Mi-am pus zăvor la suflet spre a nu intra
durerea,
Dar iată, bucuria n-a mai intrat nici ea;
Și l-am retras, și-atuncea simțit-am cum puterea
A revenit asupră-mi cu toată forța sa!
Dar iată, bucuria n-a mai intrat nici ea;
Și l-am retras, și-atuncea simțit-am cum puterea
A revenit asupră-mi cu toată forța sa!
Nu poți goni destinul, te-ajunge, te urmează,
Nu poți scăpa de lacrimi de nu le plângi
frumos;
Dar cât speranța-n suflet e vie și e
trează,
Ea-ți va întinde mâna, te va salva de jos.
Azi ploaie, mâine soare, poimâine cine
știe
În marea carte a vieții ce pagini vor
urma?
Dar dacă printre lacrimi primești și-o
bucurie,
Oricât ar fi de mică, e lumea parc-a ta!
Să lupți, asta-i secretul, viața e un
lacăt,
iar pentru a-l deschide primești mai multe
chei.
De tine doar depinde să lupți până la
capăt,
Și cheia potrivită din toate să o iei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu