Zece piedici în calea rugăciunilor - de Nicolae Geantă

“Mai bine învăț un om să se roage decât zece inși să predice”, spunea CH Spurgeon. Și era prințul predicatorilor! Și atunci și azi era nevoie de puterea genunchilor îndoiți! De rugăciuni care nu doar ating dar și deschid cerul! Ce oare ne împiedică astăzi de nu mai mișcăm niciun centimetru pe Mânuitorul? Ce piedici le fac să nu treacă de tavan?

Nu urca cu păcatul nemărturisit la rugăciune! Putem striga, putem porunci, putem urla de crapă tavanul, dacă trăim duplicitar Domnul nu ne răspunde cererilor noastre! Păcatele fac un zid de despărțire între noi și El! (Ps. 94:9). “Știm că Dumnezeu nu ascultă pe păcătoși”, spunea Apostolul Ioan (9:31).

Nu te ruga până nu repari relațiile rupte cu frații tăi! Sau cu familia! Dacă aduci un dar la altar (Matei 5: 23-25) și nu ai mâinile curate, puneți adidași și fugi 100 de metri garduri. Rezolvă-ți întâi problema, apoi pune genunchiul jos! Petru mai spune că inclusiv problemele nerezolvate cu soția împiedică bărbaților rugăciunile! (1 Petru 3:7) Se aude fraților? 

Nu fi egoist când te rogi! Nu cere doar pentru tine! Nu fii ca Avraam cu negocierea Sodomei, care a cerut salvare numai pentru 10 indivizi (poate familia lui Lot). Roagă-te și pentru binele prietenilor, vecinilor, colegilor, al neamului tău întreg! Roagă-te chiar și pentru vrăjmași! (Asta a poruncit-o Hristos. Iar la Cruce chiar a făcut-o!).

Nu urca mândru, plin de tine, la rugăciune! Nu te compara cu nimeni! Nu striga eu nu-s ca vameșii, nici ca vrăjitoarele, nu-s ca fetele de pe centură, nici ca “gheii”…, nu-s sectar ca voi, ortodox ca voi, nici păgân ca ceilalți, nu sunt femeie (!?)… E fariseism. La rugăciune fii mai bine ca vameșii decât ca farisei! (Luca 18:11)

Nu negocia cererile lui Dumnezeu când te rogi! Nu fii ca Iacov (Doamne dacă mă vei păzi, dacă îmi vei da pâine…, Geneza 29:22), nici ca Iaebeț (Doamne, dacă vei face, vei drege…, 1 Cronici 4:10), nici ca cel care cere să moară capra vecinului. În viață vin și lucruri care (poate) nu ne plac, dar acceptă totdeauna  să faci voia Lui nu a ta! Isus în Ghetsimani asta cerut! 

Nu te ruga doar din buze! Scriptura ne spune că Dumnezeu a mărturisit că “poporul îl cinstește numai cu buzele, dar cu inima este departe de Mine! (Isaia 29:13). Nu uita că Mântuitorul nu se uită doar la savantlâcuri, la metafore, ori cuvinte mieroase! El se uită la inimă! Buzele pot minți, dar inima nu poate să se camufleze!

Nu te ruga ca fățarnicii! Adică de ochii lumii! Să te vadă alții cât ești de pios! Să te audă cât ești de poetic! Răsplata rugăciunii o dă numai Dumnezeu! (Matei 6:5)

Nu te ruga complicat! Fii simplu, la obiect! Nu mulțimea cuvintelor te face ascultat! Dumnezeu nu e impresionat de politica de vorbe! El știe mai bine ca tine de ceea ce ai nevoie! (Matei 6:7-8)

Nu da vina pe timp! Toți avem aceleași minute pe zi! Îl alocăm pentru ce ni se pare important! Rugăciunea e respirația sufletului. Când nu am timp să mă rog sufletul nu e important! “Și ce ar folosi unui om să câștige toată planeta dacă își pierde sufletul?” Așa a întrebat într-o zi chiar Domnul Isus. (Matei 16:26) Ai un răspuns?

Nu te ruga fără credință! Crede că vei primi răspuns! Insistă. Asta se numește stăruință!

PS: Când te rogi de obicei te așezi pe genunchi! Dar nu cobori! Când te rogi… urci! 

Nicolae.Geantă

Washington DC

Cât ai trăit, ai strâns și-ai strâns - de Costache Ioanid

Cât ai trăit ai strâns, și-ai strâns

Cum strânge de pe crengi furtuna.

Și-acum te uiți, cu suflet plâns,

Căci toate câte ți le-ai strâns,

Te lasă una câte una.

Ai vrut, în lumea de noroi

Să îți faci un rai. Ce cutezanță!

Și-acum, dai totul înapoi

Și pleci din Rai cu pumnii goi,

Iar unde pleci, tu n-ai speranță.

Ai vrut, aici, pe acest pământ,

Să-ți saturi inima flămândă;

/: Dar toate-aici se duc, pe vânt,

Iar mai încolo de mormânt

Tu nu ți-ai strâns decât osândă. 

Ai vrut să fii înconjurat

De tot ce mângâie privirea.

Dar, vai, cu cât ai adunat,

Cu cât de lume te-ai legat,

Cu-atât mai grea e despărțirea! 

Privește dar ce ți-a rămas?

Și singur judecă-ți ființa!

Isus te cheamă, fă un pas,

Și-apucă-n ultimul tău ceas

Comoara cea de preț: căința. 

Costache Ioanid

Zece reguli când vii la Biserică – de Nicolae.Geantă

Nu veni după începerea programului! Învață disciplina timpului. Dar și faptul că atunci când deranjezi adunarea toți ochii sunt focalizați pe tine! 

Închide smartphone-ul în biserică! Ori lasă-l acasă sau în mașină! Aici fețele noastre trebuie să strălucească de prezența Duhului Sfânt nu de la ecranul telefonului! 

Cântă în timpul închinării colective! Cine cântă se zidește sufletește. Cine cântă nu se va gândi în altă parte. Și nici nu poate bârfi totodată!

Stăpânește-ți limba în timpul slujbei! Cine șușotește deranjează! Cine vorbește nu ascultă! Fii mut la predică! Dar nu la rugăciune! 

Dacă vii mai devreme nu te așeza pe locul din margine! Poate vor fii unii care vor veni și mai târziu și vei fi deranjat! Chiar de mai multe ori! 

Îmbracă-te decent! Dacă faci asta la un interviu cu o persoană importantă sau cu una dintre autorități, ori la vreun eveniment memorabil, nu uita că la biserică stai în fața lui Dumnezeu – cel mai Important și cel mai Autoritar de sub stele! Iar evenimentul întâlnirii cu El este cel mai măreț din Univers! 

Fii atent la predică nu la ce se întâmplă în jurul tău! Ce se vorbește este despre tine, ce se întâmplă în jurul tău e despre ceilalți!

Fii ordonat! Nu-ți lăsa obiectele personale prin bănci! Și nici atât Biblia! Nu lăsa niciun gunoi în urma ta! Un pastor, prieten al meu, spunea că „sfințenia se vede și în toalete!”

Fii prietenos cu musafirii! Poartă-te cu ei tot așa cum ai vrea să se poarte ei cu tine când îi vizitezi! Fă celorlalți numai ce vrei să ți se facă! 

Nu sări direct în mașină după terminarea programului! Socializează cu frații pe hol, la ieșire, în curtea adunării, în stradă! Nici nu știi câte poveri poți ridica sau câte îți pot fi ridicate!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Zece motive să taci - de Nicolae Geantă

 „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ține gura” 
(Proverbele 17:28)

Tăcerea. Se mai poate păstra? Atunci când treci prin provocări? Mai poți tăcea atunci când ești în jugul defăimării, când gesturile ceilulat îți fură pacea și îți face inima ca apa? Și mai ales poți să taci atunci când tu ai dreptate?

Arabii au un proverb: „Cuvântul e de argint, tăcerea e de aur!” Și totuși pentru cei mai mulți dintre noi aurul e mai ieftin decât argintul! Asta nu sună a înțelepciune! Ci a lipsei ei!

Taci când ești furios! Apostolul Iacov spune că „limba este o lume de nelegiuiri”. (Iacov 3:6). Cuvintele aspre devin un foc care aprinde „roata vieții”. Mereu, dar mereu, ce spune limba la furie spinarea plătește în durere!

Taci când ești provocat! Când cineva te determină să reacționezi! Calmul tău este singurul răspuns cu care adversarul nu se poate contrazice. Nu știi că tăcerea este unul dintre argumentele cel mai greu de combătut? Tăcerea e răspunsul celor înțelepți dat celor nebuni!

Isus nu construiește colibe! – de Nicolae Geantă

Schimbarea la față a Domnului pe Muntele Taborului este un text biblic la care mai degrabă comentatorii ar trebui să tacă! Dacă nici Petru - care a fost acolo, nu a știut ce vorbea și a fost certat de Isus...

Putem spune însă că Domnul a urcat să se roage. (Nu singur, ci cu cei trei: Petru, Ioan și Iacov). Rugăciunea e salt, nu scufundare! Oricât de slab te-ai ruga, urci! Ești cu un pas mai aproape de Cer! În ziua aceea Hristos a fost atât de aproape de Tatăl încât hainele Sale străluceau atât de mult încât „albul” lor e incomparabil cu orice „alb” de pe Pământ! F. Godet zice că transfigurarea lui Isus este „sigiliul lui Dumnezeu” (pentru lucrarea fără cusur a Fiului!)

Uimit de ceea ce îi văd ochii și îi aud urechile Petru îi cere Domnului să construiască acolo trei colibe! De ce colibe, când Dumnezeu s-a descoperit în toată măreția?

„Colibele” opresc în loc timpul! Ele vorbesc despre o nesăbuință a omului plin de râvnă și fără pricepere. A credinciosului care vrea să vadă minuni, nu trăiri. Viața ne e dată însă nu pentru trândăveala în hamacul legat de colțul șopronului, ci pentru luptele din vale.

Decalogul bunei intelegeri - de Nicolaie Meleacă & Nicolae Geantă

Zi de zi suntem asediați de conflicte. Dispute. Certuri între frați. Răceală. Schisme…  “Cum să fac să evit o dispută cu fratele meu?”, spunea cineva.

1. Amintește-ți că sunteți din același Tată. Înainte să-i răspunzi, gândește-te: e fratele meu, nu dușmanul meu. Ați pornit din aceeași casă și mergeți amândoi pe drumuri diferite, dar spre aceeași Casă. Suntem frați dar nu identici. Dumnezeu ne-a creat ca pe un set de culori. Diferiți. Doar împreună zugrăvim cel mai grozav tablou!

2. Pune dragostea mai presus de dreptate. Dreptatea ta poate fii adevărată, dar fără dragoste, rănește. Poți avea dreptate, dar poți pierde u frate!  Mai bine să pierzi o "dreptate", o dispută verbală decât să pierzi un prieten. Știm că Dumnezeu e drept! Dar mai știm ca e plin de bunătate! Bunătatea e har! Harul înseamnă să nu meriți ceva ce primești… Iubește! Nimeni care a iubit n-a pierdut!

3. "Vâră-te în bocancii lui", adică încearcă să te pui în locul lui înainte să vorbești. Întreabă-te: ce durere, ce apăsare, ce frică, ce oboseală, ce povară are el acum? De multe ori cearta vine din neînțelegere, nu din răutate. Dacă mă iubești spune-mi ce mă doare, zicea John Piper.

Mică Radiografie a inimii – de Nicolae.Geantă

„Te urăsc din toată inima mea!”, „Îți mulțumesc din inimă”, „Ochi văd inima cere”, „Are mai mult inimă decât cap”. Sunt numai câteva dintre declarațiile auzite aproape zilnic. Bine, nu la dumneavoastră ci numai la mine în sat! Inima. Acest organ central care ne ține în viață. Fără o mâna sau fără un ochi, fără rinichi ori fără un plămân trăiești. Dar fără inimă? Fără ea... dusute-ai! Pe bihorănșete!

Uneori auzim că cineva „are o inimă mare”, „o inimă bună” (ori „haină”!), o inimă „frântă”, „că e slab de inimă”... ori „te iubesc cu toată inima mea”. „Te iubesc cu tot creierul meu”, nu am auzit niciodată pe nimeni! Și nici ca cineva care vorbește despre el să arate cu deștiu’ spre creier. Ci spre inimă!

În societatea contemporană „creierul este regele”, iar inima decât o pompă! Chiar așa: „Este inima mai mult decât o pompă? Emite ea o energie?”. Aici Paul Pearsal m-a uimit: „inima produce de departe cel mai puternic câmp electromagnetic ritmic al corpului”!  Știți cum sună asta? Inima e un organ conștient! Ea știe tot ce faci și ce ai făcut! Ea îți amintește trecutul!

Poate Biserica să piardă oameni? - de Nicolae.Geantă

Din ce în ce mai des pe „rețele” și în media zilei, o suită de „foști” credincioși susțin că Biserica ar... distruge oameni! Nu că i-ar duce în rătăcire. Nici spre iad! Ci că le ia demnitatea umană, le intoxică gândirea, bruma de fericire pe care o oferă lumea. Societatea. Firea. Nu le dă „pacea” pe care o caută... Prin urmare, spun stimabili, Biserica te distruge! Te duce în jos.

Refuz să cred că Biserica ar fi o prăpastie. Un hău în care cazi. Un gol în care te pierzi. Și totuși multe guri aceasta au ajuns să creadă. Oare de ce? Ce i-a determinat să vină cu astfel de lamentație...

Nu vreau să aduc argumente. De nicio parte. Însă vreau să știu: tu ce părere ai? (Scrie în comentarii sau l adresa nickbags@gmail.com).

PS: Niște politicieni mioritici cu ifose de patriarhi, susțineau, nu de multicică vreme, că religia nu mai trebuie predată în școli, că tinerii de azi nu mai trebuie să meargă la Biserică ci să se... distreze! Filosofie untoldică. Nibirică. Biblic ar suna: „de nebun căruia i-a rodit țarina”! (Luca 12:20)

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă în Suceava

 

Nu vă certați pe drum! – Nicolae.Geantă

Când frații lui Iosif au plecat înapoi la tatăl lor încărcați cu grâu, pâine și merinde, acesta le-a poruncit: „să nu vă certați pe drum!” (Gen. 45:24). Dar de ce să se certe? De ce să se acuze reciproc? Pentru că Beniamin fusese mai avantajat? Pentru că Simenon stătuse o vreme în Egipt arestat? Pentru că Ruben nu fusese inițial de acord cu ei și totuși cei 10 îl vânduseră rob în Egipt! Nu știm… Dar știm un principiu elocvent: Dumnezeu hotărâse viața lui Iosif! Deci orice dispute n-ar fi venit de la El!

Încă avem certuri „între frați”! Pe drumul spre Cer! Paradoxal fiecare susține că are dreptate! Dreptatea nu vindecă, ci dragostea! Chiar dacă cineva ar trebui mustrat, trebuie făcut cu dragoste. Pastorul Mihăiță Dănilă spunea că mustrăm oamenii cu asprime pentru că nu îi iubim! Da, Hristos spune că „mustră și pedepsește pe cine iubește?” (Apoc. 3:19). (Înainte să începi o discuție contradictorie cu fratele tău vâră-te puțin în bocancii lui!) Chiar așa, dumneavoastră cum mustrați pe cineva pe care-l iubiți? Cum îl certați?

Reîncarnare? Nu. Decât înviere! – de Nicolae.Geantă

Uneori, când deschizi Instagram-ul poți să te superi! Să-ți urce tensiunea! Să-ți pierzi starea de liniște! Pentru că, în lumea părerolologilor virtuali este un haos informațional! Fake-uri! Prostie! Nimicuri… Plus blamarea lui Dumnezeu! Am văzut două dudui, cam nu prea-s duse pe la Biserică, vociferând despre reîncarnare la un podcast intitulat „Minți deschise!”! Deschise spre ce? Atât de senin vorbeau vlogărițele, fără niciun argument, despre faptul că toată lumea se reîncarnează! Ba au mai și afirmat, că Apostolul Petru ar fi vorbit despre reîncarnare dar că a fost scos textul din Scripturi! Plus alte bazaconii! Chestiunea e că aveau peste mulți, îngrijorători de mulți comentatori care le aprobau! Paradoxal, unii se erijau în creștini crezând în… reîncarnare! Iar cei ce nu credem am fi înapoiați, închiși la minte…

Reîncarnare nu există! Simplu. „Și după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată și după aceea vine judecata… (Evrei 9:27)” Concluzie? MURIM și TRĂIM o singură dată!

„Și morții au fost judecați după faptele lor…  Fiecare a fost judecat după faptele lui (Apocalipsa 12-13, parțial)”. Concluzie? Fiecare OM va fi tras la răspundere pentru o singură viață!

Nicolae Geantă I Tablouri Bisericești

 sursa: Nicolae.Geantă BenHur via Fundația Cireșarii

Nicolae Geantă | Argintul strigă din saci!

 sursa: NicolaeGeantă BenHur. via Misiunea Renovatio 

Indisciplina nu primește cunună – de Nicolae.Geantă

Spania a ridicat deasupra capului cupa mondială la fotbal! Ibericii au arătat Argentinei nu numai fotbal. (117 minute „Albiceleste” nu a tras niciun șut spre poarta „Furia Roja”! Era și se visa campioana lumii!). Spaniolii le-a arătat sud-americanilor și caracter! Nu au primit niciun cartonaș galben. Argentinieni au primit 6! Plus unul roșu! Când argentinienii au primit medaliile (de argint) spaniolii au făcut o gardă de onoare și au felicitat adversarii! Când au primit cupa mondială spaniolii jucătorii argentinieni s-au întors cu spatele la ei! Plus că unii din ei i-au lovit cu pumnii pe fotbaliștii europeni! Spirit de Patagonia!

Chiar dacă fotbalul ca sport e pe goluri, sportivitatea e dată de caracter! De fair play (în engleză „joc cinstit”). Pentru că milioane de fani tineri sunt influențați nu numai de jocul de pase și driblingurile cu mingea ale jucătorilor, ci și de ce fac aceștia fără balon! Degeaba strălucești în teren dacă devi noapte în afara lui! Mai ales când te urmărește o planetă întreagă! Campionii în primul rând strălucesc prin caracter! Așadar felicitări Spania, rușine Argentina!

Aș fi fariseu să spun că nu îmi place sportul. Fotbalul. Tenisul. Atletismul... Pentru că văd și învăț ce înseamnă energie. Rezistență. Determinare. Lupta cu adversarul. Etalarea a tot ce este mai bun. Disciplină. Sunt lucruri care trebuie aplicate și în biserică. Chiar Pavel a avut o predică despre cei ce aleargă în competiții (1 Cor. 9:25). Dar când sportivii sunt lipsiți de caracter mă mâhnesc! Indisciplina nu are cunună!

Nu toți putem deveni campioni mondiali! Dar toți puteam deveni campioni în caracter! Luptați să aveți caractere frumoase! De caractere urâte e plină lumea. Acestea vin fără să faci niciun efort!

Nicolae.Geantă 

Nicolae Geantă la Renovatio