youtube
chestionar pentru studiu
sâmbătă, 19 iunie 2021
joi, 17 iunie 2021
Putere în slăbiciuni – de Nicolae. Geantă
„Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea
noastră...” (Romani 8:26a)
Socrate spunea că cea mai grea luptă o duci cu tine însuți. Bine,
bine, Socrate, dar când te lupți cu tine ce arme folosești? De aceea eu zic că
cea mai mare slăbiciune a omului este să se lupte cu el. E tare greu să se
învingă pe sine. Prin urmare Hristos ne-a dăruit Duhul Sfânt. E singura armă
care ne poate învinge eu-l. Ego-ul e o stâncă împietrită.
Pavel, pe de altă parte, argumenta romanilor: „când sunt
slab, atunci sunt tare”. Pentru că dacă suntem tari, ne bazăm pe tăria noastră.
Dar când suntem slabi ne bazăm pe tăria Duhului Sfânt. Paradoxul acesta se
poate vedea și azi în biserici: cele ce se bazează mai mult pe duhul lor, pe
puterea lor, pe doctrina lor, pe finanțele lor. Aur și argint au, dar duh…
O altă mare slăbiciune a noastră este să renunți când dai nas
în nas cu eșecul. Dar Duhul ne șoptește că drumul spre succes este să mai
încerci încă odată… Și dizolvi imposibilul.
Când e vorba de iertare suntem slabi. Nu putem trece cu
vederea suferința înghițită. Însă iertarea nu ne secătuiește, nu ne lasă inima
goală. Ne umple, ne face puternici. Iertarea este un atribut al celor puternici.
Dar ca să ierți trebuie să fie cineva care să te sâcâie.
Oamenii tari nu plâng, mi se spunea mereu când eram mic. Da,
dar lacrimile nu înseamnă slăbiciune. Plânsul înseamnă că inima simte mai mult
decât poate suporta. Și mai ales empatia.
Interesant este că și în rugăciune suntem slabi. Când ne
rugăm singuri. Fără Duhul Sfânt rugăciunea e idolatrie.
Mulțumim Domnului și pentru slăbiciuni. Fără ele n-am
cunoaște cum e tăria Duhului Sfânt. Dar, să ținem cont de sfatul lui William
Penn: dacă vrei să-ți învingi o slăbiciune nu o hrăni!
Nicolae.Geantă
miercuri, 16 iunie 2021
Aureola de ghimpe și cununa de iertare – de Nicolae.Geantă
I-am spus
pastorului o mică poveste. Cândva, în Cer, sufletele se pregăteau să vină pe
pământ. Dar înainte de a intra în telurici trebuiau să-și aleagă ce cunună să
poarte. „Îmi doresc să fiu un suflet iertător”, a cerut cineva dintre ele.
„Vreau să port cununa iertării, să iert pe toți, tot timpul!”. „Dar ca să poți
ierta trebuie să fie cineva care să te
facă să suferi, să te rănească tot timpul. Altfel n-ai putea purta cununa
iertării”, i-a șoptit cineva, iar sufletul iertător a căzut pe gânduri. Atunci
celălalt i-a zis: „N-ai vrea să te ajut? Mă cobor cu tine pe pământ, și o să-ți
fac continuu rău, o să te rănesc, o să te fac să suferi. Ca tu să poți ierta
din nou, și din nou”. Iar sufletul iertător a acceptat, și a coborât grăbit într-un
trup de om, aducându-i darul iertării. Așa mă gândesc eu: pe pământ sunt două
feluri de oameni - unii care înțeapă continuu, care sunt ghimpi, care fac rău,
și alții care sunt „ajutați” ca să ierte!
Ca și C. unii
dintre noi am ales cununa iertării. Dar, ca să iertăm, mai întâi trebuie să
acceptăm pe cel de lângă noi care ne face răul! Cred că ar trebui să ne întrebăm
asemeni preotului rus Antonie de Suroj: „Dar dacă m-am înțeles cu cineva în Cer,
ca el să mă ajute să iert, și eu am uitat?” Cam așa este iertarea: să accepți
răul făcut de celălalt. Aceasta a făcut Isus pe Cruce. Și asta face încă de
2000 de ani!
Nu știu dacă ai ales cununa iertării. Nu
știu dacă poți totdeauna să ierți. (Să știi că iertarea necondiționată e cea
mai cruntă pedeapsă). Chiar dacă nu poți, măcar nu încerca să fi ghimpele
nimănui.
marți, 15 iunie 2021
Petale de crini = de Mihaela Mănescu
Ascultă-mă, Doamne... Te chem dintre spini;
Pe Calea îngustă trec rânduri,
Pe Calea îngustă trec rânduri,
Cântând osanale, toți frații creștini.
Doar eu m-am pierdut printre gânduri...
Mă doare un umăr sub cruce și strig;
Dar frații sunt mult prea departe.
Mi-e duhul o rană și-n suflet mi-e frig.
Pe drum, toate florile-s moarte...
Din stranii desișuri pândește un lup;
Mai e până-ajung în Cetate!
Alerg printre spinii ce-mi mușcă din trup
Decenii de lacrimi sărate...
Mi-e dor de petalele albe de crini,
De frații de jug de pe Cale.
Ascultă-mă, Doamne... Te chem dintre spini;
Condu-mă pe Urmele Tale...
mihaela mănescu,
15 iunie 2021
luni, 14 iunie 2021
sâmbătă, 12 iunie 2021
Sora Hima, cea mai bătrână persoană de la leprozeria Tichilești
vineri, 11 iunie 2021
Înălțarea Domnului ca garanție – de Nicolae.Geantă
Înălțarea Domnului este garanția că jertfa Sa a fost
primită. Abia după ce Marele Preot ieșea din Sfânta Sfintelor și se întorcea
acasă poporul știa că ispășirea a fost acceptată.
Înălțarea Domnului e garanția oamenilor că avem un Mijlocitor la
Tatăl sus în Ceruri. Procese și învinuiri avem cu duiumul. Apărarea ne
lipsește… Uitasem, Mijlocitorul e Singurul. Doar Isus Hristos. Panoplia de
sfinții invocați și moaște sunt doar injecții în picioare de lemn.
Înălțarea Sa e garanția că Hristos stă la dreapta lui
Dumnezeu. Pe tron. Tare. Cu autoritate. Nu există niciun loc în Univers unde
Isus își pune degetul și să nu îi aparțină! De aceea stau puternic în fața
furtunii: nimeni și nimic nu mă poate smulge din mâna Lui!
Înălțarea e garanția că Dumnezeu L-a ridicat pe Hristos
peste orice nume, peste orice domnie, peste orice împărat. E semnul eroismului
suprem. Eroii popoarelor sunt mulți, dar Eroul lumii e numai Unul!
Înălțarea Sa e garanția că Hristos s-a suit la Cer să ne
pregătească lăcașuri. Acolo nimeni nu va fi homeless. Și nici retrocedări de
case nu se fac. Viza de Cer e fără ieșire.
Isus S-a înălțat ca să revină! Până atunci întârzie căci
vrea să pregătească totul de top. Între timp, noi să fim gata!
joi, 10 iunie 2021
Trăim pentru a ne înâlța - de Nicolae.Geantă
 |
| The Ascension - de John Singleton Copley |
Barclay zice că dacă arătările Hristosului înviat ar fi fost
tot mai rare, apoi ar fi încetat, credința creștină ar fi fost grav afectată.
Dar Înălțarea L-a transformat într-un Hristos ceresc. Ba mai mult, avem în Cer
"carne din carnea noastră", vorba gânditorului scoțian "Rabbi"
Duncan.
Nu plac nimănui despărțirile. Produc dureri. Lacrimi.
Regrete. Dar când Hristos s-a despărțit de ucenici lăsându-i cu ochii pironiți
spre Cer, aceștia s-au întors acasă plini de bucurie. Înălțarea Domnului e
despărțirea care nu aduce tristețe. Bucuria înălțării e și bucuria coborârii
Duhului Sfânt. Nu mai trebuie să te confrunți cu Satana de unul singur.
Catehismul de la Heidelberg spune că Înălțarea Domnului Isus
este începerea slujbei de Mare Preot în Cer. De Avocat al poporului. Astfel,
înălțarea Sa e spre înălțarea noastră. Trăim pentru a ne înălța!
Nicolae.Geantă
miercuri, 9 iunie 2021
marți, 8 iunie 2021
luni, 7 iunie 2021
Abonați-vă la:
Postări (Atom)