14 februarie nu e despre dragoste… - de Nicolae Geantă

Milioane de oameni cad în capcana relațiilor pasagere, transformându-și trupul într-o marfă. Persoana umană capătă o valoarea de schimb. Sufletul se vinde pentru o doză ieftină de dopamină.

Bărbatul învață să exploateze corpul femeii. Femeia e instigată să-și domine și să-și manipuleze bărbatul. Ce rezultă? Tortura reciprocă dintre parteneri”, spunea Mihai Neamțu!

Poate fii dragostea o tortură? Da, poate. Mai ales atunci când te joci cu ea, cand o chemi nelatimp! Eclesiastul - cel mai deștept om al planetei, ne sugera cândva: “Nu stârniți, nu chemați dragostea până nu vine ea! Dragostea este mai tare ca moartea!” A gustat cineva din moarte?

Dragostea tip Valentine’s Day este trecătoare. Și toxică! Nu poți uni cu adevărat numai o zi! Dragostea e permanentă! 

Concludem. Dragostea nu e 14 februarie! E Ioan 3:16. Restul sunt povești de iubire!

Fugiți de îndrăgostirile efemere! Aduc un strop dulceață dar garnisit cu tone de amărăciune!

Nicolae.Geantă

Taunton, Somerset

Povestea lui Ron Clark (film motivațional pentru elevi)

Un film motivațional care trebuie văzut de oricine are de-a face cu școala: elevi, profesori, părinți, bunici...

Pentru a viziona cum un profesor aduce la cele mai înalte performanțe o clasă dintre cele mai slabe, apasă pe link sau pe foto. Filmul este subtitrat în limba română!

https://youtu.be/D9lKh2w0D5Y?si=rpRNOTc_470jZYHS

Nicolae Geantă al Bridgwater, UK

 

Fața e oglinda inimii - de Nicole.Geantă

• Un bătrân înghețat bine stă pe malul unui râu. Un pluton de călăreți trec apa învolburată. Când vine ultimul călăreț, bătrânul îi cere să îl treacă răul.

• De ce să te trec tocmai eu? M-ai cunoscut?

• Nu. Dar am văzut în privirea ta ce nu am văzut la ceilalți. Am văzut compasiune.

Ofițerul l- a trecut în partea cealaltă! Era Thomas Jefferson. A devenit al treilea președinte al SUA.
Omul bun se cunoaște după față! Fața e oglinda inimii!

Conferințe pentru liceeni la LTCI Câmpina. Cu Nicolae Geantă și invitații săi

 

Planificarea depinde de oameni, dar succesul depinde de Dumnezeu! - de Nicolae Geantă

Medicul Luca, autorul cărții „Faptele Apostolilor”, spune la un moment dat că, în timpul călătoriilor sale misionare, Apostolul Pavel în timp ce vizita Listra și Iconia - unde „frații” îl vorbeau de bine - Duhul Sfânt l-a oprit să le vorbească (FA 16:6). Prin urmare Pavel împreună cu Sila au plecat spre Bitinia din Asia Mică. Dar nu au putut intra căci „Duhul lui Isus nu le-a dat voie” (FA 16:7). Atunci au plecat la Troa (lângă strâmtoarea Dardanele), unde Pavel a avut o vedenie în care un om care îl ruga să treacă în Macedonia și să îi ajute! Prin urmare Pavel și Sila ajung la Filipi - cea mai mare cetate macedoneană a vremii - unde după câteva zile de predicare pe malul unui râu sunt... arestați! Apoi, în închisoare se convertesc la creștinism temnicerul și casa lui, care împreună cu Lidia și casa ei (deja convertiți în prima zi de vizită a lui Pavel), au format prima biserică europeană: cea din Filipi (azi ruine în comuna Krinides, Grecia).

După ce am citit textul, m-am gândit că în viață, ca și Ap. Pavel întocmim planuri. Planificăm. Dar nu mereu reușim. Eșuăm. Inclusiv acolo unde suntem iubiți! Nu izbutim atunci când planurile - oricât ar fi de bune - sunt întocmite de noi, ci nu de Cer! Oare de ce? Simplu: planificarea depinde de oameni, dar succesul depinde de Dumnezeu...

Când regele David era pe moarte, i-a dat fiului său Solomon următorul sfat: „Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învățăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești în tot ce vei face și ori încotro te vei întoarce” (1 Împărați 2.3). Ce putem constata noi aici? David nu recomandă lui Solomon succesul care vine din forță militară, financiară, poziție sau rang înalt. Nici cum să adune bogății din alte regate ori să-și doboare dușmanii în bătălie. Ci simplu, formula pentru succes era să-L urmeze pe Dumnezeu și să-L asculte!

Știu, sunt oameni care spun că au succes în viață și în afara lui Dumnezeu! Se prea poate. Dar îi previn: triumful acela e primul pas spre faliment! Priviți la Iuda, Caiafa, Voltaire, Stalin, Ceaușescu... Satana. Finalul lor a vorbit despre eșecul lor! Succesul fără Dumnezeu este eșec!

Fă planuri! Dar aplică-le călăuzit de Duhul lui Dumnezeu!

Nicolae.Geantă

Prahova & Somerset

Nicolae Geantă la BCDE Betania Ploieștiori

 

Un pastor grijuliu va zidi biserica sa, iar o biserică grijulie își va susține pastorul.

Un pastor care se îngrijește cu adevărat face mai mult decât să predice. El se roagă pentru turma sa, învață Cuvântul cu credincioșie, corectează cu dragoste și trăiește ca un exemplu al lui Hristos. Scopul său nu este popularitatea, ci creșterea spirituală a oamenilor pe care Dumnezeu i-a încredințat lui. Când un pastor slujește cu inima de păstor, biserica este întărită, unificată și zidită în credință.

În același timp, o biserică grijulie nu doar primește, ci și răspunde. O biserică sănătoasă se roagă pentru pastorul ei, îl încurajează, îi respectă chemarea și îl susține spiritual, emoțional și material. Ei înțeleg că și pastorii sunt oameni, care se confruntă cu presiuni, descurajări și lupte nevăzute. Sprijinul din partea bisericii dă putere pentru a continua lucrarea slujirii.

Când atât pastorul, cât și biserica au grijă unul de celălalt, lucrarea lui Dumnezeu înflorește. Biserica devine un loc al iubirii, al creșterii și al misiunii. Unitatea înlocuiește diviziunea, slujirea înlocuiește egoismul, iar Hristos este glorificat. Această grijă reciprocă reflectă planul lui Dumnezeu pentru biserica Sa – unde fiecare membru lucrează împreună, purtând poverile unul altuia, pentru zidirea trupului lui Hristos.

* text primit de la pastorul Daniel Martin (London)

Conferință pentru Liceeni | Decalogul iubirii | Nicolae Geantă

 

Cu pași mărunți înainte! - de Nicolae Geantă

În prima zi a anului am ales un moto potrivit pentru 2026, primit de la prietenul meu Emanuel: „... am vestit un post de smerenie înaintea Domnului nostru ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copii noștri și pentru tot ce este al nostru” (Ezra 8:21). Și, după ce m-am rugat, mi-am amintit că singur poți merge repede, dar împreună ajungi departe! Așa că m-am decis să înaintez și de-ar fi să o fac târâș! Și să trag și pe alții după mine!

Au trecut câteva săptămâni și am citit un text despre un om credincios care trebuia să ajungă la o biserică aflată pe vârful unui munte. Privind de jos, drumul i s-a părut lung și anevoios. Descurajat, s-a oprit și a spus: „Doamne, nu pot face toată această cale. E prea mult  pentru mine”. Atunci a auzit în inima lui un glas blând: „Nu-ți cer să vezi tot drumul, ci doar următorul pas”. Omul a făcut un pas mic. Apoi încă unul. Câteodată se oprea, obosea sau aluneca, dar de fiecare dată se ruga și continua. Nu alerga, nu se compara cu alții, ci mergea încet, ținându-și ochii la picioare și inima la Dumnezeu. Când soarele a apus, a realizat că ajunsese sus, fără să-și dea seama când. Atunci a înțeles că nu pașii mari l-au dus la capăt, ci credincioșia în pașii mici, făcuți zi de zi cu Dumnezeu.

Știam că atunci când pui mâna pe plug nu trebuie să te uiți înapoi. Iar când pleci să cucerești un vârf nu trebuie să mai privești în vale. Dar eram sceptic că pot înainta cu pași mărunți! Când umbli cu Hristos nu ți se cere grabă. Nici perfecțiune. Ci doar înaintare cu credință. Chiar cu pași mici. Psalmul 37:23 spune că „Domnul întărește pașii omului, când Îi place calea Lui”.

Faceți pași înspre Dumnezeu. Mărunți. Dar mulți. În drumul spre cer nu se contabilizează viteza! Nici un număr anume de pași efectuați. Ci trecerea liniei de sosire!

Călătorie fericită! 

Nicolae.Geantă
Prahova & Somerset

Mai pune - de Traian Dorz

 
Mai pune pe deasupra
măsurii dărniciei,
că tot ce pui mărește
comoara bucuriei,
mai pune bunătate,
și milă și iertare,
c-acestea îți vor crește
răsplata și mai mare.
 
Mai pune din iubire
și ia, mai ia din ură
mai ia din ce-i răceală,
mai pune ce-i căldură,
mai lasă din ce-i lene,
mai pune din ce-i grabă,
c-acestea îți vor crește
puterea ta cea slabă.
 
Mai multe flori du astăzi,
spre cel iubit în viață,
căci în zadar vei duce
la un sicriu de gheață,
și dragostea arată-ți
cât soțu-i lângă tine,
căci dacă se va duce,
ai vreme de suspine!
 
Traian Dorz
volumul „Cântarea Biruinței”

Dacă am avea iubire - de Eliana Popa

Dacă am avea iubire, toate le-am răbda ușor
N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor
Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am răspunde mânios
Daca am vedea in oameni, chipul Domnului Hristos !

Dacă am avea iubire, ar înmuguri surâsul

Ce ar șterge de pe gene și tristețea dar si plânsul

Dacă am avea iubire, n-am trai doar pentru noi

Am întinde-un colt de pâine si o haină celor goi !

Dacă am avea iubire, sufletul ni s-ar sfinti

Am fi îngeri de lumină ce pășesc spre veșnicii

Am aduce bucurie și un strop de pace-n toate

Si-am tămădui cu-n zâmbet, sufletele întristate.

Dacă am avea iubirea, cea lăsată de Hristos

Am vedea in cei din jur, numai ce este frumos 

Dumnezeu a pus in oameni un talant sau chiar mai mult,

Dar robiți de patimi multe, l-am ascuns sau l-am pierdut !

Dacă am avea iubire, am fi buni samarineni

Și am ridica pe umeri, toți bolnavii-acestei vremi,

Am primi în casa noastră pe toți Lazării sărmani

Nu ne-am strânge-n punga noastră spre osîndă, gologani !

Dar nu mai avem iubire... Alergăm vânând păcate,

Ne oprim pentru o clipă și-apoi mergem mai departe.

Și uităm că timpul nostru într-o zi se va sfârși

Și în viața viitoare, ce am dat vom... dobândi !

Eliana Popa

Evanghelizare la Mireșul Mare (Prahova) cu Nicolae Geantă

Conferință de Familii cu Nicolae Geantă și Dan Florin

 

Biserică în societate - Pe scurt cu Nicolae Geantă întrebat de Sabin Popescu

România este țara care are la baza culturii și civilizației sale creștinismul. Istoria ne spune că Sfântul Apostol Andrei a adus încă din primul secol Evanghelia în Dobrogea. Românii sunt cunoscuți pentru deosebita evlavie pe care o au față de sfinți și față de Biserică, de aceea Bisericile și mănăstirile sunt subiectul multor discuții publice sau private. În acest interviu, pastorul Nicolae Geantă, care este și doctor în Geografie, ne va vorbi despre importanța Bisericii în viața românilor.

SP -  Domnule profesor, astăzi este duminică și românii, mai ales cei înaintați în vârstă, obișnuiesc să meargă la Biserică. Pe scurt, ce este Biserica?

NkG -  Duminica toate drumurile duc la Biserică. Sau așa ar trebui. Nu numai pentru bătrâni e Biserica. Este universală. E pentru toți. Dacă ar fi să analizăm teologic, Biserica este numărul celor scoși afară „din lume”. Adică a celor separați de pofte, de vici, de plăceri, de păcat… Însă mie îmi place că Eminescu zicea că „Biserica e Maica neamului meu”. Adică Biserica e mamă. Acolo te naști pentru Dumnezeu. Și acolo crești pentru cer. Biserica e mama care adună copiii și-i crește pentru Rai.

SP -  În marile orașe, mai ales în vestul României, sunt foarte multe Biserici așa numite evanghelice. Ce ne puteți spune despre ele?

NkG - Vestul țării e foarte diferit de restul României. Nu doar marile orașe au Biserici mari, evanghelice. Chiar și satele. De exemplu în județul Arad nu există nici un sat fără Biserică de „pocăiți”. Sunt Biserici ceva mai vii, mai dinamice, mai implicate. Față de alte regiuni ale țării. Am colindat destule. Aici, în vestul României, am învățat foarte multe: ce este Biserica pentru semeni, ce este credința, evlavia, cum să trăiești cu Domnul tău... Dar tot aici am văzut și multe inadvertențe. Unde sunt mulți e și putere. Dar și mai multe probleme...