Nicolae Geantă la Arad

 

Rugăciunea îi pune cătușe diavolului – de Nicolae.Geantă

Cineva spunea că rugăciunea schimbă lucrurile pentru că ne schimbă pe noi. Și-avea dreptate! Nimeni nu s-a ridicat de la rugăciune mai rău decât s-a așezat. Dar rugăciunea schimbă lucrurile pentru că apelează la „puterea supremă a Universului” ca să-l citez pe Max Lucado!

Zilele acestea însă am mai decoperit ceva ceea ce face rugăciunea: pune cătușe Satanei! Îl lasă fără mâini. Pentru că rugăciunea mută problemele din mâna diavolului în mâna Mântuitorului. Boala incurabilă, beția ori drogurile, pornografia ori prostituția, lăcomia sau închinarea la idoli, gura mincinoasă sau gândurile murdare puse în mâinile lui Dumnezeu nu mai sunt puteri cu care diavolul fărâmițează conștiințe, ori prin care ține oamenii legați de păcat. Pusă în palma lui Dumnezeu, rugăciunea mortifică pornirea păcătoasă a trupului.

Diavolul se teme de rugăciune! Intră în odăița ta și încuie-ți ușa... Adună-ți inima din risipă și atinge-te de Dumnezeu cu cuvintele ce vrea să le-audă. Le știe, dar vrea să le-audă de la tine! Acolo începe adevărata mișcare de încătușare a Satanei. Nu te teme că nu vei fi auzit! Rugăciunea are semnal peste tot când vine vorba de liniștea sufletului. Și mai ales când un om cere Domnului Hristos să fie eliberat de păcate...

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Turneu 2026. Misiunea Bethany Chicago în România

 

Învierea și prejudecata – de Nicolae.Geantă

Când a mers dis de dimineață disperată în Grădina Mormântului, Maria Magdalena credea că va găsi un Hristos mort. Și a întâlnit unul viu. Petru a crezut că Isus murise fără să-I poată cere iertare. Dar Mântuitorul era prezent peste tot să-i ofere milostivirea. Așa că a trecut prin ușile ferecate ale ucenicilor în odaia de sus. Preoții sigilaseră mormântul. Dar Hristos înviat nu poate fi împiedicat de o piatră. Fie ea și de o mie de tone. Toma a crezut că Isus înviat trebuie să fie un Duh. Și când Domnul a venit și l-a rugat să-i pipăie mâinile și coasta, Toma a înghețat. Pavel vedea un privilegiu în persecuția creștinilor. Dar când i s-a relevat Hristos pe drumul damascului a ales el să poarte lanțurile Crucii...

Învierea Domnului schimbă toate convingerile noastre despre viață. Toate preconcepțiile. Toate prejudecățile. Când te întâlnești cu Hristos Înviat moare tot ce credeai tu despre viață. Devine volatil. Când te-ai întâlnit personal cu Isus Înviat înțelegi că religia și dogmele tale nu sunt adevărul infailibil. Înțelegi că nu Biserica, nu teologia meșteșugită, nu coliva, nici lumânarea, nici botezul copiilor, nici „vorbirea în altă limbă” aduc iertarea păcatelor. Înțelegi că mântuirea nu vine prin „naștere de prunci”, că bărbatul nu este mai presus de femeie, că un tânăr nu este neimportant pentru slujba unei biserici, că o prostituată ori un corupt pot deveni sfinți. Înțelegi că un suflet de țigan e la fel de greu ca unul de neamț, că un american ori un român nu sunt mai importanți decât un african, că Dumnezeu nu privește la fața omului, nici la ranguri, nici la cultură! Și alte un milion și una de prejudecăți cad!

Când a înviat Isus Hristos din morți, cu moarte pe moarte călcând, a învins toate prejudecățile lumii. Da, victoria nu e numai asupra morții ci și asupra gândirii asupra viitorului. Filosofiile lumii spun că dincolo de mormânt totul e neant, e impersonal, e țărână, totul e „oale și ulcele”! Dar Învierea te asigură că viitorul nu e doar Cer plin de flori, îngeri și muzică. Viitorul îți recuperează tot. După moarte și înviere vei avea trupul pe care ți l-ai dorit dintotdeauna! Șchiopii vor putea să alerge și orbii să vadă, vei avea mâinile înapoi dacă le-ai pierdut, îți vei revedea soția, copiii, bunicii, frații de credință trecuți de mult în veșnicie! Vei avea viața pe care ai dorit-o: fără diabet, fără citostatice, fără preductal, fără singurătate... Învierea Domnului ne asigură că viitorul e mai măreț decât prezentul. (Știu, mă poți contrazice că n-am fost acolo, că n-a venit nimeni înapoi din morți ca să ne spună cum e veșnicia, că sunt un credincios fanatic! Dar necredința nu înseamnă că deține adevărul. Știai că nimeni dintre cei care spun că dincolo de moarte nu e nimic n-au fost niciodată acolo să ne spună că totul e neant? Ei bine, cei care cred o fac pentru că se bazează pe ceea e a spus Hristos! Singurul care a venit de acolo după ce S-a înviat! Da, știu și asta, au mai fost oameni înviați din morți! Dar, toți au murit din nou pentru totdeauna!)

Când te-ai întâlnit cu Învierea lui Hristos înțelegi că „planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg!” Ți se ridică un văl de pe ochi. Atunci vezi că tot ce știai despre viață era doar o umbră. Iar umbrele nu pot sta în fața Luminii!

Învierea lui Isus este modul Cerului de a-ți spune că vrea ca și sufletul tău să învie. Cu sufletul mort trupul aleargă fără o țintă.

Nu suntem numai praf și țărână! Avem ADN de veșnicie! Nu trebuie să ne temem deloc de moarte (Oricum fie că ne temem sau nu, tot vom muri!). „Se tem de moarte numai cei ce nu cred în înviere”, zicea Sf. Ioan Gura de Aur.

Îndrăzniți, Hristos a biruit moartea! Simplu: prin Înviere! Apropo, știi vreun stimulent mai bun decât Învierea Domnului?

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

 

Nicolae Geantă | Povara Lui, privilegiul tău

sursa: NicolaeGeantă Ben Hur. via Renovatio

Hristos a înviat!

 

Sâmbăta Paștelui - Liniștea dinaintea petrecerii – de Nicolae.Geantă

Despre Sâmbăta din Săptămâna Mare mulți spun că a fost o zi de odihnă pentru Dumnezeu. La fel ca după creație. Că Hristos Domnul s-a odihnit în mormânt. Trupul da, dar Duhul se poate odihni? Duhul Lui fusese încredințat Tatălui. Era viu...

Unii spun că în Sâmbăta Mare Hristos s-a coborât în iad. În Hades. Dar Petru ne spune că „s-a dus și le-a predicat duhurilor în închisoare” (1 Petru 3:19). Adică nu a coborât în flăcărie iadului, ci în locul celor morți. Acolo unde duhurile așteptau să audă că a venit „izbăvirea pentru cei răscumpărați și judecata pentru cei pierduți”, cum ne-ar zice Tozer. Adică, Isus s-a dus să aducă bucuria pentru sfinții îngropați! Și regretul pentru cei ce au săvârșit răul.

Alții spun că a fost o zi cu tăcere. Atâta liniște era de parcă tot Cerul se dăduse pe modul avion. Mormântul fusese sigilat. Ucenicii stăteau încuiați. Oare nu se întâmpla nimic?

Cineva spunea că „Sâmbăta Mare este ca o ușă închisă din interior: nu vezi ce se întâmplă, dar știi că cineva e acolo”. Și totuși ce face? S-a deconectat de noi? Ne-a lăsat fără semnal? Nu, Dumnezeu nu piede niciodată conexiunea!

Ușa mormântului era blocată. Sigilată. Dar înăuntru Dumnezeu pregătea ceva: un banchet! Pregătea Învierea!

Sîmbăta Mare e liniștea dinaintea petrecerii. A doua zi Hristos venea afară în hainele bucuriei.

Atunci când ți se pare că Dumnezeu și-a blocat telefonul așteaptă în liniște! Dincolo de pietrele mari din ușa Sa El îți pregătește o surpriză.

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Vinerea NEAGRĂ – Când poverile Domnului devin privilegiile noastre – de Nicolae.Geantă

Venise de la câmp! Nu știm dacă venise la Templu să aducă jertfe cu familia. Nici dacă făcea parte din grupul de gură cască! Însă știm că atunci când Domnul a fost istovit și a căzut sub cruce, centuriomul roman l-a silit să ducă el patibulum-ul. Iar povara Domnului a devenit privilegiul lui. Al lui Simon din Cirene!

Simon din Cirene nu a căutat Crucea. Însă crucea l-a căutat pe el! Nu știm dacă era un om mai solid, nu știm dacă a fost considerat unul dintre „ai Lui”, dar știm că centuriomul roman nu a greșit când i-a poruncit să o poarte! Dumnezeu îl chema pe Simon atunci cân Petru și ucenicii lipseau. Când marii preoți și evreii îl huleau. Când romanii ăl răstigneau. Când era singur! Crucea caută și azi purtători. Să nu uii că dacă fugi de ea, se vor găsi alții. Dar nu te vei putea disculpa! Simon din Cirene a fost omul potrivit la momentul potrivit. Tu ești?

Simon din Cirene a întâlnit Crucea și pe Dumnezeu unde nu se aștepta. Nu era în Templu să aducă jertfe, nu era nici în rugăcine cu mâinile pe sus! Și nici măcar în fața unei Scripturi. Era în praf, în jumătatea drumului. Nu se aștepta să vadă un Dumnezeu lovit, însângerat,plin de răni, huiduit de trecători... Noi ne așteptăm să-L întâlnim după catapeteasmă, lângă racle, în catedrale ori moschei, în kilometrii de lumânări. Ori în strigăte carismatice. Dar El e prezent în drumul Emausului (pentru uceniciii ce îi întorc spatele), în pustiu (pentru „famenii etiopiani”), în râuri tulburi (pentru „Naamanii” leproși), în ruguri aprinse (pentru lideri eliberatori), într-un sărac, un scârțâit de tren, la citostatice, în închisori sau sau chiar într-o... femeie! Augustin spunea că „Dumnezeu e un cerc cu centru peste tot și cu marginile nicăieri!”

Simon din Cirene a înțeles că Dumnezeu face lucrările Crucii cu oamenii. Ar fi putut chema o legiune de îngeri sfinți, dar nu a dorit! A ales un om păcătos să ducă Crucea unui Neprihănit! Deoarece Cruce e dusă și de Isus și de păcătos! Noi o ducem până la locul răstigniri. Isus o duce până în Cer!

Simon cirenianul nu a cârtit! Nu a dat înapoi. E drept, nici nu putea să refuze! El a purtat Crucea cu teamă. Crucea Domnului nu o poți purta oricum. A purtat-o până la un moment dat. Apoi Isus i-a șoptit duios: „Tu ai venit cu ea până la locul răstignirii. Dar de murit mor pe ea, mor Eu!” Pe când eram noi păcătoși El a murit pentru păcatele noastre! Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El!

Simon din Cirene a dus crucea după Isus. Nu a după culte. Nu după încredințările proprii. Nu înaintea Domnului, și nici măcar în linie cu El. Crucea se poartă privind-ul pe Hristos în ceafă! Călcând pe urmele Sale! E singurul care știe direcția. Nimei altul nu a coborât printre noi din Cer ca să ne deschidă cărarea către Acolo!

Simon din Cirene a constatat că e nu e grea Crucea. Dar e contagioasă! După ce a lăsat-o pe Golgota pentru răstignirea lui Isus Hristos și avenit acasă a simțit că s-a îmbolnăvit de „virusul” ei. Apoi și-a îmbolnăvit și familia. Pe Alexandru, pe Rufus, pe soție. Pavel spune că femeia aceasta „a fost ca mama lui!” Crucea e virus care se transmite. Dacă nu ai „îmbolnăvit” pe nimeni cu dragostea ei înseamnă că nu porți pe umeri ce trebuie!

Purtați crucea aici. Jos. Dincolo nu se mai poate. Pentru miliarde de oameni dorința de-a o purta va fi prea târziu! Purtați Crucea Domnului zi de zi! Nu la gât ori pe piept, nu din aur ori tinichea! Ci în suflet! Crucea din suflet nu se vede. Dar se simte...

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Vinerea NEAGRĂ - Judecata strâmbă – de Nicolae.Geantă

Cea mai neagră Vineri din istoria lumii a început cu o judecată. Strâmbă! Oamenii judecând pe Dumnezeu! Judecata Domnului Isus e ca teologia nasturelui: dacă închei primul nasture greșit, toți ceilalți vor fi încheiați greșit!

Era întuneric. Nu doar afară, ci și în inimile lor! A sinedriștilor. A Sanhedrinului. Completul de judecată acela religios, ales să facă bine! Binele însemna să protejeze legile sfinte ale lui Dumnezeu. Să ofere șanse celui asuprit. Să apere pe cel vinovat! Ba chiar să-i găsească soluții de nevinovăție! Și ei? Au transformat lumina în întuneric! Binele în rău. Dragostea în ură! Dreptatea în inechitate! (Oare poate fii judecată Dreptatea? Doar dacă ești judecător sucit!)

În legea evreiască interogarea de acuzare a inculpatuui de către președinte era strict interzisă! Dar Caiafa a violat principiul justiției iudaice! Când ești strâmb nu poți trasa linii drepte!

Legea evreilor nu putea acuza pe nimeni din propria mărturie. De aceea Hristos l-a întrebat pe marele preot Ana: „De ce mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei care M-au auzit...” Drept urmare Isus a primit o palmă peste față... Strâmbii lovesc. Drepții îmbrățișază!

Oficial o sentință de condamnare nu se pronunța decât a doua zi! Numai achitarea se făcea pe loc! Mai mult, cu o zi înainte de sentință, Sinedriul trebuia să... postească! Postul te face mai îngăduitor!

De asemeni Curtea Supremă nu putea avea o dezbatere judecătorească înaintea unei zile de sărbătoare, darămite în ajunul ei! Ba chiar îi era interzis să se întâlnească altundeva în afara clădirii ei oficiale! Palatul Tribunalului era în Templu! Templul era Casa lui Dumnezeu. Acolo judecă Dumnezeu oamenii! În casa Anei sau a lui Caifa oamenii au devenit dumnezei! Aici ajungi la vorba lui Cioran: „este mai ușor să te crezi tu însuți Dumnezeu decât să crezi în Dumnezeu!”

Sinedriul putea încălca toate prevederile legale numai în cazul în care se săvârșea cea mai mare crimă: blasfemia la adresa lui Dumnezeu! De aceea Caiafa a adus martori mincinoși în proces! Dar n-au putut să-L învinuiască pe cel neprihănit. Păcătoșii nu pot sta cu capul sus în adunarea unde e prezent Dumnezeu!

Tot procesul Hristos a tăcut! Pentru că știa că orice ar spune în fața acestor judecători strâmbi în apărarea Sa ar fi fost zadarnic. Dar când a fost pus să jure dacă este „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”, a mărturisit: „Da, sunt!”. Pentru că trebuia să-Și descopere oficial în fața celui mai mare for evreiesc chemarea Sa mesianică! Atunci L-au legat la ochi, L-au lovit cu palemele și L-au scuipat în față strigând: „profețește-ne cine te-a lovit?” Orbii lovesc pe cei care văd! Și îi acuză de nedreptate atunci când li se vorbește despre lumină!

Și-au scris o istorie strâmbă sinedriștii. Istoria strâmbă e autocondamnare. Tu ai scris cumva istorie strâmbă față de Domnul? Dacă da ai timp să meditezi azi puțin? Și nu uita: de 2000 de ani Hristos poate scrie drept pe linii strâmbe! Liniile sunt la noi dar Cerneala e numai la El! E sângelui Său care iartă!

Fiți oameni drepți! Ca să fii strâmb nu se face niciun efort!

Nicolae Geantă
Prahova & Somerset

Joia Mare - Ligheanul și cei 3S - Nicolae Geantă

„După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți.” (Ioan 13:12-17)

Trei lucruri ne-a lăsat Domnul Hristos în Vinerea Mare (la evrei ziua nu începea la ora 24; ora 10 era ora 18, 6 seara!) ca noi Biserica să le ducem mai departe: Ligheanul, Cămașa și Crucea. Ligheanul cu cei 3 de S: smerenie, slujire, spiritualitate.  

Ligheanul nu vorbește numai despre spălare. Ci despre smerenie! Cel mai mare lider din din istorie ne-a învățat că umilința ne face mari!

Ligheanul nu vorbește numai despre spălare, ci despre slujire. Lucrarea lui Dumnezeu se face cu mânecile suflecate, cu șorțul la brâu, îmbrăcat în salopete. Singurul Dumnezeu care a călcat pe pământ vreodată ne-a învățat că urmașii Lui trebuie să fie încărcați cu baterii Duracel.

Ligheanul nu vorbește numai de curățire exterioară. Ci de-o purificare sufletească. Reprezintă acțiunea Domnului Isus de a curăța ucenicii Săi de întinarea lumii, o curățire interioară necesară pentru a avea parte cu El. Ligheanul vorbește despre spiritualitate. Hristos o oferă, dar noi trebuie s-o păstrăm. 

Hristos ne-a curățit! Trăiți smeriți! Trăiți spirituali! Iuda a avut ocazia să-și pună picioarele-n ligheanul lui Hristos. Dar inima și-a pus-o în mâna diavolului!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Nicolae Geantă la Renovatio

Astăzi, de la ora 18:30, vă așteptăm cu drag la biserică. 

Îl vom avea invitat pe fratele Nicu Geantă, care va aduce un mesaj intitulat „Povara Lui, privilegiul tău”, despre Simon din Cirene, omul care,in mod neașteptat, a avut onoarea de a duce crucea Domnului, descoperind că uneori cele mai grele poveri devin cele mai mari privilegii. 

Echipa de închinare Renovatio, împreună cu fratele Florin Ianovici, ne vor conduce în închinare.

Pentru cei care doresc, rugăciunea de mijlocire va începe de la ora 17:30

Paștele, „operațiunea MOV” și Bacovia – de Nicolae.Geantă

Aștept în fața unui cabinet medical. Cam mulți oameni așteaptă! Nu știu de ce dar parcă noi românii suntem din ce în ce mai bolnavi! Tineri, bătrâni, copii... Boala roade din orice vârstă!

Un domn bătrân, care a venit în urma mea dar s-a așezat direct lângă ușă, a salutat-o pe asistenta care ieșise cu un maldăr de hârtii, apoi a întrebat-o curios: „Doamnă, dvs ați participat la operațiunea MOV?” Femeia e surprinsă, zâmbește și răspunde inocent. „Nu știu ce înseamnă aceasta”. Eu mă gândeam că bătrânul a întrebat retoric pentru că femeia avea un halat... mov. Însă moșul ne-a dumerit: „Operațiunea MOV înseamnă: miel, ouă și vin!” Femeia râde. „Nu am avut încă timp!”.

Când mi-a venit rândul la cabinet i-am spus doamnei că românul, în general, crede că Paștele înseamnă miel, ouă și vin! Sărbătoarea pentru mulți e un ritual... culinar! „Doamnă, cu MOV românul are stomacul plin. Dar sufletul e gol. Sufletul este invers proporțional cu burta. Nu pot fi ambele pe primul loc. Cineva trebuie să fie pe locul doi! Dar asta, noi alegem. Paștele pentru pântec sau Învierea pentru suflet!”

În ecuația Paștelui bătrânului șugubăț de mai sus Domnul Isus Hristos nu există! Miel + ouă + vin - Isus = zero! Unde Hristos nu există, mântuirea lipsește. Nu se poate iertare de păcate fără El! Nu a fost nimeni rânduit sub Soare, niciodată, în Numele căruia, atenție ce zice Luca în Faptele Apostolilor, „trebuie să fim mântuiți!” (FA 4:14).

Nu am nimic împotriva mesei de Paște/Înviere. Dar unde Hristos nu există, Înviere nu există! Fără ea, fără El, sufletele mor în oameni cu burțile pline!

Sărbătoriți cu Hristos! El e Mielul sufletelor neprihănite! Cerul nu surâde decât acolo unde sufletele sunt pline de Isus! Unde este absent, Cerul trăiește-n Bacovia...

PS: Pare-mi-se mie, sau numai în orașul și satul nostru „operațiunea MOV” e mai importantă decât „operațiunea Golgota”?

Nicolae.Geantă

Floriile și Munus Triplex - de Nicolae.Geantă

Când vorbim despre „Sărbătoarea Floriilor” (sau „Duminica Palmierului” cum zic englezii), cu toții spunem că Domnul Isus a intrat în Ierusalim ca un Rege! Și pe bună dreptate așa a fost ovaționat. Ca un Împărat glorios. Dar slujba lui Hristos când intră în Ierusalim nu era numai de Rege, ci de Munus Triplex! Adică o slujbă întreită: Profet, Preot și Rege!

Domnul intră în Ierusalim ca Profet. „Cine este acesta?”, întreabă norodul. „Este Profetul din Nazaretul Galilei” (Matei 21:11). În vechime profetul era purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Microfonul Lui. Transmitea oamenilor voia Creatorului. Cu autoritatea dată de El. Toate profețiile din Vechiul Testament aveau o singură țintă: venirea lui Mesia. Acum, Isus era Profetul promis din profeții! Împlinea Scriptura. Vorba lui RC Sproul: „Isus e și subiectul, și obiectul!” După venirea Sa printre noi, în toate discursurile Sale, Domnul a profețit despre... Sine! Despre Împărăția Lui...

Hristos Domnul intră în Ierusalim ca Preot. Preoții erau persoanele religioase care aduceau jertfe lui Dumnezeu. Jertfe și rugăciuni! Erau mijlocitori între Dumnezeu și oameni. Toate jertfele vorbeau despre... Hristos. Acum, El era și Jertfă și Preot! Mare Preot. Nu neapărat după orânduiala leviților. Ci după rânduiala lui Melhisedec: Preot dinainte de preoția leviților! (Evrei 7:11) Hristos este Mare Preot în veac! Nu poate fi înlocuit niciodată din slujbă! Preot care nu are nevoie de jertfe! Jertfa e de fapt... El. De aceea înainte de răstignire Hristos curăță de zarafi Templul! Jertfa se aduce în sfințenie!

În drumul Său dela Betfaghe la Templu, Hristos este ovaționat: „Fiul lui David!” (Matei 21:9). David era rege. Deci și Isus tot Rege era. Fiul lui David și Regele lui David! Fiul etern și Regele etern! „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!” (Luca 19:38). Împărat înseamnă rege peste regi! Isus e Rege al Regilor! După El nu va mai fi altul pe tron! Are autoritate peste tot ce este în cer și pe pământ!

În Duminica Floriilor Isus Hristos s-a identificat ca Mesia (în ebraică Mashiach). Mesia e Unsul (Profetul). Eliberatorul (Regele). Mântuitorul (Preotul). Singurul care a împlinit Psalmul 110:1: „Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale!” Nu e de mirare că nu există sub Soare nimeni care să se asemene cu El! De fapt El e Singurul Dumnezeu!

Atât în dimineața în care a intrat în Ierusalim cât și astăzi, Dumnezeu face pași repezi înspre ai Săi! Atunci întâi L-au ovaționat, apoi L-au răstignit! Crezi că astăzi lumea e mai diferită?

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Să facem bine oamenilor răi?

 

Tu ai un Pura? - de Nicolae Geantă

 „Dacă ți-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău!”  (Judecători 7:10)

Ca să câștige o bătălie de mult așteptată, Ghedeon - unul dintre vitejii judecători biblici ai lui Israel, este îndemnat de Dumnezeu să coboare noaptea în tabăra dușmanilor. „Dacă ți-e frică, coboară cu Pura!”, îl sfătuiește Dumnezeu, probabil văzându-l că șovăia!

E întuneric. Asta e arma vrăjmașului. Secretul diavolului. Să te atace nedovedit. Să te lovească în ascuns. Mișelește. Pe la spate. Ești chemat la biruință. Trimis de Dumnezeu. Când te trimite El, victoria e garantat 100%. Nimeni nu poate fii adversar pe măsura Domnului. Și totuși, îți este teamă să mergi singur. Atunci caută să mergi la luptă cu un... Pura! În doi curajul e mai mare decât în unul!

Pura este omul loial de lângă tine! Pura nu era numai slujitorul lui Ghedeon. Era și slujitorul Domnului. Când ai partener un prieten loial lui Dumnezeu obiectivele luptei sunt totdeauna comune. Lupta are o singură direcție. Înspre vrăjmaș. Loialii Domnului sunt și loialii aleșilor Domnului! Fii loial și fraților tăi! Dumnezeu i-a pus lângă tine să te ajute! Oricine e cu Hristos nu e împotriva noastră! Dacă ar înțelege asta toți creștinii...

Pura este omul care poartă poverile celorlalți. Uneori îi este greu să-și care propriile desage. Dar Pura știe, poate să care în plus. „Purtați-vă sarcinile unii altora!”, îndeamnă Pavel pe galateni. (Și nu doar pe ei). Știai că dacă iei din povara celuilalt capeți tu puteri duble? Încearcă... 

Pura este omul care se bucură succesul fratelui său! Dacă e victorios Ghedeon, e victorios și Pura. Pura s-a bucurat să i se atribuie lui Ghedeon meritul lui! Cu cât mai mult frații mei câștigă luptele, cu atât e mai ușor de biruit și pentru mine! Cu cât o duc mai bine cei din jur, cu atât o duc mai bine și eu. Cu cât ei sunt mai buni, cu atât ne este mai bine și nouă. Dar când suntem invidioși că ei strălucesc mai tare ca noi... orbim! Invidia orbește! 

Writesfield zicea că „Pura era mai bătrân, mai experimentat, mai matur decât Ghedeon”. Nu putem știi, dar poate fi o ipoteză. Însă știm că sfaturile lui Pura l-a ajutat pe Judecător! Prin urmare, Pura devine mentorul lui Ghedeon! 

Am citit că în ebraică „Pura înseamnă ramură!” Și mă gândeam că atunci când ai un Pura lângă tine ai două mâini în plus! Doi ochi în plus! Două inimi! Pura întărește inima! Cred că de aceea Hristos când a trimis ucenicii să cutreiere Galileea și Iudeea i-a trimis câte doi! 

Știai că ai un Pura lângă tine? Caută-l atent! 
Știai că tu ești Pura pentru cineva? Roagă-te, Dumnezeu te va trimite exact unde poți fi folosit în lupta cuiva!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset