E timpul tău. Turneul Misiunii Bethany Chicago. Jurnal de misiune. Ziua 7. Iași

sursa foto AICI

Când vorbești de la Iași trebuie să te gândești la Alexandru Ioan Cuza – primul principe al României unite, la Mihai Eminescu – cel mai mare poet al românilor, la Mihail Kogălniceanu – al treilea prim ministru din istoria României modern, la Ion Creangă – figura principală a literaturii române din secolul XIX, Emil Racoviță – primul savant roman ajuns în Antarctica, Emil Palade – laureat al premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină, George Enescu – marele compozitor roman... Și lista ar putea continua pe zeci de pagini. Iașiul e plin de istorie. De oameni de cultură. De studenți (peste 30.000). De festivaluri. Mereu trebuie să se întâmple ceva… Dar și de tradiții. Și superstiții. La Iași are loc în luna octombrie un uriaș pelerinaj. O excursie „duhovnicească”, un eveniment religios major care adună în jurul sărbătorii Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, sute de mii de credincioși din țară și străinătate. Care vin la Iași pentru a se închina la moaștele sfintei, ce sunt păstrate în Catedrala Mitropolitană. Iașiul e plin de biserici ortodoxe. Cineva zicea că pe fiecare stradă.

toate foto sunt ale Misiunii Bethany Chicago

Am ales Iașiul pentru că Misiunea Bethany Chicago nu a mai fost aici niciodată. Iar pastorul Mițoi nu a mai ajuns de mult timp. Când am pătruns în oraș după prânz am rămas surprins. Plăcut – pentru că am văzut o lume agitate, pestriță și multe edificii istorice. Neplăcut – pentru că am văzut cartiere întregi cu blocuri din vremea ceaușistă care nu au evoluat. Plăcut pentru că este un oraș mare (Un localnic se lăuda că e al doilea din România și a întrecut Cluj-Napoca! Nu îi dăm crezare. Fiecare „pasăre” își laudă puii ei!), cu potențial enorm. Neplăcut – pentru că și-a pierdut enorm din influență. Pastorul Petrică Huțuțui (Botoșani) spunea că a devenit un oraș al extremelor: „un loc de pelerinaje creștine și de marșuri pride ale „elgibitiștilor!”. Da, chiar în seara când am avut noi Turneul la iași, în Piața din fața Palatului Culturii a fost un evenimet organizat de… „pride”. Așa le place să le spunem: băieții mândri! Ce grozăvie? Sau nechinzuință? Să ajungi să te mândrești cu orientarea sexuală? Din tot ce ai realizat în viață să consideri că (dez)orientarea asta este cel mai mare atu pe care-l deții? E ceva infantilism. Nu-I înfierăm cu mânie proletară, dar spcer să fim ne este milă de ei. Cred că bisericile ar trebui să se roage maim ult, să descopere o viziune cum ar trebui câștigați și oamenii acești.

După momentul în care tinerii au luat prânzul la Pallas Mall, de pe terasele căruia au fost entuziasmați de view-ul direct spre Palatul Culturii, au mers în oraș să ofere câteva invitații, să vorbească cu trecătorii. Apoi au făcut un flaș mob chiar în Palatul Culturii. Înălțător. Acustică impresionantă. „Hai la el nu mai sta!” a răsunat celestu. Dan Muncaciu, Laura Bretan și Nicolae Geantă au mers la Radio Armonia la un podcast. Realizatori Dan Maftei și Andrei Vasiliu. La emisiune s-a vorbit despre muzică. Muzica și influența ei în evanghelizare. Dan Muncaciu este director muzical al Bethany Chicago. A spus că muzica de la acest eveniment este diferită de cea din biserică. „În Turneu cântăm piese pe care la biserică nu le intonăm. Aici toată muzica este de cercetare sufletească, de chemare la pocăință”. Despre vocea Laurei Bretan a auzit toată planeta. Dar ceea ce puțini oameni știu este modestia ei. „Tot ce am este daorită Domnului”, „îmi place să cânt să văd oamenii fericiți”, „pe scenă am emoții, dar cânt cânt dispar”, sunt doar câteva dintre răspunsurile ei la întrebările fulger ale lui Andrei. „Muzica e grapa care fărâmițează bulgării sufletului înainte ca predicatorul să arunce sămânța!”, a concluzionat Nicolae Geantă. De menționat că la emisiune trebuia să ajungă pastorul Luigi Mițoi. Dar „treburile zilei” i-au devenit un obstacol. Bănuiți ce înseamnă să fii liderul unui grup de peste 170 de persoane, într-un turneu care se mută zi de zi în alt oraș, la sute de km distanță?

În jur de ora 16,00 grupul s-a reunit la Sala Sporturilor „Dan Constantin Irimciuc”. Erau 33 grad Celsius afară. Iar înăuntru cuptor. Sala arată groaznic. Poate mai rău ca înainte de 1989. Slab iluminată. Bănci massive din lemn. Săli și sălițe cu pereți scorojiți. Toalete groaznice. Mobilier jumătate distrus. Unele fotolii, cândva fotolii, din sala de recuperare fizică (bănuim) au pielea ruptă. Masa de masaj are rugină. De necrezut pentru 2025! Tocmai de aceea Primăria Iașiului vrea să construiască o polivalentă de 100 milioane de euro. (Proiect blocat luna trecută însă). Tinerii nu prea au avut unde să se schimbe! Fetele au intrat într-o sală mica, puțin mai domestică, însă băieții au avut aprte de… wild! S-au echipat prin toalete, prin obscuritaea unor săli parcă ascunse, sau prin microbuze ori autocare! Chiar eu m-am echipat în mașină! Pastorul Luigi parțial la fel! Știați că în evangheizare pastorii uneori se schimbă prin parcări, prin mașini ori prin… boscheți? Toți evangheliști au întâmpinat asta cel puțin de câteva ori în slujbele lor misionare. În România, nu în Africa! Mai mult decât toate aspectele neplăcute dela Sala Sporturilor a fost prețul de închiriere exorbitant! Mai mult decât dublu ca stadionul Petrolul din Ploiești. Și de aproape 7 ori mai mult ca sala Sporturilor din Brașov!

Evanghelic Iașul nu stă chiar bine. Numai 1% din populație sunt creștini evanghelici. Dintre ei Creștinii după Evanghelie sunt vreo 1500. Penticostalii depășesc 1100 iar baptiștii peste 500. „Tudoriștii” au și ei cca 100 de membri. Creștinii după Evanghelie sunt mai mulți chiar și în județ, și mai vechi, deoarece în primul Război Mondial, liderii cultului dela București s-au refugiat aici. Unde evident au făcut misiune cu rod pentru Isus Hristos. Pentru evenimentul de față au colaborat excelent 9 dintre bisericile evanghelice ieșene: Filocalia, Nicolina, Betleem, Vestea Bună (creștine după evanghelie), Buna Vestire, Adora Christi și Sfânta Tremie (baptiste) Penticostală nr. 1 și Ziua Harului (penticostale).

La ora 17,30 erau destul de puțin public. Organizatorii au așezat 508 scaune direct în sală, în fața scenei. În cele două tribune mai sunt vreo 1500. La ora de start, 18,00, în sală ajunsese peste 1500 de persoane, lucru care i-a impresionat chiar pe organizatori. Oamenii vin la Hristos, dar amână hotărârea de a-L urma. Ne-am bucurt de revederea cu pastorul Petrică Huțuțui. Venise special cu soția dela Botoșani.

Introducerea evenimentului a făcut-o pastorul penticostal Doru Porcilescu, apoi a început concertul Bethany, cu Laura și Estera Bretan, Amalia Decean, Gabi Buzguța, Natalia Smalberger, Melissa Trif, Dan Muncaciu și Corul. Peste 60 de minute de închinare și laudă la adresa Mântuitorului Hristos Isus. Am urmărit oamenii din sală: Entuziasmați dar reținuți. Totuși receptivi. Mulți tineri. Și copii. (La programul copiilor au particpat peste 200 de prunci).

Pastorul Luigi Mițoi a fost introdus de pastorul Cosmin Cnejevici, care a amintit în alocuțiunea sa că, în momentul când s-a dat startul înscrierilor pentru Turneul Bethany din 2025, „în 7 minute s-au ocupat toate locurile”! Fratele Luigi a început predica cu mulțumiri, apoi a menționat că în luarea deciziilor „Oamenii se tem să eșueze, iar alții, perfecționiști, așteaptă momentul oportun. Care nu vine niciodată!” Da, prea mult așteptăm să facem ceva bun și ne trezim apoi că n-avem niciun sac în căruța vieții. Uităm că numai eroii au statui. De ce nu vrem să fim eroi? Dacă nu unii uriași, măcar eroi pitici pe strada noastră! Pastoul Bethany a aminti și despre „creștinism ca identitate”. „Copiii devin creștini sau musulmani în funcție de familia în care s-au născut. Aici se dezvoltă. Aici cresc, e normal să fie așa…”. Întreb și eu curios: „În ce măsură un copil la 12-14-16 ani se roagă?” Apropos, în camera de rugăciune, în fiecare zi în care pastorul Mițoi a predicat zeci de persoane s-au rugat încontinuu. M-a suprins plăcut faptul că între oamenii rugăciunii am văzut de fiecare dată câteva fetițe de 10-12 ani care au stăruit cca o oră împreună cu cei mari. Oare unde au învățat să se roage atât de puternic? Unde? În familie? Tu practice rugăciunea cu copiii?

În timpul predicii a picat brusc curentul. Nu mai fucnționa nimic. Oare cine e deranjat așa de tare? Mulțumim Domnului că Beni Dudaș, care a sărit ca ars împreună cu echipa de la sunet, a remediat problema în câteva minute. Totuși timpul parcă stătea în loc. Niciun om nu s-a ridicat de pe scaun!

Pastorul Mițoi a continuat characteristic, cu un snop de exemple simple, rationale, biblice sau din viața de zi cu zi, toate având un singur îndemn: mântuirea sufletului. Într-o periaodă în care încrederea a scăzut chiar și în cei mai apropiați dintre ai noștrii, când omenirea e amneințată de crize, de război, recesiune economică, pierderea locului de muncă, a identității sau a locului de muncă, speranța este doar la Dumnezeu. Dar ăentru asta oamenii trebuie să aibă o relație personală cu El! „Dumnezeu ne cheamă la o relație personală cu El prin Isus Hristos”, a subliniat pastorul și a întrebat apoi retoric „De ce?” Răspunsul ar fi că nu ne calificăm singuri pentru că suntem păcătoși”. El a amintit și de Judecata de apoi. „Pentru ce să fim judecați? Pentru stilul de viață trăit pe pământ!” Tu ai trait o viață frumoasă? „Două atribute ale lui Dumnezeu sunt: dragostea și dreptatea. El este corect, nu își compromite dreptatea. De aceea l-a trimis pe Isus. Noi putem primi iertarea decât pocăindu-ne. Cu un duh smerit. Dumnezeu așteaptă să ne cerem iertare! Hristos nu ne cheamă la o religie nouă. Ci la o relație. Nu de la o biserică la alta, ci la o transformare!”. Concluzia finală a sunat dur dar plină de adevăr: „Dacă murim fără Isus mergem în iad! Și chiar dacă nu credem în iad, iadul există!”

Apoi fratele Luigi a coborât în sala, printre oameni. Cu echipa de consigliere. Am spus că oamenii vin spre Dumnezeu dar se te să se predea în Mâinile Sale. Din sală au ieșit la pocăință numai 9 persoane. Printre ei o tânără de vreo 15 ani dintr-o fmilie de creștini după Evangheie dintr-n sat vecin. Da și tinerii evanghelici au nevoie de mântuire. Nimeni nu se naște neprihănit. Direct pocăit. Am văzut pe tatăl ei extrem de entuziasmat. Rugăciunile i-au fost ascultate. Dumnezeu nu întoarce spatele la ruga părinților. Dacă aveți copiii care mai sunt risipitori insistați. Hristos o să intervină! Totuși, un public extrem de numeros a venit să îmbrățișeze, să fie consiliat de pastorul Mițoi. Printre ei un bărbat recunoscător, care în anul 2004, în cadrul unei evanghelizări ale Misiunii Speranța, la predica fratelui Luigi s-a întâlnit cu Dumnezeu. În 2005a făcut botezul, și de 20 de ani este slujitorul lui Hristos. Aruncați sămânța Adevărului. Multă. Într-o zi vă veți bucura de roade!

După evenimnetul de la Sala Sporturilor toată echipa s-a deplasat la Biserica Folocalia. Biserica din incinta Liceului Richard Wurmbrand. Gazdele au fost extrem de primitoare. Masa copioasă, cu mâncare 100% tradițională românească a fost pregătită de mai multe familii din Dumbrăveni, Suceava și Botoșani, cărora le mulțimim încă odată! Nu a lipsit cozonacul (de mai multe feluri) și înghețata de Dumbrăveni!

După ora 23,30 toată echipa a plecat spre hotelurile din Piatra Neamț unde s-a ajuns după două ore jumătate. Duminică e zi desul de grea. Mai ales că avem un drum lung de parcurs. Galațiul ne așteaptă. E ultima seară de misiune!

PS: Am uitat să amintit că echipele de caritate au fost toată ziua în misiune în județul Vaslui. Unde sărăcia e la ea acasă. Tinerii au fost profund marcați de efectele ei. Au fost vizitate peste 10 familii. Ueia dintre ele, cu șase copii, li s-a cumpărat o capră cu lapte. Cu ied cu tot! Are rost să vă mai spun cum arătau ochii copiilor când au primit-o? Faceți fapte bune! Evanghelia fără ele e ca o luntre pe uscat!

Nicolae. Geantă & Misiunea Bethany Chicago