Fundaţia CIREŞARII

luni, 21 octombrie 2019

Credința - Nicolae.Geantă

Credința e un dar, nu o diplomă. Credința nu ar trebui să fie o povară sau o ghicitoare. Cu cât este mai copilărească, cu atât funcţionează mai bine.
Credinţa nu ţi-o poţi pierde doar căzut în şanţ, ci şi în pat. Dormind!
Nu ştiu de ce credinţa  noastră e ca tăciunele care abia fumegă când ar trebui să fie un foc care se răspândeşte cu rapiditate...

Nicolae.Geantă
🍒

sâmbătă, 19 octombrie 2019

Beneficiul zero... - de Nicolae.Geantă

Pe paginile Scripturii Sfinte găsim pe Hristos afirmând că vom cunoaște oamenii după roade. La fel ca pomii, ei vor aduce roade bune sau rele...
Azi de dimineață spuneam bisericii noastre că nu e suficient doar să nu faci roade rele! Ci trebuie obligatoriu să rodești. Evident bine. Căci, un pom care nu rodește deloc nu e cu nimic mai bun decât unul care face roade rele! Cred că ar trebui să roșim de rușine știind că un creștin care frecventează Biserica și nu aduce niciun rod e similar cu un om rău care face rele! Pentru că amândoi aduc zero beneficii lui Dumnezeu...
Să fiți creștini care aduceți roade! Bune. Ioan Botezătorul zicea că pomul fără rod într-o zi va fi tăiat! Și aruncat în foc!

Nicolae.Geantă

vineri, 18 octombrie 2019

Neliniștea inimii - de Vladimir Pustan


Psalm 25:17. … „neliniştea inimii mele creşte.”

Clopotele bat cu limbi de cucuvele oarbe. Orele ce-au mai rămas sau poate petrec la groapă morţii cu monede în palmă să aibă ce da la vămi…

La întrecere cu limbile de cenuşă, viorile de iad ale unei discoteci în aer liber amestecă sunetele în mojarul păcatului, născând copii cu buză de iepure, a nepăsării.
La marginea oraşului, în parcare, fetele fac cu mâna maşinilor pentru a fi duse în ţara de negură, unde trupurile miros a monede înlăcrimate. Oare ce cântec o fi cântând cea cu buchet de iasomie sălbatică în mână?

La colţ, lângă ziare, o bătrânică stă cu mâna întinsă doar pe jumătate. Nu-i de meserie, clar, şi are ochii blânzi şi trişti ca şi câinii alungaţi de-acasă. E ultima încercare înainte de azil, de locul în care clipele au gust de nepoţi nesărutaţi demult. În ţara cu poveşti furate, povestitorii sunt duşi în cuşti speciale unde li se scot poveştile din cap.

joi, 17 octombrie 2019

Perpendiculari cu Isus - de Nicolae.Geantă

Le spuneam azi unor liceeni că orice cruce are două elemente. Dacă le așezăm încrucișate vor da semnul de plus. Dacă le punem alăturate o să avem un paralelism, un fel de egal, dar cu un element mai lung și altul mai scurt. „Vedeți, elementul mai lung este Hristos, și cel mai scurt sunt eu, sau voi. Dacă merg alături de Hristos, crucea va fi ușoară”. Pentru că El duce partea mai grea (elementul mai lung). De aceea spune Isus „căci jugul Meu este bun, și sarcina lui este ușoară” (Matei 11:30). Greul e dus de Dumnezeu.

Dar dacă elementul mai mic alăturat se așează în curmeziș, atunci se formează o cruce! Și crucea e greu de dus! Le-am spus tinerilor că cele mai grele cruci nu sunt abandonul copiilor, un divorț, avortul, cancerul, diabetul, o soacră rea sau un soț bețiv. Ci cea mai grea Cruce este atunci când mă așez curmeziș voii Domnului. Pentru că cel mai greu lucru din lume este să spunem: „Vreau să fac voia Ta Dumnezeule!”

miercuri, 16 octombrie 2019

Târzii (poem)


Târzii ni-s toate, prea târzii,
Târziu începem și sfârșim,
Târziu visăm, târziu iubim,
Târziu de noi ne amintim,
Târzii ni-s toate prea târzii.
______🍁_____

George Lesnea

Târziu tot facem, prea târziu.
Târziu cântăm, târziu luptăm,
Târziu la Tatăl ne rugăm,
Târziu spre viață alergăm.
Târzii ni-s toate, prea târzii.
__🍁_____
Nicolae Geantă

Nicolae Geantă - Trecerea prin Marea Roșie

video by BP Betania Mönchengladbach

luni, 14 octombrie 2019

Reportaj de Danemarca - de Nicolae Geantă

Danemarca e o țărișoară small. Mică, mică, dar puternică economic. PIB-ul per locuitor este mai mare decât în Germania sau Anglia. Și decât în USA. Se zice despre danezi că sunt cei mai fericiți din lume! Nu pot însă să cred asta! Sunt atât de singuratici! De reci! De indiferenți! Străzile lor sunt mai tot timpul pustii. Iar în orașe forfota merge în reluare! E un crâmpei de câmpie peninsula Yutlandei. Dar la agricultură stă foarte bine. Și la ploi. E fooooarte ploioasă! Și plictisitoare... Cel puțin pentru mine.

În Danemarca, țară lutherană cu cruce pe steag, bisericile se închid încontinuu. Sau zac pustii pe la colț de stradă. În cazul în care nu au devenit muzee. Credința nu mai e necesară. Au bani, spitale, scoli, cluburi sportive, piste de biciclete, carne, unt... Dar Dumnezeu? Nu prea se mai aude!

Ei bine, în cvasităcerea asta spirituală sunt 5 biserici de români! De evanghelici, căci despre ortodocși nu știu cifre. Frații noștrii se adună în Copenhaga, în Henning, în Sondenberg, în Odensee, și în Ans (un sătuc pe lângă Aarhus). Din 2015 se face Conferința Anuală a Bisericilor Române din Danemarca. Unde cu mic cu mare vin la părtășie. Anul acesta m-au invitat și pe mine. “Biserica în mileniul III” sună provocator.