youtube

chestionar pentru studiu

joi, 17 iunie 2021

Mărturie - Sora Hima, cea mai bătrână persoană din Leprozeria Tichilești

video by Ben Hur

Putere în slăbiciuni – de Nicolae. Geantă


„Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră...” (Romani 8:26a)

Socrate spunea că cea mai grea luptă o duci cu tine însuți. Bine, bine, Socrate, dar când te lupți cu tine ce arme folosești? De aceea eu zic că cea mai mare slăbiciune a omului este să se lupte cu el. E tare greu să se învingă pe sine. Prin urmare Hristos ne-a dăruit Duhul Sfânt. E singura armă care ne poate învinge eu-l. Ego-ul e o stâncă împietrită.

Pavel, pe de altă parte, argumenta romanilor: „când sunt slab, atunci sunt tare”. Pentru că dacă suntem tari, ne bazăm pe tăria noastră. Dar când suntem slabi ne bazăm pe tăria Duhului Sfânt. Paradoxul acesta se poate vedea și azi în biserici: cele ce se bazează mai mult pe duhul lor, pe puterea lor, pe doctrina lor, pe finanțele lor. Aur și argint au, dar duh…

O altă mare slăbiciune a noastră este să renunți când dai nas în nas cu eșecul. Dar Duhul ne șoptește că drumul spre succes este să mai încerci încă odată… Și dizolvi imposibilul.

Când e vorba de iertare suntem slabi. Nu putem trece cu vederea suferința înghițită. Însă iertarea nu ne secătuiește, nu ne lasă inima goală. Ne umple, ne face puternici. Iertarea este un atribut al celor puternici. Dar ca să ierți trebuie să fie cineva care să te sâcâie.

Oamenii tari nu plâng, mi se spunea mereu când eram mic. Da, dar lacrimile nu înseamnă slăbiciune. Plânsul înseamnă că inima simte mai mult decât poate suporta. Și mai ales empatia.

Interesant este că și în rugăciune suntem slabi. Când ne rugăm singuri. Fără Duhul Sfânt rugăciunea e idolatrie.

Mulțumim Domnului și pentru slăbiciuni. Fără ele n-am cunoaște cum e tăria Duhului Sfânt. Dar, să ținem cont de sfatul lui William Penn: dacă vrei să-ți învingi o slăbiciune nu o hrăni!

Nicolae.Geantă

miercuri, 16 iunie 2021

Aureola de ghimpe și cununa de iertare – de Nicolae.Geantă

C. e unul din pastorii tineri ai României foarte apreciați. Cineva i-a trimis un mesaj: „Am să fiu tot timpul un ghimpe pentru tine!” Pastorul nu i-a răspuns.

I-am spus pastorului o mică poveste. Cândva, în Cer, sufletele se pregăteau să vină pe pământ. Dar înainte de a intra în telurici trebuiau să-și aleagă ce cunună să poarte. „Îmi doresc să fiu un suflet iertător”, a cerut cineva dintre ele. „Vreau să port cununa iertării, să iert pe toți, tot timpul!”. „Dar ca să poți ierta trebuie să fie  cineva care să te facă să suferi, să te rănească tot timpul. Altfel n-ai putea purta cununa iertării”, i-a șoptit cineva, iar sufletul iertător a căzut pe gânduri. Atunci celălalt i-a zis: „N-ai vrea să te ajut? Mă cobor cu tine pe pământ, și o să-ți fac continuu rău, o să te rănesc, o să te fac să suferi. Ca tu să poți ierta din nou, și din nou”. Iar sufletul iertător a acceptat, și a coborât grăbit într-un trup de om, aducându-i darul iertării. Așa mă gândesc eu: pe pământ sunt două feluri de oameni - unii care înțeapă continuu, care sunt ghimpi, care fac rău, și alții care sunt „ajutați” ca să ierte!

Ca și C. unii dintre noi am ales cununa iertării. Dar, ca să iertăm, mai întâi trebuie să acceptăm pe cel de lângă noi care ne face răul! Cred că ar trebui să ne întrebăm asemeni preotului rus Antonie de Suroj: „Dar dacă m-am înțeles cu cineva în Cer, ca el să mă ajute să iert, și eu am uitat?” Cam așa este iertarea: să accepți răul făcut de celălalt. Aceasta a făcut Isus pe Cruce. Și asta face încă de 2000 de ani!

Nu știu dacă ai ales cununa iertării. Nu știu dacă poți totdeauna să ierți. (Să știi că iertarea necondiționată e cea mai cruntă pedeapsă). Chiar dacă nu poți, măcar nu încerca să fi ghimpele nimănui.

 Facem ceea ce suntem...

 Nicolae.Geantă

marți, 15 iunie 2021

Petale de crini = de Mihaela Mănescu

Ascultă-mă, Doamne... Te chem dintre spini;
Pe Calea îngustă trec rânduri,
Cântând osanale, toți frații creștini.
Doar eu m-am pierdut printre gânduri...

Mă doare un umăr sub cruce și strig;
Dar frații sunt mult prea departe.
Mi-e duhul o rană și-n suflet mi-e frig.
Pe drum, toate florile-s moarte...

Din stranii desișuri pândește un lup;
Mai e până-ajung în Cetate!
Alerg printre spinii ce-mi mușcă din trup
Decenii de lacrimi sărate...

Mi-e dor de petalele albe de crini,
De frații de jug de pe Cale.
Ascultă-mă, Doamne... Te chem dintre spini;
Condu-mă pe Urmele Tale...

mihaela mănescu,
15 iunie 2021 

sâmbătă, 12 iunie 2021

Sora Hima, cea mai bătrână persoană de la leprozeria Tichilești

Leprozeria Tichilești este un loc unde timpul se scurge cel mai greu în România. Uitată prin văgăunile dintre dealurile Niculițelului, leprozeria dobrogeană de azi e un centru de îngrijire nu doar pentru leproși, ci și pentru bătrânii abandonați. Sau rămași singuri. Leproși sunt numai 9. Dintre toți cea mai în vârstă persoană este sora Hima. O băbuță de 94 ani (a împlinit chiar în aceste zile) care locuiește în Tichilești de la 17 ani. Bătrâna, originară din Chilia Veche a venit în leprozerie bolnavă. Dar Dumnezeu - slăvit sa fie Numele Lui - a vindecat-o de mulți ani, de nu mai știe minte. Și totuși a rămas în Tichilești. În căsuța ei de pe deal. Apropos, în Tichilești sunt încă sumedenie de căsuțe construite de foștii leproși. Unele locuite, grădinițe de zarzavat, flori și vișini, trepte de piatră și pereți lipiți cu lut.


vineri, 11 iunie 2021

Înălțarea Domnului ca garanție – de Nicolae.Geantă

La 40 de zile de la Înviere, într-o zi de joi, Domnul Isus Hristos s-a înălțat la Cer de pe Muntele Măslinilor. Pe aici trecuse drumul suferinței Mântuitorului. Aici a fost arestat în Ghetsimani. Aici va reveni înapoi în glorie. Înălțarea e garanția că Dumnezeu face eroi exact pe cei care trec pe drumul pătimirii pentru El. Nu îi ferește de suferință, dar le garantează medalii.

Înălțarea Domnului este garanția că jertfa Sa a fost primită. Abia după ce Marele Preot ieșea din Sfânta Sfintelor și se întorcea acasă poporul știa că ispășirea a fost acceptată.

Înălțarea Domnului e garanția oamenilor că avem un Mijlocitor la Tatăl sus în Ceruri. Procese și învinuiri avem cu duiumul. Apărarea ne lipsește… Uitasem, Mijlocitorul e Singurul. Doar Isus Hristos. Panoplia de sfinții invocați și moaște sunt doar injecții în picioare de lemn.

Înălțarea Sa e garanția că Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu. Pe tron. Tare. Cu autoritate. Nu există niciun loc în Univers unde Isus își pune degetul și să nu îi aparțină! De aceea stau puternic în fața furtunii: nimeni și nimic nu mă poate smulge din mâna Lui!

Înălțarea e garanția că Dumnezeu L-a ridicat pe Hristos peste orice nume, peste orice domnie, peste orice împărat. E semnul eroismului suprem. Eroii popoarelor sunt mulți, dar Eroul lumii e numai Unul!

Înălțarea Sa e garanția că Hristos s-a suit la Cer să ne pregătească lăcașuri. Acolo nimeni nu va fi homeless. Și nici retrocedări de case nu se fac. Viza de Cer e fără ieșire.

Isus S-a înălțat ca să revină! Până atunci întârzie căci vrea să pregătească totul de top. Între timp, noi să fim gata!

 Nicolae.Geantă

joi, 10 iunie 2021

Misiune de Evanghelizare în Tulcea. Cu Dani și Adriana Stoica, Ovidiu Milian, Marian Mocanu și Nicolae Geantă

 
11-12-13 iunie 2021


Trăim pentru a ne înâlța - de Nicolae.Geantă

The Ascension - de John Singleton Copley
Înălțarea lui Hristos nu e apus de Soare. Ci răsărit... Răsăritul e totdeauna plin de speranță. Speranța asta însă nu e neapărat extaz. Ci o speranță ce presupune și oarecare teamă pentru a trăi acest exil pământesc. Înălțarea lui Hristos ne învață că trebuie să trecem prin exil înainte de a te întoarce acasă!

Barclay zice că dacă arătările Hristosului înviat ar fi fost tot mai rare, apoi ar fi încetat, credința creștină ar fi fost grav afectată. Dar Înălțarea L-a transformat într-un Hristos ceresc. Ba mai mult, avem în Cer "carne din carnea noastră", vorba gânditorului scoțian "Rabbi" Duncan.

Nu plac nimănui despărțirile. Produc dureri. Lacrimi. Regrete. Dar când Hristos s-a despărțit de ucenici lăsându-i cu ochii pironiți spre Cer, aceștia s-au întors acasă plini de bucurie. Înălțarea Domnului e despărțirea care nu aduce tristețe. Bucuria înălțării e și bucuria coborârii Duhului Sfânt. Nu mai trebuie să te confrunți cu Satana de unul singur.

Catehismul de la Heidelberg spune că Înălțarea Domnului Isus este începerea slujbei de Mare Preot în Cer. De Avocat al poporului. Astfel, înălțarea Sa e spre înălțarea noastră. Trăim pentru a ne înălța!

Nicolae.Geantă