Nicolae Geantă ｜ David și Mical｜Cum să-ți dărâmi casa

sursa: Ben Hur Nicolae Geantă  via Biserica Sion Graz

Modernism, leacuri băbești și Hristos cu buzele umflate – de Nicolae.Geantă

O săptămână a trecut de la pelerinajul de la Iași, unde peste 200.000 de români au mers să se închine la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, unde au stat și câte 16 ore la coadă! Și doar o zi a rămas până când mioriticii vor lua cu asalt capitala timp de opt zile, pentru a atinge racla cu moaștele Sfântului Dimitrie. Moaște aduse în București acum 250 de ani.

Nu vreau să fac aici comentarii - dacă e sau nu biblică această credință a românilor în moaște - chiar dacă nu pot fi de acord. Ceea ce mi-a sărit în ochi însă este că cei din 2024 – fac live-uri pe telefoanele mobile, vin cu blugi tăiați, tatuaje, unghii false de 5 cm, au decolteuri generoase sau smart watch-uri, dar cred în minunile moaștelor cu aceeași patos ca strămoșii lor din secolele XVIII-XIX care pelerinau desculți ori în opinci!

Fenomenul zilelor noastre m-a împins cu gândul la o descriere a marelui geograf român Nicolae Popp, care în anul 1929 a publicat, în Buletinul Societății de Geografie, un studiu asupra așezărilor de pe Valea Prahovei, unde locuiesc. Spre finalul lucrării cercetătorul științific are o relatare amuzantă și uluitoare: „Dacă la costumul național au renunțat mai ușor, totuși leacurile băbești sunt atât de înrădăcinate printre țărani, încât e imposibil de a-i desbăra; chiar și cei ce stau la oraș tot nu se pot învăța a merge la medic, poate pentru că baba satului îi vindecă nu numai de boale ori de suferințe sufletești, ci le vindecă și vitele. Nu orice babă e bună de leac, căci e credința că numai acele babe sunt bune de leac, cari au născut de tinere, doi copii gemeni”.

Dureros este că în zilele noastre emanciparea exterioară zburdă în trend cu vremurile, dar sufletele sunt ancorate tot în superstiții. În religia după babe. Care nu schimbă omul cu nimic. Prin urmare, după un pelerinaj la moaște sau la babe care vând „leacuri” românul e tot la fel: plin de pofte, de patimi, de păcate! Adică la distanță de sfințenie, de Dumnezeu. Superstițiile, religiile după babe sau încredințările personale au o (ne)teologie păguboasă: îl țin pe Mântuitorul cu buzele umflate... Dezamăgit!

Nu-L neglijați pe Fiul lui Dumnezeu în detrimentul leacurilor băbești! E ca și cum după ce treieri grâul arunci boabele și păstrezi paiele. Nu doar că nu țin de foame. Dar și ard bine...

Nicolae.Geantă  

Linda Randle, Laura & Estera Bretan & Bethany United - Gospel Concert - REASON for CHRIST. Chicago, 18 octombrie 2024

Make America holly again! And Romania too...

video by Bethany Church Chicago

Mă doare de tine! - de Nicolae Geantă

Când se fac declarații de dragoste, limbile și popoarele lumii folosesc cuvinte covârșitoare. Una dintre cele mai frumoase declarații pentru „te iubesc” este în limba Rromani. În țigănește. Cuvântul rostit sună așa: „dukau tuke”! Adică, tradus în românește ar fi „mă doare de tine”! Pentru că „te iubesc” reflectă o durere pentru cel de lângă tine. O „durere” izvorâtă nu din răni, ci din empatie. Din afinitate. Din sentimente profunde.

Cea mai bună exprimare pentru „dukau tuke” (mă doare de tine) este expusă în Sfânta Scriptură, în Evanghelia după Ioan, în versetul de aur 3:16, când ni se vorbește despre iubirea lui Dumnezeu. Astfel, „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...”, se traduce prin „Fiindcă atât de mult l-a durut pe Dumnezeu pentru lume...”, încât a sacrificat pe singurul Său Fiu – pe Hristos Isus – ca să o salveze! Prin urmare, atunci când spunem „dukau tuke” (pentru „te iubesc”), vorbim despre o durere a Golgotei. Și durerea Golgotei înseamnă dragoste. Pentru că, vorba unui prieten rrom din America, «nu poți spune „te iubesc” într-o relație care pune stăpânire»! Iubirea nu înseamnă sclavie pentru nimeni.

Nu știu dacă v-ați mai gândit, dar ca să-L iubim pe Dumnezeu trebuie să... „ne doară” pentru Împărăția și Legile Lui! Înțelegeți de ce unii creștini stau nepăsători în biserici? Lipsește „dukau tuke”. Durerea nu te lasă pasiv. Iubirea nici atât.

În Evanghelii ni se relatează povestea unui om căzut între tâlhari. Bătut, jefuit, dezgolit. Un preot îl ocolește pe departe. Un levit (un dascăl sau un diacon în limbaj contemporan) îl ocolește și mai pe departe. Dar un samaritean (un nevăzut bine deloc de sfântocii evrei) îi sare în ajutor. Îi oferă un prim-ajutor, îl transportă într-un loc de siguranță, apoi plătește pentru îngrijirea lui până se va face bine. L-a iubit „dukau tuke”. L-a iubit pentru că l-a durut pentru cel căzut.

Iubiți Golgota! E durerea exprimată prin iubire de Dumnezeu! Cine fuge de Cruce nu îi pasă de mesajul ei. Iubiți oamenii! Dar și durerile lor... Oare de ce se spune că „prietenul la nevoie se cunoaște?” Dacă fuge nu îl doare de tine!

John Piper, un pastor american renumit întreba într-o zi biserica sa: „Dacă mă iubiți, spuneți-mi ce mă doare?” „Dukau tuke”... În lipsa ei e formalism.

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Absalom: „M-ați pierdut!”

Ziua Recunoștinței la Romanian Church Bridgwater, UK

 

O sărbătoare în cinstea Celui ce ne-a călăuzit până aici!
Putem striga bucuroși Eben-Ezer! Dar și Ava, adică Tată!
Dacă ești din Anglia, vino cu noi!
Vrem să spunem împreună: Mulțumim frumos Doamne!
Chiar așa, tu ai motive să îi mulțumești Domnului?

nicolae.geantă

Adânca privire - Adrian Păunescu

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,

Cu tine veşnic m-aş împovăra,

Când, noapte-zi, pereţii mă apasă

Eu, sub sprâncene, port privirea ta.

 

Absenţa ta, ca ştreangul sub bărbie

Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,

Iar mâna stângă parcă-mi e pustie

Trăgându-mi inima către zăpezi.

 

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,

Încuviinţează umbrei care sunt

Să nu se teamă când cu tine umblă

Oriunde pui piciorul pe pământ.

 

La paginile scrise înainte

De ceilalţi orbi care-au putut vedea

Adaug că iubirea reaprinde

Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,

Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,

Iar când nu e cu tine şi te doare

Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum, când eşti departe,

Şi nu mai ştiu: e noapte sau e zi,

Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,

Te văd, că mă şi tem că vei orbi.

 

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,

Ca pe-o lumină vie te aştept,

Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,

Smulgându-mi parcă inima din piept.

 

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,

Privirile ni s-au unit de tot

Rămân aici, dar am fugit afară,

Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

 

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,

Miracol şi coşmar, la fel, aşa,

Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,

Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,

Nu numai gelozie şi asalt,

Ci să-ţi modifici într-atât privirea

Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată:

Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,

Şi ne vom cheltui lumina toată,

Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

x

La Mulți Ani Luigi Mițoi!

PS: Un prieten adevărat este cel care atunci când te ține de mână îți atinge inima... 

Am simțit asta nu numai odată! 

Să trăiești veșnic! Alergând spre Cer și atingând inimi!

Live, marți 1 octombrie 2024. Creștinii după Evanghelie la 125 de ani de slujire. Cu Cornel Haureș, Răzvan Neagu și Nicolae Geantă

o emisiune live la Vocea Creștinilor

marți seară de la ora 20,00

125 de ani de slujire a creștinilor după Evanghelie în România

(Ne)pofta de lectură – de Nicolae.Geantă

Întâmplător sau nu, ieri, treierând orașul nostru dintre Prahova și Doftana, am întâlnit o cutie stradală cu cărți. Cutiile acelea unde găsești cărți expuse pe care le iei și te așezi pe bancă în parc să savurezi lectura, sau le iei chiar acasă, le citești și le aduci înapoi! Curios, am deschis pandoria. Și (chiar) am fost (neplăcut) surprins. În teancul de cărți expuse public și gratuit, nicio carte nu părea interesantă! Niciun autor consacrat, niciun titlu de valoare! În concluzie: cărți anonime scrise de anonimi!

Departe de mine de a critica inițiativa „Clubului de Lectură”, care își dorește ca tinerii să citească. Și nu numai ei. Într-o țară în care (conform editurii Humanitas, 2024), cca 11 milioane de români nu au citit nicio carte în ultimele 12 luni, în care achiziția de carte pe cap de locuitor este de numai 3 (trei) euro, sau în care analfabetismul funcțional e undeva la jumătate dintre locuitori, lipsa apetitului pentru citit este atentat la siguranța nației! Unde mai punem și că, de dimineața până seara, tinerii - dar în procent înfricoșător și adulții, scrolează tik-tok-ul, reel-urile și tot felul de garbage-uri (vorba englezilor) care nu primenesc deloc mintea, ci o îmbâcsesc. O transformă în tomberoane...

Totuși, dacă dorești să atragi oamenii spre citit – fie ei prunci sau cu barba sură – nu o poți face cu cărți anonime scrise de anonimi, care au fost vândute la pachet și obligatoriu în perioada comunistă, și care nu au arătat interes nici măcar pentru cei ce le-au achiziționat atunci (spun asta pentru că deschizându-le am constatat că deși învechite nu au fost răsfoite niciodată!). Nu poți face atrăgător cititul românului din 2024 cu cărți care nu te-au schimbat nici pe tine, nici pe nimeni altcineva, poate în afara celui ce a stat la masa de scris. „Nu citește nimeni cărți de care te-ai descotorosit”, mi-a spus un prieten. Și adaug eu, te-ai descotorosit, dar măcar dacă ar fi cărți cu valoare (educațională).

Dacă vrem să determinăm tinerii să citească în 2024 ar trebui să le oferim (gratuit) măcar opere bune. Consacrate. Ale unor autori celebrii, ale unor experiențe de viață molipsitoare. Care să producă nu numai apetit de lecturat ci și bun simț, caractere, intelect, oameni echilibrați și societate care urcă pe culmile bunăstării! Cu cărți învechite, anonime, nedrese cu sare și har – fără gust – nu poți alimenta decât nepofta de citit!

Oferiți celor din jur cărți bune! Cărți noi! Sau măcar să fie undeva pe acolo, între limita dintre nou și-o stare foarte bună! Nu oferiți niciodată cuiva cărți (sau orice altceva) care nu v-au schimbat cu nimic pe dumneavoastră! (mai ales la serbările școlare!) Nu îi va schimba nicidecum pe ei. Nimeni nu renunță la un lucru până nu primește o ofertă mai bună. 

Cu cărți fără valoare nu poți învinge era atractivului online. Nu poți decât activa nepofta de lectură! De fapt faci rău crezând că faci bine...

 

PS: În dimineața aceasta, curios probabil după întâmplarea mea de ieri, prietenul meu a deschis și el o cutie din centrul orașului. Îmi scrie: „Padre, surpriză! Erau cel puțin 5 cărți de... Helen White!”

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Sub semnul lui NU

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă, via Fundația Cireșarii Beiuș

Luigi Mițoi - Primiți-i bine pe cei de afară!

Dependențele Generației Z. Sfaturi pentru părinți și tineri. Cu pastorii Dani Drume și Nicolae Geantă

video by Vocea Crestinilor

Nicolae Geantă - Hrănește ți mintea cu lucruri de calitate

Mai mult ca oricând, în zilele noastre, oamenii își hrănesc mintea cu  lucruri slab calitative. prin urmarea inima nu se face mai bună ci mai rea. iar relațiile cu semenii scârție... Ascultă câteva argumente care te pot pune la treabă: la schimbare....

sursa: Ben Hur Nicolae Geantă, via BST Oradea 

Nicolae Geantă la Oradea și Beiuș

Duminica aceasta mă întorc în Bihor!

Poate nu știați: (ca și la Chicago), Bihorul este a doua mea casă!

În Prahova am crescut în copilărie. Adoptat de o familie de țărani simpli.

În Bihor m-am maturizat spiritual. Adoptat de o mare familie de sfinți.

În Chicago am învățat să fiu slujitor pe toate palierele. Adoptat de o uriașă comunitate.

Și totuși, ACASĂ voi fii abia când voi ajunge în Cer!

Nicolae.Geantă