Dacă până atunci le-a poruncit să tacă cu privire la
identitatea Sa, acum vremea ascunderii trecuse. „Strigă de bucurie, fiica
Sionului, iată Împăratul tău vine la tine”. Pe vremea aceea, Ierusalimul avea
80000 de locuitori, acum în cetate erau peste 2 milioane şi Împăratul intra
călare pe măgăruş, supunându-i-se astfel creaţia, ucenicii, calendarele.
El creatorul tuturor lucrurilor cere un măgăruş, dar nu era
la singurul împrumut şi asta doar să-L facă mai uman, mai aproape de noi.
Când va veni să-Şi instaureze împărăţia nu va mai fi călare
pe măgăruş, ci pe un cal alb (Apocalipsa 19:11-16). Slujitorii Împăratului erau
ascultători, smeriţi, credincioşi pentru că la un asemenea împărat, asemenea
supuşi. Dar Împăratul când a ajuns în cetatea cea mare, deşi călare pe
măgăruşul - simbol al păcii, a devenit dintr-o dată violent, răsturnând mese şi
lovind băieţii deştepţi din Templu ce-l aduseseră acolo pe Mamona. Nu poţi face
din casa lui Dumnezeu un butic fără riscul de-a o lua într-o zi peste bot.
Când a ajuns în cetate Împăratul a plâns. O vedea asediată
cu 30.000 de orăşeni crucificaţi, vedea Templul ars, vedea Auschwitz-ul, se vedea
pe El Însuşi crucificat şi respins de aceeaşi orăşeni.
I-a prins nepregătiţi pe oameni. Să ai ochi şi să nu vezi,
urechi şi să n-auzi, ce durere! Iată Împăratul tău vine la tine. Nu-L face să
plângă...
Vladimir_Pustan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu