La Rm. Vâlcea am avut prânzul la Hotel Ramada, de unde tinerii au plecat după ora 15 în oraș să împartă flyere. Față de alte orașe oamenii au fost fie nepăsători (treceau indiferenți, rupeau flyere sau pur și simplu le aruncau la coș), fie respingători. Însă majoritatea au fost amabili. Am văzut aici ceva ce ne lipsește tuturor românilor (și nu numai): politețea și lipsa de diplomație. Cred că ar trebui cu toți să fim atenți atunci când semenii noștri gândesc în alți parametrii decât noi!
Situat pe paralela de 45 grade Nord - adică exact la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord; dar și undeva în centrul României - Râmnicu Vâlcea e un oraș cu puțin sub 95.000 locuitori. Municipiul este străbătut de râul Olt, la capătul de sud al defileului acestui râu – o vale îngustă (Alutus) printre Munții Carpați. Deși istoria urbei este bimilenară, Râmnicu Vâlcea este atestat documentar abia la 1388, când domnitorul Mircea cel Bătrân confirma mânăstrirea Cozia.
Orașul se mîndrește cu faptul că aici s-ar fi cântat la 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi, pentru prima dată imnul „Deșteaptă-te române” (astăzi imnul national al țării), de către un cor bărbătesc condus de renumitul poet și profesor și compozitor de muzică religioasă Anton Pann. Ani de-a rândul emblema orașului a fost uzina Oltchim, cel mai mare producător de produse chimice din România, care a avut o echipă de handbal feminin (Oltchim Rm. Vâlcea), una dintre cele mai prestigioase echipe din România și Europa! Din nefericire astăzi echipa nu mai există. Din lipsă financiară s-a desființat în anul 2012.
Astăzi orașul vâlcean este locuit majoritar de români, care în procent de 85 % sunt ortodocși, 13,5 % nu și-au declarat religia și numai 1,5 % sunt de alte confesiuni. Dintre cei 1,5 % numai 500 sunt creștini evanghelici! Creștinismul evanghelic e slab reprezentat. Până în 1990 în județul Vâlcea evanghelicii erau aproape inexistenți. Astăzi, pastorii locali spun că sunt undeva la 500 de „pocăiți” în tot județul!
Unii spun că lipsa evanghelicilor s-ar pune pe tradițiile locului care au rădăcini adânci. Nordul Olteniei este plin de mânăstiri ortodoxe, deci aici e un fel de fief al lor. Alții spun ca oltenii sunt cei mai mari practicanți si consumatori de vrăjitorie! Prin satele lor mersul la vrăjitoare e un fel de mers la… spovedit! Nu pot fi de acord cu nici cu una din ipotezele de mai sus. Credem că vâlcenii, ori oltenii, sunt dezinteresați de Scripturi. Sau mai bine zis slab, spre extrem de slab, informați! E drept că prin unele sate ale lor oamenii ies și agresează pe cei ce fac evanghelizată, rup Bibliile și Noile Testamente primite, se opun Evangheliei etc! Dar nu peste tot este așa! Sunt și olteni cumsecade! Și olteni temători de Dumnezeu! Poate unii dintre cei rău intenționați nici nu realizează ce fac…
Prima melodie interpretată de Rebbekah Știrbu, Casandra, Abby. Arnăutu, Cris și Corul “Numele Tău”, a fost înălțătoare. A urmat “Dincolo de nori” cu Gabi Buzguța, Estera, Laura Bretan și David M. Apoi un single al Laurei Bretan “Căutăm rostul vieții”,. Au urmat “Domn Suveran” (Luccile, Kayla, Alina, Cris), “Cine sunt eu” (Gabi Buzguța, Salome, Mona, Zack), Amalia Decean cu mărturia, “Nu-i har mai mare” (Dan Muncaciu, Amalia, Michele, Alina, David), “ Tu esti Doamne (Laura, Natalia, Jessica Răduț, Zack) și “Vin la Isus” (Laura, Abby, Mona, David).
A urmat pastorul Cosmin Cnejevici de la Bethany, lider grupului media, care a prezentat echipa Bethany Chicago, a mulțumit tuturor vâlcenilor implicați și a prezentat pe pastorul Mițoi. Fratele Luigi a predicat despre “Puterea evangheliei care transformă vieți”. Și a adus în discuție epistola lui Filimon. O epistola mică din Noul Testament, care ar încape scrisă pe un șervețel. Ce am putea învăța din epistole de câteva versete? Cu toții știm că esențele tari se țin în sticluțe mici! La fel și valorile. Bijuteriile. Cu cat sunt mai mici cu atât sunt mai delicate!
“Este timpul nostru pentru că suntem în viață”, a început pastorul din Chicago. “Uneori suntem triști pentru ce avem. Dacă ne gândim la ce nu avem nu vom fi mulțumiți niciodată”. Chiar asâ, dumneata ești fericit? Ce te neliniștește? “Fiecare zi trăită e ziua noastră. V-ați gândiți vreodată ca ziua de azi nu a fost niciodată? Și ca azi El s-a gândit să facem ceva anume?”, “Am cheltuit mult timp nefăcând nimic” a continuat pastorul, apoi a prezentat pe Onisim care era sclavul evadat de la stăpânul său Filimon, pe care îl furase, și fugise de acasă. Onisim e omul fugar! noi toți, care am fugit din fața lui Dumnezeu, Stăpânul nostru, și ne-am dus departe, crezând că va fi bine. Însă, ca și Onisim ne împotmolim în greșeli. Apoi eșuăm lamentabil. E cineva care a mers în viața struna fără să guste din faliment? E cineva care nu a ieșit niciodată din parametrii Scripturii? E cineva care nu a păcătuit? După ce îl întâlnește pe Pavel și se pocăiește de greșeli, Apostolul îl trimite pe Onisim înapoi la Filimon și îl roagă să-l primească, dar nu ca sclav, ci ca om liber. Exact așa face Hristos cu noi. Ne prezintă Tatălui ca oameni liberi, înnoiți!
“Sclavul nu mai este bătut, ci primit acasă ca un frate… Transformarea întotdeauna este vizibilă. Ce transformă Dumnezeu nu poate schimba nimeni. Noi înșine nu ne putem schimba, dar să schimbi pe altul?” Sunt numai câteva din ideile care ne provoacă autocercetare! E interesant că “stăpânul de sclavi pierde un sclav, dar câștigă un frate!
“Trei oameni care repară două vieți. Onisim se convertește, primește o viață nouă, își restaurează relațiile. Cunoașteți oameni care nu se pot înghiți unul pe altul?”, a mai întrebat retoric pastorul Mițoi. Dacă nu putem trăi mult măcar să trăim frumos! Dacă nu putem să facem bine măcar să nu facem rău! Excelența vieții este să ne iubim vrăjmașii!
“Pune paguba în socoteala mea”, a spus Apostolul Pavel lui Filimon. Asta face și Isus Hristos cu fiecare om care vine înaintea lui Dumnezeu Tatăl. Ca pedeapsa să fie anulată și noi grațiați!
După aproximativ o oră de discurs (și concomitent tot o oră de rugăciune în vestiar), a urmat chemarea la pocăință. Au venit în față 27 de persoane care au încheiat legământ cu Hristos. Unii dintre cei ajunși în față ne-au mărturisit probleme complicate cu care se confruntă. Un bărbat a spus că a venit deoarece a găsit un flyer în cutia poștală. Un altul a zis că a venit după ce “s-a certat o oră cu soția, care îl îndemna să meargă și el refuza!”. O tânără a mărturisit ca ea a venit anul trecut în față și de atunci a devenit un creștin autentic, încheind legământ chiar și în apa botezului. O surpriză a fost faptul că la eveniment a participat și o călugăriță de la mănăstirile din apropiere. Este prima dată când am întâlnit o astfel de situație în misiune prin România. Chiar și în oraș grupul a avut o discuție cu un călugăr care a fost cooperant. Ar trebui să învățăm de aici ca noi trebuie să construim poduri nu garduri. Hristos îi iubește pe oameni nu datorită confesiunii. Ci Golgotei care ne unește. Am mai spus-o și o mai spun: ca și creștin nu poți avea verticală fără orizontală! Tradus: nu există relație cu Dumnezeu dacă lipsește ce cu oamenii!iubiți oamenii! Fiți ca Isus!
Era aproape 22 când încă se mai lucra la dezasamblat scena. Între timp a venit shaorma. Caldă. 150. Chiar pe terenul de sport! Cam mare și prea calorică pentru ora târzie! Prin urmare nu toți au reușit ca “ceea ce au început să ducă la bun sfârșit!”
Târziu, au plecat autocarele. Pe Valea Oltului. Mulțimea de TIR-uri și de semafoare au îngreunat drumul spre Sibiu. Se lucrează la autostradă. Cam slow…
Microbuzele au mers ceva mai rapid. Și au ajuns pe la 2,00 noaptea în Brașov. Cu o oră înaintea autocarelor. Totuși joi se poate dormi până mai târziu. Urmează un eveniment chiar în Brașov!
La revedere Râmnicu Vâlcea. Știm ca nu vă este ușor ca biserica într-o lume plină de laici s-au confesionali! Dar nu rămâneți singuri! Ci cu Hristos! El în voi este nădejdea slavei!
Nicolae.Geantă & Misiunea Betania Chicago
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu