"Îngăduiți-vă
unii pe alții, și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul
pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi" (Coloseni 3:13)
Când am lucrat în Turcia, unele produse erau declarate „defo”. Adică cu mic defect. Totuși erau împachetate și vândute la un preț puțin mai mic. Majoritatea magazinelor au departament cu astfel de produse. Cu produse noi pe a căror etichetă scrie: „mic defect”, „puțin asimetric” ori „refurbished”, vorba americanilor. Astfel de lucruri pot fi reambalate, reșapate, cu o mică pată, cu un mic defect de la mașina de cusut, cu un mâner lipsă ori cu o crăpătură, picior șubred etc. Nu ți se spune unde este defectul, trebuie să-l depistezi. Dar, dacă l-ai cumpărat, produsul nu mai poate fi returnat!
Ca și obiectele, oamenii pot avea mici defecte. De fapt, nu este nimeni perfect. dacă ar fi fost nu ar mai fi murit Hristos la Golgota. Interesant este că viața noastră se desfășoară într-un astfel de departament! Nu toți din jurul nostru sunt simetrici. Nu toți cei pe care îi iubim sunt perfecți. Găsim un mic defect aici, o decepție dincolo, un temperament vulcanic sau o fire melancolică. Biserici fierbinți sau fabrici de plictiseală! Nimeni nu e linear în afară de Isus...
Scria un pastor american că „dacă ești în căutarea perfecțiunii (la oameni) atunci ai greșit raionul!” Iar eu adaug: numai îngerii sunt perfecți! (Da, dar ei n-au cunoscut sincope de iubire! Nici urcușuri!). Și dacă sunt în raionul imperfecților, singura modalitate prin care pot avea o relație bună cu celălalt este să îl iubesc așa cum este! Asta o spune Biblia! Adică Dumnezeu! Prin urmare, Pavel ne învață „să ne îngăduim, să ne acceptăm, să ne iertăm unii pe alții!” Cine nu face așa va trăi numai frustrări, numai dezamăgiri, sau va avea totdeauna tendința de a face dirigenție cu cei din jur, de a controla pe ceilalți, de a se crede șef! Și oamenii fug de șefi!
Zicea Thomas Merton că „a iubi înseamnă a permite celor dragi să fie exact ceea ce sunt, fără a încerca să-i distorsionăm pentru a se încadra în tiparele noastre! Altfel, iubim doar reflexia propriei noastre persoane în ei". Câtă dreptate! Îi catalogăm pe alții după tigaia noastră! Și totuși, maturitatea unui om se vede atunci când iubește semenii în ciuda imperfecțiunilor lor!
Când Scriptura ne învață „să iertăm așa cum am fost (și noi) iertați”, ne avertizează că (și noi) facem parte din raionul cu defecte! Chiar când scriam aceste rânduri astăzi, îi spuneam azi lui Laurențiu Leonaș că „noi avem defecte care se văd din avion! Și totuși, Dumnezeu ne acceptă!”
Știți când avem voie să dăm cu zoom pe micile defecte ale celor din jur? Când noi nu vom mai avea niciunul!
Nicolae.Geantă
Când am lucrat în Turcia, unele produse erau declarate „defo”. Adică cu mic defect. Totuși erau împachetate și vândute la un preț puțin mai mic. Majoritatea magazinelor au departament cu astfel de produse. Cu produse noi pe a căror etichetă scrie: „mic defect”, „puțin asimetric” ori „refurbished”, vorba americanilor. Astfel de lucruri pot fi reambalate, reșapate, cu o mică pată, cu un mic defect de la mașina de cusut, cu un mâner lipsă ori cu o crăpătură, picior șubred etc. Nu ți se spune unde este defectul, trebuie să-l depistezi. Dar, dacă l-ai cumpărat, produsul nu mai poate fi returnat!
Ca și obiectele, oamenii pot avea mici defecte. De fapt, nu este nimeni perfect. dacă ar fi fost nu ar mai fi murit Hristos la Golgota. Interesant este că viața noastră se desfășoară într-un astfel de departament! Nu toți din jurul nostru sunt simetrici. Nu toți cei pe care îi iubim sunt perfecți. Găsim un mic defect aici, o decepție dincolo, un temperament vulcanic sau o fire melancolică. Biserici fierbinți sau fabrici de plictiseală! Nimeni nu e linear în afară de Isus...
Scria un pastor american că „dacă ești în căutarea perfecțiunii (la oameni) atunci ai greșit raionul!” Iar eu adaug: numai îngerii sunt perfecți! (Da, dar ei n-au cunoscut sincope de iubire! Nici urcușuri!). Și dacă sunt în raionul imperfecților, singura modalitate prin care pot avea o relație bună cu celălalt este să îl iubesc așa cum este! Asta o spune Biblia! Adică Dumnezeu! Prin urmare, Pavel ne învață „să ne îngăduim, să ne acceptăm, să ne iertăm unii pe alții!” Cine nu face așa va trăi numai frustrări, numai dezamăgiri, sau va avea totdeauna tendința de a face dirigenție cu cei din jur, de a controla pe ceilalți, de a se crede șef! Și oamenii fug de șefi!
Zicea Thomas Merton că „a iubi înseamnă a permite celor dragi să fie exact ceea ce sunt, fără a încerca să-i distorsionăm pentru a se încadra în tiparele noastre! Altfel, iubim doar reflexia propriei noastre persoane în ei". Câtă dreptate! Îi catalogăm pe alții după tigaia noastră! Și totuși, maturitatea unui om se vede atunci când iubește semenii în ciuda imperfecțiunilor lor!
Când Scriptura ne învață „să iertăm așa cum am fost (și noi) iertați”, ne avertizează că (și noi) facem parte din raionul cu defecte! Chiar când scriam aceste rânduri astăzi, îi spuneam azi lui Laurențiu Leonaș că „noi avem defecte care se văd din avion! Și totuși, Dumnezeu ne acceptă!”
Știți când avem voie să dăm cu zoom pe micile defecte ale celor din jur? Când noi nu vom mai avea niciunul!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu