Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.
Coloseni 3:14
Pulsul Luptătorului
N I C O L A E . G E A N T Ă
Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.
Coloseni 3:14
Pulsul Luptătorului
![]() |
| vezi și https://www.instagram.com/ p/DVZUCQmin_g/?img_index=1 |
Interesant este faptul că în chineză cuvântul „Ye” este de
fapt o… șoaptă! Șoapta e susur blând. Ciuvânt dulce. Duhul Sfânt e susur blând.
E miere pentru suflet. Hristos nu doar că ne aude chiar și șoaptele, dar El Însuși
ne vorbește în șoaptă. Nu răgnește la noi. Ci ne vorbește plin de blândețe!
Cuvintele Sale mângâie. Sunt balsam vindecător!
Chinezii mai folosesc pentru „ureche” încă trei cuvinte: „cong”
(auz ascuțit), „ling (a asculta)”, „long (surd)”. (Mă gândeam că Domnul Isus Hristos
are un auz super fin, ascultă cu plăcere rugăciunile oamenilor dar e „surd” la învinuirile
ce ni le adduce diavolul!). „YE” ne demonstrează de asemeni faptul că Isus „aude”
dar și ne „ascultă!” Adică e atent la ce Îi cerem! Psalmul 94: 9a ne întreabă
retoric: „Cel ce a sădit urechea s-ar putea să nu audă?”. Să avem mare grijă ce
vorbim, Dumnezeu aude tot! Fiți curajoși, El ne și ascultă! Iar Psalm 18:6 ne edifică:
„Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul
meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la
El, până la urechile Lui”.
Am mai aflat că în limba mandarinilor „Ye” se mai folosește
și pentru „Tată”. Iar „Su” pentru „pâine” ori „pește”! Asta ne duce cu gândul
că „Tatăl înmulțește pâinile și peștii!”
În concluzie YE SU aude, ascultă și hrănește! Dumnezeu este ureche
și pâine! YE SU. Tatăl aude, Duhul Sfânt ascultă, Fiul hrănește! Mai poate auzi
vreun dumnezeu? Mai poate hrăni vreunul dintre zei? Niciunul. Acum înțelegeți
de ce ISUS HRISTOS este Singurul Dumnezeu?
Goblenele sunt acele operă de artă mici, brodate, cusute cu migală pe o pânză specială. Distincția lor e fidelitatea reproducerii culorilor. Valoarea maximă a lor o dă ața de calitate. Și mai ales mâna din spatele acului. Atârnate pe pereți, ele transformă orice cocioabă scorojită într-un veritabil muzeu de artă.
Inima, bună sau rea, netedă sau cârpită, e asemeni unei expoziții de goblenuri. Unde, zi de zi, Dumnezeu atârnă în bolduri de dragoste, harul și bunătatea, îndurarea și iertarea, fericirea și mântuirea. Asta după ce a cusut cu fir de sânge crăpăturile urii, ale indiferenței, ale hulei, ale viciilor nesănătoase. Împodobit de Hristos, orice om - chiar dintre „tâlhar” de ar fi, poate ajunge în vârf pe scara valorii. Adică sfânt.
Am încercat, prin devoționalele de mai jos, să țes cu cuvinte mici goblene care ne pot înzestra inimile mototolite de truda zilei. Înfrumusețarea inimii se face permanent. O dată pe an nu are niciun efect. O dată pe lună e insuficient. Toți, avem nevoie de o primenire spirituală zilnică! Dar pentru asta întâi trebuie făcut ceva: să ne dezlipim urechile de sunetul pământului!
Trăim într-o societate confiscată
de-o droaie de „postări” evanescente (inactuale) care ne macină subliminal,
care ne produc spaime și nedumeriri. În care domină sensul răului. Înghițim
fără să vrem spasme „cotidiene” care ne urâțesc. Ne transformă inima într-o
„minus inimă”, ca să-l parafrazez pe domnul A. Pleșu.
Goblenele de mai
jos tocmai de aceea au fost scrise. Îmi fac iluzia că, citite, aceste pagini
aduc măcar o scurtă promenadă igienică inimii. Un refresh asupra creierului. Și
un echilibru într-o lume cu hărțuieli nebune.
Am citit mai de mult o poveste despre Adevăr. Toți căutăm Adevărul. Se spune cî un tânăr dorea să se căsătorească cu o fată.
A plecat fericit. Întâlnise marea căutare. Dar, după 10 pași, ea a strigat:
- Dacă te vor întreba oamenii cum arăt, să nu le spui că sunt bătrână si urâtă, ci tânără și frumoasă!