Mereu, finele de an, îl trăim între două puncte: între regret
și frică. Regretul că anul trecut am fi putut face mai multe, și frica de anul
viitor că nu știm ce ne-așteaptă!
Cu regretul și frica asta trăia și o femeie pe vremea proorocului Elisei. Biblia ne spune că era o soție (de
prooroc) ce rămăsese văduvă, cu copii de
crescut și cu datorii uriașe de achitat. În timpurile acelea, nicio
femeie care nu avea bărbat, nu putea să muncească! Pentru că legile nu îi
permiteau! Dar la Dumnezeu putea apela oricine. Singura ei avere era un mic vas
cu ulei. În spatele lui moartea își ascuțea coasa.
Disperată, femeia a strigat după ajutor la omul lui
Dumnezeu. Și Elisei a sfătuit-o să împrumute vase. Multe. Apoi să toarne
untdelemn în ele. Deci femeia a turnat dintr-un vas și a umplut toate vasele
goale ale ei și ale vecinilor! Iar uleiul ar mai fi curs continuu dacă ar mai fi avut
recipienți!
Întâmplarea din Sfânta Scriptură ne învață că Dumnezeu deține uleiul.
Suficient de mult. Dar vasele sunt la noi. Golite... Goale aduc foamete.
Faliment. Frică. Moarte. Pentru a fi umplute e o singură cerință: trebuie aduse
la El. Toate!
Nu știu câte vase ai umplut în 2019. Sau până în 2019… Nu
știu cât timp ai pierdut fără foloase veșnice, nu știu câte oportunități de-a
face bine au trecut pe lângă tine! Nu știu cât ți-ai umplut vasul cu Scriptură,
cu imnuri creștine. Cu iubire. Sau cu iertare. Cu zâmbete. Sau cu rugăciuni
pentru cei pierduți. Ori pentru cei dragi… Dar știu că le poți umple în 2020!
Fă-ți planuri mărețe pentru anul ce abia a început! Nici nu
știi cât untdelemn are Dumnezeu de turnat!
Câte vase poți umple anul acesta? Unul, zece, puține, multe?
Vrei să știi câte? Atâtea câte aduci!
Fii îndrăzneț cu Dumnezeu! E onorat când îi ceri să facă imposibilul!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu