Sunt biserici, (și pastori), care în ultimii ani și-au
lărgit considerabil cercul de acțiune. Cresc numeric, botează, umblă cu
ligheanul în portbagaj, umple frigiderele săracilor, vizitează pușcăriașii,
reabilitează adulterele, devin ochi pentru orbi, picior pentru șchiopi și mame
pentru orfani. Construiesc case celor năpăstuiți. Plantează biserici. Grupe de
casă. Sunt prezenți și fizic și online. Nu doar duminica. Zilnic. Fac Public
theology. Practical theology. Effective theology. Public. Practic. Eficient. Măresc
cercul. Îl duc cu marginile peste tot!
Pe de altă parte sunt biserici, (și pastori), care strâng cercul. Îl fac mai mic, mai mic, mai... Sunt nelipsiți de la orele de program, dar nu convertesc pe nimeni! Au predici dar nu au practică! Sunt vocali doar în interior, în afara bisericii sunt invizibili. Lumea lor e îngustă! Dragostea lor e strâmtă! Doar ei cu ei. Ca și evreii au cercuri de iubire. Un cerc restrâns la familie. Un cerc restrâns la comunitate. La Biserică. Și un cerc în care nu pășesc: cei de afară. Adică străinii cu cercul lor întinat! Pe acolo nu se trece!
Biserica lui Hristos a pornit cu 12 apostoli. Cei 11 rămași (după răstignire) plus Pavel. 12 scântei aruncate în miriște. Și Focul Evangheliei s-a tot
răspândit. Printre greci, romani, perși, negri, chinezi, indieni, rromi sau
incași. Din Ierusalim până la marginea pământului. Da, Evanghelia e un cerc uriaș. Un
Cerc… dar unul de Foc!
Vrei să știi dacă ești în Cercul de Foc al Evangheliei? E
simplu: privește dacă te-ai extins! Dacă ai lărgit numărul celor pe care-i slujești.
Nu numărul celor cărora le predici în biserică. Ci pe care îi slujești în afara
ei. Chiar așa, v-ați gândit vreodată că o bucătăreasă poate sluji mai mult ca un
pastor?
Chintesența slujirii se vede în cercul ce crește constant. Cine
a rămas pe loc nu are cerc. Dar nici… foc!
E timpul trezirii prieteni! E timpul să cerem ca Dumnezeu să aprindă fitilele care fumegă! Nu știu câte sunt dar sunt mai multe decât cercurile…
#nickbags.ro
Este din păcate o realitate cruntă pe care creștinătatea de azi o trăiește. Pastori care au o formă de evlavie (care predică nimicuri și se tine de nimicuri) se vede în viața lor superficialitate, aroganță și chiar semne de mândrie in care "egoul" este întronat la loc de cinste. Un păstor, un slujitor al lui Hristos trebuie să aibă grijă de oile pe care însuși Hristos i le-a încredințat să le îngrijească cu sacrificiu de sine astfel încât ele să devină oameni destoinici pentru orice lucrare bună. In schimb ele sunt îngrădite, maltratate și jefuite, acesta fiind portretul pe care însuși Domnul nostru îl face celui Rău, care este un păstor plătit, el este acela care are că interes să fure, să înjunghie și să prăpădească. Deschideți bine ochii spirituali, preaiubiții Domnului că să vedeți deslușit de ce fel de păstor (slujitor) sunteți păstoriți. Adevăratul păstor este cel zugrăvit de însuși Domnul nostru Isus, el este blând și smerit cu inima, care deși are adevărul dintr-o relație de intimitate cu Dumnezeu Duhul Sfânt, el nu impune adevărul ci îl trăiește. Este cel care se sacrifică astfel încât nici un micuț să nu se piardă, și suferă cu cei ce suferă din comunitatea sa, nu este indiferent la sufletele care alunecă sau care devin prinși de război în acest crâncen război spiritual în care ne aflăm. Și deasemenea care trăiește Adevărat astfel încât să devină un exemplu vrednic de urmat, că apostolul Pavel.
RăspundețiȘtergereAcesta este portretul adevăratului păstor chemat de însuși Domnul Isus, cine nu are aceste caracteristici este doar un păstor cu interes personal, făcând din acest mare privilegiu pe care Hristos ni-l face o simplă meserie din care vrea să trăiască o viață tihnită. Nu vă lăsați amăgiți de acești oameni fără puterea evlaviei (a fi evlavios înseamnă să fi dependent de Dumnezeu).
Lărgește cercul, ca să ne putem întâlni 😏
RăspundețiȘtergere