Nicolae Geantă - Să facem bine oamenilor răi?

 

Tu ai un Pura? - de Nicolae Geantă

 „Dacă ți-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău!”  (Judecători 7:10)

Ca să câștige o bătălie de mult așteptată, Ghedeon - unul dintre vitejii judecători biblici ai lui Israel, este îndemnat de Dumnezeu să coboare noaptea în tabăra dușmanilor. „Dacă ți-e frică, coboară cu Pura!”, îl sfătuiește Dumnezeu, probabil văzându-l că șovăia!

E întuneric. Asta e arma vrăjmașului. Secretul diavolului. Să te atace nedovedit. Să te lovească în ascuns. Mișelește. Pe la spate. Ești chemat la biruință. Trimis de Dumnezeu. Când te trimite El, victoria e garantat 100%. Nimeni nu poate fii adversar pe măsura Domnului. Și totuși, îți este teamă să mergi singur. Atunci caută să mergi la luptă cu un... Pura! În doi curajul e mai mare decât în unul!

Pura este omul loial de lângă tine! Pura nu era numai slujitorul lui Ghedeon. Era și slujitorul Domnului. Când ai partener un prieten loial lui Dumnezeu obiectivele luptei sunt totdeauna comune. Lupta are o singură direcție. Înspre vrăjmaș. Loialii Domnului sunt și loialii aleșilor Domnului! Fii loial și fraților tăi! Dumnezeu i-a pus lângă tine să te ajute! Oricine e cu Hristos nu e împotriva noastră! Dacă ar înțelege asta toți creștinii...

Pura este omul care poartă poverile celorlalți. Uneori îi este greu să-și care propriile desage. Dar Pura știe, poate să care în plus. „Purtați-vă sarcinile unii altora!”, îndeamnă Pavel pe galateni. (Și nu doar pe ei). Știai că dacă iei din povara celuilalt capeți tu puteri duble? Încearcă... 

Pura este omul care se bucură succesul fratelui său! Dacă e victorios Ghedeon, e victorios și Pura. Pura s-a bucurat să i se atribuie lui Ghedeon meritul lui! Cu cât mai mult frații mei câștigă luptele, cu atât e mai ușor de biruit și pentru mine! Cu cât o duc mai bine cei din jur, cu atât o duc mai bine și eu. Cu cât ei sunt mai buni, cu atât ne este mai bine și nouă. Dar când suntem invidioși că ei strălucesc mai tare ca noi... orbim! Invidia orbește! 

Writesfield zicea că „Pura era mai bătrân, mai experimentat, mai matur decât Ghedeon”. Nu putem știi, dar poate fi o ipoteză. Însă știm că sfaturile lui Pura l-a ajutat pe Judecător! Prin urmare, Pura devine mentorul lui Ghedeon! 

Am citit că în ebraică „Pura înseamnă ramură!” Și mă gândeam că atunci când ai un Pura lângă tine ai două mâini în plus! Doi ochi în plus! Două inimi! Pura întărește inima! Cred că de aceea Hristos când a trimis ucenicii să cutreiere Galileea și Iudeea i-a trimis câte doi! 

Știai că ai un Pura lângă tine? Caută-l atent! 
Știai că tu ești Pura pentru cineva? Roagă-te, Dumnezeu te va trimite exact unde poți fi folosit în lupta cuiva!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Puțin despre Eden - de Nicolae.Geantă

sursa foto AICI

Când vorbim despre EDEN ne gândim ades la Grădina aceea creată special de Dumnezeu pentru om, așezată undeva prin Mesopotamia antică. Pe lângă Eufrat. Evreii spun că Eden înseamnă „desfătare”. Sau „încântare”. Paradis. Când ai pășit în Eden trăiești la superlativ. Idealul. Totul e de nota 10 +. „Și cum adică ar fi să trăiești totul la superlativ?”, întrebăm puțin uimiți. „Să nu faci nimic și să ai de toate? Să fii permanent fericit? Să nu ai boli, necazuri, frământări? Să nu ai regrete?” Nu numai atât. Edenul înseamnă părtășia cu Dumnezeu. Adam și Eva au pierdut Grădina Raiului când au pierdut relația cu Dumnezeu!

Când l-ai pierdut pe Dumnezeu ai pierdut Edenul! Fără El nu poți gusta „încântarea”, „desfătarea”, răsfățul vieții. Fără Dumnezeu nu există Eden. Stau și privesc în jur nedumerit, oamenii vor Edenul dar fără Dumnezeul Edenului. Și atunci, încearcă să creeze un Rai fără El! Și știți ce fac? Exact ce și-a dorit Șarpele, Satana, Amăgitorul. Un Paradis gol, fără Dumnezeu Creatorul. Dar plin cu el! Edenul fără Dumnezeu e rătăcire!

Raiul nu înseamnă prosperitate materială. Ci desfătare alături de Dumnezeu! Când ești în relație cu Creatorul poți avea Eden în cele mai vitregite văgăuni ale vieții!

Știai că Raiul se trăiește de pe pământ? Și că cine nu l-a trăit aici nu-l va trăi nici dincolo?

Nicolae.Geantă

Seri de Evanghelizare cu Nicolae Geantă și Claudiu Hamza

 

Nicolae Geantă - Treptele lui Elisei

 

sursa: Nicolae.Geantă via Romanian Church of Bridgwater

Mi-a spus tata

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Ai grijă, că focul frige!”

— „Pân’ nu-l țin, tată, în mână,

Nimeni nu mă va convinge.”

 

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Adevărul mai și doare.”

— „Ce e, tată, adevărul?

Cât să doară el de tare?”

Sfaturi pe care nu le doream…

În copilărie eram convinsă că ei pur și simplu vor să-mi strice viața. Nu-mi permiteau una, nu mă lăsau în alta, mă obligau să fac cutare lucru. Acum am crescut și am înțeles: în spatele fiecărei interdicții era dragoste. Doar că atunci nu vedeam asta.

Iată 10 lucruri pentru care acum sunt recunoscătoare.
1) «Nu sta cu băieții până târziu» Mă enervam: «Nu aveți încredere în mine!». Ei doar știau că la 14 ani plimbările de seară rareori se termină cu ceva bun.

2) «Nu te împrieteni cu fata aceea» Părea că se bagă unde nu le fierbe oala. Și apoi acea fată a trădat pe toți cei care aveau încredere în ea. Intuiția maternă funcționează mai bine decât logica.

3) «Nu purta fuste scurte la școală» Țipam: «Mă faceți de râs!». Ei doar încercau să mă protejeze de atenția celor cărora nu le pasă de mine, ci doar de picioarele mele.

4) «Nu pleca de acasă fără să spui unde te duci» Mă scotea din minți. Acum înțeleg: dacă mi s-ar fi întâmplat ceva, măcar ar fi știut unde să mă caute.

5) «Nu lua lucrurile altora» Chiar și fleacuri, chiar și dacă «nimeni n-o să afle». Credeam că e moft. Acum știu: din furturi mici cresc probleme mari.

Nicolae Geantă la Roșia, Bihor

 

Dacă mai ai părinți - de Nicolae.Geantă

Dacă mai ai părinți iubește-i! Într-o zi o să-ți dea pe-afară dorul de ei! Știai că dragostea de părinți nu poate fii împărțită cu nimeni?

Dacă mai ai o mamă și un tată ascultă-i! Într-o zi vei dori să mai auzi măcar o… cicăleală! Știai că sfaturile părinților sunt legi respectate de Domnul!?

Dacă mai ai părinți sărută-i! Știai că un sărut de la fiul sau fiica lor e valută? Îi fac mult, mult mai bogăți!

Dacă mai ai părinți îmbrățișează-i! Știai că o îmbrățișare a unui copil dă delete munților de îngrijorări ale părinților?

Dacă mai ai părinți bătrâni deschide-le ușa! N-o lăsa să facă păianjeni! Știai că ei te-au ținut în brațe câțiva ani, dar te țin în inimă o viață?

Dacă nu-i mai ai pe pământ reamintește-ți de ei! Știai că părinții ce-au plecat în veșnicie și sunt uitați mor a doua oară?

Cinstește pe mama și tatăl tău! Știai ca doar așa poți trăi multe zile?

Nicolae Geantă

Goblene pentru pereții inimii | Cuvânt înainte | Ionuț Adrian Sandu

 CUVÂNT ÎNAINTE
„Neliniștit este sufletul nostru până ce-și găsește odihna în Tine” — Sfântul Augustin

Puține propoziții din istorie au descris mai limpede drama omului modern. Indiferent că ne place sau nu, trăim în epoca vitezei, a notificărilor, a opiniilor aruncate în rafale. Și totuși, în miezul acestei agitații, sufletul rămâne neliniștit. E într-o permanentă căutare. Întreabă. Se frământă.

Blaise Pascal scria că „în inima omului există un gol în formă de Dumnezeu”. De aceea, oricât am umple viața cu informația din jurul nostru, cu performanță sau putere, rămâne ceva care nu se satură. Iar cartea de față se adresează tocmai acestui loc tăcut din fiecare dintre noi.

„Goblenuri pentru pereții inimii” nu este o carte de teorie, ci una de oprire. Nu este un tratat, ci o invitație. Nu este o dezbatere, deși ar putea constitui un punct de plecare, ci o oglindă.

Autorul țese cuvintele precum firele unui goblen: atent, repetat, cu răbdare. Într-o lume care iubește mesajele scurte și zgomotoase, pline de culoare, el îndrăznește să scrie despre liniște. Într-o cultură care cultivă reacția rapidă, viteza, el alege reflecția. Iar în vremuri în care adevărul este strigat agresiv tocmai de necunoscătorii adevărului, el propune un adevăr spus cu dragoste.

Dostoievski avertiza: „Omul este un mister care trebuie dezlegat.” Iar aceste pagini tocmai asta încearcă: să dezlege misterul inimii prin lentila Scripturii și a experienței personale, pe care Nicu Geantă ne-o înfățișează. Smochinul care nu rodește, adevărul rostit fără iubire, eșecul care devine profesor, bambusul care crește peste noapte, idolii ridicați pe munți – toate devin parabole ale vieții cotidiene.

Dragostea ca o curea

Pavel ne invită parcă într-o croitorie cerească unde se lucrează la măsura sufletului: îndurare tivită cu bunătate, smerenie căptușită cu blândețe, îngăduință largă pentru slăbiciunile altora, iertare ca un buzunar adânc și răbdare cusută pentru zilele lungi ale vieții. Dragostea este cureaua care le strânge pe toate laolaltă, ca o eleganță a cerului purtată printre oameni. Și totuși, după ce îmbraci aceste veșminte, rămâne întrebarea tăcută: unde vor sta ele mai bine decât în locul cel mai adânc din noi?

Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.

Coloseni 3:14

Pulsul Luptătorului 

Nicolae Geantă la Bridgwater, UK

 

La mulți ani tuturor femeilor!

 

Nicolae Geantă în Belgia

 

Estera, feminitatea la superlativ | Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan | CL