina. Răspunsul la o educație religioasă slabă este o educație religioasă mai bună, competentă și responsabilă, nu eliminarea ei.”

„Confundăm uneori caracterul laic al statului cu eliminarea religiei din spațiul public. Dar într-o societate democratică, neutralitatea statului nu înseamnă ostilitate față de credință. Înseamnă respectarea libertății de conștiință. Nimeni nu trebuie constrâns să creadă. Dar nici celui care crede nu trebuie să i se spună că religia sa poate exista doar în spațiul privat.”

pentru tot articolul click AICI 

Nicolae Geantă - Cine ne stă-mpotrivă?

 

Nicolae Geantă | Lasă mânia, părăsește iuțimea!

 sursa: Nicolae.Geantă Ben Hur via Bethanyy CC

Salvează-mă! - de Mihaela Mănescu

 Salvează-mă de trupu-mi de țărână
Ce-mi poartă-al firii nesfârșit război;
Și-alungă-mi, Doamne, gândul ce mă mână
Să-mi adâncesc iar pașii în noroi… 

Salvează-mă... Dușmanul mă pândește 

Să-mi pună viața nouă la pământ!

Și-n noaptea remușcării m-amăgește

Să rătăcesc, pierdut de-al Tău Cuvânt.

Salvează-mă de omul vechi din mine;

Pe Duhul Sfânt să nu-L mai întristez

Călcând prin văi poruncile-Ți divine...

Uitând că am o Cale și un Crez…

O, cine poate-n lumea asta, Tată,

Să mă salveze de vrășmașul meu

Și să-mi elibereze viața toată?

Doar Tu poți... Tu poți, de vrei, Dumnezeu…

mihaela,

București

 

 

Nicolae Geantă | Teologia genunchilor îndoiți

 

Jurnal dela Convenția 56 (p. 4) | Chicago 2026 | de Nicolae.Geantă

Duminică seara. PM

Programul început din nou la ora 17. Moderator de data aceasta a fost pastorul Cristian Ionescu. După un salut scurt, acesta a invitat pentru motivarea la rugăciune individuală și comună pe păstorii John Fazekaș (Philadelphia Detroit) și Pavel Pop (Bethel Dallas). După rugăciunea de deschidere a urmat un moment muzical al Corului Bărbătesc, și apoi un salut al pastorului Nelu Hășmășan (Elim Phoenix).

Nelu Filip (Maranatha Phoenix) a predicat despre “Pasiunea propovăduirii evangheliei”. El a debutat cu o istorioară despre un capelan care citea unui condamnat dintr-o carte religioasă, în timp ce mergeau spre locul de execuție! Deoarece vorbea plictisit, fără nicio tragere de inimă, condamnatul i-a reproșat: “Dacă ai crede ce citești, ai umbla desculț prin toată Anglia spunându- le oamenilor despre mântuire! Dacă  nici măcar tu nu ești convins de ceea ce  

vorbești, cum crezi că mă vei convinge pe mine?” Așa fac mulți și astăzi prin bisericile noastre: vorbesc fără să aibă impact! Prin urmare Filip a accentuat idei precum “Pierdem pasiunea când nu vrem să ne părăsim confortul”, și “Pasiunea propovăduirii evangheliei determină o viață de sfințenie”. De asemeni Pastorul Filip a povestit că D. Moody a fost întrebat odată în Anglia la conferința cu păstorii: “cum se face ca predicile dumneavoastră au atâta putere?” Moody a chemat grupul și i-a pus să privească pe fereastră în parc. “Ce vedeți?”, “Un om, un copac, iarbă…Cutare, cutare…”. “Ei bine aici este problema: voi  nu vedeți oamenii cu sufletele pierdute!” Cam asta cred că este problema și în bisericile noastre în 2026: nu mai vedem oameni care aleargă spre iad! Deschide-ne ochii Doamne! Și inimile! Spre încheiere pastorul din Arizona a motivat publicul cu o maximă a scriitorului CS Levi’s,  are spunea: “Nu sunteți trupuri care aveți suflete! Sunteți suflete care au trupuri!” Mă gândeam că în zilele noastre majoritatea oamenilor trăiesc ca și cum are avea trupuri fără suflete! Ce afacere păguboasă!