Fundaţia CIREŞARII

vrei o diplomă?

vineri, 22 iunie 2018

Sare și lumină – Vladimir Pustan


– fragment din ‘A XI-a poruncă’ –

A fi sare și lumină costă…
Aceste două elemente se numesc consumabile. Sarea se dizolvă, becurile se ard și ce este și mai dureros este că lumina nu luminează în beneficiul ei, ci al altora și nici sarea nu-și pătimește dispariția în folosul ei.
Umplerea cu Duhul Sfânt e pentru alții, nu pentru tine. Ce ai să nu fi primit? Și orice dar ținut pentru tine te transformă în Lucifer, primul care a încercat să tragă folos după lumina primită. Dar să nu uiți că vei avea o răsplată.
Când a murit Tabita, o văduvă pe post de sare și lumină, au venit văduvele la Petru, arătându-i hainele cusute de aceasta pentru săraci. I-au arătat și andrelele lăsate, apoi i-au dat o listă cu cei ce așteptau o bluză cusută în buza iernii. Iar Petru, înduioșat de bocete și nevoie, a înviat-o în numele lui Hristos.

Așa că fiți veseli și bravi. Până la risipirea totală nu mai e mult, iar evaporarea de acum e veșnicia de mâine.
Sare și lumină.
Ce poate fi mai frumos, mai efemer și mai trainic?

 Vladimir Pustan



Mamă, nu vrei să fi gay? - de Nicolae.Geantă

În peisajul învățământului românesc se vehiculează de câteva zile bune un subiect mai mult decât tâmp. Ministerul Educației, devenit un fel de Charlie Hebdo de România - care de ani de zile caricaturizează școala mioritică, propune înființarea unei rețele de educatori parentali, care să îi învețe săptămânal pe elevi, preț de două ceasuri, să nu idealizeze familia tradițională! Adică să nu mai fie bezmetici crezând că numai un bărbat și o femeie pot forma familia. Ba mai mult, elevii reeducați să meargă acasă și să își readuce părinții conservatori. 

Nu înțeleg de ce Ministerul Școalelor - cum îl numea Haret, aruncă vreo 300 de mii de euro pe acest proiect sinucigaș, și nu se privește în oglinda realității. De ani buni, România e codașa UE la rezultate școlare. 81% din absolvenții de liceu și școală profesională din țara noastră NU sunt capabili să lucreze în domeniul în care s-au pregătit, spune un studiu recent al Băncii Mondiale. 53 % dintre elevii absolvenți de liceu sunt agramați, nu știu să citească cursiv un text, spune un studiu Eurostat! 27 % din elevii de la țară abandonează școala! Peste jumătate din tinerii noștri vor să emigreze! Peste un sfert dintre liceenii români nu promovează bacalaureatul! Numai puțin peste 50 % din PIB-ul ce trebuie alocat învățământului - conform protocoalelor UE - ajunge în portofelul educației! Se aude domnul Johannis? Se aude doamna Dăncilă?

Învățământul românesc e considerat cel mai slab din Europa! Performanțele sunt modeste. O analiză PISA arată că elevii sub 15 ani sunt codașii continentului la competente. (Iar pe glob suntem locul 45 din 65!). Copiii nu știu rezolva probleme elementare! Doar unul din doi elevi au nivel minim de cunoștințe pentru știință (56,1%), matematică (59%), și citit (57,5%)! Iar după ce au făcut programa zob, Ministerul vrea să scoată ceva din orele de limba română la clasa a V-a! 

Materiile predate nu sunt atractive. Materialul didactic aproape lipsește. Manualele gratuite la liceu sunt editate în 2004! Nereînnoite! Sportul nu se face la liceu decât o oră pe săptămânâ. Croația face cinci ore! (Apoi bate Argentina la fotbal). Suntem locul trei în Europa la procentul de tinerii care nu fac facultate! Iar profesorii sunt tot codașii Pieței Comune! Căci a fi profesor e indezirabil. Forța de muncă nu e pregătită! Suntem penultimul loc în UE la numărul de specialiști IT. Și alte un milion de inadvertențe avem! De recorduri nedorite! Iar Ministerului în loc să îi pese de lipsa de profesionalism îi arde de educație pro-LGBT! Asta lipsește școlii românești? Se aude domnul Johannis?

*
După ce am discutat ieri cu zeci de elevi despre proiectul care deprivatizează mediul familial, liceeni au început să dea sudalmă ministerului. “Nu vom intra la ore!”. “Dar pe noi ne consultă cineva?”. “O să îmi dau pantalonii jos să le arat că sunt băiat”, a zis unul mai îndrăzneț. Totuși, deși mă învârt printre elevi și studenți de două decenii, spre surprinderea mea, ieri, pentru prima dată, trei liceence au susținut ideea pro-homosexualitate! Fără argumente evident. Doar că așa e trendy. 

“Nu trebuie discriminați! S-au născut bolnavi. Sunt normali și ei”, susținea o tãnără care avea geacă de blugi cu gluga aferentă pusă pe cap, la o temperatură de +30 grade (!). “Dacă te îmbraci așa în timp ce toate colegele tale sunt în tricouri, asta nu înseamnă că moda ta înseamnă normalitatea. 

”Dar tu dacă ai avea doi băieți și ar veni acasă mărturisindu-și-ți că sunt gay?”, am întrebat-o pe a doua susținătoare. “Ce aș putea să le fac?, zice ea. Nimic. E alegerea lor. Dar probabil îi... dezmoștenesc!”. “Vezi, ai vrea ca libertatea sodomiei să fie numai la alții! De fapt tu nu ești de acord cu educația parentală!”. 

“Aș vrea să te întreb ceva, am spus celei de-a treia. Ai vrea ca într-o zi să vină mama ta la tine de mână cu o femeie și să strige: “Nu mă mai pot descurca cu îngrămaditul ăla de tact’o! Nu-l mai suport! De azi tatăl tău e femeia asta!”? “Doamne ferește!”. “Dar tu ai zis că ești de acord cu gay?”

*
Le-am mai vorbit copiilor despre moralitate! Despre posibile boli. Despre loialitate și iubire. “Nu sunt de acord să fie împușcați pe stadioane homosexualii. Nici arătați cu degetul pe străzi. Ori dați afară din uzine! Fiecare va da socoteală lui Hristos de ce face în dormitor! Dar nu pot fi de partea lor când bat cu pumnul în masă, urlând că ei sunt normalitatea! Și noi retrograzi. Când de peste 6000 de ani, și azi peste 7,5 miliarde de oamenii sunt de acord că familia e definită relația numai dintre un bărbat și o femeie!”, am încheiat. ”Nu vă lăsați amăgiți!”

Am ieșit din clasă și tulburat, și liniștit. Tulburat pentru că Ministerul Educației românești vrea să vâre o lege în școli, pe șuștache! Bucuros pentru că pentru mine, și alte milioane de români, este o oportunitate să apărăm familia și standardele normale ale ei! 

Am urcat în mașină și mi-a venit în ochi o imagine. Un copil de clasa treia de la țară vine cu ghiozdănelul în spate de la școală din sat. Noroit din cap până-n picioare, e întâmpinat de mama cu mâncare caldă. Ea îi deschide ușa la tindă, îi ia ghiozdănelul din spate și-l sărută pe frunte. Iar pruncul urlă dintr-o dată: “Mamăăă, nu vrei să te faci gay?”. Apropos, domnilor de prin Ministerul de resort, cum ați reacționa dacă v-ar întreba copiii dvs asta după o zi de “educație parentală”?

*
PS: La ora când scriu acest articol sunt la Direcția Pașapoarte. Am accesat un link spre site-ul Ministerului Educației, unde e postat proiectul cu pricina care trebuie analizat de părinți până la 10 iulie. Pagina a fost retrasă! Dumnezeu va fi învingător! 



Nicolae.Geantă

joi, 21 iunie 2018

Ești acolo Doamne? - de Sanja Tiberian


Eşti acolo, Doamne, mă auzi,
Eşti cu mine Domnul meu acum
Crengile se sparg şi arbori uzi
S-au pornit să bântuie pe drum.

Eşti acolo, Doamne, mă asculţi?
Mi-a rămas pe buze un cuvânt
Ti l-aş duce, paşii mi-s desculţi
Ti l-aş spune, mă lovesc de vânt.

Eşti acolo, Doamne, mă priveşti? -
Sub o floare m-am ascuns să plâng
Şi mă duc cu zânele-n poveşti
Că mi-e ploaie şi zăpadă-n crâng.

Eşti acolo, Doamne, mă visezi?
Am ajuns la stelele de sus
Şi Te văd pe Tine, Tu mă vezi?
Sunt la Tine, Doamne, sunt sau nu-s?...

Sanja Tiberian

Geosfere - de Sabina Roșca


De-ai fi un munte
la hotarele mării
îngăduie-mi ca poalele
să îți ating,
cu valurile-mi la picioarele tale
să mă-nchin,
şi cântecul lor să fie
spre a ta adorare.

De-ai fi tu marea însăși
ţi-aș cere rugător
pe-a tale valuri să mă porți
tu sufletul să îmi inunzi,
sub valul tău să mă ascunzi.

miercuri, 20 iunie 2018

Cea mai amară amărăciune - de Nicolae.Geantă

Cea mai amară amărăciune nu e pelinul. Nici fierea. Nici ceaiul negru. Și nici karpasul (verdețurile amare). Nu e divorțul. Pentru despărțiri e nevoie totdeauna de doi. Nici durerea. Durerea e o parte din iubire. Nu e nici măcar moartea. Dincolo de ea începe viața...

Cea mai amară amărăciune e respingerea prietenilor tăi! E trădarea celor pe care îi iubești, le slujești... ”Acel care va întinde mâna cu mine în blid mă va vinde!”, avertiza Isus. Și Iuda a fost cel mai amar experiment.

Cea mai amară amărăciune e sfâșietorul răspuns al celor pentru care ți-ai da viața! Iosif a fost respins de frații lui. Moise a fost respins de poporul lui. Isus a fost respins de întreaga omenire. Abia aștept ziua când voi ajunge în Cer să sărut mâinile pironite ale Domnului Isus. Abia aștept ca acolo să-l întâlnesc pe Richard Wurmbrand, să-l îmbrățișez, apoi să-l rog să îmi arate spinarea cu cicatrice. Și apoi să-i șoptesc la ureche: ”Am un capitol la care te-am bătut! Tu ai simțit amărăciunea făcută de comuniștii atei, dar eu am gustat din cea pricinuită de frații mei!”

Cea mai amară amărăciune e să-ți facă răni cel căruia i-ai salvat viața. ”Doamne, de unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?”, întreabă curios proorocul Zaharia. ”În casa celor ce i-am iubit le-am  primit!”

Nu fiți amari! Nu provocați amărăciune nimănui! Dragostea face dulceață și din cireșe pădurețe! Dar pentru răutăcios nici mierea nu are gust dulce...

Nicolae.Geantă