Mama pe ultimul drum!

Mama cu batista-mpăturită! - de Nicolae.Geantă

Cât de amărâtă-ai fost măicuță

Chiar din ziua-n care te-ai născut,

Printre pruni și vie ‘ntr-o căsuță,

Cu pereți scrobiți și cu podea de lut!

Ai muncit de când erai de-o șchioapă,

Cu spinarea la cărat poveri.

Și cu lecții scrise seara sub o lampă,

Cu bătăi în palme… Și dureri!

Și apoi, de când te țin eu minte

Pâinea tot cu noi ai împărțit.

Îți opreai coltuce negre, rumenite,

Și le înmuiai în lapte covăsit!

Te-am văzut la albia cu rufe

După nopți de muncă în picioare

Nedormită… Te-am văzut cărând

Crosnia de lemne în spinare!

Te-am văzut trăind mereu smerită

Cu basmaua ta din borangic 

Și-o batistă tot împăturită

Ascunzând din pensie un pic.

Ah, dar tare te-ai grăbit măicuță

Să cobori așa devreme-n tină,

Într-o joi când eu eram departe,

Neputând să te mai strâng de mână!

Ai plecat și dusă-ai fost măicuță…

Dar eu știu că într-o zi cu soare

Dumnezeul căruia-i slujesc

Ne va pregăti pentru ‘nălțare!

Nicolae.Geantă

Chicago, Illinois

Ne vom vedea în veșnicie MĂICUȚĂ!

 A plecat pe ultimul său drum CEL MAI SFÂNT CUVÂNT DUPĂ DUMNEZEU pentru mine:

M A M A

În copilărie ai fost eroul meu! Nu voi uita niciodată cât te-ai jertfit pentru mine! M-ai scos din ghearele orfelinatului, apoi ani de zile m-ai apărat ca o leoaică! M-ai protejat în multe nopti în care fugeam amândoi desculti prin glod ori zăpadă! Ai fi putut să pleci, căci tu ai trăit o viată amară! Dar ai rămas în bătaia pustii! Pentru că ti-ai iubit băietu’! 

În școală, la fiecare final de an, mi-ai făcut coronită! Nu aveai multe clase tu, nici functii, nici averi, dar eu te transformam în Regină! Orice mamă bună e regina pruncilor săi! 

În adolescenta mi-ai fost zid protector! Am fost un rebel și știu că te-am rănit! Dar dragostea de mamă nu se stinge cu niciun uragan! Nu m-ai mai tinut de mână, dar nu m-ai scăpat din inimă! Ai crezut că într-o zi voi fi eu, cel care așteptai ca să fiu! Dumnezeu te-a ascultat măicută, și s-a îndurat de mine!

În facultate mi-ai fost cel mai mare sponsor! Din pensia ta de câteva milioane! Din bănutii tăi strânși în batistă! Nu erau multi dar erau mijlocul nostru de subzistentă! Mai mult, din economiile tale ai crescut câtiva ani și copiii mei! Ai fost cea mai grozavă bancă de credit! Multumesc mami dragă!

Ai fost o bunică cu inimă mare! Ai renuntat la tine pentru nepoti! Ai fost și cel mai bun bodyguard pentru casa mea! Dronele n-ar fi putut veghea mai bine ca tine!

Au fost ani în care ai crezut că m-am rătăcit la pocăiti! Dar, deși te-ai împotrivit o vreme, tot m-ai iubit cu motoarele turate la maxim. Apoi, într-o bună zi, ai hotărât să faci și tu legământ în apa botezului (în mâinile mele!) Atunci tu m-ai încununat! 

Ai suferit cu demnitate mami! Bătrânetea e haină grea! Iar dacă ești și bolnav atunci e căptușită cu plumb! Tu totuși nu te-ai plâns! Ai stat uneori singurică în cămăruta ta! Fără să ne deranjezi vreodată! La 88 de ani abia ai putut să faci doi trei pași grei, să sufli în tort! La 90 de ani nici n-ai știut că este al tău! Da mamă, anul ăsta ti-am făcut tort! Nu am știut nici eu că va fi ultimul! 

Azi, dimineată ai pus șaua pe îngeri și ai pornit spre veșnicie. La nouăzeci de ani plus! Singură! Eu am fost atât de departe de tine! Aproape la marginea lumii! Nu m-ai văzut cu ochii când ai plecat! Dar m-ai văzut cu inima! Iar mie, la 8500 de km, când am auzit mi s-a rupt ceva la inimă! Ceva care nu se mai repară!

Drum lin mami! Într-o zi ne vom întâlni din nou sus în Ceruri! Domnul nostru ne-a spus că acolo, și tu și noi, vom fi ca îngerii! Veșnici! Și nedespărtiti!

În aceste clipe înteleg mai bine ca niciodată că “Te iubesc!” uneori este prea putin spus! 

PS: Doamne, primește-o cu bucurie pe mama slujitorului Tău! Aș mai fi vrut să o tin, dar i-a venit vremea să fie cu Tine! Îti sunt extrem de recunoscător că mi-ai dat-o o vreme!

Nicușor Odorașul mami (Îti amintești că așa mă alintai în copilărie? Eu am rămas același chiar dacă părul îmi prinde culoare de lână).

Chicago, Illinois

Nicolae Geantă la Seatle

 

Citiți să vă doară - de Vladimir Pustan

“Creștinii trebuie să știe puțină carte, cât să poată citi Sfânta Scriptură”, zicea Tertulian. El nu prevedea faptul ca va veni o zi când toată lumea va ști carte, dar puțini vor mai citi Scriptura în special.

Comunicăm cu emoticoane, dacă mai comunicăm. E m-au ușor să pui o fotografie pe Facebook decât să scrii două rânduri. 

Citiți ca să știți. Cine știe multe are multe dureri. E bine să vă doară. Dacă nu mă credeți, întrebați leproșii. Ei nu simt nicio durere și nu își dau seama când le mai cade câte un deget!

Citiți ca sâ știți de unde veniți. John Fowles spunea cu tristețe: “ Nimeni din familia mea nu a avut o aplecare spre citit. Se pare câ vin de nicăieri! acum nimeni nu va mai arde cărțile lui Don Quijoute. 

Dumnezeu S-a descoperit printr-o carte care trebuie citită și trăită. Citiți ca să trăiți frumos pentru câ lumea e plină de cretini educați! Dar și ei sunt pe cale de dispariție, iar în curând îi vor înlocui barbarii!

Vladimir_Pustan

Zece piedici în calea rugăciunilor - de Nicolae Geantă

“Mai bine învăț un om să se roage decât zece inși să predice”, spunea CH Spurgeon. Și era prințul predicatorilor! Și atunci și azi era nevoie de puterea genunchilor îndoiți! De rugăciuni care nu doar ating dar și deschid cerul! Ce oare ne împiedică astăzi de nu mai mișcăm niciun centimetru pe Mânuitorul? Ce piedici le fac să nu treacă de tavan?

Nu urca cu păcatul nemărturisit la rugăciune! Putem striga, putem porunci, putem urla de crapă tavanul, dacă trăim duplicitar Domnul nu ne răspunde cererilor noastre! Păcatele fac un zid de despărțire între noi și El! (Ps. 94:9). “Știm că Dumnezeu nu ascultă pe păcătoși”, spunea Apostolul Ioan (9:31).

Nu te ruga până nu repari relațiile rupte cu frații tăi! Sau cu familia! Dacă aduci un dar la altar (Matei 5: 23-25) și nu ai mâinile curate, puneți adidași și fugi 100 de metri garduri. Rezolvă-ți întâi problema, apoi pune genunchiul jos! Petru mai spune că inclusiv problemele nerezolvate cu soția împiedică bărbaților rugăciunile! (1 Petru 3:7) Se aude fraților? 

Nu fi egoist când te rogi! Nu cere doar pentru tine! Nu fii ca Avraam cu negocierea Sodomei, care a cerut salvare numai pentru 10 indivizi (poate familia lui Lot). Roagă-te și pentru binele prietenilor, vecinilor, colegilor, al neamului tău întreg! Roagă-te chiar și pentru vrăjmași! (Asta a poruncit-o Hristos. Iar la Cruce chiar a făcut-o!).

Cât ai trăit, ai strâns și-ai strâns - de Costache Ioanid

Cât ai trăit ai strâns, și-ai strâns

Cum strânge de pe crengi furtuna.

Și-acum te uiți, cu suflet plâns,

Căci toate câte ți le-ai strâns,

Te lasă una câte una.

Ai vrut, în lumea de noroi

Să îți faci un rai. Ce cutezanță!

Și-acum, dai totul înapoi

Și pleci din Rai cu pumnii goi,

Iar unde pleci, tu n-ai speranță.

Ai vrut, aici, pe acest pământ,

Să-ți saturi inima flămândă;

/: Dar toate-aici se duc, pe vânt,

Iar mai încolo de mormânt

Tu nu ți-ai strâns decât osândă. 

Ai vrut să fii înconjurat

De tot ce mângâie privirea.

Dar, vai, cu cât ai adunat,

Cu cât de lume te-ai legat,

Cu-atât mai grea e despărțirea! 

Privește dar ce ți-a rămas?

Și singur judecă-ți ființa!

Isus te cheamă, fă un pas,

Și-apucă-n ultimul tău ceas

Comoara cea de preț: căința. 

Costache Ioanid

Zece reguli când vii la Biserică – de Nicolae.Geantă

Nu veni după începerea programului! Învață disciplina timpului. Dar și faptul că atunci când deranjezi adunarea toți ochii sunt focalizați pe tine! 

Închide smartphone-ul în biserică! Ori lasă-l acasă sau în mașină! Aici fețele noastre trebuie să strălucească de prezența Duhului Sfânt nu de la ecranul telefonului! 

Cântă în timpul închinării colective! Cine cântă se zidește sufletește. Cine cântă nu se va gândi în altă parte. Și nici nu poate bârfi totodată!

Stăpânește-ți limba în timpul slujbei! Cine șușotește deranjează! Cine vorbește nu ascultă! Fii mut la predică! Dar nu la rugăciune! 

Dacă vii mai devreme nu te așeza pe locul din margine! Poate vor fii unii care vor veni și mai târziu și vei fi deranjat! Chiar de mai multe ori! 

Zece motive să taci - de Nicolae Geantă

 „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ține gura” 
(Proverbele 17:28)

Tăcerea. Se mai poate păstra? Atunci când treci prin provocări? Mai poți tăcea atunci când ești în jugul defăimării, când gesturile ceilulat îți fură pacea și îți face inima ca apa? Și mai ales poți să taci atunci când tu ai dreptate?

Arabii au un proverb: „Cuvântul e de argint, tăcerea e de aur!” Și totuși pentru cei mai mulți dintre noi aurul e mai ieftin decât argintul! Asta nu sună a înțelepciune! Ci a lipsei ei!

Taci când ești furios! Apostolul Iacov spune că „limba este o lume de nelegiuiri”. (Iacov 3:6). Cuvintele aspre devin un foc care aprinde „roata vieții”. Mereu, dar mereu, ce spune limba la furie spinarea plătește în durere!

Taci când ești provocat! Când cineva te determină să reacționezi! Calmul tău este singurul răspuns cu care adversarul nu se poate contrazice. Nu știi că tăcerea este unul dintre argumentele cel mai greu de combătut? Tăcerea e răspunsul celor înțelepți dat celor nebuni!

Isus nu construiește colibe! – de Nicolae Geantă

Schimbarea la față a Domnului pe Muntele Taborului este un text biblic la care mai degrabă comentatorii ar trebui să tacă! Dacă nici Petru - care a fost acolo, nu a știut ce vorbea și a fost certat de Isus...

Putem spune însă că Domnul a urcat să se roage. (Nu singur, ci cu cei trei: Petru, Ioan și Iacov). Rugăciunea e salt, nu scufundare! Oricât de slab te-ai ruga, urci! Ești cu un pas mai aproape de Cer! În ziua aceea Hristos a fost atât de aproape de Tatăl încât hainele Sale străluceau atât de mult încât „albul” lor e incomparabil cu orice „alb” de pe Pământ! F. Godet zice că transfigurarea lui Isus este „sigiliul lui Dumnezeu” (pentru lucrarea fără cusur a Fiului!)

Uimit de ceea ce îi văd ochii și îi aud urechile Petru îi cere Domnului să construiască acolo trei colibe! De ce colibe, când Dumnezeu s-a descoperit în toată măreția?

„Colibele” opresc în loc timpul! Ele vorbesc despre o nesăbuință a omului plin de râvnă și fără pricepere. A credinciosului care vrea să vadă minuni, nu trăiri. Viața ne e dată însă nu pentru trândăveala în hamacul legat de colțul șopronului, ci pentru luptele din vale.

Decalogul bunei intelegeri - de Nicolaie Meleacă & Nicolae Geantă

Zi de zi suntem asediați de conflicte. Dispute. Certuri între frați. Răceală. Schisme…  “Cum să fac să evit o dispută cu fratele meu?”, spunea cineva.

1. Amintește-ți că sunteți din același Tată. Înainte să-i răspunzi, gândește-te: e fratele meu, nu dușmanul meu. Ați pornit din aceeași casă și mergeți amândoi pe drumuri diferite, dar spre aceeași Casă. Suntem frați dar nu identici. Dumnezeu ne-a creat ca pe un set de culori. Diferiți. Doar împreună zugrăvim cel mai grozav tablou!

2. Pune dragostea mai presus de dreptate. Dreptatea ta poate fii adevărată, dar fără dragoste, rănește. Poți avea dreptate, dar poți pierde u frate!  Mai bine să pierzi o "dreptate", o dispută verbală decât să pierzi un prieten. Știm că Dumnezeu e drept! Dar mai știm ca e plin de bunătate! Bunătatea e har! Harul înseamnă să nu meriți ceva ce primești… Iubește! Nimeni care a iubit n-a pierdut!

3. "Vâră-te în bocancii lui", adică încearcă să te pui în locul lui înainte să vorbești. Întreabă-te: ce durere, ce apăsare, ce frică, ce oboseală, ce povară are el acum? De multe ori cearta vine din neînțelegere, nu din răutate. Dacă mă iubești spune-mi ce mă doare, zicea John Piper.

Mică Radiografie a inimii – de Nicolae.Geantă

„Te urăsc din toată inima mea!”, „Îți mulțumesc din inimă”, „Ochi văd inima cere”, „Are mai mult inimă decât cap”. Sunt numai câteva dintre declarațiile auzite aproape zilnic. Bine, nu la dumneavoastră ci numai la mine în sat! Inima. Acest organ central care ne ține în viață. Fără o mâna sau fără un ochi, fără rinichi ori fără un plămân trăiești. Dar fără inimă? Fără ea... dusute-ai! Pe bihorănșete!

Uneori auzim că cineva „are o inimă mare”, „o inimă bună” (ori „haină”!), o inimă „frântă”, „că e slab de inimă”... ori „te iubesc cu toată inima mea”. „Te iubesc cu tot creierul meu”, nu am auzit niciodată pe nimeni! Și nici ca cineva care vorbește despre el să arate cu deștiu’ spre creier. Ci spre inimă!

În societatea contemporană „creierul este regele”, iar inima decât o pompă! Chiar așa: „Este inima mai mult decât o pompă? Emite ea o energie?”. Aici Paul Pearsal m-a uimit: „inima produce de departe cel mai puternic câmp electromagnetic ritmic al corpului”!  Știți cum sună asta? Inima e un organ conștient! Ea știe tot ce faci și ce ai făcut! Ea îți amintește trecutul!

Poate Biserica să piardă oameni? - de Nicolae.Geantă

Din ce în ce mai des pe „rețele” și în media zilei, o suită de „foști” credincioși susțin că Biserica ar... distruge oameni! Nu că i-ar duce în rătăcire. Nici spre iad! Ci că le ia demnitatea umană, le intoxică gândirea, bruma de fericire pe care o oferă lumea. Societatea. Firea. Nu le dă „pacea” pe care o caută... Prin urmare, spun stimabili, Biserica te distruge! Te duce în jos.

Refuz să cred că Biserica ar fi o prăpastie. Un hău în care cazi. Un gol în care te pierzi. Și totuși multe guri aceasta au ajuns să creadă. Oare de ce? Ce i-a determinat să vină cu astfel de lamentație...

Nu vreau să aduc argumente. De nicio parte. Însă vreau să știu: tu ce părere ai? (Scrie în comentarii sau l adresa nickbags@gmail.com).

PS: Niște politicieni mioritici cu ifose de patriarhi, susțineau, nu de multicică vreme, că religia nu mai trebuie predată în școli, că tinerii de azi nu mai trebuie să meargă la Biserică ci să se... distreze! Filosofie untoldică. Nibirică. Biblic ar suna: „de nebun căruia i-a rodit țarina”! (Luca 12:20)

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă în Suceava

 

Nu vă certați pe drum! – Nicolae.Geantă

Când frații lui Iosif au plecat înapoi la tatăl lor încărcați cu grâu, pâine și merinde, acesta le-a poruncit: „să nu vă certați pe drum!” (Gen. 45:24). Dar de ce să se certe? De ce să se acuze reciproc? Pentru că Beniamin fusese mai avantajat? Pentru că Simenon stătuse o vreme în Egipt arestat? Pentru că Ruben nu fusese inițial de acord cu ei și totuși cei 10 îl vânduseră rob în Egipt! Nu știm… Dar știm un principiu elocvent: Dumnezeu hotărâse viața lui Iosif! Deci orice dispute n-ar fi venit de la El!

Încă avem certuri „între frați”! Pe drumul spre Cer! Paradoxal fiecare susține că are dreptate! Dreptatea nu vindecă, ci dragostea! Chiar dacă cineva ar trebui mustrat, trebuie făcut cu dragoste. Pastorul Mihăiță Dănilă spunea că mustrăm oamenii cu asprime pentru că nu îi iubim! Da, Hristos spune că „mustră și pedepsește pe cine iubește?” (Apoc. 3:19). (Înainte să începi o discuție contradictorie cu fratele tău vâră-te puțin în bocancii lui!) Chiar așa, dumneavoastră cum mustrați pe cineva pe care-l iubiți? Cum îl certați?

Reîncarnare? Nu. Decât înviere! – de Nicolae.Geantă

Uneori, când deschizi Instagram-ul poți să te superi! Să-ți urce tensiunea! Să-ți pierzi starea de liniște! Pentru că, în lumea părerolologilor virtuali este un haos informațional! Fake-uri! Prostie! Nimicuri… Plus blamarea lui Dumnezeu! Am văzut două dudui, cam nu prea-s duse pe la Biserică, vociferând despre reîncarnare la un podcast intitulat „Minți deschise!”! Deschise spre ce? Atât de senin vorbeau vlogărițele, fără niciun argument, despre faptul că toată lumea se reîncarnează! Ba au mai și afirmat, că Apostolul Petru ar fi vorbit despre reîncarnare dar că a fost scos textul din Scripturi! Plus alte bazaconii! Chestiunea e că aveau peste mulți, îngrijorători de mulți comentatori care le aprobau! Paradoxal, unii se erijau în creștini crezând în… reîncarnare! Iar cei ce nu credem am fi înapoiați, închiși la minte…

Reîncarnare nu există! Simplu. „Și după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată și după aceea vine judecata… (Evrei 9:27)” Concluzie? MURIM și TRĂIM o singură dată!

„Și morții au fost judecați după faptele lor…  Fiecare a fost judecat după faptele lui (Apocalipsa 12-13, parțial)”. Concluzie? Fiecare OM va fi tras la răspundere pentru o singură viață!