Scrisoare unui tânăr - de Traian Dorz

Tinere, tu, care lumea cu plăcerile-i şi dorul

a gonit din al tău suflet pe Iisus Mântuitorul,

tu, ce cauţi un reazem veşnic în iubirea trecătoare,

crezând foc nestins toţi vecii o scânteie-nşelătoare,

tu, care doreşti păcatul zile-ntregi şi nopţi de-a rândul

şi în el ţi-ngropi puterea şi simţirile, şi gândul,

îţi crezi veşnică plăcerea unei clipe care trece

şi crezi foc nestins această palidă scânteie rece,

– Nu te înşela, priveşte-o nu cu ochi aprinşi de pară,

ci pierzarea ce-o aduce a ei patimă amară

şi vedea-vei cum se schimbă câte crezi că-s neschimbate,

şi pătrunde-vei cu gândul cele nepătrunse toate,

vei vedea atunci, iubite, cum ca umbrele din lacuri

se va prăbuşi-ntr-o clipă ce credeai de mii de veacuri,

cum iubirea lumii, astă amăgire-n val cu spume,

este numai o minciună şi la faţă, şi la nume,

când o crezi mai neschimbată, este cea mai schimbătoare,

– că doar vis şi amăgire-s toate câte sunt sub soare.

Tinere ce treci cu ochii visători pe-aceste rânduri,

cine ştie-acum pe unde pot să zboare-a tale gânduri,

poate urmăreşti cu gândul vreo frumseţe trecătoare,

cu ochi mari, cu părul negru şi cu buze-nşelătoare,

o, deşteaptă-te, priveşte la dorinţa ce te-aprinde

ca la iadul care, iată, al tău suflet îl cuprinde;

– ia aminte la sfârşitul căii care te momeşte

şi ’nainte de-a fi vremea prea târzie, te opreşte,

cere-I Domnului lumină pentru suflet, pentru minte

şi opreşte-te la vreme, nu mai merge-aşa ’nainte!

Prin lumina Lui vedea-vei cele nepătrunse toate

şi vei şti alege bine ce-s virtuţi şi ce-s păcate.

Tinere, priveşte bine ce-i curat şi ce-i minciună

şi nu te lăsa în voie dus de patima nebună,

ci-ţi predă viaţa-ntreagă cu avântul cel mai dulce

Celui ce din gheara morţii te-a răscumpărat pe Cruce,

Celui ce cu Preţul Morţii te-a salvat de la pieire;

numai Viaţa Lui e viaţă şi iubirea Lui, iubire.

O, acordă-ţi a ta harfă şi cu imnul cel mai dulce

cântă fericit sublimul Jertfei Sfinte de pe Cruce,

căci deasupra tuturora este Lumea Lui cea Nouă,

Ochii Lui privesc, spunându-ţi blând cuvântul „Pace vouă!“

El e-Acel pe Care lumea răstignitu-L-a pe Cruce,

El e-Acel ce peste oameni Şi-a lăsat iubirea-I dulce,

El, Cel ce de bunăvoie Crucea a primit s-o poarte

ca, prin Jertfa Lui cea mare, să ne scape de la moarte;

– cântă-I şi tu preamărire dragostei şi milei Sale,

ea e singura Iubire, celelalte-s numai jale.

Orice reazem, orice prieten, orice dragoste sub soare

te vor părăsi odată, căci sunt toate trecătoare,

doar Iisus rămâne veşnic, doar iubirea Lui rămâne

de când n-a fost Ieri în lume – până nu va mai fi Mâne.

Doar Iisus rămâne veşnic, Bunul tău Prieten Care,

pentru tine, pe Golgota, a dus Crucea în spinare,

Care şi-azi, ca şi atuncea, pentru tine, tot mai suie

Jertfa Blândă şi Tăcută, să stea-n locul tău în cuie…

Cerul va pieri odată, soarele-o pieri şi luna,

dar iubirea Lui rămâne neschimbată totdeauna…

El e-Acela ce te cheamă să-I dai inima întreagă,

Calea Lui, nu calea lumii s-o ai de-astăzi cea mai dragă,

Voia Lui, nu voia lumii să cauţi de-astăzi a o face,

El îţi face viaţa plină de iubire şi de pace,

El va face fericită tinereţea ta frumoasă

şi cărarea vieţii tale va fi cea mai luminoasă,

şi pe cerul vieţii tale va fi numai strălucire;

– tânăr drag – numai iubirea lui Iisus este iubire,

toate celelalte-s numai amăgire şi pierzare,

cine L-a aflat pe Domnul are-averea cea mai mare.

Traian Dorz