Oare românii au rămas singuri? - de Nicolae.Geantă

În ultima vreme atacurile la adresa românilor au venit noian. Din toată părțile. Plouă cu săgeți acuzatoare. Otrăvite. Peste noi. Zi de zi! De la Uniunea Europeană, de la Organizația Mondială a Sănătății, de la americani, nemți ori francezi, din mass-media internă (oho-ho), din partea medicilor și mai ales din partea... politicienilor de la butoane. România e bolnavă, însângerată, plânsă prin cimitire sau la căpătâi de sicrie, și... singură!

În pand3mi3 politicienii ne-au părăsit! Ei au transformat o problemă medicală într-una politică! (Așa cum au făcut și cu „Referendumul pentru Familie” de l-au distrus acum 4 ani, apoi domnul Președinte a ieșit să ne râdă în nas monologând că domnia sa a fost principalul opozant). Interesele lor NU sunt cele ale națiunii! Nu sunt credibili! Se sacrifică între ei darămite pe noi! Evident eșecul și nepriceperea lor ne-au făcut să zacem, dar vinovații am devenit noi, „fraierii” - cum ne numesc pe cei de jos din popor. „Pentru că nu v-ați v@xxi-nat, zic stimabilii!” Da, dar știți de ce? Pentru că politizând imunizarea dvs ați adus neîncrederea românilor! Și neîncrederea asta nu se rezolvă în câteva luni. Ci în ani buni! Sau niciodată dacă nu vă schimbați!

Sistemul sanitar ne-a părăsit. Și spitalele și medicii. Nu mai tratează decât bolnavii cu ”v@iruși”. Cancerul, diabetul, bolile de inimă, transplantul de rinichi, de ficat, fizioterapiile ș.a. să mai aștepte dom'ne! Cronicii să mai aștepte. Apoi mor în bloc. Și speriem toată planeta la comorbidități. Ne tot dau exemplu „cu statele din Vest”. Să vă întrebăm ce spitale au ei, ce dotări, ce medicamente, ce tratamente?

Mass media ne-a părăsit. Oră de oră jurnaliștii online ne fac praf: ne numesc iresponsabili, idioți, stupizi, înapoiați, retrograzi, credincioizi, ori cu tot felul de epitete. Se cred mici dumnezei. Fără să fii citit vreodată Biblia! 

Sindicatele, ONG-urile ne-au părăsit. Țin una și bună că sunt neutre! Bine bine, dar indiferența te face complice!

O parte din români ne-au părăsit. Priviți-i numai la ce comentarii răutăcioase fac! Cum înjură, cum blesteamă, cum doresc moartea celor ce sunt de altă părere decât a lor!

Oare românii au rămas singuri? NU. Ne mai avem noi pe noi! Dar pentru asta vorba lui Radu Gyr: „Ridică-te Gheorghe! Ridică-te Ioane!”. Nu să luați securile-n mâini. Ci să vă apărați unii pe alții. Iubiți-vă în ciuda tuturor discriminărilor care vi se fac! Rămâneți uniți! Nu vă segregați religios, social, economic! Întinde-ți mâna celor căzuți! Nu întoarceți spatele nimănui! Și... rugați-vă! Priviți la Cer și strigați! Dumnezeu NU ne-a părăsit. Și nici nu o va face! 

Priviți la Cer și strigați! Și strigați! Se va deschide... 

PS: Unele cuvinte sunt intenționat schimbate. Prietenii știu de ce...

Nicolae.Geantă

Doi ani de la simularea pentru pandemie

New York 2019. 18 octombrie. Exact azi sunt doi ani.
Întâmplător sau nu are loc o Megaconferință. Megaeveniment. „Event 201”. Adică Evenimentul 201. Adică simulare în cazul unei pandemii!

Un virus - CAPS - se răspândește dintr-o fermă de porci. Din Brazilia. Pe toată planeta. 

Întâmplător sau nu se prezintă niște filmări. Cu aeroporturi închise. Fabrici închise. 

Măști medicale obligatorii. Spitale pline ochi. Morți. Mulți morți. 

Izolare. Lockdown. Tradus „carantinare”.

Restricții de circulație. Bătaie pe alimente în magazine. Nebunie.

Căderea economiei. Panică. Frică globală.

Medici alergând după vaccin. Toată lumea înnebunită să prindă o doză.

Și, spre finalul Conferinței apare o doamnă prezentator. Întâmplător sau nu crainica ne avertizează: „Pandemia aceasta ne-a prins total nepregătiți. Trebuie să ne pregătim pentru următoarea!” De unde știe?

Vi se pare „filmul” cunoscut? Asta se întâmpla exact pe 18 octombrie. 2019. Ziua fatidică. A mai trecut o lună și... întâmplător sau nu apar primii bolnavi de Covid în China. Evident boala a fost ținută un timp la sertar. Comunism, zice toată lumea. Apoi în februarie 2021 a izbucnit focarul în Europa. Întâmplător sau nu. Și în câteva săptămâni a cuprins întreaga planetă. Întâmplător sau nu.

Oamenii se aseamănă cu dumnezeii lor – de Nicolae.Geantă

Psalmul 115 ne vorbește introductiv despre idoli. Despre dumnezeii aceia mai mici sau mai mari pe care oamenii și-i făuresc cu propriile mâini. Din aur sau din argint. „Au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd; au urechi, dar nu aud; au nas, dar nu au miros; au mâini, dar nu pipăie; au picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gâtlejul lor”. Și apoi psalmistul detonează bomba: „ca ei sunt cei ce-I fac, toți ce se încred în ei!” Adică inerți. Nemișcați. Lipsiți de vigoare.

Oamenii sunt asemeni dumnezeilor/idolilor cărora li se închină. Cine se închină lui Hristos nu poate fi decât ca Hristos. Nu poți să-i aparții Lui și să faci ce nu face El. Isus n-a mințit, n-a furat, n-a curvit, n-a făcut facturi false, nu și-a trântit la pământ prietenii, nu a respins păcătoșii, nu a întors spatele bolnavilor, nu a trecut nepăsător pe lângă semeni, n-a respins pe nimeni care i-a greșit… El s-a asemănat întocmai cu Dumnezeu Tatăl. Dar le-a spus într-o zi fariseilor, cărturarilor și preoților cei mai de seamă, evreilor ce se numeau slujitori pentru Dumnezeu: „Voi nu aveți de tată pe Avraam; tatăl vostru este… diavolul!” Pentru  că făceau faptele lui!

Prin urmare când auziți că prin biserici sunt oameni care tună și fulgeră, care bârfesc pe la spate (sau pe internet!), care fac competiție sau sunt zgârciți, libertini, înșelători, neputincioși, nepăsători, ultraconservatori…, să nu vă puneți întrebarea cui slujesc! Știți bine: nu Domnului Isus!

Umblați numai cu Hristos! Altfel nu veți reuși să fiți ca El! Chiar așa, în viața de zi cu zi cu cine semeni?

Nicolae.Geantă

Vladimir Pustan | Când Isus a spus "mulțumesc!"

video by  Fundația Cireșarii  | 17-oct-2021

Urcă cu ambele picioarele în barcă – de Nicolae.Geantă

vezi și https://www.instagram.com/tv/CVFP9fJj3Ev/?utm_source=ig_web_button_share_sheet

Domnul Hristos ne-a prevenit în cea mai minunată omilie a Sa de pe munte: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni!” (Matei 6:24). Și totuși, deși știm destul de bine acest adevăr solemn, încercăm să credem că vom reuși. Că eșecul nu ne va lovi pe noi. Prin urmare, slujim și pe Dumnezeu, și pe Mamona. Ne place și cu Cerul, și cu Pământul. Nu doar în general se întâmplă, ci și în biserici!

Viața asta cu slujire la doi stăpâni este ca o încercare de-a traversa marea cu barca. Vrei să călătorești și totuși ai vrea ca o parte din tine să rămână pe mal. Ca o doamnă misionar, Caty Bolton, care într-o zi când se plimba pe malul unui lac, a fost invitată de-un tânăr barcagiu care-o cunoștea: „Nu vreți să faceți o plimbare cu barca?” „De ce nu”. Și doamna Bolton a pus un picior în barcă. Dar aceasta imediat s-a îndepărtat de mal. A încercat apoi cu celălalt picior. Dar și de data aceasta barca s-a îndepărtat de mal, iar misionara s-a dezechilibrat. „De ce nu vă urcați cu ambele picioare deodată?”, a întrebat tânărul barcagiu. „Așa veți fi cu tot trupul în barcă!”

Tocmai de aceea ne-a avertizat Domnul Isus să nu avem doi stăpâni. Nu vom fi cu totul nici într-o parte, nici într-alta. Mai mult, Mântuitorul ne avertizează că cine slujește și Cerului și Pământului „va nesocoti pe unul din ei” (Matei 6:24b).

Slujiți numai Lui Dumnezeu! Cine Îl are pe El va avea toate lucrurile de pe pământ. Nu încercați să aveți și pe Hristos și lucrurile lumii! Nu veți avea nici una nici cealaltă!

Succesul vieții este să urci cu ambele picioare în barcă. Marea se traversează numai după ce te-ai desprins de Pământ!

Nicolae.Geantă 

Nicolae.Geantă - Implică-te cu noi pentru săracii din județul Tulcea! (Satul Nicolae Bălcescu)

Aspect din interiorul bisericii

În ultima vreme inima și duhul mi s-au legat de oamenii din județul Tulcea. Al treilea cel mai sărac județ din România.

În satul Nicolae Bălcescu - una dintre cele mai sărace localități în care am pășit vreodată! - se construiește o mică biserică evanghelică. Și o mică patiserie...

Aproape toți oamenii din localitate trăiesc din lucrul cu ziua. În agricultură. Chiar și copiii merg vara cu ziua la muncă. Dar iarna? Oamenii privesc pe fereastră. Și spre cer! De aceea se construiește patiseria! Să fie o gură de Oxigen pentru cei săraci. Care Doamne, sunt atât de mulți! Și au atât de puțină mâncare! Unii copii au ca masa îmbelșugată doar cornul și laptele de la școală! Însă în ultima vreme școala este mai mult în online. Nu și stomacul!

Viața la polul sărăciei - cu Nicolae.Geantă

* urmărește și evoluțiile lucrării de la biserică și mica patiserie AICI

video by Ben Hur

Lockdown pentru sănătoși – de Nicolae.Geantă

Ieri, domnul fost-premier Câțu plănuia de zor să implementeze green-pass-ul la magazine. Doar cine e vaccinat (gratuit) poate intra și ieși. Cu Covid sau fără (deja toți știm că vaccinații pot purta virusul fără probleme). Dar un sărac nevaccinat nu poate intra să-și cumpere alimente de 20-25 de lei fără un test (PCR) care costă de 10 ori mai mult! „Să plătească, dacă nu e ascultător!”, zic gurile rele. „Să stea acasă!” dacă e sănătos!

Zilele trecute, în plină Austrie, a trebuit să port o mască FPS2. Nu că nu am fi purtat, ori că m-am răzvrătit în piața mare, dar vaccinații se uitau ca la un demon la mine. Ei puteau purta orice tip de mască. Oare eram discriminat? Că eram sănătos. Oare mai contează în aceste zile ca toți să avem drepturi? Ani de zile omenirea a plătit un preț uriaș să înlăture discriminările de orice gen și azi s-a renunțat atât de ușor la drepturile câștigate. M-am simțit exact ca Ellie Wiesel când a fost forțat să poarte o stea galbenă pe piept. Ce a urmat pentru el știm, ce va urma pentru noi...

Încotro, Stăpâne - de Mihaela Mănescu

 Am harta. Dar busola-mi spune

Că mă abat, că m-am pierdut.

Și nu știu încotro, Stăpâne.

Mai dă-mi o rază împrumut...

Se văd atâtea ramuri rupte,

Atâtea însemnări pe drum...

În fața mea sunt văi abrupte,

În urmă-i negură și fum.

La cumpăna dintre tărâmuri

Stau, Doamne, și aștept tăcut.

Deschizătorii Tăi de drumuri

Pe-aleea mea n-au mai trecut...

Dar chiar de nu mi-ar mai rămâne

Nici hartă, nici busolă-n văi,

Când mă aplec în rugăciune

Și nu știu încotro, Stăpâne,

Mi-s călăuză Pașii Tăi.

mihaela

Unde a eșuat statul român?

🔴 Statul român a eșuat în momentul în care în locul convingerilor, a folosit ciomagul guvernamental. E mult mai ușor să spargi capul oamenilor decât să le deschizi mintea.

Pentru a convinge ai nevoie de argumente și de un dialog onest. Dialogul nu se face cu cei aflați pe statul de plată ai televiziunilor, ci cu oameni care au un cuvânt de spus în societate prin ceea ce sunt și au realizat.

Nu poate vorbi cartea de vizită, oricât de pompoasă ar fi, în locul faptelor. Dialogul nu se face la televiziuni, ci coborând acolo unde e viața, adică în mijlocul poporului.

Dacă pui pumnul în gura oamenilor prin decizii discriminatorii care umilesc și divizează națiunea, dacă în locul unor discuții argumentate tu folosești represiunea, atunci tu nu conduci, ci ești despot.

Asumați-vă despotismul, domnilor și vă vom ierta.

🔴 Statul român a eșuat atunci când a folosit aroganța în locul smereniei. Dincolo de vorbele meșteșugite care sunt picurate în auzul românilor, se vede emfaza, se poate citi cu ușurință aerul de superioritate și dispreț cu care este tratată plebea, omul de rând.

Jurnal de Enns - de Nicolae.Geantă

În ultimii doi ani misiunea în Diapsora a căpătat un ritm mai lent. Nu din cauză că bisericile noastre au stagnat. Ori că Împărăția Lui Hristos nu mai are cea mai prioritate. Ci, din cauza restricțiilor de circulație. A îngrădirii acestei libertăți. (Din cauză unui vierme mic. Care a făcut un prăpăd mare... Covidul, al doilea dezastru adus planetei după păcat). În anii trecuți prieteniile legate de Diaspora au prins adânci rădăcini. căci, de ceva ani, am crescut cu ei, împreună. Ne-am hrănit cu aceeași sevă: cu iubirea de Dumnezeu! 

Așadar, vineri am plecat cu Marian Mocanu într-o nouă misiune. Din Otopeni. Spre frații noștrii din Austria. În avion lumea a fost mai distanță. Mai precaută. Nu îți reproșau nimic, dar ochii oglindesc permanent a îndoială. Și distanța vorbea “tot așe”. Am ajuns rapid în Wiena. Cu o jumătate de oră mai devreme! E prima dată în viața mea când un avion a reușit performanța aceasta. Și culmea, o cursă de low-cost! La Swechat cordoane de security austriac. Supraveghează să ai “vacține”. Ori “pițiar”. Testul ăsta fără de care nici să halești prin gări nu mai poți. Însă am văzut chiar polițai plictisiți. Cred că se putea trece și cu factura de la lumină! Scanată pe telefon.

Cea mai eficientă predică - de Nicolae.Geantă

“Unde ești Doamne, am urlat la zăbrele

Din lună venea fum de cățui,

M-am pipăit și pe mâinile mele

am găsit urmele cupelor Lui!”

(Radu Gyr)

Sfântul Ștefan a predicat atât de bine celor ce îl înconjurau cu pietrele în mâini încât i-a tăiat la inimă! Unii s-au pocăit. Alții au scrâșnit din dinți și plini de mânie l-au omorât! “Gata, am terminat pentru totdeauna cu omiliile lui!”. Dar suferința lui? Vorbele i-au fost poate uitate, dar suferința sa n-a putut fii stearsă din memorie. Cel puțin pentru Saul din Tars. Modul cum a suferit l-a răscolit pe prigonitor în mâruntaie. A fost mai mult decât o predică. Imaginea l-a urmărit. Până s-a convertit. Theresa de Lissieux tocmai asta spunea:”A suferi din toată inima pentru ceilalți aduce mai mulți oameni la Dumnezeu decât cea mai bună predică!”

Poligonul lui Dumnezeu – de Nicolae.Geantă

„De ce ar vrea Dumnezeu să mă încerce?”, e o întrebare pe care am auzit-o des în ultima perioadă. „Ce, nu știe El cât sunt de credincios?” Nu, Dumnezeu nu mă trece prin încercare numai să vadă credincioșia mea, ci ca El să-și dovedească față de mine credincioșia Sa.

Încercările sunt poligonul lui Dumnezeu. Locul Său preferat de teste. Dar și de intervenție. Când Șadrac, Meșac și Abed Nego au fost forțați să se închine în Valea Dura în fața idolului de 27 m al împăratului Nebucadnețar ar fi putut să spună: „Ne închinăm la exterior, dar în inima noastră rămânem loiali”, sau „O să ne cerem iertare după ce ne ridicăm!” Însă scuzele ar fi anulat relevația lui Dumnezeu! Dar integritatea lor a permis lui Dumnezeu să își arate puterea.

Mircea Roșca: Astăzi, în Comisia pentru drepturile omului am respins proiectul de lege privitor la certificatul verde pentru libera circulație

Prietenul meu Mircea Roșca, deputat liberal în Parlamentul României, creștin evanghelic devotat și foarte vocal, a respins în cadrul „Comisiei pentru Drepturile Omului” (din care face parte) proiectul de lege privitor la pașaportul verde pentru libera circulație. Respingerea a fost numai un prim pas, în curând proiectul va intra însă pe ordinea de zi în Plen, unde poate fi oprit sau aprobat. Într-o vreme incertă ca aceasta, cu presiuni uriașe asupra întregii omeniri -  pentru a se accepta un traseu impus și unidirecțional, a sta împotriva sistemului este nu un act de curaj ci de nebunie. Dar calea crucii, apărarea demnității și a aproapelui suferind mereu a fost nebunie pentru lume. 

Te felicit frate Mircea! Bravo! Aștept astfel de poziții de la cât mai mulți parlamentari. Unora nici prin cap nu le trece că sunt responsabili de starea națiunii... Ori poate nu le pasă?

Rugați-vă pentru Mircea Roșca! Pentru curaj, pentru trecere înaintea „celor ce sunt la butoane”, pentru a fi totdeauna cap și u coadă și mai ales pentru a face voia lui Dumnezeu! Rugați-vă și pentru colegii săi care pot lua decizii să fie sub călăuza Domnului. Căci singuri, oamenii pot greși!

Nicolae.Geantă

(citește declarația deputatului Mircea Roșca AICI)

Nicolae Geantă și Marian Mocanu în Austria

 ne vedem pe 9-10 octombrie

în apropiere de Linz, Austria