Hristos a înviat!

 

Sâmbăta Paștelui - Liniștea dinaintea petrecerii – de Nicolae.Geantă

Despre Sâmbăta din Săptămâna Mare mulți spun că a fost o zi de odihnă pentru Dumnezeu. La fel ca după creație. Că Hristos Domnul s-a odihnit în mormânt. Trupul da, dar Duhul se poate odihni? Duhul Lui fusese încredințat Tatălui. Era viu...

Unii spun că în Sâmbăta Mare Hristos s-a coborât în iad. În Hades. Dar Petru ne spune că „s-a dus și le-a predicat duhurilor în închisoare” (1 Petru 3:19). Adică nu a coborât în flăcărie iadului, ci în locul celor morți. Acolo unde duhurile așteptau să audă că a venit „izbăvirea pentru cei răscumpărați și judecata pentru cei pierduți”, cum ne-ar zice Tozer. Adică, Isus s-a dus să aducă bucuria pentru sfinții îngropați! Și regretul pentru cei ce au săvârșit răul.

Alții spun că a fost o zi cu tăcere. Atâta liniște era de parcă tot Cerul se dăduse pe modul avion. Mormântul fusese sigilat. Ucenicii stăteau încuiați. Oare nu se întâmpla nimic?

Cineva spunea că „Sâmbăta Mare este ca o ușă închisă din interior: nu vezi ce se întâmplă, dar știi că cineva e acolo”. Și totuși ce face? S-a deconectat de noi? Ne-a lăsat fără semnal? Nu, Dumnezeu nu piede niciodată conexiunea!

Ușa mormântului era blocată. Sigilată. Dar înăuntru Dumnezeu pregătea ceva: un banchet! Pregătea Învierea!

Sîmbăta Mare e liniștea dinaintea petrecerii. A doua zi Hristos venea afară în hainele bucuriei.

Atunci când ți se pare că Dumnezeu și-a blocat telefonul așteaptă în liniște! Dincolo de pietrele mari din ușa Sa El îți pregătește o surpriză.

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Vinerea NEAGRĂ – Când poverile Domnului devin privilegiile noastre – de Nicolae.Geantă

Venise de la câmp! Nu știm dacă venise la Templu să aducă jertfe cu familia. Nici dacă făcea parte din grupul de gură cască! Însă știm că atunci când Domnul a fost istovit și a căzut sub cruce, centuriomul roman l-a silit să ducă el patibulum-ul. Iar povara Domnului a devenit privilegiul lui. Al lui Simon din Cirene!

Simon din Cirene nu a căutat Crucea. Însă crucea l-a căutat pe el! Nu știm dacă era un om mai solid, nu știm dacă a fost considerat unul dintre „ai Lui”, dar știm că centuriomul roman nu a greșit când i-a poruncit să o poarte! Dumnezeu îl chema pe Simon atunci cân Petru și ucenicii lipseau. Când marii preoți și evreii îl huleau. Când romanii ăl răstigneau. Când era singur! Crucea caută și azi purtători. Să nu uii că dacă fugi de ea, se vor găsi alții. Dar nu te vei putea disculpa! Simon din Cirene a fost omul potrivit la momentul potrivit. Tu ești?

Simon din Cirene a întâlnit Crucea și pe Dumnezeu unde nu se aștepta. Nu era în Templu să aducă jertfe, nu era nici în rugăcine cu mâinile pe sus! Și nici măcar în fața unei Scripturi. Era în praf, în jumătatea drumului. Nu se aștepta să vadă un Dumnezeu lovit, însângerat,plin de răni, huiduit de trecători... Noi ne așteptăm să-L întâlnim după catapeteasmă, lângă racle, în catedrale ori moschei, în kilometrii de lumânări. Ori în strigăte carismatice. Dar El e prezent în drumul Emausului (pentru uceniciii ce îi întorc spatele), în pustiu (pentru „famenii etiopiani”), în râuri tulburi (pentru „Naamanii” leproși), în ruguri aprinse (pentru lideri eliberatori), într-un sărac, un scârțâit de tren, la citostatice, în închisori sau sau chiar într-o... femeie! Augustin spunea că „Dumnezeu e un cerc cu centru peste tot și cu marginile nicăieri!”

Simon din Cirene a înțeles că Dumnezeu face lucrările Crucii cu oamenii. Ar fi putut chema o legiune de îngeri sfinți, dar nu a dorit! A ales un om păcătos să ducă Crucea unui Neprihănit! Deoarece Cruce e dusă și de Isus și de păcătos! Noi o ducem până la locul răstigniri. Isus o duce până în Cer!

Simon cirenianul nu a cârtit! Nu a dat înapoi. E drept, nici nu putea să refuze! El a purtat Crucea cu teamă. Crucea Domnului nu o poți purta oricum. A purtat-o până la un moment dat. Apoi Isus i-a șoptit duios: „Tu ai venit cu ea până la locul răstignirii. Dar de murit mor pe ea, mor Eu!” Pe când eram noi păcătoși El a murit pentru păcatele noastre! Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El!

Simon din Cirene a dus crucea după Isus. Nu a după culte. Nu după încredințările proprii. Nu înaintea Domnului, și nici măcar în linie cu El. Crucea se poartă privind-ul pe Hristos în ceafă! Călcând pe urmele Sale! E singurul care știe direcția. Nimei altul nu a coborât printre noi din Cer ca să ne deschidă cărarea către Acolo!

Simon din Cirene a constatat că e nu e grea Crucea. Dar e contagioasă! După ce a lăsat-o pe Golgota pentru răstignirea lui Isus Hristos și avenit acasă a simțit că s-a îmbolnăvit de „virusul” ei. Apoi și-a îmbolnăvit și familia. Pe Alexandru, pe Rufus, pe soție. Pavel spune că femeia aceasta „a fost ca mama lui!” Crucea e virus care se transmite. Dacă nu ai „îmbolnăvit” pe nimeni cu dragostea ei înseamnă că nu porți pe umeri ce trebuie!

Purtați crucea aici. Jos. Dincolo nu se mai poate. Pentru miliarde de oameni dorința de-a o purta va fi prea târziu! Purtați Crucea Domnului zi de zi! Nu la gât ori pe piept, nu din aur ori tinichea! Ci în suflet! Crucea din suflet nu se vede. Dar se simte...

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Vinerea NEAGRĂ - Judecata strâmbă – de Nicolae.Geantă

Cea mai neagră Vineri din istoria lumii a început cu o judecată. Strâmbă! Oamenii judecând pe Dumnezeu! Judecata Domnului Isus e ca teologia nasturelui: dacă închei primul nasture greșit, toți ceilalți vor fi încheiați greșit!

Era întuneric. Nu doar afară, ci și în inimile lor! A sinedriștilor. A Sanhedrinului. Completul de judecată acela religios, ales să facă bine! Binele însemna să protejeze legile sfinte ale lui Dumnezeu. Să ofere șanse celui asuprit. Să apere pe cel vinovat! Ba chiar să-i găsească soluții de nevinovăție! Și ei? Au transformat lumina în întuneric! Binele în rău. Dragostea în ură! Dreptatea în inechitate! (Oare poate fii judecată Dreptatea? Doar dacă ești judecător sucit!)

În legea evreiască interogarea de acuzare a inculpatuui de către președinte era strict interzisă! Dar Caiafa a violat principiul justiției iudaice! Când ești strâmb nu poți trasa linii drepte!

Legea evreilor nu putea acuza pe nimeni din propria mărturie. De aceea Hristos l-a întrebat pe marele preot Ana: „De ce mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei care M-au auzit...” Drept urmare Isus a primit o palmă peste față... Strâmbii lovesc. Drepții îmbrățișază!

Oficial o sentință de condamnare nu se pronunța decât a doua zi! Numai achitarea se făcea pe loc! Mai mult, cu o zi înainte de sentință, Sinedriul trebuia să... postească! Postul te face mai îngăduitor!

De asemeni Curtea Supremă nu putea avea o dezbatere judecătorească înaintea unei zile de sărbătoare, darămite în ajunul ei! Ba chiar îi era interzis să se întâlnească altundeva în afara clădirii ei oficiale! Palatul Tribunalului era în Templu! Templul era Casa lui Dumnezeu. Acolo judecă Dumnezeu oamenii! În casa Anei sau a lui Caifa oamenii au devenit dumnezei! Aici ajungi la vorba lui Cioran: „este mai ușor să te crezi tu însuți Dumnezeu decât să crezi în Dumnezeu!”

Sinedriul putea încălca toate prevederile legale numai în cazul în care se săvârșea cea mai mare crimă: blasfemia la adresa lui Dumnezeu! De aceea Caiafa a adus martori mincinoși în proces! Dar n-au putut să-L învinuiască pe cel neprihănit. Păcătoșii nu pot sta cu capul sus în adunarea unde e prezent Dumnezeu!

Tot procesul Hristos a tăcut! Pentru că știa că orice ar spune în fața acestor judecători strâmbi în apărarea Sa ar fi fost zadarnic. Dar când a fost pus să jure dacă este „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”, a mărturisit: „Da, sunt!”. Pentru că trebuia să-Și descopere oficial în fața celui mai mare for evreiesc chemarea Sa mesianică! Atunci L-au legat la ochi, L-au lovit cu palemele și L-au scuipat în față strigând: „profețește-ne cine te-a lovit?” Orbii lovesc pe cei care văd! Și îi acuză de nedreptate atunci când li se vorbește despre lumină!

Și-au scris o istorie strâmbă sinedriștii. Istoria strâmbă e autocondamnare. Tu ai scris cumva istorie strâmbă față de Domnul? Dacă da ai timp să meditezi azi puțin? Și nu uita: de 2000 de ani Hristos poate scrie drept pe linii strâmbe! Liniile sunt la noi dar Cerneala e numai la El! E sângelui Său care iartă!

Fiți oameni drepți! Ca să fii strâmb nu se face niciun efort!

Nicolae Geantă
Prahova & Somerset

Joia Mare - Ligheanul și cei 3S - Nicolae Geantă

„După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți.” (Ioan 13:12-17)

Trei lucruri ne-a lăsat Domnul Hristos în Vinerea Mare (la evrei ziua nu începea la ora 24; ora 10 era ora 18, 6 seara!) ca noi Biserica să le ducem mai departe: Ligheanul, Cămașa și Crucea. Ligheanul cu cei 3 de S: smerenie, slujire, spiritualitate.  

Ligheanul nu vorbește numai despre spălare. Ci despre smerenie! Cel mai mare lider din din istorie ne-a învățat că umilința ne face mari!

Ligheanul nu vorbește numai despre spălare, ci despre slujire. Lucrarea lui Dumnezeu se face cu mânecile suflecate, cu șorțul la brâu, îmbrăcat în salopete. Singurul Dumnezeu care a călcat pe pământ vreodată ne-a învățat că urmașii Lui trebuie să fie încărcați cu baterii Duracel.

Ligheanul nu vorbește numai de curățire exterioară. Ci de-o purificare sufletească. Reprezintă acțiunea Domnului Isus de a curăța ucenicii Săi de întinarea lumii, o curățire interioară necesară pentru a avea parte cu El. Ligheanul vorbește despre spiritualitate. Hristos o oferă, dar noi trebuie s-o păstrăm. 

Hristos ne-a curățit! Trăiți smeriți! Trăiți spirituali! Iuda a avut ocazia să-și pună picioarele-n ligheanul lui Hristos. Dar inima și-a pus-o în mâna diavolului!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Nicolae Geantă la Renovatio

Astăzi, de la ora 18:30, vă așteptăm cu drag la biserică. 

Îl vom avea invitat pe fratele Nicu Geantă, care va aduce un mesaj intitulat „Povara Lui, privilegiul tău”, despre Simon din Cirene, omul care,in mod neașteptat, a avut onoarea de a duce crucea Domnului, descoperind că uneori cele mai grele poveri devin cele mai mari privilegii. 

Echipa de închinare Renovatio, împreună cu fratele Florin Ianovici, ne vor conduce în închinare.

Pentru cei care doresc, rugăciunea de mijlocire va începe de la ora 17:30

Paștele, „operațiunea MOV” și Bacovia – de Nicolae.Geantă

Aștept în fața unui cabinet medical. Cam mulți oameni așteaptă! Nu știu de ce dar parcă noi românii suntem din ce în ce mai bolnavi! Tineri, bătrâni, copii... Boala roade din orice vârstă!

Un domn bătrân, care a venit în urma mea dar s-a așezat direct lângă ușă, a salutat-o pe asistenta care ieșise cu un maldăr de hârtii, apoi a întrebat-o curios: „Doamnă, dvs ați participat la operațiunea MOV?” Femeia e surprinsă, zâmbește și răspunde inocent. „Nu știu ce înseamnă aceasta”. Eu mă gândeam că bătrânul a întrebat retoric pentru că femeia avea un halat... mov. Însă moșul ne-a dumerit: „Operațiunea MOV înseamnă: miel, ouă și vin!” Femeia râde. „Nu am avut încă timp!”.

Când mi-a venit rândul la cabinet i-am spus doamnei că românul, în general, crede că Paștele înseamnă miel, ouă și vin! Sărbătoarea pentru mulți e un ritual... culinar! „Doamnă, cu MOV românul are stomacul plin. Dar sufletul e gol. Sufletul este invers proporțional cu burta. Nu pot fi ambele pe primul loc. Cineva trebuie să fie pe locul doi! Dar asta, noi alegem. Paștele pentru pântec sau Învierea pentru suflet!”

În ecuația Paștelui bătrânului șugubăț de mai sus Domnul Isus Hristos nu există! Miel + ouă + vin - Isus = zero! Unde Hristos nu există, mântuirea lipsește. Nu se poate iertare de păcate fără El! Nu a fost nimeni rânduit sub Soare, niciodată, în Numele căruia, atenție ce zice Luca în Faptele Apostolilor, „trebuie să fim mântuiți!” (FA 4:14).

Nu am nimic împotriva mesei de Paște/Înviere. Dar unde Hristos nu există, Înviere nu există! Fără ea, fără El, sufletele mor în oameni cu burțile pline!

Sărbătoriți cu Hristos! El e Mielul sufletelor neprihănite! Cerul nu surâde decât acolo unde sufletele sunt pline de Isus! Unde este absent, Cerul trăiește-n Bacovia...

PS: Pare-mi-se mie, sau numai în orașul și satul nostru „operațiunea MOV” e mai importantă decât „operațiunea Golgota”?

Nicolae.Geantă

Floriile și Munus Triplex - de Nicolae.Geantă

Când vorbim despre „Sărbătoarea Floriilor” (sau „Duminica Palmierului” cum zic englezii), cu toții spunem că Domnul Isus a intrat în Ierusalim ca un Rege! Și pe bună dreptate așa a fost ovaționat. Ca un Împărat glorios. Dar slujba lui Hristos când intră în Ierusalim nu era numai de Rege, ci de Munus Triplex! Adică o slujbă întreită: Profet, Preot și Rege!

Domnul intră în Ierusalim ca Profet. „Cine este acesta?”, întreabă norodul. „Este Profetul din Nazaretul Galilei” (Matei 21:11). În vechime profetul era purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Microfonul Lui. Transmitea oamenilor voia Creatorului. Cu autoritatea dată de El. Toate profețiile din Vechiul Testament aveau o singură țintă: venirea lui Mesia. Acum, Isus era Profetul promis din profeții! Împlinea Scriptura. Vorba lui RC Sproul: „Isus e și subiectul, și obiectul!” După venirea Sa printre noi, în toate discursurile Sale, Domnul a profețit despre... Sine! Despre Împărăția Lui...

Hristos Domnul intră în Ierusalim ca Preot. Preoții erau persoanele religioase care aduceau jertfe lui Dumnezeu. Jertfe și rugăciuni! Erau mijlocitori între Dumnezeu și oameni. Toate jertfele vorbeau despre... Hristos. Acum, El era și Jertfă și Preot! Mare Preot. Nu neapărat după orânduiala leviților. Ci după rânduiala lui Melhisedec: Preot dinainte de preoția leviților! (Evrei 7:11) Hristos este Mare Preot în veac! Nu poate fi înlocuit niciodată din slujbă! Preot care nu are nevoie de jertfe! Jertfa e de fapt... El. De aceea înainte de răstignire Hristos curăță de zarafi Templul! Jertfa se aduce în sfințenie!

În drumul Său dela Betfaghe la Templu, Hristos este ovaționat: „Fiul lui David!” (Matei 21:9). David era rege. Deci și Isus tot Rege era. Fiul lui David și Regele lui David! Fiul etern și Regele etern! „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!” (Luca 19:38). Împărat înseamnă rege peste regi! Isus e Rege al Regilor! După El nu va mai fi altul pe tron! Are autoritate peste tot ce este în cer și pe pământ!

În Duminica Floriilor Isus Hristos s-a identificat ca Mesia (în ebraică Mashiach). Mesia e Unsul (Profetul). Eliberatorul (Regele). Mântuitorul (Preotul). Singurul care a împlinit Psalmul 110:1: „Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale!” Nu e de mirare că nu există sub Soare nimeni care să se asemene cu El! De fapt El e Singurul Dumnezeu!

Atât în dimineața în care a intrat în Ierusalim cât și astăzi, Dumnezeu face pași repezi înspre ai Săi! Atunci întâi L-au ovaționat, apoi L-au răstignit! Crezi că astăzi lumea e mai diferită?

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Să facem bine oamenilor răi?

 

Tu ai un Pura? - de Nicolae Geantă

 „Dacă ți-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău!”  (Judecători 7:10)

Ca să câștige o bătălie de mult așteptată, Ghedeon - unul dintre vitejii judecători biblici ai lui Israel, este îndemnat de Dumnezeu să coboare noaptea în tabăra dușmanilor. „Dacă ți-e frică, coboară cu Pura!”, îl sfătuiește Dumnezeu, probabil văzându-l că șovăia!

E întuneric. Asta e arma vrăjmașului. Secretul diavolului. Să te atace nedovedit. Să te lovească în ascuns. Mișelește. Pe la spate. Ești chemat la biruință. Trimis de Dumnezeu. Când te trimite El, victoria e garantat 100%. Nimeni nu poate fii adversar pe măsura Domnului. Și totuși, îți este teamă să mergi singur. Atunci caută să mergi la luptă cu un... Pura! În doi curajul e mai mare decât în unul!

Pura este omul loial de lângă tine! Pura nu era numai slujitorul lui Ghedeon. Era și slujitorul Domnului. Când ai partener un prieten loial lui Dumnezeu obiectivele luptei sunt totdeauna comune. Lupta are o singură direcție. Înspre vrăjmaș. Loialii Domnului sunt și loialii aleșilor Domnului! Fii loial și fraților tăi! Dumnezeu i-a pus lângă tine să te ajute! Oricine e cu Hristos nu e împotriva noastră! Dacă ar înțelege asta toți creștinii...

Pura este omul care poartă poverile celorlalți. Uneori îi este greu să-și care propriile desage. Dar Pura știe, poate să care în plus. „Purtați-vă sarcinile unii altora!”, îndeamnă Pavel pe galateni. (Și nu doar pe ei). Știai că dacă iei din povara celuilalt capeți tu puteri duble? Încearcă... 

Pura este omul care se bucură succesul fratelui său! Dacă e victorios Ghedeon, e victorios și Pura. Pura s-a bucurat să i se atribuie lui Ghedeon meritul lui! Cu cât mai mult frații mei câștigă luptele, cu atât e mai ușor de biruit și pentru mine! Cu cât o duc mai bine cei din jur, cu atât o duc mai bine și eu. Cu cât ei sunt mai buni, cu atât ne este mai bine și nouă. Dar când suntem invidioși că ei strălucesc mai tare ca noi... orbim! Invidia orbește! 

Writesfield zicea că „Pura era mai bătrân, mai experimentat, mai matur decât Ghedeon”. Nu putem știi, dar poate fi o ipoteză. Însă știm că sfaturile lui Pura l-a ajutat pe Judecător! Prin urmare, Pura devine mentorul lui Ghedeon! 

Am citit că în ebraică „Pura înseamnă ramură!” Și mă gândeam că atunci când ai un Pura lângă tine ai două mâini în plus! Doi ochi în plus! Două inimi! Pura întărește inima! Cred că de aceea Hristos când a trimis ucenicii să cutreiere Galileea și Iudeea i-a trimis câte doi! 

Știai că ai un Pura lângă tine? Caută-l atent! 
Știai că tu ești Pura pentru cineva? Roagă-te, Dumnezeu te va trimite exact unde poți fi folosit în lupta cuiva!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Puțin despre Eden - de Nicolae.Geantă

sursa foto AICI

Când vorbim despre EDEN ne gândim ades la Grădina aceea creată special de Dumnezeu pentru om, așezată undeva prin Mesopotamia antică. Pe lângă Eufrat. Evreii spun că Eden înseamnă „desfătare”. Sau „încântare”. Paradis. Când ai pășit în Eden trăiești la superlativ. Idealul. Totul e de nota 10 +. „Și cum adică ar fi să trăiești totul la superlativ?”, întrebăm puțin uimiți. „Să nu faci nimic și să ai de toate? Să fii permanent fericit? Să nu ai boli, necazuri, frământări? Să nu ai regrete?” Nu numai atât. Edenul înseamnă părtășia cu Dumnezeu. Adam și Eva au pierdut Grădina Raiului când au pierdut relația cu Dumnezeu!

Când l-ai pierdut pe Dumnezeu ai pierdut Edenul! Fără El nu poți gusta „încântarea”, „desfătarea”, răsfățul vieții. Fără Dumnezeu nu există Eden. Stau și privesc în jur nedumerit, oamenii vor Edenul dar fără Dumnezeul Edenului. Și atunci, încearcă să creeze un Rai fără El! Și știți ce fac? Exact ce și-a dorit Șarpele, Satana, Amăgitorul. Un Paradis gol, fără Dumnezeu Creatorul. Dar plin cu el! Edenul fără Dumnezeu e rătăcire!

Raiul nu înseamnă prosperitate materială. Ci desfătare alături de Dumnezeu! Când ești în relație cu Creatorul poți avea Eden în cele mai vitregite văgăuni ale vieții!

Știai că Raiul se trăiește de pe pământ? Și că cine nu l-a trăit aici nu-l va trăi nici dincolo?

Nicolae.Geantă

Seri de Evanghelizare cu Nicolae Geantă și Claudiu Hamza

 

Nicolae Geantă - Treptele lui Elisei

 

sursa: Nicolae.Geantă via Romanian Church of Bridgwater

Mi-a spus tata

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Ai grijă, că focul frige!”

— „Pân’ nu-l țin, tată, în mână,

Nimeni nu mă va convinge.”

 

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Adevărul mai și doare.”

— „Ce e, tată, adevărul?

Cât să doară el de tare?”

Sfaturi pe care nu le doream…

În copilărie eram convinsă că ei pur și simplu vor să-mi strice viața. Nu-mi permiteau una, nu mă lăsau în alta, mă obligau să fac cutare lucru. Acum am crescut și am înțeles: în spatele fiecărei interdicții era dragoste. Doar că atunci nu vedeam asta.

Iată 10 lucruri pentru care acum sunt recunoscătoare.
1) «Nu sta cu băieții până târziu» Mă enervam: «Nu aveți încredere în mine!». Ei doar știau că la 14 ani plimbările de seară rareori se termină cu ceva bun.

2) «Nu te împrieteni cu fata aceea» Părea că se bagă unde nu le fierbe oala. Și apoi acea fată a trădat pe toți cei care aveau încredere în ea. Intuiția maternă funcționează mai bine decât logica.

3) «Nu purta fuste scurte la școală» Țipam: «Mă faceți de râs!». Ei doar încercau să mă protejeze de atenția celor cărora nu le pasă de mine, ci doar de picioarele mele.

4) «Nu pleca de acasă fără să spui unde te duci» Mă scotea din minți. Acum înțeleg: dacă mi s-ar fi întâmplat ceva, măcar ar fi știut unde să mă caute.

5) «Nu lua lucrurile altora» Chiar și fleacuri, chiar și dacă «nimeni n-o să afle». Credeam că e moft. Acum știu: din furturi mici cresc probleme mari.