Prăpăstii și culmi – de Nicolae Geantă

Am văzut de multe ori oameni care au trecut de la agonie la extaz. Și de la extaz la agonie. Din plâns în râs, și din râs în plâns.

Am văzut oameni care au uitat de unde au plecat și oameni care au rămas la fel de populari deși condiția lor din urmă îi putea păstra la oarecare distanță.

Am văzut oameni care au ajuns în prăpăstii de unde credeau că nu vor mai ieși, sau alții cățărați pe creste de unde credeau că nu vor fi dați jos niciodată.

Am văzut oamenii pentru care eșecul a fost o rampă de relansare și oameni pe care succesul i-a distrus.

Și m-am întrebat așa în barbă de fiecare dată: ce poate fi mai periculos în viață, prăpastia sau culmea? Bartolomeu Anania zicea că atunci „când te găsești în fundul prăpastiei, să nu disperi, iar dacă ai ajuns în vârful muntelui, să nu amețești. Dar să ști că această a doua primejdie este mai mare decât cea dintâi. Pentru că în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiți de ea”. Da, mândria uită în primul rând pe Dumnezeu!

Maya Angelou zicea că „Cel mai puțin bine e căderea din dragoste!” E mai rea ca o cădere în gol de pe Everest.

Ai grijă când ajungi pe culmi. Când ajungi în glorie. Căderea de pe munți e mai periculoasă ca cea din vale!

Nicolae.Geantă

 

 

Nicolae Geantă la El Star Câmpina: Dublă lansare de carte

Hai cu mine vineri 23 mai 2025, de la ora 18.00.

La Librăria El Star din Câmpina. E dublă lansare de carte.

Nu veni singur! Vino vu un prieten!

Nicolae Geantă - Declarația mângîierii

Isus e prezent în orice furtună! - de Nicolae.Geantă

Plouă. Cu vânt. Nu e nimeni pe stradă. Cerul e plumb. Bacovian. Ploile strică toate promenadele. Dau planurile peste cap.

Un filosof chinez zicea: „Să nu te temi niciodată de o furtună. Învață să dansezi în ploaie!” Hmm, asta sună cam așa: „Învață-te să suporți greul în viață”. Cam budistă ideea. Ori comunistă. Adică, asta e karma ta. Dansează cu greutatea în spate!

Pe de altă parte Charlie Chaplin mărturisea odată: „Îmi place să merg prin ploaie. Pentru că nu îmi vede nimeni lacrimile!” Asta sună a singurătate! Cum să fii singur într-o mare de oameni? Și uită că se poate. Oamenii cei mai singuri nu sunt în Sahara. Ci pe străzi (nu neapărat în ploaie), înțesate de semeni care nu te bagă în seamă. Trec pe lângă tine ca și cum ai fii invizibil!

Și ce să facem, dansăm sau plângem în furtunile vieții? Ne obișnuim cu greul sau plângem că nu avem niciun sprijin? Scriptura ne spune că într-o noapte cu furtună, când Petru și ucenicii luptau disperați cu valurile mării, Hristos, care dormea liniștit a fost trezit de cei 12 înspăimântați. Și, plin de calm, a strigat mării „Fără gură!” Tăcere. Și furtuna s-a transformat în calm ecuatorial!

Când nori grei se abat asupra ta, când ești izbit de ploaia rece a furtunilor vieții nu de învățat să dansezi în dureri ai nevoie. Și nici de lacrimi, chiar dacă-s calde. Asta înseamnă să lupți singur. E simplă soluția ce trebuie s-o aplici: întinde-i mâna lui Hristos care e aproape de tine! Da, Isus nu lasă singur pe nimeni în furtună! El e acolo! Cheamă-L în ziua ploilor vieții care-ți fac sufletul bacovian. Nu numai că te va auzi, dar El va potoli furtuna! O va opri! Printr-un singur cuvânt!

Isus e în fiecare furtună! Trebuie doar să îi întinzi mâna! Nu știu de ce, dar cei mai mulți îi întorc spatele! Apoi alergăm disperați să-i scotocim prin valurile ce i-au acoperit...

Nicolae.Geantă

Fiecare groapă are o scară – de Nicolae Geantă

C. a fost preot. Prieten cu mine. Dintr-un motiv de disperare s-a sinucis! Oamenii m-au întrebat „cum de s-a putut întâmpla una ca asta?” Le-am spus că nu știm ce s-a gravat în inima lui ori în creier, mai ales a unui om care îl slujea pe Dumnezeu! Dar știu că în groapa de disperare NU a mai privit la scara ce era în fața lui!

Când ajungem în furtunile vieții, în adâncuri, în mocirlă, în eșec, în falimente, (adică acolo jos de tot), noi de cele mai multe ori privim ca la sfârșitul lumii. „De aici nu se poate ieși!”, răsună în urechi, în inimă, în plămâni, mare cor al pesimismului. Totul împrejur devine betonat. Fără scăpare... Dar de cele mai multe ori uităm că în groapa disperării este o... scară! Da, în fiecare groapă este o scară! O schelă care te urcă...

E drept, când ajungem în groapă disperăm. Dar scopul lui Dumnezeu nu e să rămânem acolo! Pentru Iosif groapa Dotanului, sau închisoarea lui Faraon, nu au fost hău-ri. Ci scara de a urca premier în Egipt. Pentru evrei Egiptul nu a fost o groapă. Ci o scară. De acolo au urcat în Canaan. Pentru cei trei tineri iudei, slujitori ai lui Nabucodonosor, cuptorul de foc nu a fost groapa pieirii. Ci scara de a urca apoi în fruntea administrației babiloniene. Și pentru Daniel la fel. Pentru Hristos, răstignirea pe o Cruce înfiptă-n Dealul Căpățânii, nu a fost finalul. Nici așezarea Sa într-un mormânt. Mormântul a fost scara pentru Înviere!

Fiecare groapă are o scară! Până și păcatul – bezna minții, groapa cea mai mocirloasă a sufletului – are o scară de ieșire spre sfințenie: Crucea Domnului Isus!

Când treci printr-o groapă, accidental sau cu bună știință, nu dispera. Nu-ți face hara-kiri. Nu-ți pune ștreangul de gât. Nu urla la soartă! Privește atent după scara pe care trebuie să urci. Dumnezeu ne permite uneori să ajungem în gropi tocmai pentru a-I folosi scara!

Dacă nu găsești scara strigă la Dumnezeu să-ți deschidă ochii! Uneori lacrimile ne împiedică să-I vedem scara Harului rezemată de buza Cerului!

 ----------------   -----------------  --------------

PS: Personal, în viață, am trecut prin multe gropi. Când m-am trezit în ele inițial am disperat. Dar mai târziu am înțeles că spre Cer nu e o cale presărată cu trandafiri. Ci cu gropi. Dar și cu multe scări...

Nicolae.Geantă

Pe un drum necunoscut NU merge singur! – de Nicolae Geantă

Uneori drumurile vieții ni se par foarte bune. Chiar dacă nu am mai călcat niciodată pe acolo. Însă intențiile bune nu totdeauna au și final fericit. Solomon spune în pildele sale că „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă văd că duc la moarte!” (Proverbe 14:12). Asigură-te că ești pe drumul care duce la viață!

Adeseori drumurile pe care pornim sunt necunoscute. Și atunci le parcurgem șovăind, tremurând. Avem o neliniște tot traseul! Mergem cu faza scurtă: „Oare ajung, oare mă voi descurca?” Dumnezeu promite că „El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui” (Isaia 41:3). Asigură-te că atunci când pornești pe un drum necunoscut ai o călăuză. Hristos e cea mai bună busolă!

Alteori trebuie schimbat drumul din mers! Ceva nu mai corespunde. Asigură-te că ai schimbat traseul până nu ajungi într-un loc unde nu mai e posibil! Fii ascultător când ți se cere să schimbi traseul. Tu nu cunoști viitorul!

Orice drum ai parcurge, sigur sau necunoscut, intermitent sau lung maraton, NU-l parcurge singur! Cel mai bun ghid este Dumnezeu. E Singurul care a bătătărit toate potecile lumii! Cu Dumnezeu de mână nimeni NU se poate rătăci! Nici orbi dac-am fi! „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe carări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede” (Isaia 42:16).

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Dragodana, Dâmbovița

 

Laicii au depășit pe credincioși în Germania - M. Gheorghe, N. Geantă & A. Dume

Nicolae Geantă - Credința în criză (Toma)

sursa: Nicolae Geantă via Agape Wien

Acceptare și apreciere – de Marian Volintiru

Acceptarea și aprecierea merg mână în mână. De-a lungul vieții mele, m-am confruntat – și poate încă mă mai confrunt – cu ambele. Este posibil să fii acceptat, dar să nu fii apreciat. Iar această realitate lasă urme adânci în suflet.

Am crescut într-o cultură în care se punea un accent puternic pe perfecțiune – acasă, la școală, în societate. De mici, am fost învățați să ne concentrăm pe ceea ce nu facem bine, pe ceea ce lipsește, și nu pe micile reușite sau progrese. Nimeni nu se uita la jumătatea plină a paharului. Performanța era așteptată, nu celebrată. În școală, dacă nu atingeam standardele impuse, nu primeam încurajare, ci pedeapsă sau critici. Acasă, aceeași poveste. Așa era cultura. Totuși, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață altceva: „Cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10)

Dumnezeu vede valoare chiar și în începuturile mici. El se uită la inimă, la motivație, la proces – nu doar la rezultat. Această perspectivă mi-a fost străină o vreme. Dar, când am ajuns în Canada, am început să văd o altă realitate – una în care fiecare pas înainte este încurajat, unde micile victorii sunt apreciate, iar imperfecțiunile sunt recunoscute ca parte din creștere.

Mi-a luat timp să mă adaptez și, recunosc, încă mai am momente de îndoială când cineva mă laudă pentru ceva ce eu consider „prea puțin” sau „normal”. Îmi amintesc cum, cu mulți ani în urmă, am fost invitat să vorbesc în biserica noastră din Canada – o comunitate multiculturală, formată din aproximativ 30 de națiuni. Am început timid, cerându-mi scuze pentru limba engleză care nu era perfectă. Pastorul m-a privit cu sinceritate și mi-a spus: „You are doing fine.” Am fost reticent în fața aprecierii lui. Nu pentru că nu l-am crezut, ci pentru că așa am fost educat: să nu mă văd vrednic de laudă dacă nu ating un anumit standard. Dar încurajarea lui a lucrat în mine. Și m-a învățat o lecție importantă: „De aceea, încurajați-vă unii pe alții și zidiți-vă unii pe alții, așa cum și faceți.” (1 Tesaloniceni 5:11)

Această experiență m-a provocat să devin o voce care încurajează, nu una care critică. Am învățat că aprecierea nu trebuie să vină doar la finalul cursei, ci și pe parcurs. Că acceptarea este începutul, dar aprecierea este combustibilul care ne motivează să mergem mai departe.

Așadar, te încurajez și pe tine: nu te teme să apreciezi pașii mici – ai tăi și ai celor din jur. Nu aștepta perfecțiunea ca să oferi încurajare. Fiecare progres merită recunoscut. Fii parte din cultura harului, nu a condamnării. Fii vocea care ridică, nu aceea care descurajează. Pentru că, în final, iubirea adevărată vede potențialul, nu doar performanța.

Marian Volintiru
Vancouver, CDN

Nicolae Geantă la Viena

 

Nicolae Geantă - Petrecerea neașteptată

Hristos a înviat!

 

Thank You - Jesus Army with Lyrics

sursa: AICI

Goblenul din Săptămâna Patimilor (Joi) – de Nicolae Geantă

Joi – Joia în care ștergarul a fost mai puternic decât sabia

„Faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” – Luca 22:19

În Joia Mare, Dragostea n-a stat pe tron, ci în genunchi. A luat un ștergar, nu un sceptru regal. A frânt pâinea, nu inima. A împărțit vin, nu amărăciune. A primit sărutul trădării cu liniștea Celui care știa că lumina învinge întunericul.

Când simți că te trădează viața, amintește-ți numai atât: Isus n-a fugit nici din grădină, nici de lângă tine! Poartă-ți ștergarul cu un zâmbet. E semn că ești al Lui.

Știai că ștergarele sunt mai puternice decât săbiile? Știai că cine slujește cu bucurie îl pomenește pe Hristos? Acum du-te și fă și tu la fel!

Nicolae.Geantă