Nicolae Geantă | Argintul strigă din saci!

 sursa: NicolaeGeantă BenHur. via Misiunea Renovatio 

Indisciplina nu primește cunună – de Nicolae.Geantă

Spania a ridicat deasupra capului cupa mondială la fotbal! Ibericii au arătat Argentinei nu numai fotbal. (117 minute „Albiceleste” nu a tras niciun șut spre poarta „Furia Roja”! Era și se visa campioana lumii!). Spaniolii le-a arătat sud-americanilor și caracter! Nu au primit niciun cartonaș galben. Argentinieni au primit 6! Plus unul roșu! Când argentinienii au primit medaliile (de argint) spaniolii au făcut o gardă de onoare și au felicitat adversarii! Când au primit cupa mondială spaniolii jucătorii argentinieni s-au întors cu spatele la ei! Plus că unii din ei i-au lovit cu pumnii pe fotbaliștii europeni! Spirit de Patagonia!

Chiar dacă fotbalul ca sport e pe goluri, sportivitatea e dată de caracter! De fair play (în engleză „joc cinstit”). Pentru că milioane de fani tineri sunt influențați nu numai de jocul de pase și driblingurile cu mingea ale jucătorilor, ci și de ce fac aceștia fără balon! Degeaba strălucești în teren dacă devi noapte în afara lui! Mai ales când te urmărește o planetă întreagă! Campionii în primul rând strălucesc prin caracter! Așadar felicitări Spania, rușine Argentina!

Aș fi fariseu să spun că nu îmi place sportul. Fotbalul. Tenisul. Atletismul... Pentru că văd și învăț ce înseamnă energie. Rezistență. Determinare. Lupta cu adversarul. Etalarea a tot ce este mai bun. Disciplină. Sunt lucruri care trebuie aplicate și în biserică. Chiar Pavel a avut o predică despre cei ce aleargă în competiții (1 Cor. 9:25). Dar când sportivii sunt lipsiți de caracter mă mâhnesc! Indisciplina nu are cunună!

Nu toți putem deveni campioni mondiali! Dar toți puteam deveni campioni în caracter! Luptați să aveți caractere frumoase! De caractere urâte e plină lumea. Acestea vin fără să faci niciun efort!

Nicolae.Geantă 

Nicolae Geantă la Renovatio

 

Dumnezeu cu simțul umorului și Dagon cu dizabilități – de Nicolae.Geantă

Israel a pierdut Chivotul Domnului în lupta cu filistenii (1 Samuel 5). „Lada” aceea aurită care asigura prezența lui Dumnezeu. Shekina Acestuia. Shekina e modul unic al aspectului imanent al dumnezeirii. Cum ce e aceea imanență? Este prezența și acțiunea divinității în interiorul creației Sale!

Faptul că filistenii au capturat evreilor Chivotul Domnului i-a făcut să creadă cu au învins nu doar pe Israel, ci și pe… Dumnezeu! Prin urmare au dus chivotul la Asdod, în casa lui Dagon, zeul lor suprem. [În mitologie ni se spune că Dagon era tatăl lui Baal, și era o creatură dublă: jumătate om și jumătate pește! Dag (ebraică) = pește!] Apoi, filistenii au adus ofrande și mulțumiri zeului lor, cocoțat pe-un înalt piedestal! Da, Dagon privea de sus pe Iehova! Arogant. Mândru. Dar, totdeauna cînd vine mândria vine și căderea!

Dimineața, filistenii au trecut de la extaz la agonie: Dagon era căzut înaintea Chivotului Domnului cu fața la pământ, avea capul și mâinile tăiate și așezate pe prag! Cine zice că Dumnezeu nu are simțul umorului?

Dumnezeu a vrut să le arate filistenilor că înaintea Sa (toții) idolii cad (la pământ)! În prezența Lui nicio „divinitate falsă” nu rămâne în picioare! Fugiți de idoli! Nu doar de chipuri cioplite, de moaște, ori de VIP-uri umanoide, ci și de de bani, de poziții, de confort, de mândrie, de locuri sau de lucruri pe care le divinizați! Într-o zi Dumnezeu îi va doborî! Creatorul nu acceptă nimic nici lângă El, nici înaintea Lui, nici în spatele Lui! Iehova nu împarte slava cu nimeni!

În povestea biblică, zeul Dagon a rămas fără cap! Unde nu e cap nu există autoritate! Conducere. Îndrumare. Idolii sunt niște dumnezei falși fără autoritate! „Unde nu e cap, e vai de picioare!”, zicea tatăl meu. Ele aleargă. Dar fără direcție, fără sens, fără finalitate! Ca un călăreț fără cap! Un călăreț mort nu poate face nicio faptă de vitejie! Lucrați cu cap! Altfel va suporta spinarea!

Rugul Aprins Toflea la Ploiești

 Sâmbătă 18 iulie 2026, de la ora 18, la Casa Sindicatelor!
Nu veni singur! Vino cu un prieten!

Nicolae Geantă l Evanghelizare la Moara Nouă, Prahova

 

Misiunea Betania Chicago în România, 2026 | Jurnal de misiune | Ziua III, Drobeta Turnu Severin

la rugăciunea de dedicare...

Dacă luni a fost zi liberă pentru grup (și chiar așa seara pastorul Mițoi, Laura, Dan și cîțiva alții au participat la evanghelizarea de la Betezda Ghiroda), marți la ora 10,10 tot grupul a fost pregătit pentru deplasarea la Drobeta Turnu Severin. După ce am ieșit de pe autostradă la Lugoj, am pornit spre 

Caransebeș și Orșova. Un drum extrem de aglomerat, întortocheat, cu foarte multe camioane în trafic. Mulți îl numesc „drumul morții!” Pentru că acidentele sunt foarte frecvente. Deci trebuie atenție sporită. Și AC. Aer condiționat. Afară sunt aproape 39 de grade C.

Orșova este una dintre cele mai vechi așezări din România. Situată la ieșirea Dunării din cel mai mare defileu european (canion) - Cazane, vechea Dierna (construită în anii 200 de romani) are azi sub 9.000 de locuitori. Vechea vatră a orașului a fost inundată în 1970, iar populația a fost strămutată pe un nou amplasament, după construirea hidrocentralei dela Porțile de Fier (2000 MW), care e la 35 kilometri în aval. Odată cu noul lac de acumulare a fost acoperită cu apă și insula Ada Kaleh, care în anii 1960-70 era încă locuită de turci (vreo 700-800). Ani de zile mica cetate Orșova a fost sub unguri, sub turci, sub români. Sub Banat ori sub olteni. Astăzi, populația s-a diminuat cu 30% față de anii 1990. Românii sunt peste 78%, rromii peste 3%, turcii, sârbii sau maghiarii destui de puțini. Religios, Orșova are trei sferturi ortodocși, cca 3,5 % catolici, și câteva sute de penticostali. Biserica Tabor, păstorită de Darius Zaharia are peste 300 de membri. De asemeni, în cei 10 ani de existență, Tabor a deschis încă șase biserici în jur și a preluat altele două. Darius Zaharia, Daniel Perjoc și echipa lor au deschis și două Centre de Reabilitare (pentru oamenii cu dependențe grave), un  centru de fete chiar la Orșova (azi sunt „internate” 12 tinere) și un centru de băieți la Ieșelnița (10 tineri). Tineri participă la un program special, benevol. Dacă părăsesc centrul înainte de reabilitare 100% nu se mai pot întoarce. „Reușita este de 90-90%, a spus Daniel Perjoc, dar nu toți vor să rămână la Orșova. Avem multe cazuri care s-au căsătorit și au rămas cu noi” (prin Centre au trecut aproximativ 100 de persoane). În Orșova este și o biserică mai mica de baptiști, cca 20 de adepți. Tabor este implicată și în municipiul Drobeta Turnu Severin, de aceea seara de la 19,00 evanghelizarea s-a ținut la sala polivalentă „Drobeta”.

Estera Bretan

Am avut un mic popas la Biserica Tabor, pentru masa de prânz, apoi tinerii au alergat spre Polivalenta din Drobeta deoarece aranjarea scenei și a logisticii este cea mai dificilă parte din program. Am trecut cu toți pe la Lacul de acumulare dela Gura Văii, și prin apropierea piciorului podului lui Apolodor din Damasc de la Dr. Tr. Severin (construit între anii 103-105) peste care au trecut trupele romane conduse de traian

 care au cucerit Dacia. Podul măsura 1.135 de metri lungime, legând castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic. Aceasta din urmă devenise posesiune romană după primul război dacic (101-102). A fost o adevărată capodoperă. Conform scrierii lui Cassius Dio podul avea aproximativ 18 metri înălţime şi 12 lăţime.

Drobeta este unul dintre cele mai vechi orașe de pe teritoriul României. Are mult peste 2000 de ani (arheologii spun că aici s-a descoperit urme ale omului încă de acum 8000 de ani!). Aici a fost primul centru urban ca importanță militară, economică și religioasă din regiunea Olteniei și al treilea centru urban din Dacia, după capitala Sarmizegetusa și Apullum/Alba Iulia. În anul 126 împărat Adrian a ridicat Castrul Drobetei (14.000 de locuitori) la rangul de Municipiu, iar în 193 împăratul Septimius Severus la ridicat la rangul de Colonie. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Colonia Drobetei se extindea pe 60 de hectare și avea o populație de aproximativ 40.000 de locuitori. Împărații romani, chiar și în timpul abandonării Daciei, au continuat să refacă și să întrețină unele cetăți importante de la nord de Dunăre, precum Drobeta. Distrugerea castrului Drobeta e pusă pe seama hunilor, prin secolul V. Așa e și în viață: unii muncesc ani să construiască ceva măreț, alții vin și distrug în câteva ore! Chiar dacă ați pățit asta vreodată, voi să continuați să construiți!

Dan Muncaciu

În prezent Drobeta Turnu Severin are aproape de 100.000 locuitori. Dintre aceștia cca 91% sunt români. Religios 90% sunt ortodocși. Restul de 10% sunt cu religie nedeclarAtă sau puțini, foarte puțini evanghelici. Dacă privim tabloul confesiunilor, tot județul Mehedinți are cca 4000 de evanghelici. Drobeta Turnu Severin însă este un oraș arid în această privință. Are câteva sute de „pocăiți”. Deci trebuie mai multă implicare. Rugăciune. Răbdare. Succesul nu vine fără efort. Cine se „bagă”? Pavel spunea odată romanilor (și în zilele noastre românilor): „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” (Romani 10:14-15).

Am ajuns la Sala Polivalentă Drobeta pe la ora 16,00. Băieții de la logistică erau deja de ore bune la montaj. Sala era o sauna uriașă! Vreo 42 grade C. Afară erau numai 36. Ventilația nu mergea. Cineva însă a pornit-o. „De 12 ani nu a pornit-o nimeni niciodată”, mi-a spus paznicul. „Nici nu credeam că mai merge!” E drept că aerul de la ventilație nu a făcut față. Dar mai bine ceva decât nimic. „Sincer, nu știa nimeni de unde să-I dea drumul!!!”, a mai mărturisit olteanul. „Uite așa fac și unii cu Dumnezeu dom'le. El e prezent, există, dar nu Îl folosesc! Și sincer să fiu, sunt unii care nici nu mai știu de unde să-l pornească!” Da, pentru unii Dumnezeu nu a mai fost „folosit” de ani de zile. Ori niciodată. Asta e marea tragedie a omului. Să ai Dumnezeu Atotputernic și să nu-L folosești! La Drobeta aceasta e cheia tuturor răspunsurilor: Dumnezeu trebuie (re)pornit! Tocmai de aceea am ajuns peste 120 de inși acolo! Din nefericire cei ce au venit în sala de 1800 de locuri nu au fost de 4 ori mai mulți decât noi! (peste 60 de copii au avut program separat). Îmbucurător a fost că la eveniment a venit și primarul Drobetei. Domnul Marius Creciu care a avut o scurtă alocuțiune în care a amintit că orașul e cosmopolit și că la 1900 românii de aici erau cam 50%. „Primăria și Biserica, a spus primarul Creciu, au roluri diferite, dar scopul este acela: fericirea oamenilor!” Domnul să îl audă! Iar primăriile asta să facă: oameni fericiți. Dar în realitate…

lacrimile pocăinței

După momentul deschiderii dela ora 19,00 în sală temperatura a crescut! Aproape toată mulțimea era transpirată, cu hainele ude! Cooler-ele de aer nu făcea față decât puțin pe scenă. Totuși toți cântăreții au fost grozavi! Au cântat înălțător ca de fiecare dată. Imnurile slavei trebuie cântate cu aceeași pasiune indiferent de condiții! Și sincer, pot fi condiții mult mai rele. Dacă ne gândim numai la Traian Dorz și Nicolae Moldoveanu în ce condiții au slăvit pe Dumnezeu (în temnițele comuniste pentru cine nu știe)! „Numele Lui Dumnezeu este mare!”, a fost una dintre imnuri ce a zguduit sala de praf! De Praful din inimi!

Pastorul Luigi Mițoi a predicat despre regele Felix. Un evreu care l-a interogat pe Apostolul Pavel. Pavel în lanțuri și regele în haine lejere. În realitate Pavel era dezlegat iar Felix în lanțuri. În lanțurile păcatului. Știai că acestea sunt cele mai grele lanțuri? Felix nu a fost un persecutor, nici disprețuitor. A ascultat Evanghelia. A apreciat Evanghelia. Dar a amânat pocăința deși asta și-a propus când l-a chemat pe Pavel la audieri!. „Nu doar împotrivirea este modul de a-L respinge pe Hristos, ci și amânarea”, a mai spus pastorul Mițoi. Acesta a avut în timpul predici câteva idei profunde la care trebuie să medităm fiecare dintre noi: „Disponibilitatea intelectuală poate fi maximă, iar cea spirituală deloc; amânarea pocăinței e cea mai subtilă respingere a omului; orice amânare găsește o scuză” etc.

„De ce oamenii amână întoarcerea la Dumnezeu?”, a întrebat pastorul Betaniei? Chiar așa, oare de ce? Unii spun că nu este timpul potrivit. Dar a aștepta momentul ideal este și cea mai mare metodă de a amâna. Alții spun că mâine va fi mai ușor. Dar asta e iluzie. Poti garanta că mai trăiești până mâine? „Amânarea e costul binelui”, spunea pastorul Mițoi. Știai că binele e scump? Răul e ieftin! Fugi de lucrurile ieftine!

Amânarea (sau procrastinarea) este tendința de a amâna constant sarcinile importante în favoarea unor activități mai ușoare sau mai atractive. Nu este o simplă lipsă de timp sau de organizare, ci mai degrabă o problemă de gestionare. Lucrurile importante nu trebuie amânate. Știi care e cel mai important lucru de sub soare? Să te împaci cu Dumnezeu! Nu amâna! Dacă ai căzut în apă și nu știi să înoți mai amâni până mâine? Tot așa e și cu viața creștină: azi trebuie începi să te schimbi! Nu te împietri ca Felix. Nu confunda cunoașterea cu transformarea! Cui ar folosi să știe totul fără să aplice nimic?

plâns de bucurie!

„Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?”, spunea Domnul Isus. Cunoști pe cineva care și-a pierdut sufletul? Tu îl ai salvat? Nu amâna! Nu poți cumpăra zile! Nici har! Într-o zi poate fi târziu! „Pericolul se ascunde după amânare”, spunea Titus Livius.

Felix a avut acces la Adevăr, a acceptat că este necesar, dar nu și-a finalizat intenția niciodată! Știai că amânarea este actul de deces al unei hotărâri bune?

După chemarea la pocăință, în fața scenei au venit 38 de persoane să își dedice viața pentru Hristos. Poveștilor lor ne-au impresionat. Viața are multe coborâșuri! Și multe dureri! Am înțeles a nu știu câte „mia oară” că oamenii au nevoie de primordial de Dumnezeu apoi de orice alte lucruri! Dacă asta e situația din teren de ce ei aleg primordial altă soluție?

După finalizarea evenimentului cca o oră o parte din mulțime a rămas la consiliere și mai ales rugăciuni, timp între care a avut loc „deconstruct & load equipment”. Apoi convoiul de mașini și autocare au alergat prin noapte spre capitala Olteniei, Craiova! Multe camioane, curbe și chiar o parte de carosabil destul de prost! Plus multă oboseală. Dar Mâna Domnului a fost bună cu noi! Astfel că a ajuns teferi la hotel târziu după miezul nopții! Abia după ora 2,00 s-a instalat total liniștea!

Nicolae.Geantă & Bethany Chicago Mission
 Drobeta Turnu Severin, 1 iulie 2026

Nicolae Geantă - Hoții Bucuriei

 

Misiunea Betania Chicago în România, 2026 | Jurnal de misiune | Ziua III, Lugoj

tribuna plină la 38 grade C!

Ziua III de turneu. E duminică. Și e caniculă. Aerul din Sahara a ajuns și peste România. 38,5 grade C (100 F) în Timișoara. Dar dacă e duminică atunci toate drumurile duc la Biserică. Ori la caritate. Prin urmare dimineața s-au alcătuit mai multe grupuri mici. Cristi și David s-au dus cu un grup să ajute săracii. După „a iubi”, „a ajuta” e cel mai frumos verb din lume!  Cosmin cu alt grup au mers la biserică înapoi la Reșița. Pastorul Luigi s mers la Betleem Arad. Iar Nick, Gabi Buzguța și pastorul Dorian Forgaciu au fost la Speranța Timișoara. „Dragostea de frați” se materializează prin vizite. O vizită a unui pastor e refresh pentru biserică! Dar și pentru el!

După amiază autocarele au pornit spre Lugoj. Le aștepta pastorul Cadmiel Paveloni la Biserica Filadelia. Cu mâncare. Nu-i ușor pentru femeile unei biserici să pregătească 150 de porții de hrană. Dar nici un munte de netrecut. Tu de când nu ai mai trăit emoția întâmpinării unui grup uriaș de musafiri? Ospitalitatea se vede când așezi străinul la masă. Românii suntem proverbiali aici! Așa să rămânem!

Lugojul este un oraș cochet, mic, cu clădiri arhitecturale deosebite. Pe străzile sale (cam prost amenajate) poți vedea un patrimoniu edilitar ridicat în stil baroc, neolasic, neogotic, maur, ecletic, art nouveau sau comtemporan (Ăsta ultimul e drept, simplu, fără brizbriuri, neartistic. Urât! Nu ai ce să admire!). Urbea are o istorie veche. Zbuciumată. Unii zic că ar data din Neolitic. Dar atestarea documentară e decât din anii 1200 spre final. (Alții spun că e atestat documentar în anul 1334, conform unor dijme papale). Dar ce contează că ar avea 10.000 sau 1.000 de ani dacă ar fi numai ruine? Nu vârsta, ci viața contează! Vorba proverbului: „Mai mult face un câine viu decât un leu mort!”(Eclesiastul 9:4).

Misiunea Betania Chicago în România, 2026 | Jurnal de misiune | Ziua I, Reșița.

Evanghelizare Reșița

Vineri 26 iunie 2026. Prima zi a Turneului Misiunii Bethany Chicago în România. Un grup de aproape 130 de persoane am pornit dela hotel Rivo din Timișoara spre capitala Caraș-Severinului. Două autocare (88 persoane) și mai multe microbuze și autoturisme (38 persoane). Între ultimii trecem și două VAN-ri care au plecat de dimineață în lucrarea de caritate. Creștinii asta au împărțit de când e lumea: Biblie și pâine. Biblic citim că „omul nu trăiește numai cu pâine”. „Ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu!” Dacă la stomac românii stau bine, la inimă mai e muuult, mult de lucrat.

La ora prânzului în Timișoara erau 36 de grade C. Pe americănește 97 F degree. La Reșița erau doar 34 C (93 F). Masa de prânz s-a servit la Biserica Izvorul Vieții din Reșița. Unde pastor e Ciprian Bârsan. Care s-a mobilizat exemplar. Reșița e și orașul de baștină al pastorului Cosmin Cnejevici dela Bethany Chicago. Unul dintre motive ca turneul să înceapă de aici...

Despre Reșița putem să spunem că a avut un trecut măreț. Prezentul e slab. Le dorim ca „la trecutu-i mare, mare viitor!”, vorba lui Eminescu. Ca oraș, Reșița are numai 101 ani. Ca așezare e atestată documentar la 1673. Adică are peste 350 de ani. Inițial, în depresiunea dintre Munții Semenic și Dognecea, pe Valea Bârzavei, au locuit români, apoi au venit atrași de centrul metalurgic de aici: austrieci, unguri, nemți ori cehi. Maximum de populație l-a avut în 1992 (peste 95.000 locuitori), după care a scăzut treptat (cca 74.000 în prezent). Dacă îi cutreieri străzile și cartierele vei rămâne surprins: multe fabrici distruse. Foarte multe! Munți de ruginituri! Dar și case vechi. Iar străzile? Destul de denivelate. Sparte. 

Misiunea Bethany Chicago la Lugoj | 28 iunie 2026

 faceți click pe foto sau pe link

https://www.youtube.com/live/vSJ2HtJaygA?si=lS9MsEiMT6QBQgZ6

Misiunea Bethany Chicago la Timișoara | 27 iunie 2026

cliick pe foto sau link

 https://www.youtube.com/live/tc-i-Ycz9Ts?si=0_FFiUkxXi2huySh

Misiunea Bethany Chicago la Reșița | 26 iunie 2026

             

     https://www.youtube.com/live/Nr6vpxA0eaI?is=4MYFZC9wCJA1n1Qk

Granzii cei mici – de Nicolae Geantă

Pentru microbiști vara asta noaptea e zi. Pentru că e World Cup. Cupa Mondială la fotbal. Nu (prea) mă uit la meciuri. Nu că aș săvârși vreun păcat. (Uneori facem gafe mult mai mari fără să ne uităm la fotbal). Nu mă uit pentru că nu-mi place fotbalul. Nu (prea) mă uit căci nu am timp!

Anul acesta la Cupa Mondială, pe lângă golurile lui Messi și Ronaldo, pe lângă talentul lui Mbappe ori Salah, pe lângă jonglerii Japoniei și mannshaftul german, decizii controversate ale VAR, sărbători nebunești și lacrimi, există ceva la care nu ne puteam aștepta să vedem: fotbaliști care își exprimă cu mândrie credința creștină!

Întâmplător sau nu, zilele trecute am văzut un reels, un filmuleț scurt, cu echipa Curaçao. (Insula aceea mică, din Caraibe, cu o populație mai puțină decât Aradul, care are cea mai mică națiune ce a participat vreodată la un campionat mondial!) Un reels care m-a uimit. Întotdeauna înainte de meci fotbaliștii

„The Blue Wave” (Valul Albastru, cum e poreclită naționala insulară) fac un cerc mare și… se roagă! Toți fotbaliștii se roagă! Apoi cântă, aducând glorie Mântuitorului lumii  Isus Hristos! Nu doar fotbaliștii se roagă, ci și tot staff-ul se roagă! Interesant este că după meciul cu Germania, „piticii” din Caraibe au determinat și pe unii din „granzii” Europei să se închine cu ei în plin stadion!

La „Mondial” nu numai echipa Curaçao mulțumește Domnului pe stadion după meci (chiar și când au pierdut!). Ci și echipa Ghanei. Iar aceștia au adus la rugăciune și jucătorii Angliei! Da, rugăciunea e un virus care se ia. Întrebarea este: cine-l aduce cu el?

În lumea celor pământești Curaçao, Ghana sau Ecuador sunt niște „pitici” (caraibienii au PIB de vreo 7 miliarde dolari, africanii de 112, sud-americanii de 130). Dar în lumea celor spirituale sunt granzi. Uriași. Da, granzii cei mici! Iar noi europenii, granzii de odinioară, am ajuns liliputani! "Sic transit gloria mundi".

Dumnezeu nu rămâne niciodată fără martori. În timp ce europenii Îi închid ușile bisericilor (și le transformă-n bodegi cu steaguri de curcubeu deasupra), Hristos își mută bagajele în insulițe cvasinecunoscute, în jungle ecuatoriale sau pe platouri andine! Iar unde e primit El lumea se schimbă. Crește în bunătate. Bunătatea e mai prețioasă decât banii. Crește în dragoste. Bogățiile trec, dragostea rămâne. Crește în influență. Mai bine să fii, decât să ai! Crește economic. Hristos e binecuvântare! Eternă! Dar unde Dumnezeu nu e, nimic nu e...

Am văzut în jucătorii Curaçao ceva deosebit: curajul de a-și etala identitatea! Cu Hristos alături nu trebuie să îți ceri scuze!

Dacă ești creștin arată lumii! Nu pe tine! Pe Dumnezeu...

PS: Vino cu noi pe stadionul Petrolul din Ploiești. Pe 5 iulie la 6 seara. nu e meci de fotbal. E rugăciune și cântare pentru Hristos!

Nicolae.Geantă

Laura Bretan - Invitație la Turneul Misiunii Bethania Chicago în România, 2026