Lecție pentru un An Nou (partea 2) - de Nicolae.Geantă

Toți oamenii își doresc victorii. Biruință. Dar frica de eșec le face oasele de plastilină. Iar dacă au și eșuat deja inima devine ca apa. Visele le sunt năruite. Singura dorința a lor este să se ascundă. Și să nu mai continue niciodată... Atunci nevoia lor cea mai mare este de cineva care să-i încurajeze. Încurajarea este cheia grijii față de ceilalți, zicea Larry Crab.

Pentru un descurajat e nevoie de mângâiere. De speranță. De vorbe. Domnul Isus a zis că viața și moartea stau în cuvinte. O vorbă grea poate tăia mai adânc decât un topor. Dar un cuvânt de încurajare (mai ales într-un moment de eșec) atârnă mai greu decât o oră de laude în vremea succesului! Presiunea dispare. Curajul renaște. Revine pofta să trăiești.

Încurajarea este forma de expresie care ajută un creștin să fie mai bun! Încurajarea îmbogățește. Solomon spunea că un cuvânt spus la vremea potrivită este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint (Proverbe 25:11). Îmbogățiți oamenii!

Când trecem printr-un eșec ne simțim îngropați. Dar gropile nu sunt numai pentru a ascunde vârî în ele moartea. Ci și pentru a planta viața. Tu îngropi sau plantezi?

Încurajați-vă unii pe alții, spune autorul epistolei către Evrei. Ați fost chemați să construiți nu să dărâmați! În societate. Și mai ales în Biserică! Cei mai puternici oameni își fac timp să ridice pe alții chiar dacă și ei au căderile lor!

Nu uitați: Dumnezeu ne încurajează zilnic! Nu a fost niciun singur moment în viața cuiva când s-a oprit furios și i-a strigat: „tu nu vei trece niciodată linia de sosire!”

Nicolae.Geantă