Nickbags
N I C O L A E . G E A N T Ă
duminică, 11 aprilie 2021
Câte vulpi se ascund în via ta? – de Nicolae.Geantă
„Prindeți-ne vulpile mici, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare” (Cântarea Cântărilor 2:15)
Cred că oricine dintre dumneavoastră ați văzut o vulpe sau o vie. Vulpea e un animal mic, firav, de cele mai multe ori uscățivă. Un cățeluș aproape inofensiv la vedere. Via însă este un teren uriaș, cu suprafață de hectare. Cum este oare posibil ca o vulpe mică să distrugă o vie mare?Când vorbim
despre vulpi, în orice literatură, știm că ea e simbolul șireteniei, al hoției,
al șmecheriei. Vulpea a păcălit un urs, un corb, un pescar... Ei bine tatăl
șireților e... satana. Când vorbește Biblia despre vulpe atunci știm pe cine
reprezintă. Pe tatăl ei cel drăcesc. Când vorbim despre vie noi știm că e
simbolul rodirii. Iar via în Biblie e poporul lui Dumnezeu. Ei bine Satana
tocmai asta vrea: poporul sfânt să fie sterp, fără roade...
Dar diavolul nu
vine la oameni cu copite murdare, cu coarne și spangă, gata să întindă oamenii
la rotisor. Ci vine cu vulpile sale mici. Cu șmecherii care par inofensive. O
minciună. Un ochi tras pe furiș la filme cu adulți. Senzualitate. Un tatuaj ascuns.
Un body cu decolteu. Un fum de Marlboro. Un spate întors când cineva are nevoie
de tine. O ceartă cu soțul chiar cu o jumate de oră înainte de Cină. O factură
pe jumătate falsă. Un sărut pe buze cu o persoană de același sex... Da, printr-o
șiretenie mică Eva a scos omenirea din Rai, Dalila a făcut ca Samson să aibă
putregai în oase, Anania și Safira au ajuns de tineri direct la cimitir. Pentru
30 de arginți Iuda a ajuns singur în ștreang.
„Prindeți-ne
vulpile mici”, strigă Solomon. Într-o zi se vor face mari! Și dacă mici distrug
mult... Nu lăsați păcatele mici să vă ispitească! Cine fură azi un ou mâine va
fura un... mall! Vulpile mici sunt ca și Covidul. Un virus mic ce distruge tot!
Vulpile mici „strică
viile”. Păcatele mici strică relațiile, familiile, bisericile, societatea. Și
evident individul! Pentru că acesta este scopul celui rău: distrugerea
omenirii.
„Vulpile mici
strică viile în floare”. Florile înseamnă totdeauna rod. Dacă distrugi florile
vei distruge roadele. Vei lăsa via lui Dumnezeu fără rod! Se poate ca Împărăția
lui Hristos să fie stearpă? E pleonasm.
Alungă vulpile
mici. Micile vicii. Micile ispite. Vor strica via sufletului. Biblia spune că
orice mlădiță care nu aduce rod va fi tăiată și... pusă pe foc. Nimeni nu
sădește o vie pentru umbră!
Poate că e greu
să prinzi vulpile! Dar sigur poți să le alungi. Dacă strigi la ea, dacă i te
împotrivești va fugi!
Ah, uitasem: tu câte vulpi mici mai ascunzi în via sufletului?
Oradea
joi, 8 aprilie 2021
Rromii evanghelici pot fi oameni mai responsabili social - de Nicolae Geantă
Este o vreme de trezire spirituală între rromii din România.
În ultimii ani vin cu miile la Hristos. Când aud Evanghelia n-o ignoră. Nu
contestă existența lui Dumnezeu, nici moartea lui Hristos. Când se văd sub
„scanner-ul” Domnului se cutremură. Dau autoritate Scripturii, predicatorului.
Nu sunt teologi versați dar au burdufuri de lacrimi nesecate. Și cântări...
Imnurile lor au revoluționat bisericile. Și de rromi, și de români...
Îngrijorător este faptul că deși au pătruns în România pe
lângă mânăstiri (acolo unde se pretinde că se vestește Evanghelia lui Hristos),
rromii au fost timp de cinci secole departe, foarte departe de Dumnezeu!
Învățați cu viața de robie, fără drepturi, fără posesiuni, vitregiți din punct
de vedere al locuinței, alimentației și unor venituri stabile, rromii au
viețuit într-un mod aproape impropriu printre etniile europene: s-au adaptat la
toate situațiile, au învățat tehnici de supraviețuire, s-au obișnuit cu
stigmatizarea, cu marginalizarea. Iar atunci când au fost eliberați din sclavie,
deși au avut șansa integrării, a schimbării, nu au știut să profite de ocazie.
miercuri, 7 aprilie 2021
La Cruce - de Mihaela Mănescu
Eu Îți sunt pahar de fiere
Otrăvit și vinovat.
Tu-mi ești, Doamne, strop de miere,
Apă dulce de-nviere
Din izvor neîntinat.
Eu Îți sunt blestem și tină
Și păcat și cruce grea.
Tu-mi ești rază de lumină,
Binecuvântare lină,
Far nestins pe calea mea!
Eu Îți sunt rană nedreaptă
Și osândă-n Dumnezeu...
Tu-mi ești a iubirii șoaptă
Și-a neprihănirii faptă:
La crucea care m-așteaptă,
Eu sunt Tu și Tu ești eu...
mihaela mănescu,
7 aprilie 2021
marți, 6 aprilie 2021
Când ne vor crește copiii – de Nicolae.Geantă
Urmează teribilismul adolescentin. Modă deșuetă. Muzică la maxim. 7000 de sms-uri pe lună. Dimineți prelungite de somn. Duminici întârziate la biserică. Teze la mate greșite. Blugi tăiați de noi. Tricouri ude. Lacrimi. 1001 de motive să-i cerți. Nopți dormite iepurește. „Iar a întârziat?”
Dar într-o zi pleacă. Unul câte unul. Apoi... cuibul e gol! Prea multă liniște. Viată de peron cu trenuri rare... Plictiseală.
Iată ce a scris un tată credincios după ce copiii i-au crescut și au plecat din familia sa:
"Familia mea a crescut şi toţi copiii au plecat. Dar dacă mi-ar fi dat să trăiesc lucrurile acestea din nou, iată ce aş face:
Mi-aş iubi soţia mai mult în faţa copiilor.
Aş râde cu copiii mei mai mult – la greşelile şi bucuriile
noastre.
Aş asculta mai mult, chiar şi pe cel mai mic dintre copii.
Aş fi mai cinstit cu privire la slăbiciunile mele,
nepretinzând niciodată perfecţiunea.
M-aş ruga într-un mod specific pentru familia mea; în loc să
mă concentrez asupra mea, m-aş concentra asupra lor.
Aş face mai multe lucruri împreună cu copiii mei. I-aş
încuraja mai mult şi i-aş lăuda mai mult.
Aş da mai multă atenţie lucrurilor mărunte, cum sunt faptele
şi cuvintele înţelepte.
Şi în cele din urmă, dacă aş retrăi aceste lucruri, aş avea părtăşie cu Dumnezeu într-un mod mai intim împreună cu familia; fiecare lucru obişnuit care s-a întâmplat în fiecare zi obişnuită, l-aş folosi pentru a-i îndruma spre Dumnezeu".
Vor pleca într-o zi cu tot ce este al lor. Asigurați-vă că
îl vor lua și pe Dumnezeu cu ei!
Hoinar - de Zorica Lațcu
Atât de obosit și de murdar -
Pe unde-ai fost, de-mi vii acum
Atât de plin de praful de pe drum?
Cu fața galbenă și suptă
Cu părul năclăit,
Cu haina ruptă...
Departe-am fost, sus, sus, departe.
Trecut-am hotarele lumii deșarte.
Sunt beat de dragostea tăriei,
Și-am gustat din vinul veșniciei.
Nu mă-ntreba nimic, ci stai,
Căci port pe haine pulbere din Rai.
Pe tălpile si-n palmele mele,
Port încă pulbere de stele.
Pe părul meu, pe strai,
Port încă roua crinilor din Rai.
Și ochii poartă încă-n ei,
Din strălucirea veșnică, scântei -
Sunt beat - de vinul sfintei bucurii!
Mai lasă-mă, așa !
Nu mă trezi!...
Prin cer, departe-am hoinărit!
Nu mă peria și nu mă curăți -
Port pulberea seninei veșnicii!
luni, 5 aprilie 2021
Autoritate: un pastor dă afară poliția canadiană din biserică
Poliția canadiană a fost dată afară dintr-o biserică poloneză pe care ar fi dorit să o închidă în weekendul de Paște 2021. Evident dorea să închidă biserica fără motiv. Unii dintre cei ce văd atitudinea păstorului pot argumenta că e nesupus, arogant, rău etc. NU. Pur și simplu se folosește de autoritatea dată de Dumnezeu slujitorilor Săi. Biserica nu poate fii oprită fără motive...
duminică, 4 aprilie 2021
sâmbătă, 3 aprilie 2021
Sfaturi pentru predicatori (24) - de Nicolae.Geantă
Uneori anunțurile stereotipe ne trezesc din amorțeală. Mai ales când sunt sub forma unor perle nevinovate rostite chiar de la amvon:
- Problema aceasta au ridicat-o fetele din biserica noastră care au vizitat biserica din satul vecin, de unde au venit însărcinate...
- Pentru spălarea picioarelor procedăm astfel: frații se vor spăla în față iar surorile se vor spăla în fund!!!
- Pastorul va ține o predică de adio, după care corul va cânta: „Săltați de bucurie”.
vineri, 2 aprilie 2021
De ce n-avem un singur Paște? - de Nicolae.Geantă
Fenomenul neconcordanței Sărbătorii Paștelui între Est și Vest a creat un anumit „disconfort” pentru români în ultimele vreo două decenii. Fie că au fost plecați în diaspora unde au avut liber de Paștele Catolic și nu și de cel Ortodox, fie că nu au reușit să vină de Paștele lor acasă. Pentru cei cu rudele plecate în străinătate Paștele a devenit dublu: al lor și al nostru.
Noi știm că Paștele Domnului e cea mai mare sărbătoare creștină. Totuși polemicile despre data sărbătorii au divizat creștinismul în două. Inițial în Biserica primară - când unii sărbătoreau duminică (ziua Învierii Domnului) iar alții vinerea (numit Paștele Crucii), odată cu evreii (14 Nisan/Aprilie cădea întotdeauna vineri). Uniformizarea s-a făcut în anul 325 odată cu Conciliul dela Niceea: toată creștinătatea sărbătorește Învierea duminica. Un timp toată Biserica a sărbătorit aceeași zi. Chiar și după Marea Schismă din 1054, când s-a despărțit între catolici și ortodocși. Stabilirea datei sărbătorii ținea cont de echinocțiul de primăvară și luna plină. Deoarece calendarul pierdea anual 11minute față de cel astronomic, în anul 1582 Papa Grigorie al XIII-lea restabilește calendarul (sub numele de calendarul gregorian), așa că din 1583 catolicii și ortodocșii sărbătoresc Paștele separat! Considerată erezie trecerea la acest calendar nou, Biserica Ortodoxă a refuzat calcului gregorian până în 1924 când l-a acceptat. Dar nu și... religios. Deci a rămas cu Paștele pe vechiul calendar iulian! Adică sărbătorește Paștele odată cu Bisericile ce au rămas pe stil vechi (rusă, sârbă).
Neconcordanța Sărbătorii nu e prezentă numai la români, care sunt vreo 5 milioane prin Diaspora și au alt Paște decât cei de acasă (ori invers). Ci și la finlandezii sau estonienii ortodocși. Care paradoxal sărbătoresc Paștele odată cu... catolicii! În stil gregorian
În ultimii ani se ridică din ce în ce mai multe voci care cer ca Paștele să fie sărbătorit o singură dată. Mai ales în Europa. Dar capii Bisericii Catolice (care e de 4 ori numeric mai mare decât cea Ortodoxă) nu acceptă trecerea sărbătorii la calendarul iulian, iar capii ortodocși nu vor nici dânșii în capul locului aiminteri.
Conform tradiției iudaice Paștele în care a fost jertfit Isus Hristos a fost 14 Nisan (prima lună a anului, corespondentul lui Aprilie). Prin urmare cred că Paștele ar trebui sărbătorit de creștinii din toată lumea în cea mai apropiată duminică de 14 aprilie. Protestanții nu emit astfel de pretenții (deși numeric, global sunt triplu decât ortodocșii!).
Nu știm cine, nici ce, ar putea determina unificarea marii sărbători. Și nici când. Dar știm că zilele acestea unii vor mânca ouă roșii și cozonaci iar ceilalți nu vor putea să le răspundă fericiți când vor fi salutați cu „Happy Easter!”
Învierea Domnului e Sărbătoare în cinstea lui Isus Hristos. A Fiului lui Dumnezeu care a venit să ne unească. Pe toți sub același Tată. Tată care Își serbează Fiul într-o singură zi! Atunci de ce avem două?
Nicolae.Geantă