Beiuș | video by Cireșarii TV | 25-oct-2020
Fundaţia CIREŞARII
youtube
duminică, 25 octombrie 2020
sâmbătă, 24 octombrie 2020
Dumnezeu vorbește. Tu vrei să-L auzi? - de Nicolae.Geantă
Dumnezeu dorește să schimbe radical inima oamenilor. Prin urmare El le vorbește șocant. Prin semne, prin minuni, prin gura oamenilor, prin accidente. Prin tablele Legii, prin Biblia de hârtie. Odată a vorbit printr-o măgăriță...
Evreilor, Dumnezeu le-a spus că și pietrele vor vorbi. Și în anul 70 după Hristos Ierusalimul a fost ras de pe fața pământului. 2000 de ani a vorbit lumii prin... ruine. Apoi a înflorit din nou.
Odată, un tânăr de 15 ani călătorea cu autobuzul. Deodată s-a ridicat în picioare și a strigat către pasageri: „Venirea Domnului Isus este aproape!” Un om de pe bancă i-a strigat: „Taci! Tu nu știi nimic! Hristos nici măcar nu există!”. Tânărul, stânjenit, s-a așezat pe bancă. Dar Duhul lui Dumnezeu îl îndemna să predice. Așa că s-a ridicat din nou: „Venirea lui Isus este aproape! Pocăiți-vă de căile voastre rele și acceptați-L pe El”. Bărbatul, mânios, s-a ridicat să-l lovească pe tânăr chiar dacă ține un copil în brațe. Dar, când să ridice mâna copilul a strigat: „Nu-l lovi tati, este trimisul lui Dumnezeu!” Atunci bărbatul a căzut în genunchi și-a început să plângă! „Ce s-a întâmplat?” au strigat deodată în cor curioșii. Omul acela a spus: „Băiețelul meu era mut și acum vorbește!” Da. Dumnezeu poate vorbi și prin muți!
Oamenii întreabă mereu dacă Dumnezeu există de ce nu ne vorbește? Dar știți ce este curios? Că asemeni lui Balaam căruia i-a vorbit măgărița, după ce Domnul le-a vorbit ei continuă drumul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic!
Dumnezeu nu tace! Știți de cine nu e auzit? De cei ce nu vor să-L audă! Tu vrei să-L auzi?
Nicolae.Geantă
Definiții eretice - de Vladimir Pustan
Munca e pentru cei ce nu au internet.
Religia este o invenție suficientă pentru a ne putea urî între noi, dar prea puțină pentru a ne iubi unul pe altul.
Religia este o invenție suficientă pentru a ne putea urî între noi, dar prea puțină pentru a ne iubi unul pe altul.
Dacă aș merge ca și Hristos pe apă, să zicem pe Crișul
Negru, cei de pe internet ar zice că nu știu să înot.
Cei mai buni politicieni sunt cei ce au acasă o căsnicie nefericită.
Pantalonii lăsați pe vine sunt o modă preluată din pușcării pentru că acolo deținuții nu au curele.
Pescuitul, pentru mulți, este o metodă perversă de a îneca râmele.
Tinerețea este o perioadă frumoasă a vieții pe care o petrecem încuiați în camere, stând pe Facebook.
Purgatoriul este un loc călduț de care au parte cei ce-au fost căldicei.
Singurătatea este un moment în viață când chemi câinele și nu vine la tine și când nu te mai caută nici Martorii lui Iehova.
Cei mai buni politicieni sunt cei ce au acasă o căsnicie nefericită.
Pantalonii lăsați pe vine sunt o modă preluată din pușcării pentru că acolo deținuții nu au curele.
Pescuitul, pentru mulți, este o metodă perversă de a îneca râmele.
Tinerețea este o perioadă frumoasă a vieții pe care o petrecem încuiați în camere, stând pe Facebook.
Purgatoriul este un loc călduț de care au parte cei ce-au fost căldicei.
Singurătatea este un moment în viață când chemi câinele și nu vine la tine și când nu te mai caută nici Martorii lui Iehova.
Vladimir_Pustan
vineri, 23 octombrie 2020
miercuri, 21 octombrie 2020
Și dacă... - de Mihaela Mănescu
Și dacă vei veni-n ascuns, diseară,
Când voi cădea cu fruntea la pământ
În disperarea mea cea mai amară,
Stăpâne, fă s-ascult de-al Tău Cuvânt...
Când voi cădea cu fruntea la pământ
În disperarea mea cea mai amară,
Stăpâne, fă s-ascult de-al Tău Cuvânt...
Și dacă îmi vei smulge din aripă
Dorința cea mai mare, vis cu vis,
Cu ochii-nlăcrimați de-așa risipă
Să cred, Isuse, tot ce mi-ai promis...
Și dacă mă voi îndoi de Tine,
Te rog, Părinte, strânge-mă la Piept
Să-Ți simt durerea împlântată-n mine
Și Harul ce mă iartă pe nedrept...
mihaela,
5 octombrie 2020
marți, 20 octombrie 2020
Ordinele rămân neschimbate – de Nicolae.Geantă
„… cum vor crede în
Acela despre care nu au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor?”
(Romani 10:14b)
Mă gândeam într-o zi că misionarii sunt sfinții lampadari ai Domnului Hristos care mătură ogrăzile uitate ale lumii, pentru a permite aterizarea Duhului Sfânt. Apoi cu lumina din candelele veșniciei îndrumă „uitații periferici” spre centrul cercului lui Dumnezeu. Pentru că rolul misionarilor (dar și al întregii Biserici), este să plece în lume și să ducă Cerul în inima păcătoșilor. Apoi să îi silească să intre în el. Căci, odată intrați în Împărăție, și misionarii și uitații, sunt ridicați. Sus. Cât mai sus.
Nu știu cât (mai) conștientizăm aportul misionarului în
aceste timpuri întortocheate, dar nu putem vorbi despre misiune dacă nu avem
misionari. Este ca și cum ai schia fără zăpadă. Și, nici nu înțeleg de ce
Biserica zilelor noastre nu numai că a lăsat să zacă sub colbul uitării Misiunea
- această poruncă nenegociabilă enunțată chiar de Mântuitorul omenirii, dar în
ultimii ani și-a uitat parcă și misionarii împrăștiați printre nevoiași. I-a
lăsat practic să se descurce singuri. Singuri cu Dumnezeu... Însă misionarii,
chiar singuri dacă ar fi, sunt plini de speranță. Pentru că nu există misiune
fără speranță când cineva se încrede în Dumnezeu.
Revista Misiunii Genesis nr. 46
din Cuprins
Formatul electronic al întregii reviste apare la - https://www.misiuneagenesis.org/revista-genesis/
luni, 19 octombrie 2020
duminică, 18 octombrie 2020
România pitorească - de Nicolae.Geantă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)