Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 22 iunie 2019

Nicolae Geantă la Brașov și Codlea


Unitatea ca un magnet – de Nicolae Geantă

sursa img 
„Teologia nu este ca pizza, fiecare felie cu ingredientele sale. Ea este ca pâinea. Nu poți da ingredientele afară”, spunea la un curs costaricana Ruth Padilla DeBorst, doctor în Teologie la Boston University. Deci dacă din pizza poți îndepărta măslinele, mozzarella, baconul sau ketchupul, din pâine nu poți separa făina de apă și de sare! Prin urmare, teologia doamnei Padilla ne învață că unitatea în Biserici este cel mai important „ingredient” interuman. Unde unitate nu e, nimic nu e…

Trăim într-o societate unde dezbinarea e prezentă în fiecare ungher. În politică, în familii, între generații, între etnii, între minorități.... Ba chiar în Biserică. În anii slujirii mele, de-o parte și alta a țării sau în diaspora, am constatat că bisericile dispun de clădiri impozante, păstori pregătiți, sonorizare bună ori logistică performantă, dar… unitatea lipsește. Sau este ciobită. Nu știu de ce, dar mi se pare că uneori biserica a uitat că, în seara de dinaintea răstignirii Hristos s-a rugat: „Mă rog Tată ca ei să fie una, cum Tu Tată ești cu Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 19:21). Adevărul ce-l desprindem de aici este că unitatea Bisericii face ca oamenii să creadă în Isus! Divizarea Bisericii însă face ca puterea ei de influență să fie minoră. Ori fără impact. Iar o biserică fără impact în societate este un club de repetenți.

Nicolae Geantă - Biserica ce așteaptă Duhul Sfânt


video Ben Hur via Profides Paris

vineri, 21 iunie 2019

Rusaliile şi Diavolul de după - de Vladimir Pustan

Flăcările coborâseră pe capetele lor, rugăciunile erau fierbinţi, bucuria imensă, mii de oameni se converteau, preoţii se pocăiau, ologii umblau, biserica se înmulţea şi Satana era prezent.

Înainte de a începe prigoana şi problemele din exterior, mărul a început să aibă vierme. Adevăratele probleme ale unei biserici nu sunt din exterior, ci din interior. Înainte de a fi Fapte 7 cu uciderea lui Ştefan cu pietre, a fost Fapte 5 cu Anania şi Safira, oameni ce imediat după botezul cu Duhul Sfânt au minţit şi-au murit în timpul slujbei. Au tot auzit că trebuie să aducă pe cineva la biserică, să nu vină singuri şi au ales să-l aducă pe Diavol care e tatăl minciunii. O mare frică i-a cuprins pe toţi, dar frica nu-i suficientă să ducă lucrarea lui Dumnezeu mai departe.

Apoi în Fapte 6 s-au certat ca şi chiorii pe farfurii, polonice şi supă. Mai târziu aveau să se certe pe doctrine, dar acum era vorba de stomac. Satana era iar de faţă, avea şorţ de bucătar şi semăna cu cel ce face reclamă la „Vegeta”.

Rugăciunea cu mintea liniștită - de Nicolae.Geantă

foto RBGS stock
Când ne-a învățat cum să ne rugăm, Domnul Isus a spus să ne ascundem într-o odăiță. Și să rotim cheia în ușă după noi. Adică să ne rugăm în liniște. Profundă... Călugării au exagerat cu privință la sugestia Domnului și au alergat să se roage în pustie. În isihia. Adică în liniștea în care te auzi pe tine! Da, dacă nu te auzi pe tine nu Îl auzi nici pe Dumnezeu. Căci la rugăciune noi nu ne ducem să-i spunem Domnului „ce” și „cum” să lucreze! Să intervină. La rugăciune noi ne ducem să auzim glasul Lui!

Mă gândeam însă că de multe ori, fiind singuri, sau chiar în biserici la rugăciune ori la stăruință, strigăm și nu Îl auzim pe Dumnezeu. Oare de ce? Și azi am găsit răspunsul: nu ne trebuie numai liniște în jur ci și o minte liniștită! Meister Eckhart scria undeva: „Cu cât e mintea mai liniștită, cu atât e rugăciunea mai plină de putere, mai de preț, mai adâncă, mai grăitoare, mai desăvârșită”. 

Nicolae Geantă - Nevoile unei biserici

joi, 20 iunie 2019

Vorbește-mi, Tată, din Cuvânt - Mihaela Mănescu


Vorbește-mi, Tată, din Cuvânt.
M-aplec în ascultare.
Mai dă-mi putere și avânt
Să nu mai cad pe drum înfrânt
De orice întristare.

Vorbește-mi, Tată, orișicând
De-i soare sau furtună.
Mai dă-mi din Gândul Tău un gând
Să am răbdare, să fiu blând
Când norii se adună.

Vorbește-mi, Tată, mă supun;
Renunț de tot la mine.
Că nu mai vreau să mai adun
În suflet lacrimi ce-mi răpun
Cântările divine.

Vorbește-mi, Tată, din Cuvânt
Că robul tău ascultă.
Mai spălă-mi mintea de pământ
Și umple-mă cu Duhul Sfânt;
Dă-mi Dragoste mai multă...

Mihaela Mănescu
Biserica Adoramus București