E prea frumos să-ți spun - Mihaela Mănescu

E prea frumos să-Ți spun că Te iubesc

Și Voia Ta să nu vreau s-o-mplinesc!

E prea adânc să-Ți spun că mă închin

Și-n chipul meu, să nu iei Chip deplin...

E prea de tot să zic: Îmi ești Stăpân!

Și să trăiesc, Isus, ca un păgân...

E prea nedrept să zic: îți sunt urmaș!

Și să nu fiu cu Tine-n chin părtaș...

E prea frumos, e prea adânc să-Ți spun

Că sunt de dor, de dragoste nebun;

Și prea de tot și prea nedrept să-Ți zic

Că-Ți sunt, așa cum sunt, un ucenic...

E prea frumos să-Ți spun... Și totuși, spun.

Că-n mine, Doamne, numai Tu ești Bun!

mihaela,

Biserica Punct București

Un cer mare și gol – Vladimir Pustan

Când evanghelistul Moody a fost întrebat care este scopul vieţii lui, a zis: „Să ajung în cer şi să iau cu mine cât de mulţi oameni pot”. Moody îşi imaginea cerul ca pe tramvaiul 32 plin şi cu cetăţeni agăţaţi de uşile deschise, ceea ce ne umple de uimire, suspectându-l de o viziune înghesuită a raiului.

Noi am fost crescuţi cu ideea locurilor largi, unde pot întoarce TIR-urile celeste, un fel de deşert auriu unde te plimbi până ţi se tocesc pingelele pe străzile scumpe şi nu dai de nimeni. Acesta-i cerul, turma e mică, credinţa nu-i nici cât grăuntele de muştar, lucru ce ne-a îndemnat la tăcere cu miros de piele pârlită.

Nu evanghelizăm pentru că nu suntem siguri de mântuirea noastră şi de aceea nu putem fi destul de convingători când vorbim cu alţii despre Hristos.

Nu evanghelizăm de frica de-a nu fi respinşi, de-a nu fi înjuraţi de mamă, de-a nu lua pumni în cap. Frica păzeşte tarlaua cerului de busculade cu îngeri prinşi la mijloc.

Viața în cerc - de Nicolae.Geantă

 „Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte” (Deuteronom 2:3)

Jurăminte. Apoi angajamente încălcate. Credință ciuruită. Ore întregi pe genunchi apoi întoarcere grăbită la vechile vicii. La proastele obiceiuri. Involuție spirituală. Botez încă de-acum două decenii (ori patru!) și viață tot franjuri! Eșec. Iarăși de la capăt, iarăși de la capăt, iarăși de la capăt. Iarăși eșec! Învârtit în jurul cozii! Viață în cerc. Ca evreii în pustie. Adunători de găuri de covrig!

Viața în cerc e un zero. Și orice cerc e un altfel de zero. Fie mai mare, sau mai mic, un zero e tot nimic.

Dar de ce oare alergăm învârtindu-ne în cerc?

Ne învârtim în cerc când alergăm după lucruri vremelnice. „Nu vă voi da în țara lor nicio palmă de loc” (Deuteronom 2:5). Orice câștig material e zero. Și oricâte zerouri am îndesa în traistele vieții tot nimic nu reprezintă! Cine aleargă după nimic ajunge un om de nimic. Așa zice Ieremia (Ier. 2:5). Și eu îl cred...

Unde să ne ducem? - Vladimir Pustan

video by Biserica Sfânta Treime Londra • 13 ianuarie 2019

Evanghelizare la Cărpenișu, Giurgiu

Rănile lui, rănile mele • Vladimir Pustan • Biserica Sfânta Treime Londra

video by Sfânta Treime Londra

13 ianuarie 2019

Vladimir Pustan la Living Water Livonia, USA 2019

sursa: Daniel Pelean, Detroit, MI

Nicolae Geantă - Rețetă uitată de Crăciun (Dar din Dar 2018, Ploiești)

video by Marian Mocanu

Fericirea

E un parfum pe care nu îl poți arunca pe alții fără să cadă și pe tine!

Una din cele mai frumoase senzații din lume este să ști că cineva e fericit datorită ție!

Dacă n-ar fi fost pictura limbajul sufleului ar fi rămas necunoscut. Nefericit.

Un tânăr pentru Dumnezeu - Luigi Mițoi - Păstorul Cel Bun

video by Păstorul cel Bun