“România e ca o medalie”, vorba lui Simion Mehedinți. Dar nu o medalie pe care o scoți de la naftalină s-o porți emfatic decât la zile mari. Ci una tatuată pe inimă cu marker permanent.
România e Eminescu, Cioran, Păunescu și Petru Țuțea. E Nadia, Patzaichin, Hagi și Halep. E Henry Coandă, Brâncuși, Grigorescu și Ana Aslan. Dar și cetele de tineri care nu iau bacu’ dar construiesc de zor “sky scrapells”-uri prin Vest.
România sunt “turmele de oi fără de care nu poate fi
concepută”, cum spunea maestrul Brâncuși. Sunt sondele de petrol cu aur negru,
căpițele de fân și lavițele de la poartă. Dar și satele sărace din Tulcea unde
mă împotmolesc cu mașina. Ori maghernițele din București, Cluj-Napoca ori
Ploiești.
România e Ștefan, Carol I, Constantin Brâncoveanu și Peneș Curcanul. Dar și politicieni corupți, pensii nesimțite și magistrați care fac legi după propriile interese.
România e maica neamului meu care “s-a născut în pridvorul bisericii”, cum ne zicea Eminescu. (Poate de aceea e încă bastion creștin greu de cucerit de progresiști). Da, România e Putna, Voronețul, Biserica Neagră, Rohia. Dar și bisericile unde duminica seara se pune lacătul pe ușa lăsându-L pe Dumnezeu încuiat în timpul săptămânii.
România e o melodie de aripi neterminată care flutură prinsă-n perdele. Iar fiecare din noi continuă să scrie partitura. Pentru că România sunt eu și tu! Oriunde s-ar afla românii, România arată ca mine și ca tine! Ca familia noastră.
Se zice că România are forma de pește. (Peștele e simbolul creștinului). Poate de aceea românii sunt foarte ospitalieri și oferă chiar și vrăjmașilor pâine. Mă gândeam că peștele nu se împarte bucuros decât sub Cruce. Acolo Îl privești smerit pe Cel Răstignit! Pe Hristos. Acolo primești mântuirea. Căci degeaba ai țară, pământ, dacă nu ai Cer!
„România e-o dragoste din care se poate muri”, zicea domnul Liiceanu. Mai are cineva curajul acesta?
La Mulți Ani România! Dumnezeu să te ajute să trăiești veșnic!
Alături, în Hristos,
Nic
olae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu