youtube

duminică, 1 octombrie 2023

124 de ani de Creștini după Evanghelie în România - de Nicolae.Geantă

Francis Berney, Charles Aubert
și soțiile acestora
Pentru români 1 octombrie e prima zi oficială de toamnă. Dar și ziua aniversară a Bisericii Creștine după Evanghelie din țara noastră. Lucru mai puțin știut. Astăzi BCDE a împlinit 124 de ani de la înființare. Dacă e mult sau puțin nu ne putem pronunța. Dacă a slujit Mântuitorului său cu toți talanții și darurile ce i-au fost hăruite numai ea știe. Și numai Dumnezeu poate pune în balanță. Însă, de-un secol și-un sfert, aici, pe plaiurile mioritice Creștinii după Evanghelie au scris istorie pentru Hristos. Și încă vor mai scrie. Astăzi amintim numai câteva evenimentele derulate în timp. Altfel pot fi așternute de praf. Iar pe istoria bisericii nu e permis să se așeze niciodată colbul uitării...

Începuturile „Mișcării Fraților” în România au punct de reper anul 1899. În acel an, în ianuarie, un misionar englez - Edmund Hamer Broadbent, care efectua o vizită în Europa de Est, a vizitat creștini baptiști din zona Constanța, apoi o biserică baptistă din București. Uimit de spiritualitatea decăzută a românilor din Regat a întocmit un raport, care a fost editat în Anglia și în Elveția. Un astfel de raport a ajuns în mâinile unui elvețian care conducea o școală biblică în Tunis, pe nume Francis Berney, care s-a decis să vină în România. Acesta, împreună cu familia și colegul său Charles Aubert au ajuns în „Micul Paris”, unde pe 1 octombrie 1899 au deschis prima adunare de creștini după Evanghelie din țara noastră, pe strada Teilor, nr. 82, cu slujbe în limba franceză. Primele acte de cult - primul botez și prima Masă a Domnului - au fost oficiate doi ani mai târziu, după care au început slujbe și în limba română. Chiar dacă în 1902 Charles Aubert se mută în Constanța, timp de un deceniu în București se plantează 2 biserici CDE - una în zona Bucur-Obor (azi Biserica Antiohia),și alta în Colentina (azi Biserica Lumina), apoi, în iulie 1909, Francis Berney este expulzat din România! În 1913 se deschide o adunare frățească și în Crângași (azi Biserica Izbanda). 

Tot în primul deceniu după 1900 se deschid biserici creștine după Evanghelie în Ploiești (1907, în casa doamnei Heltzer;  aici un conducător renumit a fost Gheorghe Giuvelea), Râșnov (1902) și Codlea (1905) - în limba germană, printre misionari fiind Johannes Schlosser și Emil Hamburg. Se deschid biserici apoi la Sibiu (1909), Cisnădie (1910), Vulcan (1911) și Brașov (ultima fiind în limba română). Prima biserică din Oltenia s-a deschis în Goicea Mare, în anul 1915 de către Stan Segârceanu, iar a doua s-a înființat la Dunăreni. În Craiova prima biserică CDE s-a deschis abia în anul 1924. În Moldova prima adunare CDE s-a deschis la Bârlad în anii 1910-1911 („Tribul Evanghelist” din Bârlad), iar Iașul a devenit capitala misionară a Provinciei în 1917-1918 (când datorită Conflagraței Mondiale mulți dintre români s-au retras aici)

Primul Război Mondial a determinat misionarii străini să plece din România, astfel că între 1914-1918 bisericile nu au mai crescut rapid. În anul 1920 Grigore Constantinescu și Florea Moisescu au mers la cursuri biblice la Widenest (sponsorizați de Francis Berney), și tot în acea perioadă au venit de la Iași în București trei ofițeri: Gheorghe Oprea Teodorescu, David Teodorescu și Ioan Ignat, care au fost printre titanii credinței în adunările fraților din perioada interbelică.  În anul 1922 în România vine și Paul Perret, ginerele lui Francis Berney, un mare învățător biblic. Tot în primii ani din interbelic la Ploiești are loc o trezire spirituală, printre protagoniști fiind David Teodorescu, Alexandru Panaitescu (fost preot ortodox la București), Nicolae Tonoiu și Ioan Giurea (absolvent al Școlii Biblice Widenest, Germania). La Recensământul din anul 1930, primul oficial în care s-au înregistrat perosanele după religie în România, Creștinii după Evanghelie - care erau asociație religioasă și nu cult (dar nerecunoscuți, abia în anul 1933 au fost recunoscuți de stat), nu apar înregistrați separat, ci în secțiunea „alte religii”. Prin urmare nu știm câți adepți avea. Totuși, conform surselor Bisericii CDE, la acea vreme în România erau cunoscute 47 de biserici, răspândite în 14 județe și București. De remarcat că în această perioadă mai mulți credincioși baptiști au trecut la creștinii după Evanghelie.

În anul 1938, Biserica Creștină după Evanghelie din România a fuzionat cu Biserica „Tudoristă” / Creștinii după Scriptură (mișcare condusă de preotul Tudor Popescu). În acel an Creștinii după Evanghelie aveau 106 biserici în România (cele mai multe în județele Botoșani -12, Prahova 10, Vaslui -10, Sibiu - 9). Conform unor surse din Arhivele Statului, în anul 1940 în România erau cca 7.000 de creștini după Evanghelie. (De amintit că Dumitru Cornilescu, traducătorul Bibliei omonime a făcut parte din Mișcarea Tudoristă).

După Cel de-al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului opresiv comunist, ca și celelalte culte religioase din țara noastră, Biserica CDE a cunoscut mari persecuții, arestări, deportări sau chiar izgoniri din țară. Totuși în anul 1959 numărul bisericilor a ajuns la 220, iar la Recensământul din 1966 numărul creștinilor după Evanghelie din România era de 28.000 (conform Arhivelor Securității, statistica nu a apărut oficial), adică o creștere de 400 % în cea mai mare perioadă de prigoană a creștinismului românesc din toată istoria sa!

Dinamica teritorială a creștinilor BCDE în 2011
În anul 1988, un an înainte de Revoluția care a dărâmat regimul comunist, Biserica CDE avea un număr de 380 de adunări frățești, cu cca 29.785 de membri majori și 12.100 de copii (conform Arhivelor CNSAS). La câteva zile după Revoluție, partea „tudoristă” care se integrase în anul 1938 prin fuziune, a ieșit de sub tutela Bisericii CDE și a întemeiat propiul cult (Biserica Evanghelică Română), astfel că numeric creștinii după Evanghelie au scăzut. În urma campaniilor de Evanghelizare postdecembriste, în anul 1992 în țara noastră erau 49.963 de creștini după Evanghelie. Recensământul din anul 2002 prezintă o pierdere de cca 5.000 de credincioși (ca urmare a emigrării), iar în anul 2011 se înregistrează o nouă scădere (se ajunge la 42.495 adepți). Ultimul recensământ, din anul 2021, a adus o nouă diminuare, astfel că numărul adepților CDE a ajuns la 36.372. Diminuarea este datorată emigrării populației tinere, reducerii numărului de nașteri, mortalității în rândul bătrânilor etc. 

După Revoluție Biserica CDE a avut președinți pe Silviu Cioată, Mircea Cioată, Virgil Achihai și în prezent pe Cornel Haureș. În prezent confesiunea deține un Institut Biblic (Thimotheus București), 5 școli biblice și peste 40 de fundații. Dintre revistele oficiale tipărite amintim Buna Vestire (1908-1928), Viață și Lumină (1928-1940), Creștinul (1928-1942, 1946-1948), Calea Credinței (1949-prezent), Ecouri Creștine (1998-2012) etc. În anul 2020, la editura Paideia, printr-un proiect finanțat de Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Culte, a văzut lumina tiparului un volum de istorie a patrimoiului „Biserica Creștină după Evanghelie din România. Istorie și spiritualitate”, cu imagini de arhivă și texte. Cordonatori: Virgil Achihai și Emanuel Răduț, alături de autorii Ieremia Rusu, Nicolae Geantă și Valentin Hrihorciuc.

Astăzi Biserica Creștină după Evanghelie din România a împlinit 124 de ani. Drum bun înainte! Și ani până în veșnicie!

dr. Nicolae Geantă
pastor, profesor, scriitor

La mulți ani Luigi Mițoi!

 


sâmbătă, 30 septembrie 2023

Devenind rapid și lent – de Nicolae Geantă

„Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:19-20)

Trăim într-o societate în fierbere. Un imens cazan clocotind. Turați la maxim. Cu nervii întinși. Din lumea străzii, a șoferiei, a școlii, a statului la rând, a teribilismului adolescentin până la talk-show-rile televizate, la discuțiile din Parlament ori chiar în familie! Peste tot discuții cu praf de pușcă. Guri de kalașnikov. Majoritatea ofensatoare. Și oricât am fi de pregătiți ori ba, nu totdeauna rămânem calmi. Liniștiți. Pacifiști.

Apostolul Iacov, fratele Domnului, ne învăța încă din antichitate cum putem acționa în relațiile tensionate. Fii rapid să asculți! Fii încet să vorbești! Fii încet la mânie! Da, fiți rapizi și înceți! Rapizi și lenți. Altfel ieșiți din decor. Ieșiți fără umbrelă sub ploaia răutății. Și deveniți și voi răi!

Dacă privim în jur societatea contemporană lucrează cu alte standarde. Fii încet să auzi ce au de spus alții. Fii rapid să îți exprimi propriile opinii. Fii grabnic să acuzi, să argumentezi și să lupți. Modelul este egocentric. Iar egoistul nu are loc de nimeni. Pentru el orice spațiu oricât de larg ar fii e tot îngustime. Prin urmare calcă pe principiile tuturor. Mâniindu-se. Urlând. Zdrobind inimi. Suflete. Oameni cuminți.

Cine învață să fie grabnic la ascultare, și încet la mânie, nu va face greșeli. Cine nu, va călca în străchini. Nu doar că se va răni singur dar... atențieee mareee: nu va lucra neprihănirea lui Dumnezeu! Și unde Dumnezeu nu e nimic nu e!

Fă-ți timp pentru a-ți tempera emoțiile, gândește-te la sentimentele și argumentele tale și roagă-te cu umilință pentru ca Dumnezeu să te ajute să răspunzi cu bunătate și har! De heiteri e plină planeta! Și iadul...

Tu poți fii și rapid și lent? Încearcă...

Nicolae.Geantă

vineri, 29 septembrie 2023

Dragomir Stancu – preotul Raiului lui Hristos - de Nicolae Geantă

Prima dată l-am întâlnit pe pastorul Dragomir Stancu la o nuntă. Oamenii mari îi întâlnești la evenimente mari. Înalt, uscățiv și cu fața blândă. Ca Moise pe Sinai. Zâmbitor, cu ochii limpezi și vorbe pline de duh. Optimist. Foarte optimist deși viața l-a ținut numi în corzi. Vorbea cu claritate, cu calm și plin de convingere. Despre nimic altceva decât despre Acela căruia i-a slujit. Oricine a discutat cu el vreodată nu l-a auzit vorbind altceva decât despre Isus Hristos. Fratele Stancu era atât de împlântat în inima lui Dumnezeu încât despre lumea politică, socială și economică era... gol. Era hristocentric. Era un șevalet al Mântuitorului.

Știam despre cărțile sale. Despre cele 9 volume de comentarii asupra Evangheliilor. Cele mai documentate documentarii - după părerea mea - scrise vreodată de vreun român! Știam despre autor și acum m-am întâlnit cu autorul. L-am iubit din prima secundă. Apoi ne-am împrietenit, l-am vizitat, am avut discuții telefonice, ne-am zidit întru Împărăția care ne-așteaptă. I-am citit cărțile. Și le-am colorat cu markere fosforescente. Apoi le-am recomandat și distribuit la studenții mei, la prietenii mei, la toți ce vor să-L cunoască mai bine pe Hristos. Dragomir Stancu e un scriitor fascinant. Prin el citești 350 de comentatori biblici deodată!

joi, 28 septembrie 2023

Radu Gyr - O frunză

O frunză s-a desprins din pom
Și mâna mea, mână de om
s-a-ntins îndată, uite-așa
și frunza a căzut în ea.
Am stat privind la ea uimit
și-atâtea gânduri mi-au venit.
Era o frunză dusă-n vânt
spre-a se preface în pământ.

Dar a căzut în mâna mea.
Și-am zis: eu nu te voi lăsa
Ci te voi duce chiar acum
la casa mea. Și în album
te voi păstra, cu îngrijire
în cartea mea de amintire.

Acum, privirea mi-o ridic
spre Tronul Harului și zic:
Părinte, dacă voi cădea
luat de vânt în vreme grea
și, când cu sufletul înfrânt
voi fi aproape de pământ
atunci întinde-Ți Mâna Ta
și lasă-mă să cad în ea.
Mă spală de noroi și scrum
așează-mă-n al Tău album!
Păstrează-mă, cu îngrijire
în cartea Ta de amintire
ca, împreună cu cei vii,
să înverzesc în veșnicii!

Radu Gyr

miercuri, 27 septembrie 2023

Bunătatea nu e ca felia de tort - de Nicolae.Geantă

„Prin ce aţi putea deveni superiori?”, am întrebat deunăzi o ceată de liceeni plictisiţi de şcoală precum câinii copoi de merele pădureţe. „Să învăţăm bine!”, zice şefa şcolii. „Să facem bani mulţi”, zice un şmecheraş, „să mergem la biserică”, „prin caracter”, strigă alţii. „Aţi auzit de oameni cu doctorate, ce rup coastele soţiilor? De medici sau profesoare care-şi înşeală partenerul? De savanţi care-asamblează bombe atomice?. De religioşi ce-n Numele Domnului „te taie-n bucăţi”. Şi-atunci, sunt superiori?”. „Nicidecum”, sună corul trezit din letargie. „Bine, dar care ar fi semnul? Şi cum am putea să-l atingem?”. Tăcere… „Prin bunătate!”,  le suflu ușor.


Bunătatea o poate dobândi oricine. Şi săracul lipit de ţărâna colibei, şi bogatul cu carduri cât cărămida. Şi directorul de bibliotecă, şi pieţarul ce-abia numără pe degete. Şi cei cu pielea ca hârtia, şi cei cu ten de ceaun. Doreşte-o oricum!

Bunătatea nu e numai să faci binele. Şi atei fac bine. Şi musulmanii. Şi răii fac cuiva bine! Bunătatea înseamnă să fi bun. Poate că în viaţă oamenii vor fi nerecunoscători după ce le-ai făcut bine. Fii bun oricum!

Bunătatea nu înseamnă numai să ierţi. Ci să şi uiţi. Oamenii vor fi adesea neatenţi, vor face gafe monumentale, sau vor fi extra-egoişti. Iartă-i şi uită-i, oricum. Iertarea fără uitare te face să dormi cu somnifere…

Bunătatea tace şi dacă are dreptate. Nu strigă, nu se răzbună, nu seacă robinetul iubirii. Bunătatea e ruptă din inima lui Dumnezeu.

Am citit că Dominique, un licean pitic ce avea cancer, era batjocorit în fiecare zi de colegi. Ei îl vedeau lipsit de valoare. Pauzele le petrecea într-un colţ, stropindu-şi sandvişul cu lacrimi. Într-o zi, adolescentul a scris pe Instagram: „Sunt eu scund, dar mai bine să fi scund decât mort; nu trebuie să fi înalt ca să câştigi. Şi eu puteam să fiu înalt, dar Dumnezeu mi-a încetinit creşterea ca să pot deveni cea mai bună persoană care aş putea fi!” La un astfel de puşti şi uriaşii se uită în sus! E fermecător. Solomon spunea că ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui! Oare de ce uităm așa rapid de bunătate?

Bunătatea nu e ca feliile de tort. Cu cât împarţi mai multe, cu atât tu nu rămîi cu nimic. Bunătatea e ca baloanele. Cu cât ai mai multe de împărţit cu atât te vei ridica mai în sus!

Mi-ar place să se spună și despre mine cum a spus Duke Ellington despre un mare cântăreț de jazz (Louis Amstrong): „S-a născut sărac, a murit bogat, și nu a rănit pe nimeni în drumul lui!”

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 23 septembrie 2023

Te doare pasul - de Mihaela Mănescu

Te doare pasul printre spini
Când umbli prin grădină...
Că-s mii de țepi și mărăcini
Ce Te împung, rânjind haini
De roada mea puțină…

Te doare talpa când alergi
Pe glia Ta, Stăpâne...
Că nu e drum pe unde mergi.
Iar rodul meu, umbrit de crengi,
Sălbatic îmi rămâne…

Te doare... Umbli abătut.
Și nu am pentru Tine
Un loc în cortul meu de lut
Să Te alin de ce-a durut
Și să Te port în mine…

O, fă-mă, Doamne, un covor
Să nu-Ți mai doară pasul!
Desțelenind al meu ogor,
Zdrobit, sub cruce, să Te-ador
Și să-Ți grăbesc popasul…

mihaela mănescu

luni, 18 septembrie 2023

Educație timpurie. Școala, Familia și Biserica - Ciprian Luca cu Florin Antonie și Nicolae Geantă. La Vocea Creștinilor

 


În emisiunea dialog - Vocea Creștinilor, invitatul de luni seară este
pastor Dr. Florin Antonie și prof. Dr. Nicolae Geantă.
Tema: ”Educația timpurie. Școala, familia și biserica”.
Vorbim despre ce s-a schimbat în ultimii 20 de ani școala românească, despre educația copiilor în școli biserica să acasă. Influențe educaționale și influențe ideologice. Răspunsurile în a doua parte a emisiunii.
Întrebările exclusiv pentru abonați. Abonează-te acum!
Luni, 18 septembrie 2023, ora 20:00 ora României. #VoceaCreștinilor #FlorinAntonie #NicolaeGeantă

duminică, 17 septembrie 2023

Nicolae Geantă - Isus vede în nevăzut

 

sursa: Ben Hur Nicolae Geantă, via CiresariiTv

Pe unde e drumul - de Mihaela Mănescu

Pe unde e drumul? Pe unde-i cărarea? 
Nisipul îngroapă nisip. 
În față-i deșertul. În urmă-i uitarea. 
Și ridul îmi sapă pe chip…
 
Când soarele arde, un nor mă conduce 
Mă-nvârte de-o vreme în cerc. 
Iar noaptea, un foc ca un stâlp mă aduce; 
Să scap, n-am putere să-ncerc. 

Mă culc și visez că-s în țara promisă. 
Mă scol și fantasmele pier... 
Am apă și mană. Dar inima-nchisă 
Cu zeci de zăvoare de fier. 

O, Tată, suflarea din mine Te cere... 
Te strig prăbușit în apus. 
Eu nu vreau deșertul lipsit de durere! 
Eu vreau înapoi, la Isus…
 
mihaela mănescu

sâmbătă, 16 septembrie 2023

Nicolae Geantă la Renovațio București


Coco Gauff criticată pentru că s-a rugat!? – de Nicolae.Geantă

 

Imediat după ce a câștigat US Open feminin, tânara tenismenă Coco Gauff a căzut câteva secunde în genunchi, mulțumind lui Hristos pentru reușită! Evident că prima persoană căruia îi dedici orice succes înregistrat, atunci când ești creștin, este Dumnezeu!

Coco Gauff a fost însă ironizată imediat de ESPN (televiziune americană, Entertainment and Sports Programming Network) pentru gestul ei de mulțumire la adresa divinității! Apoi, o niagara de critici (backlash) nedrepte s-au deversat la adresa noii campioane de 19 ani pentru simplu fapt că... s-a rugat! Oamenii au gustat cucerirea trofeului dar au urât rugăciunea starului. 

Spre finalul evenimentului, Coco a declarat pentru US Open: "Nu mă rog pentru rezultate. Cer doar să am puterea să dau totul. Orice s-ar întâmpla, se întâmplă. Sunt atât de binecuvântată în această viață. Sunt doar recunoscătoare pentru acest moment”. 

Fie că recunoaștem sau nu, în ultima vreme asupra libertăților creștinismului s-a declanșat o furioasă prigoană. Ne este interzis să ne rugăm în spații publice, suntem considerați medievali, retrograzi, bariere pentru dezvoltarea societății. Ni se atârnă toate relele societății în spinare. Și totuși suntem învingători! Nu doar în tenis...

Felicitări Coco Gauff. Faptul că ai mulțumit Domnului pe genunchi câteva momente după victorie ți-a adus mai mulți fani în preajmă decât câștigarea trofeului! Asta da răsplată! 

Cum ar fi dacă am imita-o toți pe Coco Gauff în momentele de glorie?

Nicolae.Geantă