youtube

miercuri, 16 februarie 2022

Căderea lui Adam - de Mihaela Mănescu

- Eva! Eva! Preaiubito! Unde-i strălucirea ta?
Eva... Ai gustat din pomul cunoștinței... Nu-i așa...?
Ești tăcută... Ce-ai în mână...? Mărul?! Pentru ce-ai mușcat?!
Nu ți-am spus că nu e bine...? Eva mea... N-ai ascultat...!
Fremăta grădina toată de suspinul lui Adam:
- Ce mă fac eu fără tine...? Eva... Tu ești tot ce am!
Pentru cine-o să mai nască florile parfum de rai?
Pentru cine-o să danseze fluturii pe-un colț de plai?
Pentru tine, preaiubito, pentru tine se jucau
Sălciile plângătoare când în apă își lăsau
Crengile înmiresmate și ningeau în părul tău
Flori de stele, flori de aur să te-ascundă de cel rău...
Dar tu te-ai lăsat mințită de Luceafărul căzut;
De maestrul amăgirii... De arhanghelul pierdut!
Uită-te cum mor copacii... Ce blestem ai abătut
Peste casa fericirii... Peste trupul tău de lut...!

- Preaiubitule, sunt vie! N-am murit când am mâncat
Fructul otrăvit de șarpe. Ia și tu, că nu-i păcat!
Dar Adam, privind la Eva, nu se mai oprea din plâns:
- Dă-mi să mușc! Să pier cu tine! și se-mbrățișară strâns...
Două inimi vinovate, două candele de lut
Se-ascundeau în bezna nopții, tăinuind păcatul slut...
Dimineața mohorâtă aducea întâiul nor
Peste oamenii de tină dezbrăcați de slava lor...
La răscrucea dintre vremuri, revărsând belșug de Har,
Dumnezeu, chemând cu lacrimi omenirea la Altar,
A plătit răscumparare pentru lumea de pământ
Răstignindu-Și pe o cruce, din iubire, Fiul Sfânt...

mihaela mănescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu