Poți înflori și trântit jos – de Nicolae.Geantă

Astăzi, în timp ce făceam curățenie de toamă prin grădină, am găsit câteva „cârciumărese” întinse la pământ. Întinse pe sol, dar cu… florile în sus! Tăvălite dar înflorite! Privindu-le, am învățat o lecție de la ele: chiar dacă viața te trântește la pământ tu continnuă să înflorești! Să dai celorlați ce ai mai bun!

Când nedreptatea pare stăpână, când te-ai prăbușit cu totul, când durerea te întinde ca pe niște lujeri pe pământ, nu te grăbi să pui punct poveștii tale! Privește numai în sus și Dumnezeu poate transforma înfrângerea în oportunitate. Jos e doar o chestie de perspectivă! Poți înflori și de acolo!

Nu știu cum au căzut cârciumăresele mele la pământ. Dar știu că ele nu s-au definit prin eșec. Ci prin flori. Pentru că numai florile spun cine sunt ele de fapt!

Ah, să îți mai spun ceva: până când nu treci concret printr-o situație limita habar n-ai ce potential e în tine!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

De ce nu mai suportăm să fim corectați | Nicolae Geantă și Cornel Dărvășan

 

Ziua Recunoștinței la Biserica Izbânda Drăgăneasa

 

click pe foto sau mai jos pentru fotografii dela eveniment 

https://www.instagram.com/insights/media/4005801672275691456/

Tu vrei ca cel din fața ta să câștige? - de Nicolae Geantă

Ani de zile am crezut că victoria vine numai când tu îi depășești pe ceilalți. Când ești primul. Când ai învins toți competitorii. Când îți ții adversarii în spate. Când domini la toate capitolele. Chiar așa. poți fi campion și din rândurile din spate? Poți fi mai mare când știi să te faci mic? 

Abel Mutai, un atlet kenyan, era la doar câțiva metri de linia de sosire, dar a devenit confuz privind semnalizarea și s-a oprit, crezând că a terminat cursa. Un alergător spaniol, Ivan Fernandez, era chiar în spatele său și, realizând ce se întâmplă, a început să strige la kenyan să continue să alerge. Abel Mutai nu știa spaniola și nu înțelegea. Realizând ce se petrece, Fernandez l-a împins pe Mutai spre victorie. 

Un jurnalist l-a întrebat pe spaniol: „De ce ai făcut asta?” Ivan a răspuns: „Visul meu este ca într-o zi să putem avea un fel de viață comunitară în care să ne forțăm și să ne ajutăm reciproc să câștigăm"  Jurnalistul a insistat: „Dar de ce l-ai lăsat pe kenyan să câștige? Ivan a răspuns: „Nu l-am lăsat să câștige, el avea de gând să câștige. Cursa a fost a lui”. Jurnalistul a insistat, și din nou a întrebat: „Dar puteai câștiga tu!” Ivan s-a uitat la el și i-a răspuns: „Dar care ar fi meritul victoriei mele? Care ar fi onoarea în această medalie? Ce ar crede mama despre asta?" 

Pentru mulți dintre noi viața nu este decât o competiție. O luptă de „care pe care”! Prin urmare, ne bucurăm adeseori de greșeala aproapelui nostru, profităm de ea și accedem un loc pe care nu-l merităm. Succesul nu trebuie să vină din greșelile altora, ci datorită valorilor noastre! Competiția este o oportunitate de a ne testa capacitățile. Dar dacă cineva câștigă trișând, încălcând regulile, victoria nu va încununată cu onoare! Ci cu minciună! Și victoriile mincinoase sunt o neplăcere (să nu spun dur: o scârbă!). Nu doar în ochii oamenilor! Ci mai ales în ochii lui Dumnezeu!

Nu te bucura niciodată când cel din fața ta se împiedică, se împletecește sau cade, iar tu vei putea să îi iei imediat locul. Zâmbetul tău nu trebuie să vină din lacrimile lui! Dacă poți ajută-l! Dacă vrei depășește-l! Dar numai prin „alergare” cinstită!

Însuși Domnul Isus Hristos ne-a spus că „Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci El să slujească și să își dea viața răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10:45). Adică El a rămas în spate ca eu și dumneata să câștigăm! Întrebare: cine dintre noi și El e campionul?

Chiar așa: tu vrei ca cel din fața ta să câștige?

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Diferit între ai mei I Lansare de album (Tudor&Invitații) la Câmpina I Mesaj: Nicolae Geantă

Concert și mesaj devotional!

Se pot schimba “oile negre”?

Au șanse de îndreptare oamenii cu adicții?

Există o “Evanghelie a vagabonzilor?”

Vreți să aflați răspunsul? Vă așteptăm sâmbătă 10 octombrie la Casa de Cultură Geo Bogza din Câmpina!

Nu veniți singuri! Veniți cu minim un prieten!

vezi și https://www.instagram.com/p/DeRDfBoKcPa/

Nicolae Geantă și Cornel Dărvășan I Mai poate școala să schimbe un destin?

 

video by studiourile Veritas Ploiești

Colegilor mei de ziua dumnealor! - de Nicolae.Geantă

L. Rebreanu spunea că sunteți „lumânările care se consumă arzând!” Să luminați cât mai intens în întunericul gros ce s-a lăsat peste țara noastră! Faceți cât mai multe găuri în întuneric!

Să aveți curaj! Nu lăsați capul jos de frica sabiei. Daniel Sihastru spunea că „spinările se îndreaptă când nu mai pot suporta loviturile de bici!” E timpul să stăm drepți! Apoi, nimănui cu capul lăsat nu i s-a ridicat vreo statuie.

Să fiți uniți! Dezbinarea nu a adus niciodată victorie nimănui. Decât celor din tabăra adversă. Iar dușmanii școlii sunt mulți! Nu le pricinuiți bucurie.

Să investiți zi de zi în orice prunc! Nu știți cine poate fi printre ei un nou Eminescu. 

Să vă pregătiți temeinic! Nu doar urcând la catedră cu lecții, nu doar cu regulamente școlare. Ci cu răbdare (îndelungă răbdare), cu iubire, cu lecții de viață. Învățați pruncii cum să trăiască frumos! Veți trăi și dvs frumos!

Să fiți atractivi! Nu plictisiți elevii și nici atât studenții! Căci, vorba lui Simion Mehedinți: “dacă ești un adevărat dascăl, tu ești centrul Universului!” Aduceți școlii un Univers atrăgător!

Să fiți modele pentru cei din jur. Influenceri. În școala dvs sunteți etaloane.

Fie ca fiecare zi să vă aducă recunoștința pe care o meritați și bucuria de a vedea cum cresc și înfloresc generațiile pe care le îndrumați. Să vă fie munca prețuită, iar vocația răsplătită cu împliniri și momente frumoase!

dr. Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Ne vom ruga pentru România?

 România are nevoie de rugăciune mai mult ca niciodată! 

Când protecția ta e o pânză de păianjen... – de Nicolae.Geantă

În timpul unei persecuții din Nordul Africii, Frederick Nolan, alergat de vrăjmașii săi, epuizat fiind și fără nicio șansă de scăpare, a căzut într-o peșteră din apropiere și se aștepta să fie găsit și ucis  în curând. În timp ce zăcea prăbușit, așteptându-și moartea, Nolan povestește că deodată „un păianjen a început să țeasă o pânză la intrarea în peșteră!”. În câteva minute, acesta a reuși să acopere intrarea peșterii cu pânza sa! Imediat urmăritorii lui au sosit și s-au întrebat dacă Frederick se ascundea în peșteră. „Sigur este aici? În alt loc nu se poate ascunde”, a spus un bărbat din grup. „Nu, nu se poate! Nu vezi că la gura peșterii e-o pânză de păianjen? Dacă ar fi intrat, ar fi rupt-o!”, a spus un altul mai în vârstă! Astfel, prigonitorii au pornit mai departe cutându-l. Scăpat de o moarte sigură, Frederick Nolan a exclamat o maximă celebră: „Unde este Dumnezeu, o pânză de păianjen este ca un zid! Unde nu este Dumnezeu, zidul este ca o pânză de păianjen”

Uneori, ne simțim ca într-o capcană. Fără ieșire, constrânși. Pregătiți să fim „devorați de vrăjmaș”! În clipele acelea nu vedem decât teama care gonește nebună din din urmă... Dar ce nu știm este că Dumnezeu i-a ieșit deja înainte! Da, frica face zgomot mare. Însă o singură vorbă a Cerului îi poate tăia tot sonorul!

Nu te teme când situația pare scăpată de sub control! Dumnezeu are puterea de a desena o ușă acolo unde nu este niciuna. Sau de a zidi una în imposibil. Fie ea și dintr-o pânză de păianjen!

Când ți se pare că nu mai poți, doar ți se pare! Când ți se pare că nu mai e nicio soluție, doar și se pare... Privește în sus! Roagă-te! Așteaptă-L. Dumnezeu va interveni. Indubitabil.

Și încă ceva te mai rog: păstrează-ți lacrimile pentru momentele de fericire!

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Și eu am fost la Cruce! - de Nicolae.Geantă

„Noi nu l-am fi răstignit!”, este vocea aproape unanimă a contemporanilor care acuză modul brutal în care evreii l-au răstignit pe... Dumnezeu. Da, la Golgota omul l-a răstignit pe Dumnezeu! În Hristos.

Astfel de declarație nu este o dezvinovățire! Ci dimpotrivă: o auto-acuzație. O vinovăție. Toți l-am răstignit pe Hristos. Golgota nu e numai pe Dealul Căpățânii din Ierusalim. Ci oriunde săvârșim fărădelege. Păcate. Lucruri care-L oripilează pe Dumnezeu. Fie ele și minciuni „nevinovate”. Păcatul e un piron. Bătut în palmele iubirii! Iubirea este ISUS!

Traian Dorz spunea într-un poem că „Nu numai Iuda-i vinovat... Ci eu. Și tu!”. Ei bine, putem să zicem. Aici e vorba de trădare. Dar tu ne vorbești despre răstignire.

Am citit despre un păstor (Horațiu Bonar) care a visat răstignirea Domnului Isus. Acesta povestea în detaliu cum Isus Hristos era bătut crunt și cum oamenii din jur strigau „să fie răstignit!” Păstorul îl vedea din spate pe soldat, în timp ce acesta bătea piroane în mâinile lui Domnului Isus. Când soldatul s-a întors, era chiar... el. Când a privit atent la fețele celor din jur toate purtau chipul... păstorului!

N-am fost la Cruce acum 2000 de ani! Dar și eu l-am răstignit pe Hristos! Nu numai odată! Tu?

L-am răstignit! Dar mi-am cerut iertare. Dar nu l-am auzit spunând niciodată: pentru asta nu te pot ierta! Încă se mai aude „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!”. Cât? Câtă vreme mai e har! Într-o zi ușa se va închide. Și cine rămâne afară (dacă nu și-a cerut iertare)... 

PS: Ultima perioadă am ca lipsit de pe blog. A fost foarte încărcată. Și problematică pentru mine. Am trecut peste toate cu bine! Revin. Sper să scriu în fiecare zi câte ceva pentru inimile noastre. Rugați-vă să pot!

Nicolae.Geantă
Drăgăneasa, Prahova

Nicolae Geantă I Sfaturi rele din intenții bune

sursa: Nicolae Geantă Ben_Hur, via BB Logos Chicago

 

Anunț umanitar: Hai să cumpărăm împreună un container de locuit unei mame și fiicei sale!

Are aproape 55 de ani și mai puține kilograme. A crescut 9 copii, cu greu, aproape singură. Azi mai are acasă doar o fiică, elevă în clasa XI-a la liceul unde sunt profesor. De trei ani locuiește într-o mică rulotă veche, ruptă pe alocuri, acoperită cu nylon. Pentru că soțul i-a incendiat casa!

Rulota a fost donată de un vecin. Suprafața locuibilă e puțin peste 11 mp. Unde să te învârți două persoane? Problema este că vreo trei ierni a rezistat. În frig, cu ligheanul în „jumatea cășii” sau chiar în pat, în zilele cu ploaie. Cineva i-a donat o folie de nylon. Anul trecut soția mea i-a cumpărat niște polistiren pentru izolație. Dar rulota cedează. Se rupe! În timp și fiarele se rup. nu numai că ruginesc! 

Aaaa, uitasem să vă spun: este vecină cu noi! Pe aceeași stradă la vreo 3-4 sute de metri distanță. 

A încercat toate variantele să își procure un container nou. Nu a reușit. „Dar eu nu sunt a nimănui?”, mi-a spus plângând într-una din zile. Noi știm că Dumnezeu nu părăsește pe nimeni. Prin urmare haideți să o ajutăm să-și cumpere un container/modul nou, bun de locuit! Cine se poate implica alături de mine să mă contacteze. Fie pe e-mail (nickbags@gmail.com), fie mai jos în comentarii, fie pe telefon (pentru cine nu îl are să îmi scrie e-mail și apoi vom discuta).

Este jumătatea lui septembrie. Vine toamna cu ploi, cu frig, cu vânt! Am vrea ca Elvira să nu mai doarmă cu frică! Dar pentru asta e nevoie de implicare... De orice fel!

Mulțumim pentru înțelegere!
Și pentru sprijin. Fie el și numai o rugăciune!

Nicolae.Geantă

Ziua Limbii Române la Heritage Romanian Center Chicago – de Nicolae.Geantă

Miercuri 02 septembrie 2026. În jur de ora 18,15. 6,15 PM cum ar zice americanii. Romanian Heritage Center Chicago. Forfotă mare din parcare până în fața ușii micii clădiri pe care flutură drapelul României. La intrare ești întâmpinat cu pâine și sare de un bărbat și o femeie îmbrăcați cu costume naționale românești. Și, cum ai pășit pragul te îmbie mirosul de sarmale, mămăliguță cu brânză, zacuscă, slană cu ceapă, kaiser, cozonac... și alte câteva zeci de delicatese românești! Și toate acestea pentru că e sărbătoare! Dar nu una religioasă, politică sau cumva vreo întâlnire ad-hoc a românilor de pe aici! Ci e Ziua Limbii Române! Iar dacă sângele apă nu se face, limba maternă nu te lasă să gândești altfel oriunde ai trăi! Limba maternă te face să gândești nativ! Dar și să visezi! Românii oriunde ar trăi, nu pot visa decât românește! Oare de ce?

Romanian Heritage Center e-o clădire mai mică dar generoasă, situată pe 81 N Broadway, în Des Plaines, în Nordul metropolei Chicago. Are două săli, din care una e așa de cochetă și ticsită cu... cărți. De fapt e un fel de library româno-american. Ori invers. Amenajată de Steve Bonica, un neobosit maratonist al valorilor tradiționale românești printre yankey! Și mai ales printre ai săi pe tărâmul dintre Atlantic și Pacific! Steve este coordonatorul Centrului dar și directorul gazetei Chicago Romanian Tribune, autor sau co-autor al unor volume, broșuri, enciclopedii etc, despre activitățile românilor, bisericilor ori proiectelor românești derulate pe teritoriul USA, și totodată organizatorul unor remarcabile evenimente organizate de Romanian Heritage Center și statul român pe teritoriul american. (Printre altele, Steve Bonica mi-a spus că dorește să amenajeze în Chicago un Muzeu al satului românesc, în aer liber! Cu case tradiționale din regiunile noastre istorice! Dumnezeu să-l ajute să poată vedea visul cu ochii!).

Nicolae Geantă | Altarul dela locul de muncă!

 V-ați gândit vreodată că cea mai mare provocare a creștinului contemporan este oferită de locul de muncă? Dar că munca este tot o închinare? Că acolo unde lucrezi este un altar?

Ascultă și dă mai departe!

Armonia dezarmonizată – de Nicolae.Geantă

Chicago. Sala de teatru a impozantei McCormick. 4188 locuri. Convenția 56. A penticostalilor români din America. Fanfara Unită (185 de instrumentiști, brass și woodwind, veniți din Chicago, Atlanta, Portland, Florida, Arizona, Franța și România). Dirijor Narcis Oros. Un tip înalt. Mișcă mâinile în toate direcțiile. Tot corpul lui transmite starea generală a muzicii. Mai ales diapazonul. În orchestră sunt multe, multe instrumente. Și diferite. Trompetă. Trombon. Flaut. Vioară. Tobă. Corn francez. Tubă. Oboi… Nu le știu pe toate! Dar ce văd, ce aud e fascinant! Toate instrumentele se sincronizează perfect. 100 %. Sunt diferite dar cântă un singur sunet! Niciunul fals! Nimeni n-o ia ‘nainte, nimeni nu rămâne ‘napoi! Un deliciu nu doar pentru urechi…

Eu l-am urmărit cu ochii pe Narcis. Dar cu inima am urmărit armonia perfectă a orchestrei! Când s-a încheiat partitura mi-am pus retoric o întrebare. Grea. Tare grea! „Oare cum pot două sute de instrumente diferite din mai multe biserici să rămână în armonie perfectă tot programul și noi oamenii nu putem să ne sincronizăm integral nici trei sau patru?” Ce au diferit niște „fierătanii muzicale” față de sufletele omenești?

Poate le lipsește competiția. Cum știe fiecare instrument că nu concurează cu nimeni! Și cum fiecare cântă perfect completând ce lipsește celorlate din orchestră?

Poate le lipsește mândria. Oare știu instrumentele că niciunul nu e „pares inter pares” (primul între egali)?

Poate le lipsește răutatea. Zilele acestea am auzit un proverb englezesc care m-a zdruncinat: „cea mai puternică dragoste e ura creștinilor!!!”. Noi am înțeles de ce Petru îndeamnă Biserica să „lepede” haina de răutate?

Cu toți știm că nu gândesc instrumentele. Dar știm că dacă numai unul a cântat diferit strică toată muzica! Un singur sunet „fake” și toată armonia se face praf! Armonie dezarmonizată!

Am analizat mai adânc și am ajuns la concluzia că muzica nu depinde de instrumente! Ci de dirijor! Toate cântă după comenzile lui! Dacă fiecare instrument ar scoate numai ce sunete ar dori, muzica ar deveni haos! Haosul e dezarmonie. Tot așa și cu armonia Bisericii: se strică atunci când instrumentul vrea să fie dirijor! Când domnește omul, nu Dumnezeu! Știați că pentru oameni dezarmonia se traduce… discordie?

Străduiți-vă să cântați după diapazonul Domnului Hristos! Altfel sunăm a chimvale zăngănitoare! Iar un instrument ce scoate sunete false nu numai că e scos din orchestră! Poate ajunge la foc!

Nicolae.Geantă
Chicago, Mc Cormick Place